ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 1 octombrie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În susținerea cererii de strămutare, petentul a arătat, în esență, că există o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor instanței, determinată de modul în care s-ar fi derulat procedurile anterioare, integritatea probelor administrate și încălcarea drepturilor sale procesuale garantate de C. pen. și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Petentul a precizat că este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional și național de droguri, fiind arestat la data de 27 aprilie 2023, iar în intervalul de 28 de luni scurs de la acel moment a rămas în stare de arest. A mai menționat că, în primă instanță, a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani 4 luni închisoare.

Totodată, petentul a susținut că în hotărârea pronunțată de instanța de fond ar fi fost indicate cantități de droguri (322 g pulbere și 189 pastile) care nu s-ar regăsi, în realitate, în materialul probator administrat în cauză, iar această neconcordanță ar reflecta o deficiență gravă în gestionarea dosarului și ar genera îndoieli cu privire la corectitudinea soluției.

De asemenea, a arătat că acuzarea ar fi utilizat probe neconforme și insuficient verificate, precum o captură de ecran conținând un mesaj text provenit de pe un dispozitiv care nu ar fi fost ridicat de la niciunul dintre inculpați, precum și anumite numere de telefon necunoscute. A mai afirmat că unele convorbiri telefonice ar fi fost interpretate în mod eronat de acuzare, iar unele susțineri referitoare la modul de ascundere a drogurilor nu ar fi fost susținute prin mijloace de probă.

În continuare, petentul a invocat pretinse încălcări ale drepturilor sale procedurale, referitoare la accesul la probe, egalitatea de arme și exercitarea dreptului la apărare. Totodată, a precizat că au intervenit modificări în compunerea completului după formularea apelului, prin înlocuirea judecătorului inițial.

Pentru toate aceste motive, petentul a solicitat strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Constanța la o altă curte de apel, pe care o apreciază ca fiind în măsură să asigure o judecată independentă și imparțială, cu respectarea garanțiilor prevăzute de lege și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. În temeiul acestui text, au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Constanța.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Constanța, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în raport cu motivele cererii de strămutare, s-a arătat că petentul nu a indicat în concret niciun aspect, împrejurare sau situație, care să constituie vreo dovadă că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, ar fi, în vreun fel, afectată.

S-a precizat că, în raport de natura cauzei, dosarul a fost repartizat aleatoriu în sistem informatizat, cu excluderea completurilor pentru care s-a constatat existența unor cazuri de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Totodată, s-a arătat că motivele invocate de petent în susținerea cererii de strămutare nu sunt apte să conducă la concluzia existenței unei suspiciuni de lipsă de imparțialitate a judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei ori a celorlalți judecători din cadrul Curții de Apel Constanța. S-a menționat că judecata se desfășoară, la nivelul acestei instanțe, în condiții optime, fără a rezulta vreun element de natură să afecteze obiectivitatea și imparțialitatea completului învestit.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea constituie un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

În schimb, suspiciunea individuală vizează un anumit judecător sau mai mulți judecători, iar motivele pot fi identice sau diferite în privința fiecăruia. În această ipoteză, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul constă în înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Prin urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, instanța verifică dacă există o suspiciune rezonabilă colectivă, în sensul afectării imparțialității întregii instanțe din cauza împrejurărilor cauzei sau a calității părților.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Analizând împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni de natură a pune sub semnul îndoielii desfășurarea procesului cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale în fața Curții de Apel Constanța, nefiind identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În cauză, nu este îndeplinită nicio condiție dintre cele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., nefiind evidențiate împrejurări care să conducă la existența unei îndoieli rezonabile asupra imparțialității întregului corp de judecători ai instanței.

Motivele indicate de petent în cererea de strămutare - referitoare la pretinsele neconcordanțe privind cantitățile de droguri reținute, la modul de apreciere a anumitor probe (capturi de ecran, convorbiri telefonice, numere de telefon) și la presupuse erori în analiza materialului probator - relevă, în realitate, nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond, precum și la modalitatea în care aceasta a valorificat probele administrate. Or, asemenea aspecte țin de temeinicia hotărârii și sunt supuse controlului instanței de apel, nefiind apte, în sine, să contureze o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparțialitate a instanței învestite cu soluționarea căii de atac. De altfel, strămutarea nu poate fi utilizată ca mijloc de contestare a legalității sau temeiniciei unor hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește pretinsele încălcări ale drepturilor procesuale (accesul la probe, egalitatea de arme, dreptul la apărare), Înalta Curte reține că acestea privesc exclusiv legalitatea și temeinicia procedurii, iar astfel de critici nu sunt însoțite de elemente obiective de natură a crea, în mod rezonabil, aparența că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Constanța ar fi afectată.

Tot astfel, susținerea petentului privind pretinsa înlocuire a judecătorului inițial după formularea apelului nu are suport în datele comunicate de Curtea de Apel Constanța. Din informațiile transmise, rezultă că dosarul a fost repartizat aleatoriu în sistem informatizat, cu excluderea completurilor pentru care s-a constatat existența unor cazuri de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești. În aceste condiții, nu se poate reține că ar fi intervenit modificări nejustificate în compunerea completului care să creeze aparența unei lipse de imparțialitate în sensul art. 71 din C. proc. pen.

Totodată, nu au fost invocate și nici nu rezultă din actele dosarului elemente care să susțină incidența cazurilor prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. privind calitatea părților sau existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

În consecință, nu se poate reține că, la nivelul Curții de Apel Constanța, nu ar exista condiții pentru desfășurarea judecății cu respectarea garanțiilor specifice unui proces echitabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă engleză se plătește din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2025.