ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2025

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate la data de 24.06.2025 la Curtea de Apel Pitești, petenții A. (prin avocat B.), C. (prin avocat D.) și E. (prin avocat F.) au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești.

În argumentarea cererii, petentul A. a susținut, în esență, că există o bănuială legitimă privind imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Pitești, modalitatea în care instanța de apel a gestionat probele și argumentele apărării până în prezent fiind de natură să creeze aparența obiectivă a unei poziționări părtinitoare, de natură să afecteze dreptul fundamental la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, s-a susținut că instanța sesizată nu a demonstrat suficientă obiectivitate în analiza argumentelor apărării, fapt ce întemeiază suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea necesară unei judecăți corecte este compromisă.

Petentul C. a susținut că respingerea cererii de a obține informații esențiale privind denunțul formulat de acesta, denunț cu implicații directe asupra incidenței prevederilor Legii nr. 682/2002, poate fi percepută ca o lipsă de interes în valorificarea apărării inculpatului.

Astfel, faptul că instanța de apel a respins solicitarea de emitere a unei adrese către Parchetul competent, fără a analiza fondul solicitării și utilitatea acesteia pentru apărare, întărește, în opinia petentului, suspiciunea că imparțialitatea obiectivă a instanței este afectată.

În plus, s-a apreciat că această atitudine poate crea o temere legitimă asupra modului în care instanța învestită va analiza în mod echitabil și complet apărările formulate în apel, motiv pentru care se impune strămutarea cauzei către o altă curte de apel.

Petentul E. a susținut că există o suspiciune rezonabilă de imparțialitate a judecătorilor instanței pe rolul căreia se află dosarul a căruia strămutare se solicită față de modalitatea în care, până la acest moment, a decurs cercetarea judecătorească. Astfel, având în vedere împrejurările cauzei și calitățile părților, în special a "liderului" G. - catalogat de presa locală drept "H.", s-a apreciat că instanța de judecată a acționat cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Totodată, s-a apreciat că instanța s-a antepronunțat în cauză în mai multe rânduri prin modul de respingere a probatoriilor solicitate, precum și a cererilor privind analizarea unor cauze de reducere legală a limitelor de pedeapsă.

Un alt aspect care conduce la ideea de lipsă de imparțialitate a instanței în opina petentului este respingerea, la ultimul termen de judecată, a cererilor de revenire cu adresa către D.I.I.CO.T. - B. T. Vâlcea, unitate de parchet la care acesta a formulat un denunț, în vederea valorificării acestuia pentru reducerea limitelor de pedeapsă.

S-a apreciat că prin această modalitate de soluționare a cauzei, este ușor de anticipat care va fi soluția instanței de apel.

De asemenea, s-a susținut că trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul G. a formulat o plângere împotriva completului de judecată la Consiliul Superior al Magistraturii și, la același termen de judecată din 29.05.2025, a recuzat completul de judecată, cerere care a fost respinsă. În acest context, a precizat că există riscul ca petentul să fie victima colaterală a acestor demersuri inițiate de un alt coinculpat, iar instanța să nu mai fie obiectivă în analiza apelului, soluția să fie una imparțiala și influențată de situația menționată.

În continuare, s-a subliniat că din cauza "renumelui" pe care coinculpatul G. și l-a făcut în societate pe plan local, a dosarelor penale și a discuțiilor care circulă în mediul public, soluționarea cauzei de către instanțele din Pitești, Vâlcea și alte județe sau localități învecinate, ar echivala cu vătămarea drepturilor petentului, afectarea imparțialității magistraților și pronunțarea unei soluții injuste, determinată de relațiile de adversitate existente între coinculpatul G., pe de o parte, respectiv magistrați și alte persoane din mediul politic, pe de altă parte.

Totodată, s-a mai menționat faptul că în ultimele luni și nu numai, presa națională a desfășurat o campanie agresivă de denigrare a coinculpatului G. și a "grupării" coordonate de acesta - în care a fost plasat și petentul. Publicații din județul Vâlcea au folosit expresii precum "H." la adresa inculpatului G., inducând ideea că acesta ar conduce o grupare criminală periculoasă din care face parte și petentul.

Având în vedere că fost condamnat în prima instanță pentru infracțiuni de trafic internațional de droguri de risc, iar inculpatul G. este catalogat ca liderul acestei grupări, s-a apreciat că soluția pronunțată cu privire la acesta poate fi influențată de campania de presă.

*

Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 iunie 2025, fiind înregistrată, pe rolul secției penale, sub nr. x/2025, cu termen de judecată la data de 01 octombrie 2025.

La data de 18 septembrie 2025, Curtea de Apel Pitești a transmis informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat un punct de vedere asupra cererii de strămutare, susținând, în esență, că în cauză nu se pot identifica suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2020, iar nemulțumirile petenților legate de parcursul dosarului, modalitatea de administrare a probelor și măsurile dispuse în cauză de completul de judecată nu se circumscriu motivelor prevăzute de legiuitor pentru formularea unei cereri de strămutare.

***

Analizând cererea de strămutare formulată de petenții A., E. și C., Înalta Curte constată următoarele:

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare - existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești poate fi afectată, prin raportare la "modalitatea în care au administrat probele până în prezent, precum și prin lipsa de obiectivitate în analiza argumentelor apărării" ce întemeiază, în opinia petenților, suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea necesară unei judecăți corecte este compromisă, Înalta Curte subliniază, prioritar, că modalitatea de administrare a probelor și de soluționare a cererilor formulate de petenți pe parcursul soluționării cauzei în apel - care constituie, în esență, obiectul nemulțumirii acestora, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen., prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petenți cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului.

De aceea, modalitate de administrare a probatoriilor solicitate sau simpla împrejurare că instanța a respins cererile privind emiterea unor adrese către Parchet pentru a se comunica dacă persoanele în cauză au formulat denunțuri, fapt care ar fi avut consecințe asupra limitelor de pedeapsă, nu constituie împrejurări apte a aduce în discuție conduita judecătorilor instanței de control judiciar pe rolul căreia se află cauza, respectiv nu pot fi interpretate ca o manifestare de lipsă de imparțialitate care să justifice strămutarea cauzei. Astfel de măsuri țin exclusiv de aprecierea instanței asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor sau demersurilor solicitate, potrivit disp. art. 100 alin. (4) C. proc. pen.

Prin urmare, respingerea cererilor nu echivalează cu o antepronunțare asupra fondului cauzei și nu poate constitui, prin ea însăși, un indiciu al existenței unei atitudini părtinitoare care să justifice suspiciunea rezonabilă privind imparțialitatea instanței și să determine strămutarea cauzei.

Motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt reprezentate de atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal și trebuie să vizeze toți judecătorii instanței la care se judecă respectiva cauză, nu doar completul investit.

Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, supunând controlului de constituționalitate a posteriori dispozițiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

În ceea ce privește motivele de strămutare vizând calitatea coinculpatului G., pretinsele relații de adversitate existente între acesta și corpul magistraților din jud. Vâlcea sau al diferitor persoane din mediul politic, precum și aspectele vizând percepția publică negativă asupra persoanei acestuia determinată de articolele de presă publicate care ar putea fi determinante cu privire la soluția pe care instanța urmează să o pronunțe în cauză cu privire la ceilalți inculpați, respectiv petenții din prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă motive întemeiate pentru a justifica strămutarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția penală.

Astfel, interesul presei naționale și locale pentru cauza petenților sau pentru persoana vreunuia dintre coinculpații din cauza respectivă, nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul curții de apel.

Existența unei mediatizări în presă sau televiziune referitoare la un dosar pe rolul instanțelor judecătorești, fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul secției penale a unei instanțe nu poate susține strămutarea cauzei.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nici demersurile materializate prin formularea unor cereri de recuzare sau a unor plângeri la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei nu sunt de natură să justifice, în mod obiectiv, îndoieli asupra imparțialității judecătorilor, întrucât acestea se circumscriu dreptului părților de a utiliza mijloacele procedurale prevăzute de lege, fără ca simpla exercitare a acestora să presupună că instanța ar manifesta o atitudine părtinitoare.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petenților A., E. și C., simpla susținere că judecătorii din cadrul Curții de Apel Pitești nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate în soluționarea cauzei, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, cererile formulate de petenții A., E. și C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondate, cererile formulate de petenții A., E. și C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.