ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2025

Ședința publică din data de 23 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.04.2025 la Curtea de Apel Pitești, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești.

În argumentare, petentul a susținut că, în cauză, există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

Astfel, a precizat că, din cauza "renumelui" pe care inculpatul și l-a făcut în societate pe plan local, a dosarelor penale și a discuțiilor din mediul public, soluționarea cauzei de către instanțele din Pitești, Vâlcea și alte județe sau localități învecinate, ar echivala cu vătămarea drepturilor inculpatului, afectarea imparțialității magistraților și pronunțarea unei soluții injuste care să fie determinată de relațiile de adversitate existente între acesta, pe de o parte, respectiv magistrații și alte persoane din mediul politic, pe de altă parte.

A susținut că, încă din rechizitoriu se conturează optica organelor judiciare cu privire la persoana inculpatului. Acesta este catalogat drept inițiatorul pretinsei grupări infracționale, persoana care a coordonat întreaga activitate a membrilor grupării, discutându-se în cadrul acuzării despre infracțiuni grave care ridică un val de nemulțumiri în rândul populației.

În al doilea rând, a susținut că, urmare a unui denunț formulat de petentul A. și soția acestuia (dosar x/2024), se efectuează cercetări vizând fapte de corupție săvârșite de procurorul B., acesta fiind cel care a instrumentat dosarul în faza de urmărire penală. Având în vedere că acest procuror a avut un rol activ în trimiterea în judecată (desfășurând ancheta în cauza), s-a apreciat că existența unei anchete asupra sa generează o suspiciune legitimă de imparțialitate asupra instanței locale, întrucât există riscul ca magistrații să fie influențați. A mai susținut că nu se poate omite funcția înaltă pe care o deține domnul procuror în cadrul DIICOT Vâlcea și presiunile pe care acesta le poate exercita asupra membrilor completului de judecată cu scopul de a se răzbuna pe inculpat deoarece astfel de comportamente au mai fost întâlnite în decursul timpului.

Pe de altă parte, a susținut că, în prezent, la nivelul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești (dosar nr. x/2024), este în lucru un dosar penal privind fapte de corupție și trafic de influență comise de persoane cu funcții publice importante în județul Vâlcea, aspecte ce sunt direct legate de modul în care a fost instrumentată cauza a cărei strămutare se solicită.

Astfel, s-a susținut că această situație este de natură să justifice îndoieli cu privire la obiectivitatea judecătorilor din această jurisdicție și întărește necesitatea transferului cauzei către o instanță neutră, unde astfel de influențe nu pot afecta actul de justiție.

În acest context, s-a susținut că, nu de puține ori, magistrați, persoane cu funcții de conducere în cadrul diverselor autorități publice, demnitari și alte persoane cu funcții importante decizionale au fost "constrânși" sau determinați prin diverse metode să adopte decizii sau măsuri contrare propriei convingeri, prin diverse promisiuni sau amenințări.

În altă ordine de idei, s-a menționat că, în ultimele luni și nu numai, presa națională a desfășurat o campanie agresivă de denigrare a inculpatului, prezentându-l într-un mod care nu reflectă realitatea și generând o percepție publică extrem de negativă asupra persoanei acestuia. În acest sens, a susținut că publicații din județul Vâlcea au folosit expresii precum "C." pentru a-l descrie, inducând ideea că ar fi un criminal periculos, ignorând total principiul prezumției de nevinovăție, ceea ce creează o atmosferă ostilă ce poate influența inclusiv opinia instanței și a martorilor audiați. Având în vedere acest climat de ostilitate, s-a apreciat că există riscul real ca dreptul petentului la un proces echitabil să fie grav afectat.

În acest sens, în cuprinsul cererii, petentul a făcut trimitere la o serie de articole postate pe internet care îl descriu în maniera menționată și care creează publicului o opinie greșită, în sensul că ar fi un infractor periculos care merită condamnat la o pedeapsă grea.

Totodată, s-a susținut că, la fiecare termen de judecată, completul de judecată a adoptat o atitudine ostilă față de apărare, concretizată prin respingerea tuturor probelor propuse și a tuturor cererilor formulate de apărare, fără ca aceste soluții să fie motivate în concret în cuprinsul încheierii de ședință. Această practică demonstrează, în opinia petentului, o lipsă de imparțialitate și un tratament injust aplicat, care afectează dreptul la un proces echitabil. În aceste condiții, s-a apreciat că există un pericol real ca judecata să fie profund viciată de o lipsă de obiectivitate, ceea ce impune necesitatea strămutării cauzei. A mai susținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este una "record" iar singura șansă pentru inculpat să fie judecat corect și echitabil este calea de atac a apelului.

Pe cale de consecință, s-a susținut că toate aspectele menționate anterior creează o ambianță procesuală total neprielnică, care ar putea știrbi imparțialitatea și obiectivitatea magistraților care activează în cadrul instanțelor judecătorești.

***

Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09.04.2025, fiind înregistrată, pe rolul secției penale, sub nr. x/2025, cu prim termen de judecată la data de 23 aprilie 2025.

La data de 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Pitești a transmis informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esență, că petentul nu a învederat în concret aspecte, împrejurări sau situații care să constituie vreo dovadă că, dată fiind calitatea părților, imparțialitatea tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel Pitești ar fi în vreun fel afectată.

În cuprinsul relațiilor solicitate, s-a mai menționat, cu privire la calitatea de procuror a magistratului față de care s-a formulat plângere penală, faptul că nu poate constitui per se un motiv de suspiciune privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cadrul instanței împrejurarea că acesta funcționează în cadrul unei instituții de Parchet din circumscripția Curții de Apel Pitești, întrucât simpla formulare a unei plângeri penale împotriva unui magistrat care a întocmit acte procesuale în cauză, în absența unor cercetări care să confirme cele reclamate, nu poate conduce la existența acelor suspiciuni rezonabile prevăzute de lege.

În ceea ce privește renumele pe care l-ar fi căpătat inculpatul, urmare a dosarelor penale și a discuțiilor care circulă în spațiul public, s-a susținut că acestea reprezintă o pură percepție personală, fără efecte juridice asupra a ceea ce înseamnă imparțialitatea magistraților ce activează în cadrul Curții de Apel Pitești. În acest context, s-a susținut că, tot o percepție personală este și afirmația potrivit căreia procurorul împotriva căruia petentul a formulat plângere, poate exercita presiuni asupra membrilor completului de judecată cu scopul de a se răzbuna.

Așadar, s-a învederat că, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, judecata poate avea loc în condiții optime, fără a se aduce atingere în vreun mod obiectivității și imparțialității în soluționarea dosarului nr. x/2020

***

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

În speță, dosarul nr. x/2020, înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect apelul formulat, printre alții, de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 99 din 20 iunie 2024 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte constată că, în susținerea cererii de strămutare, s-a invocat, printre altele, faptul că, în speță, există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, făcându-se în concret trimitere la notorietatea petentului pe plan local, generată de dosarele penale și discuțiile care circulă în societate.

În acest context, petentul a menționat că, în ultimele luni și nu numai, presa națională a desfășurat o campanie agresivă de denigrare a acestuia, prezentându-l într-un mod care nu reflectă realitatea și generând o percepție publică extrem de negativă asupra persoanei acestuia.

Cu privire la aceste argumente, Înalta Curte constată că interesul presei locale pentru cauza petentului nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul curții de apel. Existența unei mediatizări în presă sau televiziune referitoare la un dosar pe rolul instanțelor judecătorești, fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul secției penale a unei instanțe nu poate susține strămutarea cauzei.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că mediatizarea cauzei este argumentată de petentul A. sub aspectul publicării, în două cotidiane on-line naționale (spynews.ro și gândul.ro) și unul local (ziaruldevalcea.ro) a unui număr de 3 articole care vizează presupusele fapte din cauza a cărei strămutare se solicită (articole care fac trimitere la soluția pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Vâlcea dar și la măsurile preventive dispuse într-o etapă procesuală anterioară apelului).

Or, publicarea, în cotidiane de interes național și local, în stadiile procesuale anterioare ale dosarului ce face obiectul cererii de strămutare, a unor articole vizând evoluția acestuia, în cuprinsul cărora sunt redate obiectul acuzațiilor aduse petentului, soluția pronunțată în fond, precum și soluția cu privire la măsura preventivă solicitată a fi dispusă față de inculpat, relevă, într-adevăr, un anumit grad de interes media pentru speță și pentru persoana petentului, însă nu pun în evidență pretinsa mediatizare intensă a cauzei, respectiv, o acțiune mediatică concertată împotriva acestuia, de natură a crea presiune asupra magistraților învestiți cu judecarea dosarului aflat în prezent în calea ordinară de atac a apelului.

De altfel, articolele invocate nu aduc în discuție, în mod real, aspecte în raport de care să se poată aprecia asupra unei eventuale lipse de imparțialitate a magistraților Curții de Apel Pitești, instanță învestită cu soluționarea cauzei în apel, întrucât articolele de presă indicate fac trimitere exclusiv la soluția pronunțată în primă instanță, precum și la cea dispusă cu privire la propunerea de arestare preventivă, fiind aparent publicate anterior învestirii instanței sus-menționate în calea ordinară de atac.

Astfel, cele trei articole cuprind doar informări cu privire la faptele concrete imputate petentului, respectiv la soluția pronunțată față de acesta în primă instanță, iar nu și informații de natură să contureze suspiciuni cu privire la imparțialitatea magistraților învestiți cu judecarea cauzei în apel.

Referitor la aspectele vizând modalitatea în care petentul este descris în cuprinsul articolelor de presă, respectiv ca fiind un infractor periculos, folosindu-se expresia "C.", cu ignorarea principiului prezumției de nevinovăție, Înalta Curte constată că libertatea presei este un drept fundamental recunoscut și protejat prin lege în majoritatea statelor moderne. Totodată, deși este adevărat că principiul prezumției de nevinovăție nu este aplicabil doar în materie penală deoarece, în anumite cazuri, exercitarea abuzivă a dreptului la liberă exprimare poate să afecteze onoarea sau reputația unei persoane, conducând astfel la un prejudiciu ce trebuie reparat, acesta nu este un aspect ce poate să facă obiectul verificărilor în cadrul soluționării unei cereri de strămutare. Deopotrivă, Înalta Curte constată că modalitatea în care a fost descris petentul în cuprinsul articolelor de presă depuse la dosar este strâns asociată cu libertatea de exprimare și este o componentă a acesteia care nu poate conduce la concluzia că va influența actul de justiție, prin raportare la un presupus renume pe care l-ar fi dobândit inculpatul A. ca urmare a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Așadar, faptul că, în cuprinsul articolelor de presă se fac scurte mențiuni cu privire la acuzațiile aduse petentului și la soluția de condamnare în primă instanță pronunțată față de acesta de Tribunalul Vâlcea, nu relevă elemente apte a susține temerea că judecătorii învestiți în prezent cu judecarea aceleiași cauze în apel nu pot da dovadă de imparțialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv, prin conținutul lor concret, articolele de referință fiind, practic, extranee cauzei.

În continuare, referitor la argumentele vizând relațiile de adversitate existente între petent, pe de o parte, respectiv persoane din mediul politic sau magistrați, pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în acest context, s-a făcut trimitere la denunțul formulat de petent și soția acestuia cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție de către procurorul B. care își desfășoară activitatea în cadrul unei unități de parchet din circumscripția Curții de Apel Pitești și care ar putea exercita presiuni asupra membrilor completului de judecată cu scopul de a se răzbuna.

Înalta Curte constată că aceste împrejurări nu sunt de natură să genereze o suspiciune legitimă de imparțialitate asupra instanței locale, neexistând date din care să rezulte că denunțul formulat de petent împotriva unui procuror ar fi de natură să contureze o bănuială cu privire la lipsa de imparțialitate a tuturor judecătorilor Curții de Apel Pitești, și, pe cale de consecință, nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.

Simpla invocare a calității unui participant la procesul penal (în speță, procuror) și, corelativ, a suspiciunii că pretinsa influență a acestuia asupra organelor judiciare, ar fi de natură să altereze justețea procedurilor, fără indicarea unor circumstanțe concrete ale cauzei, care să contureze o astfel de bănuială, nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.

În consecință, în lipsa unor elemente factuale verificabile obiectiv, apte să susțină presupusele efecte negative ale denunțului formulat de petent pentru săvârșirea unor fapte de corupție de către procurorul B. în planul imparțialității magistraților învestiți cu soluționarea cauzei a cărei strămutare se solicită, susținerile petentului A. se plasează în sfera unor simple aserțiuni, fără susținere factuală.

În continuare, în cuprinsul cererii de strămutare dar și în fața instanței de judecată s-a susținut că, la fiecare termen, completul de judecată a adoptat o atitudine ostilă față de apărare, concretizată prin respingerea tuturor probelor propuse și a tuturor cererilor formulate de apărare, fără ca aceste soluții să fie motivate în concret în cuprinsul încheierii de ședință. Această practică demonstrează, în opinia petentului, o lipsă de imparțialitate și un tratament injust aplicat, care afectează greu dreptul său la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de către petent constituie, în realitate, chestiuni ce au semnificația unor critici de nelegalitate a soluțiilor dispuse în plan procesual de către instanța de judecată, or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare.

Respingerea unor cereri nu poate fi interpretată ca o dovadă de lipsă de imparțialitate a instanței, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute de lege și sunt motivate în cuprinsul actelor procedurale prin care au fost dispuse, iar hotărârile pronunțate pot fi verificate în căile de atac prevăzute de lege.

Susținerile petentului ori ale avocatului său, care depășesc limitele în care poate fi analizată o cerere de strămutare, cum ar fi cele privind respingerea tuturor probelor propuse și a cererilor formulate în fața Curții de Apel Pitești ori a altor aspecte care țin de cercetarea judecătorească, nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluționeze o cerere de strămutare, care nu are atribuțiile unei instanțe de control judiciar cu privire la legalitatea soluțiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Nemulțumirile petentului vis-a-vis de modul de desfășurare a judecății nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Înalta Curte constată că modalitatea de soluționare a cauzei penale în apel - criticată ca fiind discreționară sub aspectul soluțiilor date cererilor formulate de apărarea petentului - care constituie obiectul nemulțumirii acestuia, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen. prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului ori a măsurilor dispuse de judecătorii instanței inferioare.

De aceea, presupusele erori ale instanței pot fi cenzurate exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege, neconstituind împrejurări apte a aduce în discuție conduita judecătorilor instanței de control judiciar pe rolul căreia se află cauza.

Deopotrivă, motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Concluzionând, în contextul celor expuse, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curții de Apel Pitești nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului din prezenta cauză, simpla susținere că judecătorii din cadrul Curții de Apel Pitești nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Ca atare, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția penală.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2025.