ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 479/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 71 C. proc. pen., invocând că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

În esență, petentul susține că, prin încheierea pronunțată la data de 21 mai 2024 în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, completul de judecată a respins toate cererile de probe pe care le-a formulat, cât și de către inculpatul B., aspect care a surprins întreaga apărare, având în vedere că instanța de apel nu a permis administrarea nici măcar a unei singure probe în această etapă procesuală.

Urmare a acestei împrejurări, inculpatul B., fiind surprins de respingerea de plano a tuturor probelor invocate de către apărătorul său ales, a încetat raporturile de colaborare profesională cu acesta, apreciind existența unei potențiale culpe în motivarea notei de probatorii susținute la termenul anterior. În acest context, la termenul din 11 iunie 2024, i s-a acordat acestuia un singur termen în vederea angajării unui alt avocat și a pregătirii apărării, un termen extrem de scurt, de doar o săptămână. Practic, în intervalul stabilit de instanța de judecată, orice avoct nou și străin de speță nu ar fi putut, în mod obiectiv parcurge volumele dosarului penal și să realizeze și o apărare efectivă, prin formularea de cereri, motive de apel, etc.

La termenul de judecată din 18 iunie 2024, noul avocat ales al inculpatului B. a formulat o cerere de amânare având în vedere că avea alte afaceri judiciare în care se angajase, prioritar semnării contractului de asistență juridică, iar avocatul desemnat din oficiu al inculpatului nu s-a prezentat, neștiind de termen. Față de această împrejurare, președintele completului de judecată a insinuat, în repetate rânduri, că, de fapt, ar fi existat o conivență între inculpați și apărători, inclusiv cu apărătorul din oficiu, pentru tergiversarea cauzei, referirile vizându-l în principal pe inculpatul B., pe fostul avocat al acestuia (cu privire la o potențială strategie în legătură cu rezilierea contractului de asistență juridică), dar și apărarea petentului A..

Astfel, petentul apreciază că afirmațiile realizate în sala de judecată, fără să existe vreo vinovăție a sa ori a apărătorului său ales, antamează soluția instanței de apel, care ar fi una nefavorabilă apărării.

Totodată, petentul a considerat important de menționat că, având în vedere multitudinea de dosare asociate cu obiect contestațiile formulate de el și de către Ministerul Public în procedura de luare, prelungire și verificare a măsurilor preventive în cadrul dosarului nr. x/2022 al DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, dosare ce au fost repartizate către secția penală a Curții de Apel Ploiești, există o prezumție de vinovăție ce planează deja asupra sa la această instanță și care are înrâurire asupra soluționării apelului declarat în cauză. De altfel, președintele completului de apel a soluționat, în complet de contestație, și contestația formulată de către inculpați pe fondul camerei preliminare în cadrul dosarului nr. x/2022, iar în procedurile de contestare a măsurilor preventive, acestea au fost respinse de către completurile Curții de Apel Ploiești cu motivarea că ar exista un probatoriu care ar determina suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Ploiești.

Din informarea transmisă de Curtea de Apel Ploiești reiese că obiectul dosarului nr. x/2022 îl constituie apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpații B., A. și C. împotriva sentinței penale nr. 1/12.01.2024 a Tribunalului Dâmbovița.

Față de motivele invocate în legătură cu dosarul nr. x/2022, precum și rezultatul verificărilor efectuate, Curtea de Apel Ploiești a precizat că susținerile petentului sunt simple supoziții și nu există date în raport de care să se poată aprecia că ar putea exista vreo ingerință sau vreo imixtiune în justa și legala soluținare a cauzei. S-a considerat că, la Curtea de Apel Ploiești sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cauză să se soluționeze cu respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind dreptul la apărare și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, la dosar au fost depuse și dovezile de comunicare potrivit dispozițiilor art. 73 C. proc. pen.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o curte de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității judecătorilor unei instanțe.

Trecerea unei cauze de la instanța sesizată la o altă instanță egală în grad, reprezintă o măsură menită să asigure buna desfășurare a procesului, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea acestora și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, petentul și-a întemeiat cererea, în esență, pe respingerea tuturor cererilor de probă formulate în cauză, pe modul în care completul de judecată a înțeles să acorde termenele de judecată, ca urmare a cererilor de amânare pentru pregătirea apărării unui coinculpat sau lipsa de apărare, precum și pe împrejurarea că, unii judecători ai instanței au soluționat dosarele asociate având ca obiect contestații privind luarea, prelungirea și verificarea măsurilor preventive în cauză, planând, astfel, o prezumție de vinovăție asupra sa.

În urma analizării aspectelor invocate de petent drept temeiuri ale cererii de strămutare a dosarului nr. x/2022, Înalta Curte nu identifică elemente concrete de natură să conducă la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curții de Apel Ploiești nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.

În acest sens, Înalta Curte amintește că prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016), Curtea Constituțională a României a stabilit că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Totodată, reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Așadar, simpla susținere că instanța nu poate da dovadă de imparțialitate, în absența unor elemente concrete, nu generează, în mod automat, concluzia unei conduite subiective a magistraților învestiți cu soluționarea cauzei și, implicit, concluzia afectării imparțialității judecătorilor instanței.

Ca atare, afirmațiile petentului nu au aptitudinea de a pune în discuție imparțialitatea judecătorilor instanței, în lipsa unor elemente obiective, verificabile, care să genereze suspiciuni temeinice referitoare la o eventuală influență exercitată asupra acestora și să justifice strămutarea cauzei la o altă instanță.

Supoziția că anumite împrejurări preexistente, ce țin de modalitatea în care judecătorul soluționează cererile formulate în cauză, pot determina o judecată părtinitoare a cauzei, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, aceasta din urmă trebuind să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator neutru suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată, situație care nu se regăsește în cauză.

Prin urmare, măsurile dispuse de completul de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, nu constituie, doar prin ele însele, un indiciu al lipsei de imparțialitate a judecătorilor învestiți ori a celorlalți judecători din cadrul instanței. Magistrații care formează completul de judecată examinează justețea aspectelor sesizate prin prisma elementelor probatorii aflate la dosarul fiecărei cauze, evaluate individual, având obligația de a-și îndeplini atribuțiile în strictă conformitate cu legea aplicabilă speței și fără părtinire.

Pe de altă parte, Înalta Curte învederează că, în prezenta procedură, instanța poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului ori a soluțiilor dispuse de judecătorii instanței inferioare.

Concluzionând, în contextul celor expuse, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cererea petentului nefiind justificată.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2024.