ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de strămutare formulată la data de 20.05.2024, în temeiul dispozițiilor art. 71 și următoarele C. proc. pen., petentul A a solicitat strămutarea cauzei penale nr. x/42/2024 a Curții de Apel Ploiești, la o altă curte de apel, precizând că cererea sa este întemeiată pe motive de bănuială legitimă.

În acest sens, a menționat că persoanele împotriva cărora a formulat plângeri penale, inclusiv primarul B, au rude de gradul I, II și III în instanțele pe rolul cărora sunt înregistrate dosarele sale, fiind supus abuzurilor și umilințelor organelor de cercetare penală precum și instanțelor din județele Dâmbovița și Prahova.

Petentul a arătat, în esență, că este vorba despre împrejurări care afectează aparența de imparțialitate și încrederea pe care instanțele trebuie să o transmită părților unui proces și publicului larg în general. În cazul său, există o certitudine că instanțele din județul Dâmbovița și Prahova i-au încălcat grav toate drepturile prevăzute de lege, fiindu-i respinse toate solicitările de recuzare și strămutare, dreptul la apărare, dreptul la martori, dreptul prevăzut de art. 81 lit. b, c), d), e), f), g) și h) C. proc. pen. Mai mult, în două dosare, instanța a acceptat împuterniciri avocațiale ale unor avocați care susțineau că au încheiat contract de reprezentare cu acesta, în calitate de reprezentant ACAFT.

Totodată, petentul a susținut că domnul judecător C i-a respins solicitările de strămutare formulate în dosarele nr. x/42/2022 și nr. x/42/2023 ale Curții de Apel Ploiești.

A mai menționat petentul și faptul că, în urma abuzurilor comise de organele de cercetare penală, abuzuri nesancționate de instanțele de judecată din Dâmbovița și Prahova, starea sa de sănătate s-a agravat și se agravează în urma fiecărei umilințe la care a fost și este supus.

Astfel, în data de 14 martie 2024, când a constatat că și acest dosar pentru care solicită strămutarea a fost repartizat „aleatoriu" tot domnului judecător C, starea sa de sănătate s-a deteriorat brusc înaintea ședinței de judecată, iar din cauza tensiunii arteriale ridicate, a fost aproape de declanșarea celui de-al doilea AVC, pentru recuperare având nevoie de 60 de zile pentru a ameliora cât de cât starea de sănătate.

Având în vedere situațiile expuse anterior, petentul a solicitat admiterea cererii de strămutare și desemnarea unei instanțe din București în vederea soluționării cauzei, întrucât starea sa de sănătate, vârsta de 73 de ani, dar și veniturile asigurate dintr-o pensie de 1681 lei, nu îi permit deplasarea la o instanță mai îndepărtată.

La data de 12 septembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești a transmis la dosar informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esență, că obiectul cauzei a cărei strămutare se solicită îl constiuie plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței nr.x/P/2023 din data de 07.11.2023 și a ordonanței nr.x/11/2/2023 din data de 15.01.2024 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr.x/P/2023.

Raportat la motivele invocate de către petent, precum și la rezultatul verificărilor efectuate, Curtea a opinat că susținerile acestuia sunt simple supoziții și nu există date în raport de care să se poată aprecia că ar putea exista vreo ingerință sau vreo imixtiune în justa și legala soluționare a cauzei.

S-a apreciat că la Curtea de Apel Ploiești sunt îndeplinite toate condițiile pentru soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind dreptul la apărare și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție „strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.”

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Feyvs Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare – existența unor motive de bănuială legitimă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești, instanță pe rolul căreia se află dosarul nr. x/42/2024, este afectată ca urmare a împrejurărilor cauzei constând în modalitatea în care judecătorii au instrumentat și soluționat cauza, Înalta Curte constată că acestea nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra obiectivității instanței.

În ceea ce privește modul de soluționare a dosarului în care petentul este parte, inclusiv considerentele ce fundamentează soluțiile pronunțate de magistrați și care stau la baza nemulțumirii petentului, se constată că acestea nu pot constitui temei pentru reținerea vreunei suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești și nu sunt apte a susține eo ipso temerea că judecătorii nu vor da dovadă de imparțialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv, în soluționarea cauzei pendinte.

Raportat la conținutul lor concret, dar și la istoricul cauzei obiect al cererii de strămutare, redat în cuprinsul referatului de informații transmis de Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu aduc în discuție bănuieli cu privire la obiectivitatea judecătorilor instanței învestită cu soluționarea plângerii petentului.

Ca urmare, în lipsa unor informații verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivității tuturor judecătorilor Curții de Apel Ploiești, aspectele punctuale invocate de petent nu susțin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparțialitatea acestora.

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea vizează atitudini sau comportamente care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a judecătorilor învestiți cu judecarea cauzei obiect al cererii de strămutare, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Pentru a justifica admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, supunând controlului de constituționalitate a posteriori dispozițiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Argumentele petentului evocă, în realitate, îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor învestiți cu judecarea plângerii sale, antamând critici referitoare la modul de repartizare a cauzei, iar nu aspecte care să genereze suspiciuni veridice și temeinice asupra imparțialității instanței învestite cu soluționarea cauzei a cărei strămutare o solicită.

Se reține, așadar, că motivele invocate constituie expresia nemulțumirii fățișe a petentului față de soluțiile pronunțate de instanță în cauza în care acesta a avut calitatea de parte, iar nu temeiuri pentru reținerea vreunei suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că judecătorii Curții de Apel Ploiești nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate în soluționarea cauzei de strămutat nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/42/2024 al Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/42/2024 al Curții de Apel Ploiești.

Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2024.