ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 596/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016 s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile și asupra mijloacelor fixe, aparținând inculpaților persoane fizice A., B., C., D. și E. și inculpaților persoane juridice SC F. SRL și SC G. SRL, luate prin Ordonanțele din data de 14. X.2015, din data de 21. X.2015 și din data de 7. XII.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii ale popririi asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile bancare, aparținând inculpaților persoane fizice B., H. și I. și inculpaților persoane juridice SC F. SRL, SC G. SRL, SC J. SPRL și SC K.., luate prin Ordonanțele din data de 28. X.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, modificate, în ceea ce îi privește pe inculpații persoane juridice SC J. SPRL și SC K.., prin Ordonanțele din data de 24. XI.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a popririi asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile bancare aparținând SC L. SRL, unde inculpatul H. are calitatea de asociat, luată prin Ordonanța din data de 6. I.2016 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare și de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulate de inculpații A., H., personal și pentru SC L. SRL, D., E., SC G. SRL și SC F. SRL, precum și de persoana interesată SC M. SRL.

- în temeiul art. 2523, raportat la art. 2521 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis cererea de valorificare a bunurilor mobile sechestrare prin Ordonanța din data de 21. X.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, în privința următoarelor autoturisme: N., înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x; x, înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x; x, înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x; O. și Motostivuitor serie x (adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din data de 22. X.2015), formulată de inculpata SC F. SRL.

Măsura va fi adusă la îndeplinire prin intermediul Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile se vor consemna potrivit art. 2521 alin. (4) C. proc. pen., și art. 252 alin. (8), C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, printre altele, următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 15.01.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2014, au fost trimiși în judecată:

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

• luare de mită, prev. de art. 289, C. pen.

• dare de mită, prev. de art. 290, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (3 acte materiale);

• participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• participație improprie la comiterea infracțiunii fals intelectual, fapte prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• uz de fals, prev. de art. 323, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• luare de mită, prev. de art. 289, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (4 acte materiale);

• fals în declarații, prev. de art. 326, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• complicitate la comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

• participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen.

• participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• uz de fals, prev. de art. 323, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• complicitate la comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• complicitate la comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen.

• complicitate la comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• complicitate la comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

În ceea ce îi privește pe contestatorii din prezenta cauză, în cursul urmăririi penale, au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând acestora, după cum urmează:

- locul de parcare x, situat în municipiul București, Calea x, subsol 1, având identificator unic x, nr. cadastral vechi x și carte funciară veche x, compus din parcare cu o suprafață utilă de 25 mp, împreună cu cota parte de 8,72 mp din părțile și dependințele comune ale ansamblului V., care prin natura și destinația lor sunt în folosință comună, forțată și perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului V., precum și dreptul de proprietate a cotei părți de teren aferent parcării, în suprafață de 5,63 mp, din întregul teren pe care se află construit ansamblul V., în valoare de 59,562.21 RON;

- apartamentul nr. x, situat la etajul 6 al imobilului din Municipiul București, Calea x, având identificator unic x, număr cadastral vechi x și carte funciară veche x, a localității București, compus din trei camere de locuit și dependințe (bucătărie, baie, hol, baie), având o suprafață utilă de 101,72 mp, balcon 7,43 mp, balcon, 2,16 mp, rezultând o suprafață totală de 111,31 mp, împreună cu cota parte de 35,47 mp din părțile și dependințele comune ale ansamblului V., care prin natura și destinația lor sunt în folosință comună, forțată și perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului V., precum și dreptul de proprietate a cotei părți de teren aferent apartamentului, în suprafață de 22,92 mp, din întregul teren pe care se află construit ansamblul V., în valoare de 570,311.94 RON;

Prețul acestor două imobile a fost de 141.183,88 euro, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. x din data de 26.09.2014;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 163.000 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 3.863 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 2609,94 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 6.158,97 RON;

- W. înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 50.821,14 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 13.500;

- Grup electrogen x valoare de inventar 6.6671 RON;

- Motostivuitor serie x- valoare de inventar 10.000 RON;

- imobil compus din teren intravilan, având categoria de folosință curți construcții, în suprafață totală tabulară de 2060 mp și construcții de sub A1.1. având destinația construcții industriale și edilitare - clădire restaurant, situat în comuna Șoimuș, județul Hunedoara, având număr cadastral/topografic x, pentru teren, respectiv x, pentru construcție, drept de proprietate intabulat în CF nr. x Șoimuș, județul Hunedoara, nr. CF vechi x, în valoare de 139,889.62 RON;

- imobil compus din teren în suprafață de 5.660 mp, categoria de folosință curți construcții, cu construcția depozit de dinamită, în suprafață construită de 100 mp, construită din piatră și bolțari, în anul 1970, având racord electric, cod construcție C1, imobil situat administrativ în municipiul Reșița, zona x, județ Caraș-Severin, având nr. cadastral x, pentru teren, respectiv x, pentru construcție, număr topografic x, înscris în CF nr. x Reșița, județul Caraș-Severin, în valoare de 43,000 RON;

- imobil înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș, compus din: un antreu, una cameră, una cameră, una cameră alimente, una bucătărie, una baie, magazie și pivniță, cu cote părți comune de 38%, având părți comune: terenul construit și neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branșamentul electric, WC-ul din curte și coridorul, în valoare de 37.500 euro;

- imobil înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, una cameră, magazie, cu o cotă de 32% parte din terenul în suprafață de 738 mp înscris în CF x Timișoara în proprietate, cu cote părți comune de 32%, având părți comune: terenul construit și neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branșamentul electric, WC-ul din curte și coridorul, în valoare de 45.500 euro;

- imobil înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, magazie, cu o cotă de 30% parte din terenul în suprafață de 738 mp înscris în CF x Timișoara în proprietate, cu cote părți comune de 30%, având părți comune: terenul construit și neconstruit, podul cu intrarea, racordul de apă, branșamentul electric, WC-ul din curte și coridorul, în valoare de 42.000 euro;

- construcțiile de sub A1.1. și A1.2., reprezentând Hală P și corp administrativ P+2E, situate în Timișoara, în suprafață măsurată de 2796 mp, cu destinația construcții administrative și social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1 și anexe P situate în Timișoara, în suprafață măsurată de 564 mp, cu destinația construcții anexă, cu nr. cadastral x, de sub A1.2, înscrise în CF nr. x Timișoara, situate administrativ în municipiul Timișoara, județul Timiș, în valoare de 190,000 RON;

- construcțiile de sub A1.1., reprezentând clădire administrativă P+2E, situată în Timișoara, în suprafață măsurată de 177 mp, cu destinația construcții administrative și social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1, înscrise în CF nr. x Timișoara, situată administrativ în municipiul Timișoara, județul Timiș, în valoare de 30,000 RON.

De asemenea, prin Ordonanța din data de 28. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile inculpatului SC F. SRL, iar X. a comunicat instituirea acestei măsuri până la concurența sumei de 24.432,579 RON, la data instituirii popririi acesta figurând cu solduri în valoare de 1.885.26 RON și 0.97 RON.

- imobil teren intravilan în suprafață de 726 mp înscris în CF x Reșița, nr. cadastral x, nr. topo x și construcție înscrisă în CF x Reșița, nr. cadastral x;

- imobil teren intravilan în suprafață de 1254 mp și construcții, înscrise în CF x Reșița, nr. cadastral x, nr. topo x;

- imobil teren intravilan în suprafață de 6.363 mp, înscris în CF x Reșița, nr. cadastral x, nr. topo x și construcțiile aferente având nr. topo x;

- imobil apartament, în suprafață de 71 mp, situat în mun. Reșița, str. x, jud. Caraș-Severin, înscris în CF x-C1-U1, nr. topo x.

- imobil teren intravilan în suprafață de 450 mp. și construcții, situate în mun. Reșița, str. x, jud. Caraș-Severin, înscris în CF x Reșița, nr. topo xd/52/d/3/b/25/2.

- imobil constând în apartament nr. 7/A, compus din o cameră, bucătărie, baie, boxa la subsol, cu 2,31% din teren în folosință, cu nr. cad. x, cote părți comune 2,31% acestea fiind: (terenul clădit și neclădit, fundațiile, fațadele, pereții despărțitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, șarpanta, învelitoarea, branșamentul electric, apă, canal, toate instalațiile și dependințele folosite în comun) înscris în CF x-C1-U7 Timișoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timișoara, jud. Timiș, strada x nr. 7, dat în plată pentru stingerea creanței în sumă de 176.100 RON;

- imobil constând în apartament nr. 7/B, situat la etajul I, compus din o cameră, cameră de alimente, antreu comun cu ap. 9 și 10 în 1/3 parte cu 0,79% p.c. și teren în folosință, cu nr. cad. x, părțile comune fiind: (terenul clădit și neclădit, fundațiile, fațadele, pereții despărțitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, șarpanta, învelitoarea, branșamentul electric, apă, canal, toate instalațiile și dependințele folosite în comun) înscris în CF x-C1-U8 Timișoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timișoara, jud. Timiș, strada x nr. 7, ap. 7/B, dat în plată pentru stingerea creanței în sumă de 125.500 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafață totală de 5670 mp, categoria de folosință pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraș-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/B înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraș-Severin, nr. cadastral x, în prețul de 15.309 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafață totală de 5850 mp, categoria de folosință pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraș-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/A înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraș-Severin, nr. cadastral x, în prețul de 15.795 RON;

- imobilul categoria teren extravilan, situat în Valea Bârzavei (Salastiuta), în suprafață măsurată de 11.800 mp, înscris în CF nr. x Târnova, nr. cadastral/topografic x, categoria folosință: 2900 mp - pășune, 2900 mp - fâneață, 6000 mp - pășune.

De asemenea, prin Ordonanța din data de 28. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile inculpatului B., iar X. a comunicat instituirea acestei măsuri până la concurența sumei de 24.432,579 RON, la data instituirii popririi acesta figurând cu solduri în valoare de 17.65 RON și 302.75 RON.

În acest context factual și în raport de dispozițiile art. 2502 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea acestor măsuri asigurătorii continuă să existe și nu a intervenit niciun element de noutate care aibă aptitudinea de a modifica sau de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

Astfel, în ceea ce privește apărările formulate de inculpata D., instanța de fond a arătat că din moment ce este trimisă în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35, C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen. sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 32 din Legea nr. 656/2002, măsurile asigurătorii dispuse au fost luate în vederea reparării pagubei cauzate prin infracțiuni, precum și a confiscării speciale

În acest sens, s-a reținut că sechestrul asigurător a fost instituit, în vederea reparării pagubei cauzate prin infracțiuni, precum și a confiscării speciale a întregii sume reciclate, până la concurența sumei de 24.432.579 RON, nicidecum a sumei de 38.000 RON, așa cum a susținut inculpata.

Totodată, inculpata D. a mai susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 252, alin. (1) C. proc. pen., însă, la momentul punerii în aplicare a măsurilor asigurătorii, organele judiciare delegate au avut în vedere toate informațiile privind prețurile bunurilor imobile, inserate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, depuse la volumul VII din dosarul de urmărire penală, care nu depășesc, prin însumare, valoarea sumei de recuperat.

Cu privire la inculpatul E., s-a reținut că, în raport cu acuzațiile aduse și cu scopul măsurii asigurătorii, în vederea confiscării speciale a sumelor de bani primite cu titlu de folos necuvenit, respectiv 60.000 euro și 32.000 RON, se justifică, în continuare, menținerea măsurii.

Fără a nega faptul că dosarul încă se află în faza de judecată în primă instanță, deși au trecut mai mult de 5 ani de la instituirea măsurilor asigurătorii, Curtea a apreciat că, în raport cu complexitatea cauzei, numărul de inculpați și ansamblul vast al materialului probator administrat, cauza nu a depășit un termen rezonabil, astfel că dreptul la proprietate nu este afectat.

Cât privește celelalte apărări, care rezultă din interpretarea probelor de la dosar, s-a precizat că acestea nu pot fi valorificate în această procedură, unde se analizează doar legalitatea și oportunitatea măsurilor asigurătorii, din punct de vedere al acuzațiilor aduse și al scopului măsurilor, și nicidecum realitatea faptică care rezultă din probe sau vinovăția inculpaților.

Tot în același sens, respectiv aspectele strâns legate de fondul acuzațiilor, cum sunt apărările invocate de inculpata SC F. SRL, privind diferența dintre perioada infracțională și perioada de funcționare a societății, valoarea maximă a veniturilor societății în perioada de funcționare, precum și bunurile dobândite în afara perioadei infracționale, s-a apreciat că nu pot fi analizate și valorificate în această procedură.

Pentru aceste motive, în lipsa vreunei împrejurări noi care să conducă la concluzia că măsurile asigurătorii nu sunt oportune, Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare și ridicare a măsurilor asigurătorii, formulate de inculpații D., E. și SC F. SRL.

În privința bunurilor imobile aparținând persoanei interesate SC M. SRL, instanța de fond a reținut că se justifică menținerea măsurii asigurătorii, având în vedere suspiciunea rezonabilă că, la momentul transferului dreptului de proprietate, inculpatul B. cunoștea că există o anchetă în derulare împotriva sa. Prin urmare, s-a apreciat că există suspiciunea că actele de înstrăinare îndeplinite ulterior reprezintă doar o modalitate prin care inculpatul B. încearcă să sustragă bunuri de la instituirea sechestrului, împiedicând, totodată, recuperarea prejudiciilor cauzate părților civile și recuperarea cheltuielilor de judecată, dar și confiscarea specială sau extinsă, fiind de notorietate că pot face obiectul măsurii asigurătorii și pot fi confiscate bunuri care, în realitatea faptică, se află sub stăpânirea inculpaților.

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, și cererea de ridicare a măsurii asigurătorii, formulată de persoana interesată SC M. SRL.

Împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, au formulat contestație inculpații D., E. și SC F. SRL precum și persoana interesată SC M. SRL.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2016/a11 fiind repartizată aleatoriu spre soluționare Completului nr. 8, cu termen de judecată la data de 02.06.2021.

Prin motivele de contestație formulate cât și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpata D., în esență, a criticat soluția pronunțată de către instanța de fond din prisma perioadei de timp, de la instituirea sechestrului asigurător și până în prezent, fiind excesiv de lungă respectiv de aproximativ 6 ani, fiind indicată în acest sens, cu titlu de jurisprudență cauza Curții Europene a Drepturilor Omului Forminster Enterprises Limited v. Republica cehă conform căreia durata excesivă a unei măsuri asigurătorii în raport cu evoluția procedurii și consecințele pe care le produce depășesc efectele normale unei astfel de măsuri.

Totodată, a criticat hotărârea pronunțată de către prima instanță, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 252 C. proc. pen. privind modalitatea de evaluare a bunurilor supuse sechestrului asigurător în raport de prejudiciul menționat în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică din data de 10.12.2014, înscris ce a fost contestat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, în acest moment efectuându-se o expertiză contabilă pentru stabilirea acestui presupus prejudiciu.

Inculpatul E., prin motivele de contestație formulate a criticat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală apreciind, că nu mai subzistă temeiurile care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, luate față de acesta prin Ordonanța din data de 07.12.2015, dată în dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală.

De asemenea, în cuprinsul contestației depuse la dosarul cauzei, în data de 31.05.2021 inculpatul a argumentat că în cursul cercetării judecătorești în Dosarul penal nr. x/2016 al Curții de Apel București a rezultat din toate probele administrate în cauză că, în afara susținerilor procurorului, nu există nicio altă probă, directă sau indirectă, că ar fi fost implicat în vreun fel în activitatea infracțională descrisă de reprezentanții DIICOT în rechizitoriu, astfel, fiind indicate, pe larg, mai multe aspecte ce vizează situația de fapt și de drept reținută în sarcina acestuia.

Un alt motiv de critică formulat de acesta vizează faptul că, ordonanța sau hotărârea prin care se instituie măsura asigurătorie trebuie să arate motivele de fapt și de drept care justifică această dispoziție, inclusiv prin raportare la scopul măsurii, astfel cum rezultă din art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens s-a apreciat că în absența unor elemente concrete, organul judiciar nu poate prezuma intenția desfășurării de către proprietarul/posesorul bunurilor a acțiunilor indicate limitativ de art. 249 alin. (1) C. proc. pen. și nu poate institui această măsură asigurătorie, în caz contrar s-ar ajunge la o tratare diferențiată a suspecților sau inculpaților, ceea ce înseamnă arbitrariu judiciar.

Inculpatul E. a mai criticat hotărârea pronunțată în prezenta cauză și din perspectiva proporționalității limitării dreptului de proprietate în raportat de măsura asigurătorie dispusă, aceasta trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată fără discriminări și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății conform art. 53 din Constituție.

Inculpata SC F. SRL în susținerea căii de atac formulate a precizat că, deși aceasta s-a înființat în anul 2013, este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălarea banilor în perioada 2009 - 2014 și astfel s-ar fi săvârșit un prejudiciu în valoare de peste 600.000 RON cu toate că, în conformitate cu înscrisurile aflate la dosar, societatea a obținut venituri doar în valoare de 500.000 RON în perioada menționată.

În raport de cele menționate inculpata a solicitat restrângerea măsurii asigurătorii dispuse până la concurența sumei de 500.000 de RON, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar.

Totodată a solicitat să se constate că măsurile asigurătorii au fost impuse în urmă cu aproximativ cu 6 ani, astfel că trecere unei perioade de timp așa lungi constituie un motiv suficient pentru reanalizarea menținerii acestor măsuri asigurătorii.

Împotriva încheierii pronunțate în prezenta cauză a formulat contestație și SC M. SRL prin care a solicitat admiterea căii de atac declarate, desființarea în parte a hotărârii și rejudecând să se dispună scoaterea de sub sechestru asigurător a următoarelor bunuri imobile:

- apartamentul nr. 7/A, înscris în CF x-C1-U7 Timișoara, situat în mun. Timișoara, strada x nr. 7, Ap. 7/A, jud. Timiș;

- apartamentul nr. x (rezultat în urma alipii apartamentelor 7/B, 9 și 10), asupra apartamentului 7/B fiind impusa măsura asigurătorie a sechestrului prin Ordonanța nr. x/D/P/2014 din 14.10.2015, înscris în CF nr. x Timișoara, situat administrativ în Mun. Timișoara, Str. x, Jud, Timiș.

În susținerea celor solicitate, SC M. SRL, în esență, a precizat că nu deține nicio calitate în Dosarul nr. x/2016 fiind doar un cumpărător de buna credință, în accepțiunea dispozițiilor art. 14 C. civ., a celor două imobile menționate, achiziționate de la inculpatul B., fiind astfel nelegal limitat dreptul societății de a dispune din punct de vedere juridic de acestea, fiind afectate și posibilitățile dezvoltării obiectului de activitate.

Așadar analizând situația juridică concretă a celor doua imobile descrisă în cuprinsul notelor scrise, apreciază contestatoarea că este imposibilă indisponibilizarea bunurilor acestei societăți în prezenta cauză, din moment ce nu are nicio calitate procesuală și absolut nicio implicație în acuzațiile aduse de către procurorul de caz altor persoane fizice/juridice.

De asemenea contestatoare a susținut că, în raport de dispozițiile legii procesual penale nu s-ar fi putut dispune măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând societății, din moment ce nu are nicio calitate în cauză iar măsurile asigurătorii menționate ar fi putut viza doar bunurile suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente.

În același context s-a susținut că sechestrul asigurător dispus nu se justifică nici din perspectiva confiscării speciale, măsură ce nu poate fi luată în mod arbitrar, față de orice persoană, fără ca aceasta să fie condamnată penal și fără ca aceasta să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

În acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că în contextul măsurilor de siguranță, confiscarea specială are un caracter punitiv mai accentuat, fiind intim legată de comiterea unei infracțiuni sau fapte prevăzute de legea penală.

În continuare a precizat contestatoare că pot fi subiecți ai confiscării speciale și dobânditorii de rea-credință, adică cei care cunosc proveniența ilicită a bunurilor dobândite, dar, și de această dată, măsura confiscării este luată ca o consecință a faptei lor proprii, respectiv de săvârșire a infracțiunii de tăinuire sau favorizare a făptuitorului, și nu ca o consecință a faptelor autorului. A fortiori, nu se poate dispune măsura de siguranța a confiscării extinse fata de terțe persoane.

Examinând contestațiile formulate de inculpații D., E. și SC F. SRL precum și persoana interesată SC M. SRL, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar examinării motivelor de netemeinicie invocate de contestatori, Înalta Curte va statua în prealabil asupra admisibilității prezentei căi de atac iar, în acest sens, constată că încheierea atacată a avut ca obiect verificarea situației în care mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză.

Potrivit art. 2502 C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Conform art. 2501 C. proc. pen. "Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.

În contextul dispozițiilor legale precizate, Înalta Curte, contrar celor susținute de instanța de fond cu privire la inadmisibilitatea formulării unei contestații în această procedură, arată că legiuitorul a prevăzut că procedura realizată de instanța de judecată privind verificarea situației în care mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii dispuse se completează cu dispozițiile art. 2501 C. proc. pen. ce prevăd, însă, posibilitatea de a declara contestație împotriva încheierii pronunțate.

Prin urmare, având caracterul unei normei completatoare, art. 2501 C. proc. pen. prevede posibilitatea legală, ca în procedură verificare în cursul judecații a măsurilor asigurătorii prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., de a fi exercitată calea de atac a contestației.

De altfel, acest raționament referitor la posibilitatea exercitării căii de atac a contestației în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., se regăsește și în jurisprudența actuală și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în acest sens, cu titlu de exemplu, dosarele nr. x/2015, y/2015/a6, z/2018/a14.

În ceea ce privește aspectele de netemeinicie invocate de către contestatori, potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/18.02.2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea***) părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile".

Reținând dispozițiile legale evocate și analizând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatorilor din prezenta cauză.

În cauză, prin rechizitoriul din data de 15.01.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2014, au fost trimiși în judecată:

- inculpata D. - pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen., bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

- inculpata SC F. SRL - pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen. și ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

- inculpatul E. - pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) și alin. (2), C. pen., luare de mită, prev. de art. 289, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., fals în declarații, prev. de art. 326, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., complicitate la comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen. și participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., toate cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 38, C. pen.

Astfel, în cursul urmăririi penale, față de contestatorii mai sus menționați au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând acestora, respectiv:

- Prin Ordonanța din data de 7. XII.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului D..

- Prin Ordonanța din data de 7. XII.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului E..

- Prin Ordonanța din data de 21. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului SC F. SRL.

Măsurile asigurătorii dispuse, au fost menținute, în temeiul art. 2502 C. proc. pen. prin prin încheierea din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Cu privire la motivele de critică formulate de inculpații D. și SC F. SRL, Înalta Curte constată că aceștia sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 și Legea nr. 656/2002, iar dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 32 din Legea nr. 656/2002 justifică ope legis luarea măsurilor asigurătorii în situația săvârșirii unor astfel de infracțiuni. Sub acest aspect, din probele administrate în cauză, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea inculpaților, rezultă indicii cu privire la faptul că aceștia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetați.

Înalta Curte reamintește că în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzațiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigențelor principiului separării funcțiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangențial și aspecte ce țin de vinovăția și faptele pentru care sunt judecați inculpații.

Pentru aceste motive, în acest stadiu procesual, susținerile inculpatei SC F. SRL, privind diferența dintre perioada infracțională și perioada de funcționare a societății, valoarea maximă a veniturilor societății în perioada de funcționare, precum și bunurile dobândite în afara perioadei - sunt chestiuni care vizează fondul cauzei și care nu pot fi examinate decât tangențial în prezenta procedură judiciară, iar, din perspectiva căii de atac cu care a fost învestită instanța de control judiciar, existența unei pretinse pagube cauzată prin săvârșirea unor fapte penale presupus comise de inculpată în condițiile reținute, oferă datele necesare analizei temeiurilor măsurii asigurătorii.

Reținând același context argumentativ, Înalta Curte constată că motivele de critică formulate de inculpatul E. vizează în realitate situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și implicit a elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ce nu pot face, însă, obiectul prezentei cauze în care se analizează dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii dispuse.

Înalta Curte arată faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzații penale - în sensul în care această noțiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (parag. 22), ca "noțiune autonomă a Convenției", independent de conotația pe care o are în sistemele naționale de drept ale statelor contractante - a fost menționat de instanța europeană și în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmărește stabilirea unui grad de vinovăție raportat la o infracțiune săvârșită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzație în materie penală.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată și respectarea, în prezenta cauză, a exigențelor de proporționalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanțiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege și să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerințele interesului general și interesele persoanelor în cauză (cauza Silickienė contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracțiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.

În ceea ce privește motivul de critică formulat de toți contestatorii din prezenta cauză privind nerezonabilitatea termenului de 6 ani scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte arată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu impune decât existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței.

În acest sens, Înalta Curte consideră că durata măsurilor instituite prin ordonanțele procurorului menționate mai sus este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea