ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 408/2023

Asupra contestațiilor de față, reține următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de încetare de drept a măsurilor asigurătorii formulată de persoana interesată SC A. SRL.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile și asupra mijloacelor fixe, aparținând inculpaților persoane fizice B., C., D., E. și F. și inculpaților persoane juridice SC G. SRL și SC H. SRL, luate prin Ordonanțele din data de 14. X.2015, din data de 21. X.2015 și din data de 7. XII.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii ale popririi asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile bancare, aparținând inculpaților persoane fizice C., I. și J. și inculpaților persoane juridice SC G. SRL, SC H. SRL, SC P. K. și SC L.., luate prin Ordonanțele din data de 28. X.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, modificate, în ceea ce îi privește pe inculpații persoane juridice SC P. K. și SC L.., prin Ordonanțele din data de 24. XI.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile bancare aparținând SC M. SRL, unde inculpatul I. are calitatea de asociat, luată prin Ordonanța din data de 6. 01.2016 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii se mențin în continuare și nu a intervenit niciun element de noutate care să aibă aptitudinea de a modifica sau de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

S-a apreciat că, în raport de complexitatea cauzei, numărul de inculpați și ansamblul vast al materialului probator administrat, cauza nu a depășit un termen rezonabil, astfel că dreptul la proprietate nu este afectat, deși au trecut mai mult de 7 ani de la instituirea măsurilor asigurătorii.

S-a reținut că în această procedură, se analizează doar legalitatea și oportunitatea măsurilor asigurătorii, din punct de vedere al acuzațiilor aduse și al scopului măsurilor, și nicidecum realitatea faptică care rezultă din probe sau vinovăția inculpaților.

Pentru aceste motive, în lipsa vreunei împrejurări noi care să conducă la concluzia că măsurile asigurătorii nu sunt oportune, au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

În ceea ce privește cererea de scoatere de sub sechestru asigurător a imobilului înscris în C.F. x Timișoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timișoara, jud. Timiș și a imobilului înscris în C.F. x Timișoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B, 9,10), situat în Mun. Timișoara, jud. Timiș, formulată de persoana interesată SC A. SRL, Curtea a apreciat că este neîntemeiată.

S-a reținut că, așa cum rezultă din întreaga argumentație adusă în susținerea cererii, persoana interesată solicită scoaterea de sub sechestru/ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului formulând, însă, adevărate critici în raport de legalitatea instituirii măsurilor cu referire la dispozițiile art. 250, 2501 și 2502 C. proc. pen.. A susținut persoana interesată, în esență, că în lumina recentelor modificări legislative, i s-a recunoscut posibilitatea reală de a fi analizată nelegalitatea flagrantă a măsurilor de indisponibilizare.

Contrar perspectivei persoanei interesate, Curtea a reținut că față de dispozițiile art. 2501 C. proc. pen., încheierea prin care s-au dispus măsurile asiguratorii poate fi atacată doar într-un termen de 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare, fără ca vreo altă dispoziție procedurală să recunoască dreptul de a exercita cale de atac cu depășirea termenului.

Văzând dispozițiile art. 2502 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6/2021, Curtea a reținut că în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Ori, dreptul penal material și procedura penală sunt de strictă reglementare, iar această caracteristică a legislației penale constituie o garanție de natură să înlăture abuzul ori arbitrariul.

Ca atare, ridicarea măsurii asigurătorii, fundamentată pe o dispoziție legală care reglementează verificarea măsurilor asigurătorii, dar pentru motive care nu țin de schimbarea împrejurărilor, ci de nelegalitatea măsurilor, aduce atingere tuturor principiilor care guvernează materia penalului, dând posibilitate arbitrariului.

Pentru aceste considerente, s-a reținut că se justifică menținerea măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile aparținând persoanei interesate SC A. SRL, având în vedere suspiciunea rezonabilă că, la momentul transferului dreptului de proprietate, inculpatul C. cunoștea că există o anchetă în derulare împotriva sa. Prin urmare, a apreciat că există suspiciunea că actele de înstrăinare îndeplinite ulterior reprezintă doar o modalitate prin care inculpatul C. încearcă să sustragă bunuri de la instituirea sechestrului, împiedicând, totodată, recuperarea prejudiciilor cauzate părților civile și recuperarea cheltuielilor de judecată, dar și confiscarea specială sau extinsă, fiind de notorietate că pot face obiectul măsurii asiguratorii și pot fi confiscate bunuri care, în realitatea faptică, se află sub stăpânirea inculpaților.

Împotriva încheierii din 20 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, inculpații I., E., F. și persoana interesată SC A. SRL au formulat contestație.

În motivarea căilor de atac, contestatorii au solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii ca urmare a depășirii termenului rezonabil al ingerinței în dreptul lor de proprietate asupra bunurilor sechestrate.

Solicitarea de ridicare a măsurilor asigurătorii a fost susținută de inculpații E. și F. și pentru argumente vizând nemotivarea încheierii contestate, nerespectarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. raportat la proveniența pretins licită a bunurilor supuse confiscării, respectiv la lipsa constituirilor de parte civilă la momentul instituirii lor și, prin aceasta, la inexistența scopului dispunerii măsurilor procesuale contestate.

La rândul său, persoana interesată SC A. SRL a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin ordonanța nr. x/2014 din 14.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, asupra imobilului înscris în C.F. x Timișoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timișoara, jud. Timiș și a imobilului înscris în C.F. x Timișoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B, 9, 10), situat în Mun. Timișoara, jud. Timiș, invocând faptul că bunurile indisponibilizate de către organele judiciare ca fiind proprietatea inculpatului C., îi aparțin, fiind dobândite prin contractele de vânzare nr. x din 31.07.2015 autentificate de BNP N., iar menținerea măsurii, pentru un termen nedeterminat, nu poate fi justificată pe argumentul că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. ar fi transferat bunurile pentru a disimula/ascunde natura acestora, în condițiile inexistenței unor probe care să susțină o posibilă conivență infracțională între societatea - cumpărător și inculpatul - vânzător.

Astfel, s-a invocat lipsa calității procesuale în speță și lipsa oricărei implicări în acuzațiile ce fac obiectul cauzei.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați I., F. și E., urmând a fi admisă numai contestația formulată de persoana interesată SC A. SRL, în considerarea celor ce succed:

În Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală asupra bunurilor inculpaților C., I., E., F., s-au instituit măsuri asigurătorii (sechestru penal și/sau poprire), după cum urmează:

- prin ordonanța din 14.10.2015, pusă în aplicare prin procesele-verbale din 27.10.2015 și 29.10.2015, asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului C., până la concurența sumei de 24.432.579 RON:

- imobil constând în apartament nr. 7/A, compus din o cameră, bucătărie, baie, boxă la subsol, cu 2,31% din teren în folosință, cu nr. cad. x, cote părți comune 2,31% (terenul clădit și neclădit, fundațiile, fațadele, pereții despărțitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, șarpanta, învelitoarea, branșamentul electric, apă, canal, toate instalațiile și dependințele folosite în comun) înscris în CF x Timișoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timișoara, jud. Timiș, în valoare de 176.100 RON;

- imobil constând în apartament nr. 7/B, situat la etajul I, compus din o cameră, cameră de alimente, antreu comun cu ap. 9 și 10 în 1/3 parte cu 0,79% p.c. și teren în folosință, cu nr. cad. x, părțile comune fiind terenul clădit și neclădit, fundațiile, fațadele, pereții despărțitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, șarpanta, învelitoarea, branșamentul electric, apă, canal, toate instalațiile și dependințele folosite în comun, înscris în CF x Timișoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timișoara, jud. Timiș, dat în plată pentru stingerea creanței în sumă de 125.500 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafață totală de 5670 mp., categoria de folosință pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraș-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/B, înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraș-Severin, nr. cadastral x, în prețul de 15.309 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafață totală de 5850 mp., categoria de folosință pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraș-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/A, înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraș-Severin, nr. cadastral x, în prețul de 15.795 RON;

- imobilul categoria teren extravilan, situat în x, în suprafață măsurată de 11.800 mp., înscris în CF nr. x Târnova, nr. cadastral/topografic x, categoria folosință: 2900 mp. - pășune, 2900 mp. - fâneață, 6000 mp. - pășune, în valoare de 20.000 RON.

- prin ordonanța din 28.10.2015 - asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile bancare deschise pe numele inculpatului C. (cu excepția conturilor aferente cardurilor de pensii/salarii ajutoare sociale în care procentul de poprire va fi de 1/3 din venituri) la O. SA Cluj-Napoca, P. SA, Q. SA și R. SA, până la concurența sumei de 24.432,579 RON (la data instituirii popririi inculpatul figurând cu solduri în valoare de 17.65 RON și 302.75 RON la O.);

- prin ordonanța din 28.10.2015 - asupra sumelor de bani aflate în/și cu care vor fi alimentate conturile bancare deschise pe numele inculpatului I. (cu excepția conturilor aferente cardurilor de pensii/salarii ajutoare sociale în care procentul de poprire va fi de 1/3 din venituri) la O. SA Cluj-Napoca, S. SA și T. SA, până la concurența sumei de 24.432,579 RON (la data instituirii popririi inculpatul figurând cu solduri în valoare de 15.42 RON la U.);

- prin ordonanța din 07.12.2015 - pusă în executare prin procesul-verbal din 11.12.2015, asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatei E., până la concurența sumei de 24.432,579 RON:

- teren intravilan în suprafață de 726 mp. înscris în CF x Reșița, nr. cadastral x, nr. topo x și construcție înscrisă în CF x Reșița, nr. cadastral x;

- teren intravilan în suprafață de 1254 mp. și construcții, înscrise în CF x Reșița, nr. cadastral x, nr. topo x;

- teren intravilan în suprafață de 6.363 mp., înscris în CF x Reșița, nr. cadastral x, nr. topo x; x și construcțiile aferente având nr. topo cuprinse între x și y;

- apartament în suprafață de 71 mp. situat în mun. Reșița, str. x, jud. Caraș-Severin, înscris în CF x, nr. topo x.

- prin ordonanța din 07.12.2015, pusă în executare prin procesul-verbal din 11.12.2015 - asupra terenului intravilan în suprafață de 450 mp. și construcții, situate în mun. Reșița, str. x, jud. Caraș-Severin, înscris în CF x Reșița, nr. topo x, aparținând inculpatului F., până la concurența sumei de 60.000 euro și 32.000 RON;

În fapt, temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurilor asigurătorii au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării lor, raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților (cu excepția inculpatului F.), iar pe de altă parte, necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei și/sau a confiscării speciale sau extinse.

Măsurile asigurătorii au fost menținute prin rechizitoriul nr. x/2015 din 15 ianuarie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală prin care s-a dispus trimiterea în judecată (printre alții) a inculpaților:

C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 C. pen., bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen., dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (3 acte materiale); participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52 rap. la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (2 acte materiale), participație improprie la comiterea infracțiunii fals intelectual, prev. de art. 52 rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (2 acte materiale) și uz de fals, prev. de prev. de art. 323 C. pen., în condițiile art. 5 și 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009-2014, în calitate de administrator de drept al SC V. SRL, SC W. SRL, SC Sigura SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL și administrator în fapt al SC G. SRL (administrator D.), SC AA. SRL (administrator B.), SC BB. SRL (administrator B.), SC CC. SRL (administrator B.), SC DD. SRL (administrator B.), SC EE. SRL (administrator B.), SC FF. SRL (administrator B.), SC H. SRL (administrator I.) și asociat coordonator al GG.. și L., împreună cu inculpații D. (asociat coordonator al GG.. și administrator al SC G. SRL, GG. SRL, SC X. SRL, SC Sigura SRL, SC V. SRL) J. (asociat coordonator în cadrul K.. și asociat/administrator în cadrul SC Z. SRL, SC Y. SRL), alături de inculpații B., I. și E. au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani și bancrută frauduloasă, la care au aderat inculpații F., HH. și II., în cadrul grupului, inculpatul C. având rolul de a coordona modul de emitere și înregistrare a facturilor fiscale de către firmele din grup, în funcție de necesitatea deducerii cheltuielilor și de TVA firmelor de practicieni în insolvență, urmată de evidențierea în contabilitatea societăților sus-menționate de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (prestări/achiziții de servicii și bunuri), de a emite facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operațiuni frauduloase sau de a radia firmele utilizate în circuitul evazionist, de a stabili sumele de bani care trebuiau depuse/retrase în/din conturile bancare ale societăților comerciale, de a primi în numerar banii ridicați, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului și a impozitului pe profit/venit, cât și de a stabili bunurile care urmau să fie achiziționate la o valoarea subevaluată de către societăți comerciale, pe care acesta le controla, de la firmele în insolvență, precum și destinația ulterioară a acestor bunuri;

- în perioada 2009 - 2014, în calitate de administrator al societăților comerciale sus menționate și de asociat coordonator al societăților de practicieni în insolvență, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a coordonat modul de emitere și înregistrare a facturilor fiscale de către firmele din grup situate pe palierele 1 și 2 infracționale (astfel cum au fost descrise la secțiunea situația de fapt), în funcție de necesitatea deducerii cheltuielilor și de TVA a firmelor de practicieni în insolvență, urmată de evidențierea în contabilitatea societăților sus-menționate de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (prestări/achiziții de servicii și bunuri de la societățile comerciale situate pe palierul 1 și 2), a emis facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operațiuni frauduloase și a radiat firmele utilizate în circuitul evazionist, a stabilit sumele de bani care trebuiau depuse/retrase în/din conturile bancare ale societăților comerciale, din care a primit în mare parte în numerar banii ridicați, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - plata TVA și a impozitului pe profit/venit, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.023.336 RON reprezentând TVA dedus nejustificat pe baza unor documente fictive, cât și impozit pe profit/venit urmare a creșterii artificiale a cheltuielilor;

- în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2014, a supus unui proces de reciclare suma de 18.409.243 RON, prin transferuri succesive între conturile bancare ale societăților comerciale (SC V. SRL, W. SRL, SC Sigura SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC G. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC FF. SRL, SC H. SRL) și firmelor de practicieni în insolvență pe care le controla (K., GG.. și L.), bani care au fost utilizați pentru achiziționarea unor imobile ori pentru finanțarea activității firmelor din grup, în funcție de necesitățile acestora sau pentru a fi retrași în numerar de către membrii grupării, care i-au predat inculpatului C., operațiuni efectuate cu scopul de a ascunde proveniența ilicită;

- în perioada 2008-2014, în baza aceleași rezoluții infracționale, în calitate de administrator judiciar și apoi lichidator al societăților aflate în insolvență/faliment, respectiv SC JJ. SRL Reșița, SC KK. SRL Berzovia, SC LL. SA Reșița, SC MM., SC NN. SA OO., SC PP., SC QQ. SA Oțelu Roșu, SC RR. SRL Timișoara, SC SS., SC TT. SRL Bozovici, SC UU. SRL Timișoara, SC Drumuri și Poduri SA Reșița, SC VV. SRL Deva, SC WW. SA Deva, SC XX. SA și SC YY. SA Reșița, cu intenție, a înstrăinat la o valoare subevaluată bunuri ale debitorilor cu privire la care era deschisă procedura insolvenței sau/și a falimentului, aflate în portofoliul GG. SPRL, L. și K., unor societăți comerciale controlate de către acesta, cu scopul de a fi valorificate ulterior la valoarea reală, în vederea obținerii ilicite a unui procent din suma obținută, modalitate în care au fost prejudiciați creditorii acestor societăți comerciale aflate în procedura specială;

- în perioada 2008-2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, a remis inculpatului F., judecător în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, suma de 60.000 euro, disimulată sub forma vânzării-cumpărării unui teren forestier în suprafață de 11.520 mp. situat pe raza localității Târnova, județul Caraș-Severin și, în două rânduri, câte 1000 RON, cu scopul ca magistratul să își îndeplinească necorespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul creării unor situații favorabile (repartizarea preferențială a firmei de lichidatori judiciari în dosarele în care C. avea interes sau adoptarea unor soluții conform intereselor acestuia în dosarele de insolvență unde a fost desemnat);

- în calitate de administrator judiciar/lichidator, pe perioada derulării procedurii insolvenței și, mai apoi, a falimentului SC KK. SRL Berzovia, a primit suma de 10000 euro de la denunțătorul ZZ., cu scopul de a aproba cesionarea în favoarea SC AAA. SRL a unor sume de bani pe care SC KK. SRL Berzovia le avea de încasat de la Consiliul Județean Caraș-Severin;

- la data de 17 noiembrie 2010, cu intenție, a instigat pe inculpatul BBB. să se prezinte la Biroului Notarului Public "CCC." din municipiul Reșița, spre a încheia contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/2010 cu inculpatul F., iar la data de 16 februarie 2011, s-a prezentat la același birou notarial spre a încheia cu inculpatul BBB., de asemenea fictiv, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2011, actele respective fiind redactate și autentificate de către notarul public fără a cunoaște caracterul fictiv al acestora;

- a depus la organele fiscale, în vederea înregistrării în calitate de proprietar, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2011 de către Biroului Notarului Public "CCC." din mun. Reșița, urmată de folosirea aceluiași înscris cu ocazia partajării bunurilor comune din data de 07.08.2014, la B.N.P. "DDD." din București;

I., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. și bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic.art. 35 C. pen., în condițiile art. 5 și 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009 - 2014, în calitate de angajat al GG.. și L.. și de administrator al SC H. SRL, împreună cu inculpații C., D., J., B. și E., a constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani și bancrută frauduloasă, la care au aderat inculpații F., HH. și II., în cadrul grupului, inculpatul I. având rolul: de a emite facturi fiscale pentru firmele unde era angajat și de către firma unde deținea calitatea de administrator, în principal, funcție de necesitatea deducerii cheltuielilor și de TVA firmelor de practicieni în insolvență, urmată de evidențierea în contabilitatea societăților sus-menționate de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (prestări/achiziții de servicii și bunuri); de a emite facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operațiuni frauduloase sau de a radia firmele utilizate în circuitul evazionist; de a dispune înregistrarea fictivă în evidența contabilă a unor creanțe la valoarea nominală achiziționate de la inculpatul B., precum și plata în numerar a acestora, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului și a impozitului pe profit/venit; de a achiziționa bunuri aflate în patrimoniul societăților comerciale în insolvență, la o valoarea subevaluată, urmată de înstrăinarea către alte către societăți comerciale, controlate de către membrii grupării infracționale; de a efectua plăți/ridicări de sume de bani spre a fi predate, personal sau prin interpus, inculpatului C.; de a prelua, prin intermediul SC H. SRL, creanțele firmelor aflate în insolvență, ce erau cesionate de către membrii grupului infracțional la o valoare modică;

- în perioada octombrie 2009 - 2014, în calitate de angajat al GG.. și L.. și administrator al SC H. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis facturi fiscale pentru firmele unde era angajat și pentru firma unde deținea calitatea de administrator, în funcție de necesitatea deducerii cheltuielilor și de TVA firmelor de practicieni în insolvență, urmată de evidențierea în contabilitatea GG.., L. și K., de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (prestări/achiziții de servicii și bunuri); a emis facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operațiuni frauduloase; a dispus înregistrarea fictivă în evidența contabilă a SC H. SRL a unor creanțe la valoarea nominală achiziționate de la inculpatul B., precum și plata în numerar a acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - plata TVA și a impozitului pe profit/venit, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.023.336 RON reprezentând TVA dedus nejustificat pe baza unor documente fictive, cât și impozit pe profit/venit urmare a creșterii artificiale a cheltuielilor;

- în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2014, a supus unui proces de reciclare suma de 18.409.243 RON, prin transferuri succesive între conturile bancare ale SC H. SRL și firmelor de practicieni în insolvență (GG.., L. și K.), bani care au fost utilizați pentru achiziționarea unor imobile ori pentru finanțarea activității firmelor din grup, în funcție de necesitățile acestora sau pentru a fi retrași în numerar de către membrii grupării, spre a fi predați inculpatului C., operațiuni efectuate cu scopul de a ascunde proveniența lor ilicită;

- în perioada 2008 - 2014, în baza aceleași rezoluții infracționale: a achiziționat creanțele unor societăți comerciale cu scopul de a solicita intrarea lor în insolvență potrivit celor stabilite de inculpatul C.; a aprobat, în calitate de creditor majoritar, onorariul solicitat de către lichidatorul C., precum și deciziile luate de către acesta; a achiziționat la prețuri subevaluate bunuri ale firmelor în insolvență aflate în portofoliul GG.., L.. și K., cu scopul de a le înstrăina ulterior la o valoare mult superioară, în cazul următoarelor societăți comerciale: SC LL. SA Reșița, SC VV. SRL, SC EEE. SA, SC WW. SA, SC FFF. SRL, SC GGG. SRL, SC XX. SRL, SC VV. SRL, SC Z. SRL, SC HHH. SRL, SC III. SRL, SC JJ. SRL Reșița, SC KK. SRL Berzovia, SC MM., SC NN. SA OO., SC PP., SC RR. SRL Timișoara, SC SS. SRL Caransebeș, SC TT. SRL Bozovici, SC UU. SRL Timișoara, SC YY. SA Reșița, modalitate în care au fost prejudiciați creditorii acestor societăți comerciale aflate în procedura specială;

E., pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. și bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., în condițiile art. 5 și 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009-2014, în calitate de asociat coordonator în cadrul GG.. și K.. și de administrator al SC H. SRL, împreună cu inculpații C., D., J., B. și I., a constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani și bancrută frauduloasă, la care au aderat inculpații F., HH. și II., în cadrul grupului, inculpata E. având rolul: de a emite facturi fiscale pentru firmele de practicieni în insolvență și de către firma unde deținea calitatea de administrator, în principal, funcție de necesitatea deducerii cheltuielilor și de TVA firmelor de practicieni în insolvență, urmată de evidențierea în contabilitatea societăților sus-menționate de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (prestări/achiziții de servicii și bunuri); de a emite facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operațiuni frauduloase sau de a radia firmele utilizate în circuitul evazionist, controlate de C., D. și J., care au desfășurat activități comerciale, precum: SC X. SRL, SC Sigura SRL și SC V. SRL; de a dispune înregistrarea fictivă în evidența contabilă a unor creanțe la valoarea nominală achiziționată precum și plata în numerar a acestora, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului și a impozitului pe profit/venit; de a achiziționa bunuri aflate în patrimoniul societăților comerciale în insolvență, la o valoarea subevaluată, urmată de înstrăinarea către alte către societăți comerciale, controlate de către membrii grupării infracționale; de a efectua plăți/ridicări de sume de bani spre a fi predate, personal sau prin interpuși, inculpatului C.; de a prelua, prin intermediul SC H. SRL, creanțele firmelor aflate în insolvență, ce erau cesionate de către membrii grupului infracțional la o valoare modică;

- în perioada octombrie 2009 - 2014, în calitate de asociat coordonator în cadrul GG.. și K.. și de administrator al SC H. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis facturi fiscale în funcție de necesitatea deducerii cheltuielilor și de TVA firmelor de practicieni în insolvență, urmată de evidențierea în contabilitatea societăților sus-menționate de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (prestări/achiziții de servicii și bunuri); a ajutat la radierea societăților comerciale unde calitatea de administrator a fost deținută de către inculpații C., D., J. și B.; a emis facturi fiscale în numele societății comerciale și a celor 2 firme de practicieni în insolvență, cu scopul de a ascunde efectuarea unor operațiuni frauduloase; a dispus înregistrarea fictivă în evidența contabilă a unor creanțe la valoarea nominală, achiziționate de la firmele în insolvență, precum și plata în numerar a acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - plata TVA și a impozitului pe profit/venit, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.023.336 RON reprezentând TVA dedus nejustificat pe baza unor documente fictive, cât și impozit pe profit/venit urmare a creșterii artificiale a cheltuielilor;

- în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2014, a supus unui proces de reciclare suma de 18.409.243 RON, prin transferuri succesive între conturile bancare ale SC H. SRL și ale firmelor de practicieni în insolvență (GG.., L. și K.), bani care au fost ulterior utilizați pentru achiziționarea unor imobile ori pentru finanțarea activității firmelor din grup, în funcție de necesitățile acestora sau pentru a fi retrași în numerar de către membrii grupării, spre a fi predați inculpatului C., operațiuni efectuate cu scopul de a ascunde proveniența lor ilicită;

- în perioada 2008 - 2014, în baza aceleași rezoluții infracționale: a achiziționat creanțele unor societăți comerciale, cu scopul de a solicita intrarea lor în insolvență, potrivit celor stabilite de inculpatul C.; a aprobat, în calitate de creditor majoritar, onorariul solicitat de lichidatorul C., precum și deciziile luate de către acesta; a achiziționat la prețuri subevaluate bunuri ale firmelor în insolvență aflate în portofoliul GG.., L.. și K., cu scopul de a le înstrăina ulterior la o valoare mult superioară, în cazul următoarelor societăți comerciale: SC LL. SA Reșița, SC VV. SRL, SC EEE. SA, SC WW. SA, SC FFF. SRL, SC GGG. SRL, SC XX. SRL, SC VV. SRL, SC Z. SRL, SC HHH. SRL, SC III. SRL, SC JJ. SRL Reșița, SC KK. SRL Berzovia, SC MM., SC NN. SA OO., SC PP., SC RR. SRL Timișoara, SC SS. SRL Caransebeș, SC TT. SRL Bozovici, SC UU. SRL Timișoara, SC YY. SA Reșița, modalitate în care au fost prejudiciați creditorii acestor societăți comerciale aflate în procedura specială;

F., pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (4 acte materiale), fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (2 acte materiale), complicitate la comiterea infracțiunii de de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. și participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 C. pen. rap. la art. 321 C. pen., în condițiile art. 5 și 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009 - 2010, în calitate de judecător sindic în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, a sprijinit o grupare infracțională inițiată de către inculpatul C., care a fost constituită cu scopul de a înstrăina active ale unor firme aflate în faliment, în vederea obținerii unor foloase materiale, sens în care a pretins și primit diferite sume de bani;

- în perioada 2009 - 2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, a ajutat la înstrăinarea unor active ale firmelor cu privire la care era declanșată procedura insolvenței sau, după caz, a falimentului (SC Drumuri și Poduri SA, SC KK. SRL), prin aceea că, în calitate de judecător sindic investit cu soluționarea dosarelor având ca obiect soluționarea acestor proceduri, a aplicat prevederile Legii nr. 85/2006 privind insolvența (în vigoare în acel moment), de natură a favoriza pe inculpatul C. în a solicita deschiderea procedurii falimentului sau pentru a putea valorifica bunurile acestor societăți comerciale, cunoscând despre activitățile frauduloase desfășurate de către lichidatorul judiciar (nu a dispus înlocuirea acestuia, deși i-au fost aduse la cunoștință aspecte care justificau această măsură; l-a numit discreționar pe inculpatul C., la solicitarea acestuia, în cauzele unde avea interes; a adoptat soluții potrivit intereselor inculpatului C.), modalitate în care au fost prejudiciați creditorii societăților comerciale aflate în procedura specială;

- în calitate de judecător sindic în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, în perioada 2008 - 2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, a primit: suma de 30000 RON de la denunțătorul ZZ.; sumele de 60.000 euro și 20000 RON (în două tranșe) de la inculpatul C., cu scopul de a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu pe parcursul judecării unor dosare având ca obiect insolvența unor societăți comerciale (repartizarea preferențială a firmei de lichidatori judiciari în dosarele în care C. avea interes sau adoptarea unor soluții conform intereselor acestuia și ale lui ZZ.);

- în calitate de judecător sindic în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, în perioada 2012 - 2013, în baza aceleași rezoluții infracționale, nu a menționat în declarațiile de avere că deține mai multe obiecte de artă (tablouri) achiziționate de la galerii de artă din București și Cluj-Napoca, deși avea această obligație legală;

- la data de 17 noiembrie 2010, cu intenție, a determinat pe notarul public CCC. ca aceasta, fără vinovăție, să-și încalce atribuțiile de serviciu (prev. de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 care stabilesc în sarcina notarului public "obligația să deslușească raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice") cu ocazia redactării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2010, încheiat în fals cu inculpatul BBB. și Cauza, în care, alături de inculpații sus-menționați, au mai fost trimiși în judecată încă 13 inculpați (deci, în total, 17 inculpați), a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la 19.01.2016, în cameră preliminară, iar din luna noiembrie 2016 se află în procedura judecății pe fond.

Instanța de fond a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite față de inculpați în cursul urmăririi penale prin încheierea din 16.04.2021 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 16.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), prin încheierea din 13.05.2022, (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 14.06.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016), iar ulterior, prin încheierea din 20 aprilie 2023, ce face obiectul contestațiilor în cauza pendinte.

În acest context, Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Conform art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit și, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deși dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată, în principiu, la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri.

Astfel de excepții sunt reglementate prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului (în prezent art. 50 din Legea nr. 129/2019), art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secțiunea a 5-a a Capitolului III al legii), conform cărora, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în aceste legi, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Aceasta înseamnă că, în cazul anumitor infracțiuni, având în vedere natura, gravitatea și consecințele acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, situație în care, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, modificarea legislativă introdusă prin art. 2502 C. proc. pen. instituie o obligație procedural pozitivă de verificare periodică a temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al acestora, existând posibilitatea restrângerii sau ridicării măsurii dispuse, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface cerința proporționalității.

Verificarea periodică a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii trebuie efectuată atât din perspectiva criteriilor menționate, cât și a celor ce rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății. Sub acest aspect, în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.

Proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, parag. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, parag. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, parag. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asiguratorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, parag. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 83 și 87).

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în prezenta cauză, inculpații I. și E. sunt trimiși în judecată, printre altele, pentru infracțiuni de evaziune fiscală și spălarea banilor, iar inculpatul F., pentru infracțiunea de luare de mită.

Or, infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților intră sub incidența dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, iar infracțiunile de spălare a banilor imputate acestora - sub incidența art. 32 din Legea nr. 656/2002 (actual art. 50 din Legea nr. 129/2019) care, așa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunilor prevăzute de cele două legi speciale.

Aceeași obligativitate instituie și dispozițiile art. 289 alin. (3) C. pen. în cazul infracțiunii de luare de mită.

Ca atare, în speță, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate își găsește izvor chiar în lege, context în care, controlul instanței este limitat la evaluarea proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanelor acuzate.

Astfel, evaluând în limitele menționate măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaților I., F. și E., astfel cum au fost anterior enunțate în considerente, Înalta Curte constată că acestea sunt proporționale cu scopul urmărit prin dispunerea lor și valoarea prejudiciului reținut prin rechizitoriu, în cazul fiecărui inculpat, iar consecințele pe care le produc nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, așa încât, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri în cursul urmăririi penale.

Se constată, așadar, în acord cu judecătorul de la instanța de fond, că măsurile asigurătorii analizate satisfac în continuare exigențele de necesitate (decurgând din lege) și proporționalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de netemeinicie invocate de contestatorii inculpați fiind, deopotrivă, neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce privește cerința proporționalității măsurilor asigurătorii, se constată îndeplinită în continuare această exigență, atât prin raportare la scopul urmărit prin dispunerea lor, cât și, în mod particular, la valoarea estimată a sumelor ce s-ar impune a face obiectul confiscării speciale sau extinse, în condițiile în care acestea nu vor servi acoperirii prejudiciului produs în cauză.

Ceea ce invocă contestatorii inculpați I., E. și F. în actuala procedură este caracterul disproporționat al restrângerii dreptului lor de a se folosi de bunurile sechestrate/poprite, față de scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale, raportat la durata acestora.

Evaluând actele dosarului, raportat la data luării măsurilor asigurătorii, cuantumul prejudiciului, valoarea bunurilor sechestrate, precum și la complexitatea cauzei - cu efecte asupra duratei procedurilor, notând și stadiul procesual în care se află cauza (faza judecății în fond), la acest moment se poate aprecia rezonabil că, în privința măsurilor asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale, se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul personal al acuzaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Prin urmare, din perspectiva dispozițiilor art. 2501 C. proc. pen., în contextul factual al cauzei, Înalta Curte apreciază că sarcina impusă, respectiv restrângerea temporară a dreptului de dispoziție al inculpaților cu privire la bunurile lor, nu este una excesivă, fiind justificată de existența unui interes general legitim.

Sub același aspect, se mai reține, că, deși, într-adevăr, în cauză, măsurile asigurătorii contestate sunt instituite de aproximativ 7 ani și 7 luni, timpul scurs de la dispunerea acestora nu este singurul element de analiză ce se impune a fi avut în vedere în evaluarea proporționalității lor, un astfel de examen raportându-se în mod obligatoriu și la elementele specifice privind complexitatea cauzei și etapa procesuală în care se află aceasta.

Neîndoielnic că, raportat la amploarea activității infracționale investigate, care vizează nu mai puțin de 81 părți civile și 347 persoane vătămate și numărul mare de inculpați ce au fost trimiși în judecată (17), cauza are o complexitate deosebită, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei procesului penal, nefiind însă singurul element care a condus la prelungirea ei pe durata a peste 7 ani.

Înalta Curte notează în acest sens că, din actele dosarului rezultă că durata procesului penal a fost determinată de numeroasele amânări dispuse pentru lipsa de procedură, în special cu persoanele vătămate/părți civile și lipsa de apărare a părților, de incidentele procedurale intervenite în cauză (cereri de recuzare, excepții neconstituționalitate), dar și de dificultățile intervenite în administrarea probatoriului încuviințat.

În contextul prezentat, în care nu se poate reține o inerție a autorităților nici în finalizarea urmăririi penale (rechizitoriul, care are 270 de file, a fost întocmit într-o perioadă de 1 - 3 luni de la data instituirii măsurilor asigurătorii) și nici în desfășurarea procedurii de cameră preliminară și a judecății în fond, restrângerea dreptului contestatorilor inculpați de a dispune neîngrădit de bunurile sechestrate pe o perioadă de aproximativ 8 ani îndeplinește în continuare exigența de proporționalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate.

Ca atare, față de critica formulată de inculpați privind nerezonabilitatea termenului scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte amintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu impune decât existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea