ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 394/2023

Deliberând asupra contestațiilor formulate de inculpații A. și B., precum și de persoana interesată C. SRL împotriva încheierii penale din data de 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii luate prin ordonanța de dispunere a măsurii asiguratorii nr. x/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor mobile și imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă și de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului A., precum și prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente și viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului A.

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii luate prin ordonanța de dispunere a măsurii asiguratorii nr. x/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor mobile și imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă și de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatei B., precum și prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente și viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatei B.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare sechestru asigurător formulată de către persoana interesată SC C. SRL.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit art. 2502 C. proc. pen., având denumirea marginală Verificarea măsurii asiguratorii, "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată, verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv, un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asiguratorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv, ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător".

În cauză, prin ordonanțele din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 și 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de Combatere a Corupției, procurorul, în cursul urmăririi penale, s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților D., E., A., B., precum și asupra bunurilor persoanelor interesate F., G., H., I., J., SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, N., O., P., Q., R., S. și T. în vederea confiscării speciale, în baza art. 249 alin. (1), (2) și 4 C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) și alin. (6) C. pen.

Prin sentința penală apelată nr. 592/13.05.2021 a Tribunalului București, secția I Penală, în baza art. 404 alin. (4) rap. la art. 397 alin. (2) și (4) și art. 249 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților D. și E. (cu excepția imobilelor situate în oraș Bragadiru, str. x, jud. Ilfov și Mun. București) și ale persoanelor interesate P., J., SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, N. și O.. Totodată, au fost ridicate măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților A. și B. și ale persoanelor interesate F., G., H., I., R., S. și T.

Prin încheierea pronunțată de către Curte la termenul de judecată din data de 11.05.2022, definitivă prin respingerea contestațiilor formulate, au fost menținute măsurile asigurătorii cu privire la apelanții - inculpați D., E. și A., intimata - inculpată B. și persoanele interesate J., SC K. SRL, SC M. SRL, N., O., P., Q., R. și T.

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și art. 2501, aplicându-se în mod corespunzător. Dispozițiile art. 2502 din C. proc. pen., au fost introduse prin Legea nr. 6/2021, în vigoare începând cu data de 28.02.2021. Termenul de un an în care poate fi verificată măsura asigurătorie, potrivit art. 2502 din C. proc. pen., curge de la data ultimei verificări a măsurii, și anume 11.05.2022. În prezenta cauză, prin raportare la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii - 26.04.2023, s-a apreciat că acest termen este respectat.

S-a reținut că în cauză, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 50 din Legea nr. 129/2019. Cu toate acestea, caracterul obligatoriu al luării măsurii asigurătorii nu este incompatibil cu posibilitatea ridicării măsurii asigurătorii cu ocazia verificării periodice a acestei măsuri, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface testul proporționalității.

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, s-a constatat că, în cadrul aceleiași verificări, Curtea trebuie să examineze în cauza concretă dedusă judecății dacă întinderea măsurii asigurătorii care privește în cauză bunuri mobile și imobile ale inculpaților și ale persoanelor interesate, precum și sume de bani (creanțe) datorate acestora, este proporțională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale). Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

S-a reținut că, în prezentul dosar, deși măsurile asigurătorii datează din aprilie - mai 2015, totuși termenul nu este disproporționat, având în vedere motivele care au dus la amânarea cauzei. Astfel, cauza este una complexă, impunând audierea unui număr mare de martori (instanța de apel a încuviințat readministrarea probei testimoniale cu 17 martori). Necesitatea respectării principiilor statuate de către CEDO în cauzele Beraru c. României și Cutean c. României reprezintă un alt motiv care a determinat prelungirea procedurilor, deoarece probele s-au readministrat după fiecare modificare a compunerii completului de judecată. Toate aceste elemente constituie motive pentru a se aprecia că măsurile asigurătorii dispuse în cauză, chiar dacă datează din aprilie - mai 2015, totuși nu sunt disproporționate, având în vedere că procedurile judiciare s-au prelungit tocmai pentru a garanta dreptul părților la un proces echitabil.

Pentru aceste motive, în baza art. 2501 din C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost restrânse prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 11.05.2022.

În ceea ce privește cererea de ridicare sechestru formulată de către persoana interesată SC C. SRL, s-a respins, ca neîntemeiată.

Astfel, prin ordonanța din data de 09.04.2015, Direcția Națională Anticorupție a dispus luarea măsurii asigurătorii, prin instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile aflate în posesia sau proprietatea SC M. SRL Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015, U., constând în construcție și teren, precum și Clădirea anexă "Locuință de serviciu", au fost supuse măsurii asigurătorii. Imobilele respective au fost achiziționate de către SC M. SRL de la apelantul - inculpat A., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.04.2009 de către Biroul Notarial "V.". SC M. SRL este supusă procedurii falimentului, iar în cadrul procedurii de licitație publică organizată pentru vânzarea bunurilor debitoarei SC M. SRL, persoana interesată SC C. SRL a achiziționat U. și Clădirea anexă "Locuință de serviciu", potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2022.

S-a reținut că prin prezenta cerere, persoana interesată SC C. SRL a solicitat ridicarea sechestrului asigurător asupra U. și asupra Clădirii anexă "Locuință de serviciu", precum și instituirea acestei măsuri asupra sumei de 3.666.300 RON, reprezentând contravaloarea imobilelor, preț achitat de către persoana interesată.

Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel. Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse. Prin urmare, potrivit art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, s-a reținut că singurele operațiuni exceptate de regimul juridic al bunurilor valorificate în procedura insolvenței de a fi dobândite libere de orice sarcini sunt cele supuse măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse. De aceea, atunci când a adjudecat cele două imobile situate în Predeal, persoana interesată SC C. SRL nu le-a dobândit libere de sarcini, măsura sechestrului asigurător subzistând.

S-a reținut că în cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, persoana interesată SC C. SRL a invocat buna sa credință, solicitând confiscarea prin echivalent a celor două imobile, potrivit art. 112 alin. (3) și alin. (5) din C. pen. De asemenea, aceasta a susținut că, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., bunul dobândit prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt banii cu care au fost achiziționate cele două imobile, iar nu imobilele în sine. În plus, persoana interesată a învederat faptul că a fost încasat în contul unic de insolvență prețul plătit, și anume suma de 3.666.300 RON, iar după plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură, a rămas suma de 3.284.571,21 RON, care poate fi pusă la dispoziția organelor de urmărire penală, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

În legătură cu apărările formulate de către persoana interesată SC C. SRL, Curtea a constatat că, o parte dintre ele, precum calitatea sa de cumpărător de bună-credință sau faptul că bunurile provenite din fapte penale ar fi banii cu care au fost inițial achiziționate cele două imobile de către apelantul-inculpat A., sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în această etapă, ci la finalul cauzei, atunci când instanța de control judiciar se va pronunța, după epuizarea probelor încuviințate în apel.

Totodată, Curtea a constatat că, din interpretarea dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, nu rezultă că suma de 3.284.571,21 RON, poate fi pusă la dispoziția organelor de urmărire penală. Astfel, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, sumele obținute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferențele favorabile după plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziția organelor de urmărire penală.

S-a menționat că din economia dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu rezultă faptul că organele judiciare penale ar avea vreun drept de prioritate asupra sumelor obținute în urma vânzării bunurilor supuse măsurilor asigurătorii în cadrul proceselor penale. Dimpotrivă, banii vor fi puși la dispoziția organelor penale după ce vor fi distribuiți creditorilor înscriși la masa credală și după plata onorariilor și cheltuielilor de procedură. Aceasta este interpretarea corectă a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

De altfel, s-a constatat că apărările invocate de către persoana interesată au mai fost analizate de către Curte prin încheierea de la termenul de judecată din 03.02.2023, iar prin prezenta cerere, deși se invocă temeiuri noi, în esență, solicitarea este aceeași și pentru aceste motive, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare sechestru formulată de către interesată SC C. SRL.

Împotriva încheierii penale din data de 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în Dosarul nr. x/2015, inculpații A. și B., precum și persoana interesată C. SRL au formulat contestații, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub Dosar nr. x/2015, cu termen de judecată la data de 23 mai 2023 .

În esență, au solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii și admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurator, apreciind că temeiurile inițiale nu mai subzistă, precum și că s-au modificat ca urmare a derulării procedurii de lichidare și adjudecare a bunurilor, arătând că bunul nu se mai află în proprietatea sau posesia debitorului, persoana care l-a dobândit este de bună credință, iar bunul nu este unul interzis pentru care se dispune în mod obligatoriu confiscarea. Astfel, s-a susținut că nu există un folos practic pentru menținerea acestei măsuri, iar sub aspectul proporționalității, menținerea acesteia nu creează decât prejudicii. Totodată, a mai fost criticată încheierea contestată sub aspectul nemotivării acesteia, din perspectiva expunerii motivelor de fapt care au condus la menținerea măsurilor.

Examinând contestațiile formulate de inculpații A. și B., precum și persoana interesată C. SRL împotriva încheierii penale din data de 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Totodată, potrivit art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, părții responsabile civilmente sau a altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune ori a confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Analizând temeinicia și legalitatea măsurilor asigurătorii, potrivit art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constatată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestora.

Astfel, Înalta Curte reține că prin ordonanțele din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 și 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de Combatere a Corupției, printre altele, în cursul urmăririi penale, s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților A., B.

Prin sentința penală apelată nr. 592 din 13 mai 2021 a Tribunalului București, secția I Penală, printre altele, au fost ridicate măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților A. și B. și ale persoanelor interesate F., G., H., I., R., S. și T.

Prin încheierea pronunțată din data de 11.05.2022, definitivă prin respingerea contestațiilor formulate, printre altele, au fost menținute măsurile asigurătorii cu privire la inculpații A. și B.

Prin încheierea contestată din 26 aprilie 2023 Curtea de Apel București în baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii cu privire, printre alții, la inculpații D., E., A., B. și persoanele interesate J., SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, N., O., P., Q., R. și T. și s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulată de persoana interesată SC C. SRL.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.

În ceea ce privește durata măsurilor asigurătorii, Înalta Curte apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă, măsurile fiind instituite prin ordonanțele procurorului din 09.04.2015 și respectiv 29.04.2015. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă și nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al acestuia asupra bunurilor sechestrate, fiind astfel legală, nefiind disproporționată.

În același timp, Curtea Constituțională a reținut că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016).

De altfel, Curtea Constituțională în parag. 23 din Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 276 din 12 aprilie 2016, a reținut că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile prin instituirea unui sechestru. Ca efect al instituirii sechestrului, proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, așadar, atributul dispoziției juridice și materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluționarea definitivă a cauzei și nu aduce atingere substanței acestuia.

Totodată, Înalta Curte are în vedere complexitatea concretă și particularitățile cauzei, care se află în faza de debut a cercetării judecătorești în apel, astfel încât, apreciază că durata măsurilor asiguratorii se menține în limite rezonabile, iar în ceea ce privește conținutul și întinderea măsurilor asiguratorii instituite față de inculpații au fost individualizate prin raportare la baza factuală ce constituie obiectul acuzațiilor aduse în cauză.

Mai mult, în cauză, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 50 din Legea nr. 129/2019.

În acest context, având în vedere scopul măsurile asigurătorii instituite, precum și suspiciunile care planează asupra inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, Înalta Curte apreciază că menținerea măsurilor asigurătorii este oportună, necesară, precum și proporțională cu scopul urmărit. În ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, se constată că măsurile asigurătorii sunt proporționale cu scopul urmărit, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor ce fac obiectul confiscării ori care pot servi la acoperirea pagubei produsă prin săvârșirea infracțiunilor reținute. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă, prin luarea acesteia fiind restricționat doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor mobile și imobile (jus abutendi), iar nu și celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, acesta fiind pe mai departe titular al acestor prerogative.

Referitor la contestația formulată de persoana interesată SC C. SRL, în acord cu prima instanță, Înalta Curte are în vedere că motivele invocate sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în această etapă procesuală, ci la finalul cauzei, atunci când instanța de control judiciar se va pronunța pe fondul cauzei. De altfel, se constată că apărările invocate de către persoana interesată au mai fost analizate anterior de Curtea de Apel București prin încheierea de la termenul de judecată din 03.02.2023, iar prin prezenta cerere, deși se invocă temeiuri noi, în esență, solicitarea este aceeași.

Potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, sumele obținute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferențele favorabile după plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziția organelor de urmărire penală.

Din economia dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu rezultă faptul că organele judiciare penale ar avea vreun drept de prioritate asupra sumelor obținute în urma vânzării bunurilor supuse măsurilor asigurătorii în cadrul proceselor penale. Dimpotrivă, banii vor fi puși la dispoziția organelor penale după ce vor fi distribuiți creditorilor înscriși la masa credală și după plata onorariilor și cheltuielilor de procedură. Aceasta este interpretarea corectă a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Dispozițiile art. 2502 din C. proc. pen., au fost introduse în fondul activ al legislației procesual penale prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021.

Aceste dispoziții legale instituie în sarcina organelor judiciare obligația de a verifica, din oficiu, subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 (un) an în camera preliminară ori în cursul judecății. Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestor prevederi legale rezultă din chiar expunerea de motive a Legii nr. 6/2021, acesta vizând eficientizarea activității de urmărire penală și judecată la nivel național. Prin urmare, voința legiuitorului a fost aceea de a crea o obligație pozitivă a organelor judiciare de a analiza, periodic, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, inclusiv din perspectiva proporționalității lor raportat la ingerința adusă dreptului de proprietate, verificarea fiind justificată și de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Prin urmare, se constată că subzistă și nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurilor asiguratorii, iar criticile invocate privesc aspecte referitoare la procedura insolvenței și nu constituie motive care să se subsumeze ca fiind argumente pertinente care să conducă la ridicarea măsurilor dispuse în cauză.

Referitor la critica formulată privind nemotivarea încheierii contestate, Înalta Curte și-a format convingerea că aceasta este neîntemeiată, fiind justă motivarea încheierii, întrucât se regăsesc motivele și argumentele care au condus la dispunerea măsurilor asigurătorii din cauză, aceasta răspunzând criticilor formulate de contestatori.

Concluzionând, Înalta Curte reține că, în cauză, criticile formulate sunt nefondate, întrucât scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exercițiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârșirea faptelor penale.

Așadar, se apreciază că nu se justifică în momentul de față ridicarea măsurilor asigurătorii, fiind o garanție pentru o posibilă plată a prejudiciului, cu atât mai mult cu cât, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, și totodată, criticile inculpaților vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, urmând a fi examinate prin prisma probele ce vor fi administrate.

Relativ la cele ce precedă, instanța supremă constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor, acestea fiind necesare și proporționale cu scopul urmărit și se impune menținerea ei.

Față de considerentele expuse anterior, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B., precum și de persoana interesată C. SRL împotriva încheierii penale din data de 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B., precum și de persoana interesată C. SRL împotriva încheierii penale din data de 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2023.

GGC - ED