ÎCCJ, Decizia nr. 77/2023

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2023 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023 au fost dispuse următoarele:

- A fost menținută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumei de 3.810 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului A..

- A fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON și 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B..

- A fost menținută dispoziția de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea nr. 42 din 05.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, asupra contului x deschis la C., deținut de inculpatul B. până la concurența sumei de 4.000.000 RON și 60.000 euro.

- A fost menținută dispoziția de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 11.250 euro și 1000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D..

- A fost menținută dispoziția de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală 167 din 06.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

De asemenea, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea măsurii asiguratorii instituită asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67, compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp; magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp înscris în CF x din 2006.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

A fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de judecător prev. de art. 66 lit. g) și art. 289 alin. (1) C. pen. pe o durată de 3 ani .

A fost aplicată inculpatului A. și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de judecător prev. de art. 66 lit. g) și art. 289 alin. (1) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din 22 iunie 2014-2 iulie 2015.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 C. pen. (2 infracțiuni), fapte descrise la pct. 1.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la șantaj prev. de art. 48 rap la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., fapta descrisă la pct. 1.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- complicitate la luare de mită prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 1.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 1.4 din rechizitoriu în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă descrisă la pct. 1.5 din rechizitoriu în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. faptă descrisă la pct. 1.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 1.7 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la șantaj prev. de art. 48 rap la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta descrisă la pct. 2.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității în scopul obținerii, pentru sine sau pentru altul de bani, de bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- instigare la compromiterea intereselor justiției prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 277 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă descrisă la pct. 2.7 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen. și instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., în concurs formal, faptă descrisă la pct. 2.8 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.9 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- instigare la compromiterea intereselor justiției prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 277 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.10 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen. (2 infracțiuni) fapte descrise la pct. 2.11 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 și art. 5 C. pen. (69 de acte materiale), faptă descrisă la pct. 4.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 și art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (2 infracțiuni), faptă descrisă la pct. 4.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Au fost respinse acțiunile civile promovate de către părțile civile G., H., I., J., K., L. și M., conform art. 25 C. proc. pen.

Conform. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de către S.C. N. S.R.L. îndreptată împotriva inculpatului B. și S.C. F. S.R.L..

A fost menținut sechestrul asigurător dispus prin încheierea penală 167 din 06.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 3810 euro, ridicată cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului A..

S-a dispus, conform art. 404 C. proc. pen.. rap. la art. 249 și urm. C. proc. pen.., ridicarea măsurilor asigurătorii:

* asupra sumei de 11.250 euro și 1000 USD ridicată cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului D.;

* asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67 compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp; magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp, înscris în CF x din 2006;

* asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, conform recipisei de consemnare nr. x;

* asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de către S.C. O. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpații P. și A., părțile civile I. și J., precum și E. S.R.L. Sucursala Rădăuți.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, secția penală a reținut că, potrivit art. 250

2

C. proc. pen.., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

C. proc. pen.. aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Art. 249 alin. (4) C. proc. pen.. permite ca măsurile asigurătorii în vederea eventualei confiscări speciale să poată fi luate asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile care urmează a fi supuse acestei măsuri.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituțională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Deopotrivă, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) Curtea Constituțională a reținut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Prin Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii, instanța supremă a reținut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)".

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât și pe perioada în care aceasta este menținută, trebuie respectat testul de proporționalitate pentru ca măsura prin durata și scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

Nu în ultimul rând, faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzații penale - în sensul în care această noțiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca "noțiune autonomă a Convenției", independent de conotația pe care o are în sistemele naționale de drept ale statelor contractante - a fost menționat de instanța europeană și în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmărește stabilirea unui grad de vinovăție raportat la o infracțiune săvârșită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzație în materie penală.

Măsurile asigurătorii au fost definite de doctrină ca fiind măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea, pe parcursul procesului penal, a bunurilor unor persoane, pentru ca acestea să nu le înstrăineze până la sfârșitul procesului penal și să devină insolvabile.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurilor dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia RIL 19/2017), dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la proporționalitate evocate anterior.

Înalta Curte a constatat că, prin hotărârea pronunțată de prima instanță, s-a dispus, printre altele, ridicarea unor măsuri asiguratorii instituite de către organul de urmărire penală sau instanță, astfel că se pune problema dacă acestea mai pot face sau nu obiectul analizei instanței de apel în condițiile art. 250

2

C. proc. pen.. În acest sens, s-a reținut că soluția Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, de ridicare a măsurilor asiguratorii nu este executorie, conform art. 397 alin. (4) C. proc. pen.., acest caracter avându-l doar dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asiguratorii. Prin urmare, apelul formulat de procuror, care vizează inculpații față de care s-au pronunțat soluții de achitare are, conform art. 416 C. proc. pen.., efect suspensiv de executare, implicit în privința dispoziției de ridicare a măsurilor asiguratorii. În acest context, acestea continuă să fie în ființă până la soluționarea definitivă a cauzei, similar măsurilor asiguratorii pe care prima instanță le-a menținut.

În atare condiții, Înalta Curte a apreciat că în cauză se impune, conform dispozițiilor art. 250

2

C. proc. pen.., verificarea tuturor măsurilor asiguratorii sub aspectul subzistenței temeiurilor care au determinat luarea acestora și, pe cale de consecință, dispunerea menținerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

Referitor la măsura asiguratorie care îl privește pe inculpatul A., Înalta Curte a reținut că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost instituit sechestrul asigurator asupra sumei de 3810 euro, ridicată de la A. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

Măsurile asigurătorii se mențin dacă sunt necesare și proporționale cu scopul urmărit. În cauză, măsura sechestrului asigurător s-a dispus în scopul evitării ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse. Scopul măsurii asigurătorii dispuse în vederea confiscării este acela de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, putând a fi trecute în patrimoniul statului la rămânerea definitivă a hotărârii.

Înalta Curte a constatat că, în cauză, este îndeplinită condiția proporționalității dată de natura infracțiunilor ce fac obiectul judecății și condiția necesității de a asigura o eventuală confiscare specială sau confiscare extinsă.

Cauza se află în curs de soluționare în apel și, deși, raportat la momentul dispuneri măsurii durata acesteia pare una excesivă, acesta nu este unicul criteriu în raport de care se verifică măsura asiguratorie.

Astfel, instanța de apel a avut în vedere, pe de o parte, complexitatea cauzei, natura acuzațiilor, numărul părților ce a implicat administrarea unui amplu material probator în cursul cercetării judecătorești, iar, pe de altă parte, soluția pronunțată pe latură penală de prima instanță. Deși sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori nu este definitivă, Înalta Curte nu poate ignora soluția pronunțată prin această hotărâre, după administrarea unui probatoriu complex, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă în rechizitoriu în secțiunea III la pct. 1.5).

În consecință, văzând soluția de condamnare a inculpatului A., dar și scopul sechestrului asigurator în procesul penal, care au determinat instanța de fond să mențină măsura asiguratorie, Înalta Curte a apreciat că se justifică menținerea în continuare a măsurii sechestrului asigurator, dispuse asupra sumei de 3.810 euro ridicate de la inculpatul A..

Referitor la măsurile asiguratorii care îi privesc pe inculpații B., D., precum și pe apelanta persoană interesată E., Înalta Curte a constatat că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., sechestrul asigurator asupra sumelor de 8.000 RON și 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., pentru a evita ascunderea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor sume de bani, care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 04.07.2014 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 20 din Legea nr. 78/2000, instituirea sechestrului asupra sumelor de bani, în RON și valută, prezente și viitoare, din mai multe conturi bancare, deschise pe numele inculpatului B. la mai multe unități bancare, individualizate în ordonanța procurorului. Măsura a fost instituită în vederea evitării înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În primă instanță, prin încheierea nr. 42 din 05 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 a fost instituită poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., deținut de inculpatul B. până la concurența sumei de 4.000.000 RON și 60.000 euro (raportat la prejudiciul identificat în actul de sesizare) și a fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatului B..

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost instituit sechestrul asigurator asupra sumelor de 11.250 euro și 1000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D.. Scopul măsurii l-a reprezentat evitarea ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit sechestrul asigurator asupra suprafețelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului B., în baza sentințelor emise de inculpatul A., în scopul evitării sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, prev. de art. 112 lit. e) C. pen.

În privința acestei măsuri asiguratorii, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren intrate în proprietatea inculpatului B. în baza sentințelor civile emise de către inculpatul A., indicate în ordonanța anterior menționată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la Q. de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuți, cu destinația contravaloare cauțiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x și asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la Q. de SC. O. S.R.L. cu sediul în Rădăuți, jud. Suceava cu destinația sumă la dispoziția instanței dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Chiar dacă măsurile asiguratoriii instituite în procesul penal asupra bunurilor persoanelor acuzate presupun, de regulă, restricții temporare ale exercitării drepturilor de dispoziție asupra acestora și nu implică un transfer de proprietate, se poate considera rezonabil că, menținerea, în continuare a măsurilor asiguratorii asupra sumelor de bani/asupra conturilor bancare este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societății (constând în acoperirea prezumtivului prejudiciu produs prin infracțiuni, conservarea bunurilor supuse confiscării) și interesul inculpaților, care ar fi obligați să suporte o sarcină disproporționată și excesivă în ipoteza menținerii măsurilor pe o perioadă nedeterminată.

Având în vedere că, la acest moment procesual, față de durata îndelungată a procedurilor și inclusiv a măsurilor asiguratoriii, raportat la soluția primei instanțe pe latură penală, de achitare a inculpaților B., D., precum și față de împrejurarea că în cauză nu există o acțiune civilă admisă cu privire la inculpații trimiși în judecată (chiar dacă sentința instanței de fond nu este definitivă), Înalta Curte a apreciat că nu mai este respectată cerința proporționalității acestor măsuri în vederea realizării scopului pentru care au fost instituite, condiții în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea lor în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul judecății, în privința inculpaților B., D. și a persoanei interesate E..

Împotriva încheierii din data de 18 octombrie 2023 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023 cu privire la inculpații D., B. și intimata E. (fosta R. SRL), în termen legal, a formulat contestație Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 06 noiembrie 2023, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile părților fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestația ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de față, se constată că prezenta contestație este formulată împotriva dispozițiilor din cuprinsul încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2023, de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON și 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., precum și a soluțiilor de menținere a dispozițiilor de ridicare:

- a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea nr. 42 din 05.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, asupra contului x deschis la C., deținut de inculpatul B. până la concurența sumei de 4.000.000 RON și 60.000 euro;

- a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 11.250 euro și 1000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D.;

- a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală 167 din 06.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Ministerul Public a precizat, atât prin cererea scrisă, cât și prin susținerile din cursul dezbaterilor, că obiectul și limitele căii de atac ce face obiectul prezentei cauze nu vizează și soluția dispusă cu privire la inculpatul A. prin care a fost menținută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumei de 3.810 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul acestuia.

În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casație - Completul de 5 judecători reține, sub un prim aspect, că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale reale, eminamente temporare, provizorii și constau în indisponibilizarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a bunurilor și a veniturilor aparținând inculpatului și persoanei responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubei și, după caz, a bunurilor inculpatului sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile supuse confiscării, atunci când măsura asigurătorie se dispune în vederea confiscării speciale.

Indisponibilizarea bunului supus măsurii sechestrului presupune ca, odată luată măsura asiguratorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva respectivul bun ori veniturile ce fac obiectul măsurii, astfel ca partea civilă să își poată realiza creanța născută din hotărârea de condamnare sau organul specializat sa poată executa pedeapsa pecuniară sau măsura confiscării, aplicate prin hotărârea de condamnare.

Din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen. rezultă că, în general, luarea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, dar există și situații în care legiuitorul a prevăzut, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al dispunerii acestora, având în vedere natura faptelor comise ori consecințele lor asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., se limitează, distinct de aspectele de legalitate, la examinarea subzistenței unei juste proporționalități între restrângerea astfel adusă dreptului de proprietate al inculpatului și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

Sub acest din urmă aspect, în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și de natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, potrivit cărora "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Ca atare, constatând că, în prezenta cauză contestația Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizează atât dispozițiile încheierii atacate referitoare la ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., cât și cele referitoare la menținerea dispozițiilor de ridicare din cuprinsul sentinței apelate a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra contului deținut de inculpatul B., a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D., precum și a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra sumei de bani consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, analiza instanței de control judiciar se va realiza prin prisma a două paliere.

În ceea ce privește contestația Ministerului Public privind dispoziția de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON și 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., Completul de 5 Judecători constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., sechestrul asigurator asupra sumelor de 8.000 RON și 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., pentru a evita ascunderea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor sume de bani, care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse.

Prin sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., achitarea inculpatului B., pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv:

- complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 și art. 5 C. pen. (69 de acte materiale), faptă descrisă la pct. 4.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 și art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (2 infracțiuni), faptă descrisă la pct. 4.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, se observă că măsura asigurătorie a fost instituită în cursul urmăririi penale în anul 2014; că prin sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023, s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, lăsarea nesoluționată a acțiunii civile promovate de către S.C. N. S.R.L. împotriva inculpatului B. și a S.C. F. S.R.L., măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea nr. 42/05.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2014, respectiv poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., titular B., până la concurența sumei de 4.000.000 RON și 60.000 euro, fiind ridicate prin aceeași sentință.

Deși prezenta cauză este una complexă, aspect ce rezultă din specificul activității infracționale investigate și numărul mare de inculpați ce au fost trimiși în judecată, justificând, astfel, administrarea unui amplu probatoriu, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată, în aplicarea testului de proporționalitate, că, din perspectiva ingerinței statului în dreptul de proprietate, măsurile asigurătorii au devenit excesive pentru inculpatul B. care, timp de 9 ani, a fost lipsită de posibilitatea de a dispune de sumele de bani indisponibilizate. Prin urmare, apreciază că măsurile asigurătorii dispuse față de intimată nu mai respectă exigența de proporționalitate cu scopul urmărit prin instituirea lor.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 judecători are în vedere durata îndelungată a procedurilor, inclusiv a măsurii asiguratorii instituite prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, dar și faptul că, prin hotărârea atacată, față de inculpatul B. s-a dispus achitarea sub aspectul comiterii tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată (complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 și art. 5 C. pen. (69 de acte materiale), complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 și art. 5 C. pen., șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (2 infracțiuni), precum și împrejurarea că în cauză nu există o acțiune civilă admisă cu privire la acest inculpat (chiar dacă sentința instanței de fond nu este definitivă).

Prin urmare, se poate considera rezonabil că menținerea, în continuare, a măsurilor asigurătorii instituite asupra sumelor de bani în RON și valută ale inculpatului B. este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societății (constând în confiscarea bunurilor sau sumelor de bani ce formează obiectul unei presupuse fapte penale sub aspectul căreia s-a dispus o soluție de achitare, chiar dacă aceasta nu este definitivă) și interesul inculpatului, care ar fi obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăși încălcarea dreptului acesteia de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, cererea nr. x/11, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, cererea nr. x/12, hotărârea din 18 decembrie 2018; cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, cererea nr. x/04, hotărârea din 09 octombrie 2008).

Așadar, având în vedere că, la acest moment procesual, față de durata îndelungată a măsurilor asigurătorii, raportat și la soluția de achitare dispusă de instanța de fond, soluție bazată pe un vast probatoriu administrat în cauză, nu mai este respectată cerința proporționalității măsurii cu scopul în vederea realizării căruia a fost instituită, se constată că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia în privința inculpatului B., soluția dispusă prin încheierea contestată, de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON și 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului, fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește contestația Ministerului Public privind soluțiile de menținere a dispozițiilor de ridicare dispuse prin sentința apelată a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra contului deținut de inculpatul B., a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D., precum și a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra sumei de bani consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt definitive, astfel încât contestația formulată împotriva acestor dispoziții este inadmisibilă având în vedere următoarele considerente:

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 04.07.2014 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 20 din Legea nr. 78/2000, instituirea sechestrului asupra sumelor de bani, în RON și valută, prezente și viitoare, din mai multe conturi bancare, deschise pe numele inculpatului B. la mai multe unități bancare, individualizate în ordonanța procurorului. Măsura a fost instituită în vederea evitării înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În primă instanță, prin încheierea nr. 42 din 05 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 a fost instituită poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., deținut de inculpatul B. până la concurența sumei de 4.000.000 RON și 60.000 euro (raportat la prejudiciul identificat în actul de sesizare) și a fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatului B..

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost instituit sechestrul asigurator asupra sumelor de 11.250 euro și 1000 USD ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D.. Scopul măsurii l-a reprezentat evitarea ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit sechestrul asigurator asupra suprafețelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului B., în baza sentințelor emise de inculpatul A., în scopul evitării sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, prev. de art. 112 lit. e) C. pen.

În privința acestei măsuri asiguratorii, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren intrate în proprietatea inculpatului B. în baza sentințelor civile emise de către inculpatul A., indicate în ordonanța anterior menționată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la Q. de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuți, cu destinația contravaloare cauțiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x și asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la Q. de SC. O. S.R.L. cu sediul în Rădăuți, jud. Suceava cu destinația sumă la dispoziția instanței dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Prin sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, ridicarea măsurilor asigurătorii:

* asupra sumei de 11.250 euro și 1000 USD ridicată cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului D.;

* asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67 compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp; magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp, înscris în CF x din 2006;

* asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, conform recipisei de consemnare nr. x;

* asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de către S.C. O. S.R.L., cu destinația