ÎCCJ, Decizia nr. 6/2024

Ședința publică din data de 4 martie 2024

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, printre altele:

S-a menținut măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 19.01.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție asupra bunurilor inculpatului A., respectiv:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) a localității Snagov, deținut în cotă de 1/1, constând în teren intravilan în suprafață de 1.700 mp, situat în str. x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x:445;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x-C1 a localității Snagov, deținut în cotă de 1/1, constând în casa de locuit, în suprafață de 455 mp, situat în str. x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x:445-C1.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 15.01.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, precum și asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x - nr. cadastral vechi x) a mun. București, deținut în cotă de 1/1, constând în apartament cu 3 camere, în suprafață utilă de 110,17 mp, situat în mun. București, Calea x, având nr. cadastral x, măsură asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 19.01.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului B. prin ordonanța nr. 532/P/2018 din 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor persoanei interesate C. prin ordonanța nr. 532/P/2018 din 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat următoarele:

A. Cu privire la măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpatului A.:

A.1. Prin ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 15.01.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător cu privire la următoarele imobile aparținând suspectului A.:

- apartament situat în oraș Năvodari, jud. Constanța, carte funciară nr. x, nr. cadastral x;

- teren situat în com. Snagov, jud. Ilfov, în suprafață de 2400 mp, carte funciară nr. x, nr. cadastral x;

- apartament situat în mun. București, Calea x, ap. Lotul x, carte funciară nr. x, nr. cadastral x.

Prin ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 19.01.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător cu privire la următoarele imobile aparținând suspectului A.:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x - nr. cadastral vechi x) a mun. București, deținut în cotă de 1/1, constând în apartament cu 3 camere, în suprafață utilă de 110,17 mp, situat în mun. București, Calea x, având nr. cadastral x, evaluat la 128.710 euro (conform "Studiu de piață pentru anul 2021 privind valorile minime imobiliare în București", pag. 768);

- imobil înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) a localității Snagov, deținut în cotă de 1/1, constând în teren intravilan în suprafață de 1.700 mp, situat în str. x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x:445, evaluat la 96.730 euro (conform "Studiu de piață pentru anul 2021 privind valorile minime imobiliare în județul Ilfov", pag. 327 - 56,9 euro/mp);

- imobil înscris în cartea funciară nr. x-C1 a localității Snagov, deținut în cotă de 1/1, constând în casă de locuit, în suprafață de 455 mp, situat în str. x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x:445-C1, evaluat la 272.545 euro (conform " Studiu de piață pentru anul 2021 privind valorile minime imobiliare în județul Ilfov", pag. 327 - 599 euro/mp), până la concurența sumei de 2.216.428 RON (echivalent 454.745 euro - curs BNR 18 ianuarie 2021).

Prin încheierea nr. 110 din data de 24 februarie 2021, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva ordonanței din data de 15 ianuarie 2021 și a ordonanței din data de 19 ianuarie 2021, emise în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator.

Prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin cele două ordonațe.

Prin încheierea nr. 6/C din data de 4 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.1, au fost menținute măsurile sechestrului asigurător luate prin ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 15.01.2021 și ordonanța nr. 668/P/2019 din data de 19.01.2021 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, asupra bunurilor inculpatului A..

Prin încheierea din data de 6 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii.

A.2. Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune ori al confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative menționate.

Analizând temeinicia măsurilor asigurătorii, potrivit art. 250

2

din C. proc. pen., instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestora în ceea ce-l privește pe inculpatul A.. Astfel, acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 1 martie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., existând suspiciunea rezonabilă că ar fi comis fapta pentru care este cercetat, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază, potrivit art. 4 din C. proc. pen., art. 6 CEDO și art. 23 alin. (11) din Constituția României.

Din perspectiva dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen., s-a constatat că, în general, luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Însă, există situații în care dispunerea măsurilor asigurătorii are caracter obligatoriu, în considerarea naturii faptelor comise sau a consecințelor acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi, sens în care sunt dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, care stabilesc, în materie de corupție, obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii. Prin urmare, în cazul infracțiunilor de corupție, dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 impun caracterul obligatoriu al luării măsurilor asigurătorii.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate.

Totodată, s-a reținut că instituirea măsurilor asigurătorii cu privire la bunurile inculpatului A. a fost dispusă atât în temeiul legii speciale, cât și al dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., întrucât, pentru infracțiunea de luare de mită, legea penală impune măsura confiscării, conform art. 289 alin. (3) din C. pen., care prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat natura acuzației pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv o infracțiune de corupție, reținându-se și funcția avută de acesta la data săvârșirii faptei, prim-ministru al Guvernului României, dar și împrejurarea că valoarea folosului infracțiunii este de 800.000 USD, precum și stadiul procesului, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în desfășurare.

În ceea ce privește durata măsurilor asigurătorii, instanța de fond a apreciat că aceasta nu aduce atingere exigențelor C.E.D.O., având în vedere complexitatea cauzei, natura faptei, precum și perioada relativ scurtă de când au fost instituite, respectiv prin ordonanțele procurorului din datele de 15.01.2021 și 19.01.2021.

S-a constatat că menținerea măsurii asigurătorii nu este disproporționată raportat la valoarea folosului infracțiunii, de 800 000 USD, și nici nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al inculpatului asupra bunurilor sechestrate, fiind astfel legală.

De altfel, s-a reținut că măsura are un caracter temporar, de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care a fost dispusă, prin luarea acesteia restricționându-se doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor mobile și imobile (jus abutendi), nu și celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, inculpatul fiind pe mai departe titular al acestor prerogative.

În acest context, având în vedere scopul măsurilor asigurătorii instituite, cel al confiscării speciale, sumele reținute ca folos al activității infracționale, precum și suspiciunile care planează asupra inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a apreciat că menținerea măsurilor asigurătorii este oportună, necesară pentru luarea măsurilor de siguranță ale confiscării și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare către stat, precum și proporțională cu scopul urmărit.

B. Cu privire la măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului B.:

B.1. Prin ordonanța nr. 532/P/2018 din 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător cu privire la următoarele imobile aparținând suspectului B.:

- imobil apartament 4 camere, situat în municipiul București, strada x nr. 62 A, bl. Tronson C, înscris în CF nr. x și având număr cadastral x;

- imobil loc de parcare subteran nr. 39, situat în București, strada x nr. 62 A, bl. Tronson C subsol, înscris în CF nr. x, având număr cadastral x;

- imobil boxă nr. 43, situată în București, strada x nr. 62 A, bl. Tronson C subsol, înscris în CF nr. x, având număr cadastral x.

La data de 11.12.2019, s-a întocmit procesul-verbal prin care măsura a fost adusă la cunoștința inculpatului B., iar sumele de bani existente în conturile bancare deschise la D. înregistrată în Seychelles s-au declarat legal sechestrate, până la concurența sumei de 612.500 de euro.

Prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au fost menținute măsurile asigurătorii.

Prin încheierea din data de 18.08.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2021, definitivă prin încheierea nr. 735 din 2 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B..

Prin încheierea din data de 6 februarie 2023, pronunțată de de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii.

B.2. Analizând temeinicia măsurilor asigurătorii, potrivit art. 250

2

din C. proc. pen., instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestora și în ceea ce-l privește pe inculpatul B.. Astfel, acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și a art. 5 din C. pen.

Prin rechizitoriul întocmit s-a menționat că inculpatul B. a obținut prin săvârșirea infracțiunii de care este acuzat suma de 830.000 EUR (din care suma de 530.000 EUR transferată către compania E., al cărei beneficiar real este inculpatul și suma de 300.000 EUR transferată către o companie al cărei beneficiar real este martorul C., restituită ulterior de către acesta în contul personal al inculpatului).

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat, în raport cu natura faptei reținute în sarcina inculpatului, că măsurile asigurătorii au caracter obligatoriu în cazul infracțiunilor de corupție, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, astfel că verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate.

În același timp, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., întrucât, atât pentru infracțiunea de luare de mită, cât și pentru complicitatea la această infracțiune, legea penală impune măsura confiscării, conform art. 289 alin. (3) din C. pen., care prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Totodată, instanța de fond a apreciat că nu au intervenit aspecte de noutate și că, raportat la faptul că judecata se află la debutul cercetării judecătorești, nu există niciun temei pentru modificarea sau ridicarea măsurii asigurătorii.

Astfel, în contextul factual al cauzei, s-a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora, în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunea presupus a fi fost comisă.

În ceea ce privește durata măsurilor asigurătorii, instanța de fond a apreciat că nu s-a depășit o durată rezonabilă, măsurile fiind instituite prin ordonanța procurorului din data de 10.12.2019.

De altfel, s-a reținut că măsura are un caracter temporar, de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care a fost dispusă și nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al inculpatului asupra bunurilor sechestrate, fiind astfel legală, nefiind disproporționată față de valoarea folosului infracțiunii, de 830.000 EUR.

În același timp, s-a subliniat că și Curtea Constituțională a reținut faptul că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni, nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016).

Totodată, raportat la complexitatea concretă și la particularitățile cauzei, care se află în desfășurarea cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat că durata măsurilor asiguratorii se menține în limite rezonabile, iar în ceea ce privește conținutul și întinderea măsurilor asiguratorii instituite față de inculpatul B., acestea au fost individualizate prin raportare la baza factuală ce constituie obiectul acuzațiilor aduse în cauză.

În acest context, având în vedere scopul măsurilor asigurătorii instituite, cel al confiscării speciale, sumele reținute ca folos al activității infracționale, precum și suspiciunile care planează asupra inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a apreciat că menținerea măsurilor asigurătorii este oportună și necesară pentru luarea măsurilor de siguranță ale confiscării și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare către stat, precum și proporțională cu scopul urmărit.

C. Cu privire la măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor persoanei interesate C.:

C.1. Prin ordonanța nr. 532/P/2018 din data de 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, printre altele, și asupra bunurilor mobile/imobile deținute de numitul C., până la concurența sumei de 559.000 Euro.

La data de 11.12.2019, s-a întocmit procesul-verbal prin care măsura a fost adusă la cunoștința apărătorului ales al numitului C. și, totodată, s-a adus la cunoștința apărătorului ales al acestuia că, în cauză, au fost întreprinse demersuri în vederea identificării bunurilor mobile și imobile deținute de numitul C., context în care au fost stabilite drepturi de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile și imobile:

- imobilul teren de 318 mp situat în mun. București.

- imobilul teren de 1.102 mp situat în mun. București, intrarea Urcușului nr. 36.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2021, definitivă prin încheierea nr. 943 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din data de 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei interesate C..

Prin încheierea din data de 6 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii.

C.2. Instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a menționat faptul că numitul C. a obținut, prin săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de complicitate la luare de mită, suma de 590.000 EUR (reprezentând o parte din obiectul infracțiunii primită de C., prin intermediul companiei F.., fără o contraprestație economică), iar în situația în care se va reține existența și caracterul penal al faptei ce face obiectul acuzației, se impune confiscarea acestei sume prin echivalent, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. pen.

Prin același rechizitoriu, cu privire la C., s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu există suficiente probe că ar fi cunoscut că, prin realizarea legăturii dintre B. și G., a contribuit la săvârșirea unei fapte de corupție și nici că a cunoscut proveniența infracțională a sumelor pe care le-a primit.

S-a mai reținut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunilor de corupție prevăzute în legea menționată, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar potrivit art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii, în vederea confiscării speciale, se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

S-a constatat că, în cauză, nu au intervenit elemente noi care să justifice ridicarea sau restrângerea măsurilor asiguratorii, fiind proporționale cu circumstanțele concrete care au justificat instituirea lor - posibila comitere de către inculpatul B. a unei infracțiuni pentru care legea stabilește, cu caracter obligatoriu, necesitatea instituirii de măsuri asiguratorii (luare de mită), dar și necesare pentru realizarea scopurilor avute în vedere la dispunerea lor - prezervarea patrimoniului persoanei interesate în vederea garantării aducerii la îndeplinire a măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Or, luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzații penale, având o natură preventivă, iar aceasta se dispune anticipat și preventiv, pentru a garanta o eventuală confiscare.

Totodată, în raport cu stadiul incipient al procedurii pendinte, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în desfășurare, instanța de fond a constatat că, la dosar, nu există date concrete care să justifice, în mod rezonabil, concluzia că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii asiguratorii au încetat ori s-ar fi modificat.

Împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, au formulat contestație inculpatul B. și persoana interesată C., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 februarie 2024.

La termenul din 4 martie 2024 au avut loc dezbaterile în cauză, susținerile apărătorului ales al contestatorilor și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

În esență, s-a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea, în parte, a încheierii atacate și, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor aparținând contestatorilor, inclusiv asupra sumelor de bani existente în conturile bancare din Austria ale contestatorului inculpat B..

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate în susținerea căii de atac, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că nu sunt fondate contestațiile formulate inculpatul B. și de persoana interesată C., din următoarele considerente:

- imobil apartament 4 camere, situat în municipiul București, strada x nr. 62 A, bl. Tronson C, înscris în CF nr. x, având număr cadastral x;

- imobil loc de parcare subteran nr. 39, situat în București, strada x nr. 62 A, bl. Tronson C subsol, înscris în CF nr. x, având număr cadastral x;

- imobil boxă nr. 43, situată în București, strada x nr. 62 A, bl. Tronson C subsol, înscris în CF nr. x, având număr cadastral x.

La data de 11.12.2019, s-a întocmit procesul-verbal prin care măsura a fost adusă la cunoștința inculpatului B., iar sumele de bani existente în conturile bancare deschise la D., înregistrată în Seychelles, s-au declarat legal sechestrate, până la concurența sumei de 612.500 de euro.

Prin rechizitoriul nr. x/2018 din 12.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost menținute măsurile asigurătorii.

Prin încheierea din data de 18.08.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2021, definitivă prin încheierea nr. 735 din 2 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B..

Prin încheierea din data de 6 februarie 2023, pronunțată de de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii.

Ulterior, măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului B. prin ordonanța nr. 532/P/2018 din 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au fost menținute prin încheierea din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, contestată în prezenta cauză.

În esență, prin rechizitoriul întocmit în cauză, s-a reținut că inculpatul B. a obținut, prin săvârșirea infracțiunii de luare de mită (în forma complicității), suma de 830.000 EUR (suma de 530.000 EUR, transferată către compania E., al cărei beneficiar real este inculpatul și suma de 300.000 EUR, transferată către o companie al cărei beneficiar real este martorul C., restituită ulterior de către acesta în contul personal al inculpatului).

La data de 11.12.2019, s-a întocmit procesul-verbal prin care măsura a fost adusă la cunoștința apărătorului ales al numitului C. și, totodată, s-a adus la cunoștința apărătorului ales al acestuia că, în cauză, au fost întreprinse demersuri în vederea identificării bunurilor mobile și imobile deținute de numitul C., context în care au fost stabilite drepturi de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile și imobile:

- imobilul teren de 318 mp, situat în mun. București.

- imobilul teren de 1.102 mp, situat în mun. București, intrarea Urcușului nr. 36.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin încheierea nr. 943 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din data de 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei interesate C..

Prin încheierea din data de 6 februarie 2023, pronunțată de de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost menținute măsurile asigurătorii.

Ulterior, măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor persoanei interesate C. prin ordonanța nr. 532/P/2018 din 10.12.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au fost menținute prin încheierea din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, contestată în prezenta cauză.

În fapt, prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a reținut că numitul C. a obținut, prin săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de luare de mită (în forma de participație a complicității), suma de 590.000 EUR (reprezentând o parte din obiectul infracțiunii, primită de C., prin intermediul companiei F.., fără o contraprestație economică), iar în situația în care se va reține existența și caracterul penal al faptei care face obiectul acuzației, se impune confiscarea acestei sume prin echivalent, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. pen.

Prin același rechizitoriu, cu privire la C., s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., neexistând suficiente probe că ar fi cunoscut faptul că, prin realizarea legăturii dintre B. și G., a contribuit la săvârșirea unei fapte de corupție și nici că a cunoscut proveniența infracțională a sumelor pe care le-a primit.

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri, sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult, prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă".

În continuare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, potrivit dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Nu în ultimul rând, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, în vreme ce alin. (5) al aceluiași articol statuează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Se constată că normele legale anterior menționate reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare a articolului 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanței supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O situație în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este cea prevăzută de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, dispoziții care au caracter special și derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, în materia faptelor de corupție sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin dispozițiile procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Jurisprudența europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 7 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 9 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă sau nu din lege, verificările efectuate de instanța de judecată în considerarea art. 250

2

din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.

Cerința proporționalității măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit, care constă în garantarea executării pedepsei amenzii, a măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a reparării pagubei, denotă o legătură între temeiurile care stau la baza instituirii acestora și premisele angajării răspunderii penale sau delictual civile a persoanei acuzate.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, deoarece proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că măsurile asigurătorii dispuse în cauză cu privire la inculpatul B. și la persoana interesată C. sunt în continuare proporționale cu scopul urmărit la momentul instituirii lor, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunea presupus a fi fost comisă.

Totodată, nu se poate aprecia că perioada de timp care a trecut de la luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatului B. și persoanei interesate C. (în decembrie 2019) ar depăși o durată rezonabilă.

Intervalul de timp scurs de la momentul instituirii măsurilor asiguratorii nu este, la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive, având în vedere complexitatea cauzei și natura acuzațiilor, iar consecințele pe care le produc măsurile dispuse nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri, în raport cu valoarea obiectului infracțiunii de corupție presupus a fi fost comisă.

De asemenea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, raportat la complexitatea cauzei, dar și la stadiul procedurii judiciare (dosarul aflându-se în curs de cercetare judecătorească la instanța de fond), se poate aprecia, în mod întemeiat, că din perspectiva caracterului necesar al măsurilor asiguratorii menținute prin încheierea contestată, dispuse în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la punerea în executare a măsurii confiscării, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului și interesul personal constând în exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Dată fiind ingerința asupra dreptului de proprietate al persoanei care nu face obiectul procedurilor judiciare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că sunt întrunite și cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care impune existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino).

Ca atare, având în vedere și împrejurarea că inculpatul B. este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, iar dispozițiile art. 20 din acest act normativ justifică ope legis luarea măsurilor asigurătorii în situația săvârșirii unor astfel de infracțiuni, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că se impune menținerea măsurilor asigurătorii dispuse față de acesta.

Totodată, cum prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 12.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a reținut că persoana interesată C. a obținut, prin săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de complicitate la luare de mită, suma de 590.000 EUR, iar în situația în care se va reține existența și caracterul penal al faptei care face obiectul acuzației, se impune confiscarea acestei sume prin echivalent, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. pen., Înalta Curte - Completul de 5 judecători apreciază că se impune menținerea măsurilor asigurătorii și în ceea ce îl privește pe acesta.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpatul B. și de persoana interesată C. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpatul B. și de persoana interesată C. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2024.