ÎCCJ, Decizia nr. 17/2024

Ședința publică din data de 10 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 183/P/2018 din 19 martie 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A..

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 183/P/2018 din 19 martie 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, asupra imobilului constând în teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă în suprafață de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situat în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, imobil înscris în cartea funciară pe numele numitei B..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut următoarele:

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța nr. 183/P/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen. și art. 254 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile săvârșite și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, s-a dispus:

I. Instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe următoarele bunuri aflate sau care se vor afla în proprietatea inculpatului A.:

- teren intravilan în suprafață de 2313 mp, plus construcții, situat în Ioc. Stănești, județul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x;

- toate celelalte bunuri mobile sau imobile, prezente și viitoare.

Măsura asiguratorie a sechestrului s-a instituit până la concurența sumelor de: - 1.478.280 RON, paguba a infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; - 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.; - sumelor ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

II. Instituirea măsurii asigurătorii a popririi cu privire la sumele de bani, prezente și viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deținute la instituțiile bancare de inculpatul A., până la concurența sumelor de: -1.478.280 RON, paguba infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; - 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020-31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.; - sumelor ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

Prin ordonanța nr. 183/P/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. cu referire la art. 50 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, pe următorul bun imobil aflat în proprietatea numitei B., în fapt proprietatea suspectului A.:

- teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Prin sentința penală nr. 47 din 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, ca nefondată.

Totodată, în baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executor Judecătoresc A. din mun. Târgu Jiu, jud. Gorj, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani. Exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 4 ani. Exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în cauză sunt în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 175 din 22 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 4 ani), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 10 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. cu referire art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (4) raportat la alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii de 24 de ore din data de 09.02.2021 la 10.02.2021.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei perioada executată de la 16 noiembrie 2021 la zi, din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2020/16.11.2021 al Curții de Apel Craiova.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2020/16.11.2021 al Curții de Apel Craiova, emis în baza sentinței penale nr. 175 din 22 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform sentinței, la data rămânerii definitive.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (cu sediul în mun. Târgu Jiu, jud. Gorj).

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei 1.478.280 de RON, precum și a sumei 7.045,05 RON, ce reprezintă dobânda legală legală moratorie de la 04.11.2020 până la 31.12.2020 și la plata dobânzii legale moratorii aferentă celorlalte zile, până la data ridicării efective a popririlor.

A fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanța nr. 183/P/2018 din 19.03.2021, constând în indisponibilizarea, bunurile imobile ale inculpatului A., respectiv un teren intravilan în suprafață de 2313 mp, plus construcții, situat în loc. Stănești, județul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x, precum și pe toate celelalte bunuri mobile (inclusiv sume de bani) sau imobile, prezente și viitoare, până la concurența sumelor de: 1.478.280 RON, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

A fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura asigurătorie a popririi dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanța nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, cu privire la sumele de bani, prezente și viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deținute la instituțiile bancare de inculpatul A., până la concurența sumelor de: 1.478.280 RON, pagubă a infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

A fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța nr. 183/P/2018 din 19.03.2021, în vederea confiscării speciale, cu privire la bunurile imobile ale numitei B., reținute ca fiind în fapt bunurile inculpatului A., respectiv teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizării probatoriului administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunile inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul BEJ A. și funcționar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) C. pen.), care:

- în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 - prima executare, activitate desfășurată în perioada 09.01.2015 - 14.04.2016 (data încasării sumei în contul de consemnare) și ulterior cu referire la transferul, retragerea sumei de bani (2017 - 2019) și nerestituirea acestei sume, cu intenție directă a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) și (2), art. 702 alin. (1), (2), (3), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, totodată, obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 785.640 RON;

- în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 - a doua executare, activitate desfășurată în perioada 09.11.2017 - 01.02.2018 (data încasării sumei în contul de consemnare) și ulterior cu referire la transferul, retragerea sumei de bani (01.02 - 02.02.2018) și nerestituirea acestei sume, cu intenție directă a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) și (2), art. 702 alin. (1), (2), (3), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, totodată, obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 692.640 RON;

întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu un prejudiciu total de 1.478.280 RON.

S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat care, în calitatea de executor judecătoresc în cadrul BEJ A. și funcționar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) C. pen.), în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 - a treia executare, activitate desfășurată în perioada octombrie - noiembrie 2020, cu intenție directă a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) și (2) și art. 702 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., constituită din dobânda legală aferentă perioadei de blocare a sumelor poprite, respectiv suma de 7.045,05 RON pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020 la care se adaugă și dobânda legală aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor, precum și o vătămare a drepturilor părții civile Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., reprezentată de indisponibilizarea sumei totale de 4.939.001,16 RON (peste un milion de euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În plus, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care:

- la data de 03.07.2015, cu suma de 70.000 euro, ce reprezenta produsul unei infracțiunii de abuz în serviciu, comise anterior cu ocazia desfășurării executării silite în dosarul nr. x/2014, a achiziționat bunul imobil constituit din casă de locuit și teren, situat în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x, prin persoana interpusă C. (nepot de soră al inculpatului), odată cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.07.2015 la Biroul Individual Notarial D., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de bani folosite pentru achiziție;

- la data de 04.12.2019 a transferat același bun imobil compus din casă de locuit și teren, situat în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x, de la persoana interpusă C. la o altă persoană interpusă, B. (cumnata inculpatului), prin perfectarea Contractului de donație, autentificat sub nr. x/04.12.2019 la D., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de bani folosite pentru achiziția inițială a imobilului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, și inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La termenul din 20 februarie 2024, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen., Înalta Curte a pus în discuția participanților la proces subzistența temeiurilor care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză în cursul urmăririi penale.

Procedând la evaluarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în etapa anchetei penale, Înalta Curte a arătat că, potrivit prevederilor art. 250

2

C. proc. pen., pe întreg parcursul procesului penal, organele judiciare (procurorul, judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată) trebuie să efectueze verificarea periodică, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, putând dispune, după caz, menținerea, restrângerea, extinderea ori ridicarea măsurii instituite anterior.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 249 alin. (1), (4) și (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate (alin. (4). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

În principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, însă există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

Din examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cursul anchetei penale, măsurile asigurătorii au fost dispuse în vederea garantării reparării pagubei și a executării cheltuielilor judiciare, precum și pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. pen., fiind invocate și prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 50 din Legea nr. 129/2019, prin instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile și mobile aparținând acuzatului, inclusiv asupra unor sume de bani, dar și a unui bun imobil înscris în cartea funciară pe numele persoanei interesate B..

La instituirea acestor măsuri au fost avute în vedere acuzațiile reținute în sarcina inculpatului A., acestuia reproșându-i-se de către procuror săvârșirea, cu prilejul desfășurării celor trei proceduri de executare silită în dosarul nr. x/2015, a infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), și abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, pentru care au fost reclamate de către partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prejudicii în valoare de 1.478.280 RON și, respectiv, de 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020-31.12.2020), la care se adaugă dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, precum și comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), în cazul căreia s-a reținut folosirea de către inculpat a sumei de 70.000 euro, ce reprezenta produsul unei infracțiuni de abuz în serviciu comise cu prilejul desfășurării executării silite în dosarul nr. x/2014, pentru achiziționarea unui bunul imobil, printr-o persoană interpusă, bun care ulterior a transferat la o altă persoană interpusă, totul în scopul de a disimula originea ilicită a respectivei sume de bani.

Pentru aceste fapte, inculpatul A. a fost trimis în judecată și, ulterior, condamnat în primă instanță, prilej cu care s-a admis și acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., sentința penală nr. 47 din 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind atacată atât de către inculpat, cât și de către procuror.

Așadar, față de valoarea estimată a prejudiciului reclamat de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. cu prilejul constituirii de parte civilă (prin adresele nr. x/21.11.2019 și nr. y/09.12.2020) și de suma de bani presupus spălată, având în vedere, în același timp, natura acuzațiilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunile de abuz în serviciu, în încadrarea juridică reținută, care sunt susceptibile de producerea unor pagube materiale, și infracțiunea de spălarea banilor, prin care, în esență, se urmărește legalizarea veniturilor obținute pe căi ilegale, Înalta Curte a apreciat că măsurile asigurătorii instituite în cursul anchetei sunt necesare și, în același timp, proporționale cu scopul urmărit prin instituirea lor, cu atât mai mult cu cât în cazul respectivelor infracțiuni sunt incidente prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 50 din Legea nr. 129/2019, ce impun luarea obligatorie a unor asemenea măsuri.

În plus, s-a constatat că bunurile mobile și imobile asupra cărora au fost instituite de către procuror măsurile asigurătorii fac parte din cele la care se referă art. 249 alin. (4) și (5) C. proc. pen., fiind grevate bunuri imobile și sume de bani aparținând inculpatului A., dar și imobilul teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, situate în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x pe numele persoanei interesate B., în privința căreia, prin rechizitoriu, s-a apreciat că este persoană interpusă, fiind doar în aparență proprietar.

Prin urmare, raportat la data instituirii măsurilor asigurătorii (19 martie 2021), la numărul și valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului reclamat de partea civilă, la valoarea sumei de bani presupus spălate, precum și la complexitatea ridicată (generată de natura și gravitatea acuzațiilor formulate, de modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională) și stadiul în care se află cauza (calea de atac a apelului), în condițiile în care nu se identifică perioade de stagnare a procedurii imputabile organelor judiciare, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privința respectivelor măsuri asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, în executarea cheltuielilor judiciare și în prezervarea bunului care poate face obiectul confiscării speciale, și interesul personal al acuzatului de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor/sumelor de bani ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

În atare situație, nu se poate considera că durata măsurilor asigurătorii instituite de procuror ar fi de natură să pună în discuție principiul rezonabilității în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, menținerea acestora fiind justificată de datele cauzei, iar consecințele produse sunt cele normale unei asemenea măsuri procesuale.

Împotriva încheierii din data de 20 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, au formulat contestație inculpatul A. și persoana interesată B., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2024.

La termenul din 10 iunie 2024 au avut loc dezbaterile în cauză, susținerile părților fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

În esență, s-a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor aparținând contestatorului A., precum și ridicarea măsurii asigurătorii instituită asupra imobilului constând în teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă în suprafață de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situat în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, imobil înscris în cartea funciară pe numele numitei B.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate în susținerea căii de atac, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că nu sunt fondate contestațiile formulate de inculpatul A. și de persoana interesată B., din următoarele considerente:

I. Instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe următoarele bunuri aflate sau care se vor afla în proprietatea inculpatului A.:

- teren intravilan în suprafață de 2313 mp, plus construcții, situat în Ioc. Stănești, județul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x;

- toate celelalte bunuri mobile sau imobile, prezente și viitoare.

Măsura asiguratorie a sechestrului s-a instituit până la concurența sumelor de: - 1.478.280 RON, paguba a infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; - 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.; - sumelor ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

II. Instituirea măsurii asigurătorii a popririi cu privire la sumele de bani, prezente și viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deținute la instituțiile bancare de inculpatul A., până la concurența sumelor de: -1.478.280 RON, paguba infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; - 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020-31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.; - sumelor ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

- teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

De asemenea, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății în cauză sunt în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 175 din 22 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 4 ani), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 10 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (cu sediul în mun. Târgu Jiu, jud. Gorj).

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei 1.478.280 de RON, precum și a sumei 7.045,05 RON, ce reprezintă dobânda legală legală moratorie de la 04.11.2020 până la 31.12.2020 și la plata dobânzii legale moratorii aferentă celorlalte zile, până la data ridicării efective a popririlor.

A fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanța nr. 183/P/2018 din 19.03.2021, constând în indisponibilizarea, bunurile imobile ale inculpatului A., respectiv un teren intravilan în suprafață de 2313 mp, plus construcții, situat în loc. Stănești, județul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x, precum și pe toate celelalte bunuri mobile (inclusiv sume de bani) sau imobile, prezente și viitoare, până la concurența sumelor de: 1.478.280 RON, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

A fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura asigurătorie a popririi dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanța nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, cu privire la sumele de bani, prezente și viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deținute la instituțiile bancare de inculpatul A., până la concurența sumelor de: 1.478.280 RON, pagubă a infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

A fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța nr. 183/P/2018 din 19.03.2021, în vederea confiscării speciale, cu privire la bunurile imobile ale numitei B., reținute ca fiind în fapt bunurile inculpatului A., respectiv teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri, sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult, prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă".

În continuare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, potrivit dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Nu în ultimul rând, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, în vreme ce alin. (5) al aceluiași articol statuează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Se constată că normele legale anterior menționate reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare a articolului 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanței supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

O situație în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este cea prevăzută de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, dispoziții care au caracter special și derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, în materia faptelor de corupție sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție.

De asemenea, art. 50 din Legea nr. 129/2019 instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în condițiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare".

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin dispozițiile procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Jurisprudența europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 7 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 9 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă sau nu din lege, verificările efectuate de instanța de judecată în considerarea art. 250

2

din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.

Cerința proporționalității măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit, care constă în garantarea executării pedepsei amenzii, a măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a reparării pagubei, denotă o legătură între temeiurile care stau la baza instituirii acestora și premisele angajării răspunderii penale sau delictual civile a persoanei acuzate.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, deoarece proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

De asemenea, Completul de 5 Judecători reține că, deși prin sentința penală apelată s-a a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale asupra terenului în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrisă în cartea funciară nr. x pe numele lui B., imobil situat în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, respectiva dispoziție, ce a fost contestată prin motivele de apel formulate de Ministerul Public, nu este executorie și nici definitivă, așa încât verificarea la care se referă art. 250

2

din C. proc. pen. trebuie să se raporteze la toate măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 183/P/2018 din 19 martie 2021 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, iar nu doar la cele menținute prin sentința atacată în cauză.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că măsurile asigurătorii dispuse în cauză cu privire la inculpatul A. și la persoana interesată B. sunt în continuare proporționale cu scopul urmărit la momentul instituirii lor, respectiv garantarea reparării pagubei și a executării cheltuielilor judiciare, precum și pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale.

Totodată, nu se poate aprecia că perioada de timp care a trecut de la luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatului A. și persoanei interesate B. (19 martie 2021) ar depăși o durată rezonabilă.

Intervalul de timp scurs de la momentul instituirii măsurilor asiguratorii nu este, la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive, având în vedere complexitatea cauzei și natura acuzațiilor, iar consecințele pe care le produc măsurile dispuse nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri, în raport cu valoarea obiectului infracțiunii de corupție presupus a fi fost comisă.

De asemenea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, raportat la complexitatea cauzei, dar și la stadiul procedurii judiciare (dosarul aflându-se în curs de cercetare judecătorească la instanța de apel), se poate aprecia, în mod întemeiat, că din perspectiva caracterului necesar al măsurilor asiguratorii menținute prin încheierea contestată, dispuse în vederea garantării reparării pagubei și a executării cheltuielilor judiciare, precum și pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului și interesul personal constând în exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Dată fiind ingerința asupra dreptului de proprietate al persoanei care nu face obiectul procedurilor judiciare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că sunt întrunite și cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care impune existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino).

Ca atare, având în vedere și împrejurarea că inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instannță pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, p