ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 iulie 2024

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 71 din data de 26 iunie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.1, în baza art. 250

2

din C. proc. pen., au fost menținute măsurile sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A. și B., instituite prin ordonanța din data de 02.02.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2022, până la concurența sumei de 1.182.694,51 RON.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 29.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).

În fapt, s-a reținut că în perioada 03 septembrie 2018 - 27 aprilie 2022, în baza unei rezoluții infracționale unice, numitul A., executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel Craiova, cu sediul în orașul Târgu Cărbunești, jud. Gorj, și-a exercitat atribuțiile de serviciu în dosarele de executare silită nr. x/2018, y/2019 și nr. z/2022, înregistrate la BEJ A., cu încălcarea prevederilor legale, întrucât:

S-a reținut că în perioada de referință anterior menționată, în desfășurarea procedurilor de executare silită în dosarele nr. x/2018, y/2019 și nr. 12/E/2022, înregistrate la BEJ A., inculpatul A. a încălcat prevederile legale cu prilejul întocmirii următoarelor acte:

- prin încheierea din data de 03.09.2018, inculpatul A. a admis cererea de executare silită formulată la aceeași dată de inculpatul B., privind debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., în baza sentinței civile nr. 136/02.05.2018 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească inculpatului B. suma de 473.206,17 RON (reprezentând contravaloarea de folosință a terenului), precum și a deciziei nr. 205/11.07.2018 a Tribunalului Gorj, pronunțată tot în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească numitului B. suma de 13.337,06 RON (reprezentând cheltuieli de judecată), dispunând totodată înregistrarea la BEJ A. a dosarului de executare silită nr. x/2018, deși cele două hotărâri nu constituiau titluri executorii, fiind hotărâri nedefinitive, supuse apelului și recursului, încălcând astfel dispozițiile art. 665 din C. proc. civ., conform cărora executorul judecătoresc poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare, dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale;

- prin încheierea executorie nr. 39/E/2018 din data de 19.11.2018, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului și alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 66.000 RON, deși nu erau îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de executare silită, neexistând un titlu executoriu, iar pe de altă parte cheltuielile de executare au fost calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 și alin. (4) din C. proc. civ., onorariul fiind stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000;

- prin încheierea executorie nr. 55/E/2019 din data de 24.12.2019, dispusă în dosarul de executare nr. 55/E/2019 (înregistrat la BEJ A. ca urmare încheierii nr. 55/E/2019 din data de 13.12.2019, prin care inculpatul A. a admis cererea de executare silită introdusă la aceeași dată de inculpatul B.), inculpatul A. a stabilit onorariul executorului și alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 88.000 RON, cheltuielile de executare fiind calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 și alin. (4) din C. proc. civ., onorariul fiind stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000. Urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu cu încălcarea prevederilor legale cu prilejul desfășurării procedurii de executare silită din acest dosar de executare, inculpatul A. a cauzat o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, totodată, a obținut un folos necuvenit atât pentru sine (onorariul de executor și celelalte cheltuieli de executare - 50.000 RON, suma încasată efectiv la data de 31.12.2019), cât și pentru pentru inculpatul B. (suma de 333.945,51 RON, încasată efectiv la data de 31.12.2019).

- prin încheierea nr. 12/E/2022 din data de 21.03.2022, inculpatul A. a admis cererea de executare silită formulată la aceeași dată de inculpatul B., privind debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., dispunând totodată înregistrarea la BEJ A. a dosarului de executare nr. 12/E/2022, iar subsecvent, la data de 22.03.2022, a solicitat instanței de executare - Judecătoria Târgu Jiu, încuviințarea executării silite împotriva debitorului S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A.. Procedând în acest mod, inculpatul A. a efectuat demersuri pentru executarea silită a aceleiași creanțe pe care o executase anterior silit integral în dosarele nr. x/2018 și y/2019, încălcând astfel dispozițiile art. 663 din C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dispozițiile art. 665 din C. proc. civ., potrivit cărora executorul judecătoresc poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare, dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale;

- prin încheierea executorie nr. 12/E/2022 din data de 21.04.2022, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului și alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 275.000 RON, cheltuielile de executare fiind calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 și alin. (4) din C. proc. civ., iar onorariul a fost stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000.

Prin ordonanța nr. 98/10/P/2022 din 02 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, printre altele, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului, asupra bunurilor imobile și mobile (atât a bunurilor prezente, cât și a bunurilor viitoare) aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 1.182.694,51 RON, reprezentând prejudiciul total, nerecuperat.

La momentul instituirii măsurilor asiguratorii, inculpatul A. a formulat contestație împotriva Ordonanței de luare a măsurilor asiguratorii nr. x/2022 din data de 02.02.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, contestație care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2023/a1 și care a respinsă ca nefondată de judecătorul de drepturi și libertăți din Curții de Apel Craiova prin încheierea nr. 15 din data de 09.02.2024.

În contextul acestor rețineri factuale, verificând, în condițiile art. 250

2

din C. proc. pen., măsura asiguratorie anterior menționată, judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel a reținut, în esență, că, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii.

Astfel, s-a constatat că, în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a reținut că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. sunt susceptibile să producă un prejudiciu, iar din raportul de constatare fiscală, aflat la dosarul de urmărire penală, prejudiciul total din cele trei dosare de executare, care s-ar fi produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., a fost estimat ca fiind în sumă de 1.205.496,68 RON, din care s-a recuperat, până la data de 06.12.2023, de la inculpatul B., suma de 22.802,17 RON (anexa 3 din Raportul de constatare), astfel că, prejudiciul total din cele trei dosare de executare sus menționate, produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., nerecuperat, ar fi în cuantum de 1.182.694 51 RON.

Așadar, s-a apreciat că este justificată menținerea instituirii unor măsuri asiguratorii în vederea reparării pagubei, dar și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, prin rechizitoriu fiind solicitată obligarea inculpaților la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 2.135,7 RON, câte 1.067,85 RON pentru fiecare inculpat.

În final, judecătorul de cameră preliminară a reținut că se impune a fi menținute măsurile asiguratorii astfel cum au fost instituite în cauză, acestea fiind legale și temeinice, iar raportat la natura și numărul faptelor imputate inculpaților, la perioada de timp în care s-a reținut săvârșirea acestora, nu se încalcă principiul proporționalității.

****

Împotriva încheierii sus-menționate, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A., prin apărător ales, fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 08 iulie 2024, sub nr. x/2024/a1.1, având termen de judecată fixat la data de 16 iulie 2024.

La acest termen de judecată, deși legal citat, contestatorul inculpat nu s-a prezentat în instanță pentru a susține calea de atac și nici nu a fost reprezentant de un apărător ales. A beneficiat însă de asistență juridică din oficiu, concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestației obiect al cauzei fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată de inculpatul A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin ordonanța nr. 98/10/P/2022 din 02 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, printre altele, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile (atât a bunurilor prezente, cât și a bunurilor viitoare) aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 1.182.694,51 RON, reprezentând prejudiciul total, nerecuperat, precizându-se, totodată că au fost identificate următoarele bunuri imobile aparținând inculpatului:

Temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri procesuale au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării măsurii asigurătorii, iar pe de altă parte, necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot asigura repararea pagubei produse, în modalitatea restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu ce a făcut obiectul cercetărilor în cauză.

Măsura asiguratorie a fost menținută prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 29.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pretins generatoare a pagubei a cărei recuperare a constituit fundamentul instituirii acesteia.

În acest context, procedând la verificarea soluției judecătorului de cameră preliminară de menținere a măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului A., prin ordonanța procurorului anterior menționată, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale,(...) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță (...) pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(...)

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(4

1

) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deși, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

O astfel de excepție este reglementată prin art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secțiunea a 5-a a Capitolului III al legii), potrivit căruia:

"în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor de corupție sau asimilate acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracțiuni. În acest caz particular, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Raportat la aceste considerente, se observă că inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Această infracțiune, care este cuprinsă în capitolul III al Legii nr. 78/2000, intră sub incidența dispozițiilor art. 20 din același act normativ, care, așa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii.

Ca urmare, în speță, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate găsindu-și izvor chiar în lege, nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 250

2

din C. proc. pen., controlul instanței fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor și restrângerea drepturilor persoanei acuzate și, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situația patrimonială a inculpatului.

Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Craiova a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului A. în cursul urmăririi penale, apreciind că, în contextul soluției de trimitere în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, și raportat la stadiul procesual în care se află cauza - cameră preliminară, măsura asiguratorie analizată satisface în continuare exigențele de necesitate (decurgând din lege) și de proporționalitate care au stat la baza dispunerii acesteia.

Inculpatul A. critică, în actuala procedură, această soluție, susținând că măsura asiguratorie nu îndeplinește condiția proporționalității cu scopul urmărit prin instituirea ei, în raport cu prejudiciul reținut și valoarea bunurilor sechestrate.

Critica contestatorului este neîntemeiată.

Astfel, se observă că măsura asiguratorie a sechestrului a fost instituită, asupra bunurilor imobile și mobile (atât a bunurilor prezente, cât și a bunurilor viitoare) aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 1.182.694,51 RON, echivalentă prejudiciului total și nerecuperat produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A..

Suma cu privire la care s-a instituit și, respectiv, menținut măsura asiguratorie reprezintă valoarea estimată de organul judiciar ca fiind echivalentă pretinsului prejudiciu cauzat prin faptele de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu deduse judecății, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar împrejurarea că, în mod firesc, raportat la stadiul procedurii penale, valoarea acestor sume nu avea și nu are nici în acest moment procesual un caracter cert nu afectează legalitatea măsurii procesuale analizate.

Potrivit art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, organele judiciare au posibilitatea de a institui și, implicit, de a menține sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau ale inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei produsă prin infracțiune și a cheltuielilor judiciare, legea prezumând, prin urmare, că, până la reperul valoric menționat, măsura asigurătorie îndeplinește exigența proporționalității cu scopul instituirii ei, indiferent de faza procesuală în care este dispusă/menținută.

În ceea ce privește valoarea bunurilor supuse sechestrului, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că inculpatul nu a adus, în acest stadiu procesual, nicio dovadă cu privire la discrepanța valorică invocată.

Or, în contextul în care, așa cum s-a menționat și anterior, valoarea prejudiciului presupus cauzat prin infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este incertă, aceasta urmând a fi stabilită cu titlu definitiv de instanța de judecată, menținerea, în acest stadiu procesual, a măsurii asigurătorii dispuse față de contestator în cursul urmăririi penale, până la concurența valorii estimate a prejudiciului, s-a făcut cu deplina respectare a exigenței proporționalității acesteia cu scopul urmărit prin instituirea ei.

În plus, trebuie subliniat că indisponibilizarea instituită prin măsurile asiguratorii nu afectează substanța dreptului de proprietate avut asupra bunurilor supuse măsurii, ci afectează doar atributul dispoziției juridice și materiale. Altfel spus, în cazul indisponibilizării unor bunuri imobile, nu se pierde dreptul de proprietate în esența sa, inculpatul continuând să folosească respectivele bunuri conform destinației acestora.

În final, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că, raportat la data luării măsurilor asigurătorii (02 februarie 2024), valoarea estimată a prejudiciului presupus a fi produs prin activitatea infracțională imputată inculpatului, precum și stadiul procesual în care se află cauza (cameră preliminară), se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul inculpatului de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor care au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică încheierea atacată, iar criticile contestatorului inculpat neîntemeiate, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 71 din data de 26 iunie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.1.

Urmare acestei soluții, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 71 din data de 26 iunie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.1.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 iulie 2024.