ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2024

Ședința publică din data de 22 februarie 2024

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09.02.2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. cu trimitere la art. 250

1

alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile/imobile aparținând acestuia prin ordonanța nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2015, astfel cum măsura a fost menținută prin încheierea din data de 13.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare, și ulterior prin sentința penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, nedefinitivă, după cum urmează:

- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare negru, an fabricație 2012, înmatriculat la data de 21.03.2017 sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 21.000 euro;

- un vehicul marca x cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricație 1998, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 29.452 RON;

- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricație 2004, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 5000 euro;

- remorca de transport ambarcațiuni marca x, seria de șasiu x, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 500 euro;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 1915 mp teren neproductiv (dobândit prin act notarial nr. x/19.09.2011, bun proprietate comună, dobândit prin convenție, cota 1/1), în valoare de 4200 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 2400 mp teren arabil, la locul numit "Cot Popi" bun proprietate comună, dobândit prin convenție - contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/26.01.2012, cota 1/1, în valoare de 2400 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 2400 mp teren arabil, bun proprietate comună, dobândit prin convenție - contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/19.03.2012, cota 1/1, în valoare de 10500 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 2000 mp teren curți construcții, număr cadastral x, compus din parcela x de 1000 mp și parcela nr. 2 de 1000 mp, bun proprietate comună, dobândit prin convenție-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/04.08.2009, cota 1/1, în valoare de 3150 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 4200 mp teren arabil situat în extravilan, bun proprietate comună, dobândit prin convenție-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/24.02.2009, cota 1/1, în valoare de 5500 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, respectiv nr. cadastral x, în suprafață de 10400 mp (din care 400 mp teren curți clădiri și 10000 mp teren arabil, cu o valoare de impozitare de 102.635 RON, cu următoarele construcții: x, clădire 1 nivel, suprafața construită la sol: 118 mp; x, construcții anexă, construită la sol: 47 mp, cu destinația bucătărie; x, construcții anexă, suprafața construită la sol: 75 mp; x, construcții anexă, suprafața construită la sol: 91 mp, cu destinația șură; x, construcții anexă, suprafața construită la sol: 26 mp, cu destinația magazie.

A fost menținută măsura asigurătorie dispusă prin ordonanța nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2015, astfel cum măsura a fost menținută prin încheierea din data de 13.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare și ulterior prin sentința penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, nedefinitivă, asupra bunurilor mobile/imobile aparținând inculpatului A., enumerate anterior, până la concurența sumei de 1.200.511,55 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 12.02.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava în data de 22.02.2019, sub nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții a inculpatului A., pentru săvârșirea în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., a infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen., constând în aceea că, în perioada 2010-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în vederea obținerii în mod ilegal de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei de către numita B., sora sa, în calitate de reprezentant al Asociației utilizatorilor de pășune "Runcul Văii Moldovei", a îndeplinit acte materiale și morale de ajutorare, în vederea depunerii de către acesta la A.P.I.A. - Centrul Județean Suceava de documente false și inexacte și obținerii ilegale de subvenții pe suprafață pentru terenurile cu destinația de pășune situate pe raza comunei Valea Moldovei, jud. Suceava, după cum urmează:

- în cursul anului 2010, a inițiat și susținut contrar prevederilor Legii 215/23.04.2001 privind Legea administrației publice locale un proiect de hotărâre de Consiliu Local privind darea în folosință gratuită a pășunii comunale Valea Moldovei în suprafață de 250,55 ha (HCL 14/17.05.2010) și a asigurat predarea acestor terenuri către Asociație fără efectuarea unei proceduri transparente de licitație și în stare de conflict de interese, semnând în calitate de primar Contractul de administrare nr. x/26.05.2010 (document inexact depus în campaniile 2010-2011), înlesnind, cu intenție calificată prin scop, obținerea pentru campaniile 2010-2011 de către C., prin reprezentantul său legal, B., a sumelor de bani cu titlu de subvenție pe pășune.

- la data de 19.05.2011 a întocmit sub nr. x expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea arendării suprafeței de teren de 250,55 ha teren pășune comunală, a susținut acest proiect, (HCL 22/31.05.2011) a eludat dispozițiile legale și fără efectuarea unei proceduri transparente de licitație și în stare de conflict de interese, a încheiat Contractul de arendare nr. x/20.06.2011, Actul adițional nr. x/02.08.2011 și Actul adițional cu nr. x/08.05.2013 privind majorarea suprafeței la 254,35 ha și ulterior la 279,39 ha (documente inexacte depuse în campaniile 2011-2013).

Astfel, a înlesnit, cu intenție calificată prin scop, obținerea pentru campaniile 2010-2013 de către C., prin reprezentantul său legal, B., a sumelor de bani cu titlu de subvenție pe pășune, în suma totală de 1.200.511,55 RON reprezentând plata directă în cadrul Schemei de Plată Unice pe Suprafață ("subvenție/sprijin" SAPS) aferentă campaniilor 2010-2013 din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), FEADR și BN1, sumă încasată efectiv de solicitant și care constituie paguba materială rezultată.

- folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., constând în aceea că, la data de 19.03.2014, în calitate de primar al comunei Valea Moldovei, a încheiat cu numita B., (sora sa, rudă de gr. II) în calitate de președinte al Asociației utilizatorilor de pășune Runcul Văii Moldovei, contractul de închiriere nr. x/19.03.2014, obținându-se în mod direct un folos pentru numita B., constând în acordarea, preferențială, cu încălcarea dispozițiilor legale, a folosinței terenurilor cu destinația de pășune și posibilitatea ca acesta să obțină subvenții din fonduri europene.

În continuare, instanța a prezentat un scurt istoric al măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, reținând că, în cursul urmăririi penale, prin ordonanța nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (4), (5), art. 163 rap. la art. 252 din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 10 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus indisponibilizarea și instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri mobile/imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 1.200.511,55 RON, după cum urmează:

- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare negru, an fabricație 2012, înmatriculat la data de 21.03.2017 sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 21.000 euro;

- un vehicul marca x cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricație 1998, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 29.452 RON;

- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricație 2004, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 5000 euro;

- remorca de transport ambarcațiuni marca x, seria de șasiu x, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 500 euro;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 1915 mp teren neproductiv (dobândit prin act notarial nr. x/19.09.2011, bun proprietate comună, dobândit prin convenție, cota 1/1), în valoare de 4200 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 2400 mp teren arabil, la locul numit "Cot Popi" bun proprietate comună, dobândit prin convenție-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/26.01.2012, cota 1/1, în valoare de 2400 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 2400 mp teren arabil, bun proprietate comună, dobândit prin convenție-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/19.03.2012, cota 1/1, în valoare de 10500 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 2000 mp teren curți construcții, număr cadastral x, compus din parcela x de 1000 mp și parcela nr. 2 de 1000 mp, bun proprietate comună, dobândit prin convenție-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/04.08.2009, cota 1/1, în valoare de 3150 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 4200 mp teren arabil situat în extravilan, bun proprietate comună, dobândit prin convenție-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/24.02.2009, cota 1/1, în valoare de 5500 RON;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, respectiv nr. cadastral x, în suprafață de 10400 mp (din care 400 mp teren curți clădiri și 10000 mp teren arabil, cu o valoare de impozitare de 102.635 RON, cu următoarele construcții: x, clădire 1 nivel, suprafața construită la sol: 118 mp; x, construcții anexă, construită la sol: 47 mp, cu destinația bucătărie; x, construcții anexă, suprafața construită la sol: 75 mp; x, construcții anexă, suprafața construită la sol: 91 mp, cu destinația șură; x, construcții anexă, suprafața construită la sol: 26 mp, cu destinația magazie.

Bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia inculpatului A..

Ulterior, legalitatea și temeinicia măsurilor asiguratorii instituite în cauză prin ordonanța nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava asupra bunurilor aparținând inculpaților B. și A., a fost verificată și menținută succesiv prin încheierea din data de 13.04.2021 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare, și încheierea din data de 13.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare.

Totodată, prin sentința penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, nedefinitivă, s-au dispus, printre altele, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) cu referire la art. 249 alin. (1), (2), (4), (5), art. 163 rap. la art. 252 din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului dispus prin ordonanța nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava asupra bunurilor antemenționate, aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 1.200.511,55 RON.

Analizând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii astfel cum au fost mai sus expuse, curtea a reținut că legalitatea actului procesual al luării măsurii asigurătorii în conformitate cu exigențele art. 249 alin. (1) coroborat cu art. 249 alin. (6) din C. proc. pen., curtea a constatat, sub un prim aspect - ca regulă generală desprinsă din modul de redactare a textului legal evocat - că luarea măsurilor asigurătorii în procesul penal este, în principiu, facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii de la această regulă, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, respectiv cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., care statuează asupra caracterului obligatoriu al dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă și cea regăsită în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracțiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativității dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează și art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, s-a apreciat că legalitatea măsurilor asigurătorii în cauzele de natura celor de față nu este condiționată de prezentarea explicită a împrejurărilor ce ar fundamenta un atare risc, fiind suficient, din perspectiva exigențelor de "motivare a măsurilor", ca organul judiciar să indice, cu suficientă precizie, faptele de comiterea cărora sunt acuzați inculpații, încadrarea juridică a acestora și valoarea probabilă a sumelor echivalente, inter alia, valorii bunurilor ce sunt supuse măsurii asigurătorii.

Totodată, instanța a reținut și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, apreciind că, în cazul infracțiunilor grave, necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii într-o fază incipientă a cercetărilor, chiar înainte de evaluarea prejudiciului sau a produsului faptei, este justificată de împiedicarea inculpatului să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracțiunii, însă, ulterior, pe măsură ce ancheta avansează, măsurile asigurătorii pot fi restrânse sau chiar ridicate, în funcție de prejudiciul rezultat din mijloacele de probă administrate, de soluțiile dispuse de organele judiciare, ținând cont de principiile necesității și proporționalității.

Analizând, din această perspectivă, caracterul proporțional al măsurii, Curtea de Apel Suceava a reținut că, în ceea ce privește latura civilă, prin adresa din 09.05.2018, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a comunicat că formulează cerere de constituire parte civilă în dosarul nr. x/2015 împotriva inculpaților B., A., C. și a solicitat ca aceștia să fie obligați să plătească, în solidar, către APIA, suma totală de 1.200.511,55 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale prevăzute de legislația în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data efectuării plății integrale a debitului principal.

A mai reținut că, prin sentința penală apelată, Tribunalul Suceava, în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 586 din 13.09.2016, publicată în Monitorul Oficial la data de 13.12.2016, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură i au fost obligați în solidar inculpații B., A. și C., la plata sumei totale de 1.200.511,55 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale prevăzute de legislația în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data efectuării plății integrale a debitului principal.

Inculpatul A. a solicitat ridicarea măsurii asiguratorii instituite asupra construcției și a terenului aferent acesteia, făcând trimitere în susținerea cererii la un raport de expertiză tehnică extrajudiciară depus la termenul din 03.11.2023, din cuprinsul căreia rezultă că valoarea celorlalte 5 terenuri este 1.215.270 RON și ar acoperi pretențiile civile în eventualitatea admiterii acțiunii civile.

Instanța a mai reținut că valoarea pretențiilor civile este de 1.200.511 RON sumă aproape egală cu cea stabilită în cuprinsul expertizei tehnice extrajudiciare, dar s-a avut în vedere și faptul că prezumtivul prejudiciu produs părții civile este cuprins, atât din această sumă, cât și din accesoriile aferente calculate de la data presupusei fapte și până la achitarea acestuia.

Or, în condițiile în care perioada prezumtivei fapte delictuale este 2010-2014, numai prin raportare la momentul actual, curtea a apreciat că instituirea unui sechestru numai asupra construcției și terenului aferent nu ar acoperi în totalitate pretențiile civile.

Având în vedere cuantumul prejudiciului pretins de acuzare, respectiv, reținut de către instanța de fond, curtea a constatat caracterul proporțional al măsurilor asigurătorii, raportat la bunurile supuse sechestrului asigurător prin raportare la inculpații B. și A..

A mai avut în vedere și împrejurarea că, de la data luării măsurii s-a scurs o perioadă îndelungată de timp, însă a apreciat că, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană nu impune decât existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit, aspect care nu este de natură să pună în discuție, în orice condiții, principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport, cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței.

Curtea a considerat că măsura asiguratorie instituită în cauză este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei, apreciată ca atare prin particularitățile specifice, și de natura acuzațiilor aduse inculpaților, iar consecințele pe care le produce asupra inculpaților nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport, cu pretinsele prejudicii produse părții civile, dată fiind valoarea bunurilor vizate, astfel că nu se poate vorbi despre o încălcare a art. 1 Protocolul 1 adiacent la Convenția Europeană.

Pe cale de consecință, constatându-se faptul că ingerința produsă prin instituirea sechestrului asigurător în prezenta cauză este prevăzută de lege, este necesară în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunilor și proporțională cu scopul urmărit, curtea a apreciat că se impune menținerea sechestrului asigurător.

Împotriva încheierii din data de 09.02.2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a formulat contestație inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 19 februarie 2024 sub nr. x/2019/a5 fiind repartizată aleatoriu completului C10 cu termen la data de 22 februarie 2024.

Prin contestația formulată, inculpatul A. a solicitat, în esență, admiterea contestației, desființarea încheierii contestate cu consecința ridicării măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 10400 mp (din care 400 mp teren- curți și clădiri și 10000 mp teren arabil, cu următoarele construcții: x, clădire 1 nivel, suprafață construită la sol de 118 mp; x, construcții anexă, suprafață construită la sol de 47 mp, cu destinația bucătărie; x, construcții anexă, suprafață construită la sol de 75 mp; x, construcții anexă, suprafață construită la sol: 91 mp cu destinația Șură: x, construcții anexă, suprafață construită la sol: 26 mp cu destinația magazie).

În argumentarea contestației a susținut că a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză de evaluare, din care reiese că, valoarea totală a celorlalte bunuri imobile pentru care s-a menținut măsura sechestrului asigurator, este de 1.215.270 RON, valoare ce depășește suma de 1.200.511,55 RON pentru garantarea căreia s-a instituit sechestrul.

A mai susținut că imobilele casă și anexe, precum și terenul aferent acestora provin ca moștenire de la părinți și nu din vreo activitate infracțională.

Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiției și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății, Înalta Curte apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, din următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanță ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reține că, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "Sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În continuare, Înalta Curte, arată că, potrivit art. 250

2

din C. proc. pen. "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune."

Nu în ultimul rând, se reține că potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora."

În raport cu normele legale anterior menționate, se constată că acesta reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., instanța supremă constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O situație în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este prevăzută în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 stabilesc obligativitatea dispunerii acestei categorii de măsuri procesuale în cazul în care s-a săvârșit una dintre infracțiunile expres și limitativ prevăzute de legea specială.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport, cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze, atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și justiției (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), cât și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că acestea își găsesc aplicabilitate în prezentul dosar, întrucât inculpatul A. a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000.

În condițiile în care dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 au caracter special și derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., se constată că, în materia faptelor de corupție sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție.

În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 548/2019, Curtea Constituțională a stabilit că:

"Reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate."

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

În aceste sens, prin Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

În plus, se reține că analiza existenței justului echilibru între cerințele interesului general al comunității și cerința de a proteja drepturile fundamentale ale persoanei, se realizează și din perspectiva criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției proprietății și a dreptului la un proces echitabil, prin raportare la durata procedurii, complexitatea ridicată a cauzei, la conduita acuzaților și a autorităților judiciare, dar și a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării, precum și a intervalului de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Așadar, în ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, instanța trebuie să examineze dacă întinderea măsurii (atât cu privire la valoarea sechestrată, cât și cu privire la durata acesteia) este proporțională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinarea sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii ori a reparării pagubei produse prin infracțiune).

Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. și infracțiunea de folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Având în vedere caracterul special și derogator al dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, instanța de control judiciar apeciază că, în materia faptelor de corupție sau asimilate acestora, analiza condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție, în acest sens fiind și considerentele Deciziei nr. 548/2019 a Curții Constituționale.

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, instanța trebuie să examineze dacă întinderea măsurii este corespunzătoare și dacă perioada de timp pentru care a fost instituită este una rezonabilă.

Referitor la contestatorul A., se constată că prin ordonanța din data de 18 mai 2018 dată în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus indisponibilizarea și instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile enumerate în cuprinsul ordonanței, bunuri ce aparțin inculpatului A., până la concurența sumei de 1.200.511,55 RON.

Ulterior, prin sentința penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019 s-a dispus, printre altele, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) cu referire la art. 249 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 163 rap. la art. 252 din C. proc. pen. și art. 20 din Legea nr. 78/2000, menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanța antemenționată. Totodată, s-a constatat că toate bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia inculpatului A..

Prin urmare, având în vedere bunurile supuse măsurilor asiguratorii, precum și valoarea prejudiciului presupus produs prin activitatea infracțională a inculpatului, Înalta Curte apreciază că exigențele referitoare la proporționalitatea măsurilor asigurătorii sunt respectate, astfel încât nu se poate discuta despre o sarcină excesivă față de inculpatul A. sau despre o încălcare a dispozițiilor de nivel convențional, constituțional și legal care protejează dreptul de proprietate și care să justifice soluția modificării obiectului măsurii asigurătorii dispuse în cauză, respectiv ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x a localității Valea Moldovei, în suprafață de 10400 mp (din care 400 mp teren- curți și clădiri și 10000 mp teren arabil, cu următoarele construcții: x, clădire 1 nivel, suprafață construită la sol de 118 mp; x, construcții anexă, suprafață construită la sol de 47 mp, cu destinația bucătărie; x, construcții anexă, suprafață construită la sol de 75 mp; x, construcții anexă, suprafață construită la sol: 91 mp cu destinația Șură: x, construcții anexă, suprafață construită la sol: 26 mp cu destinația magazie), având valoare de impunere de 102 635 RON și menținerea măsurii asiguratorii asupra celorlalte bunuri mobile și imobile ce aparțin inculpatului.

În cauză, similar celor reținute de Curtea de Apel Suceava în cuprinsul încheierii contestate se constată că măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., astfel cum a fost instituită în cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecății, este în continuare necesară, pentru a garanta repararea pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și plata cheltuielilor judiciare, nefiind oportună modificarea obiectului acesteia, în sensul dorit de inculpat.

Mai mult, instanța de control nu poate reține susținerile contestatorului A., în sensul că valoarea celorlalte imobile asupra cărora este instituită măsura asiguratorie este suficientă pentru a acoperi cuantumul despăgubirilor civile, deoarece este o disproporție vădită între valoarea stabilită în cursul urmăririi penale și reținută prin ordonanța nr. 78/P/2015 din data de 18 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Suceava și valoarea stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară imobililară.

Astfel, valoarea totală a bunurilor imobile- terenuri și construcții asupra cărora a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului judiciar este de 128.250 RON, așa cum a fost reținută în ordonanța procurorului, pentru ca prin raportul de expertiză depus la dosar, terenurile care, parte sunt neproductive, parte terenuri arabile ce nu sunt cultivate, să fie evaluate la un total de 1.215.270 RON.

Or, disproporția vădită dintre aceste evaluări determină un dubiu cu privire la caracterul verosimil al evaluării depuse la Curtea de Apel Suceava.

Totodată, Înalta Curte apreciază că valoarea actuală de piață a imobilelor nu este una absolută, ci este estimată, fiind supusă unei permanente modificări, în condițiile în care valoarea imobilelor este fluctuantă, existând astfel probabilitatea de a fi distinctă de cea care va fi stabilită la momentul soluționării definitive a fondului acuzațiilor.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că măsurile asiguratorii au fost instituite în 2018, iar de la acel moment bunurile se află în custodia contestatorului, care s-a folosit de ele, astfel că este posibil ca valoarea, cel puțin a bunurilor mobile să scadă, în funcție de uzură, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, în apel.

Față de cele învederate, Înalta Curte constată că se impune menținerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în limitele decelate de instanța de fond, în interesul bunei înfăptuiri a justiției, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asigurătorii și nu au fost indicate aspecte noi, esențiale, care să justifice o altă soluție.

Prin urmare, în raport cu argumentația ce precede Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 425

1

alin. (7) lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09.02.2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 85 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09.02.2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 85 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2024.