ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 octombrie 2024

Deliberând asupra contestațiilor formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 09 iulie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09 iulie 2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins cererile și excepțiile formulate de inculpații A. și B., în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022 emis la data de 29.03.2024 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova privind pe inculpații A. și B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe acești inculpați.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2022 din 29.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

și

- B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).

În fapt, s-a reținut, în esență, că, în perioada 03 septembrie 2018 - 27 aprilie 2022, inculpatul A., executor judecătoresc în cadrul BEJ A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a exercitat atribuțiile de serviciu în dosarele de executare silită nr. x/2018, y/2019 și nr. 12/E/2022, înregistrate la BEJ A., cu încălcarea prevederilor legale.

Cu privire la inculpatul B., s-a reținut că, în perioada 03 septembrie 2018 - 27 aprilie 2022, a introdus la BEJ A. trei cereri de executare silită a debitoarei S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., cereri în baza cărora au fost înregistrate dosarele de executare silită nr. x/2018, nr. y/2019 și nr. 12/E/2022, vizând executarea silită a unor hotărâri judecătorești care fie inițial nu constituiau titluri executorii, fie priveau sume de bani care au mai fost executate în dosarele de executare silită anterioare, același inculpat solicitând, totodată, și încetarea executării silite în cadrul fiecăruia dintre cele trei dosare de executare, ca urmare a recuperării debitului, înlesnind astfel încălcarea atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc A. cu prilejul executării silite derulată de acesta din urmă în cadrul celor trei dosare de executare silită susmenționate.

Prin faptele mai sus descrise, s-a apreciat că inculpații A. și B. au cauzat persoanei vătămate S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. un prejudiciu în cuantum total de 1.205.496,68 RON, din care s-a recuperat, până la data de 06.12.2023, de la inculpatul B., suma de 22.802,17 RON, prejudiciul total din cele trei dosare de executare susmenționate, produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., nerecuperat, fiind de 1.182.694,51 RON.

S-a mai arătat că sumele încasate, reținute și eliberate în fiecare dintre cele trei executări reprezintă, totodată, și un folos necuvenit atât pentru inculpatul A. (în cuantum total de 151.000 RON), cât și pentru inculpatul B. (în cuantum total de 1.030.394,51 RON).

Cu privire la cadrul legal aplicabil au fost invocate următoarele dispoziții: art. 632 - art. 634 din C. proc. civ., art. 663 - art. 666 din C. proc. civ., art. 670 din C. proc. civ., art. 39 din Legea nr. 188/2000 rep., art. 55 din Ordinul ministrului justiției 210/2001 rep. cu modificările și completările ulterioare, de aprobare a Regulamentului de aplicare al Legii 188/2000 privind executorii judecătorești.

În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză s-au invocat: declarația reprezentantului persoanei vătămate, înscrisuri (plângere penală, adresă constituire parte civilă, notă de constatare din 26.05.2023, proces-verbal din 30.08.2023 de analiză a rulajului conturilor, raport de constatare tehnico-științifică din 19.12.2023, procese-verbale, înscrisuri ce compun dosarele de executare silită nr. x/E/2018, 39/E/2018, 55/E/2019 și 55/E/2022), declarații suspecți/inculpați.

S-a mai arătat că prejudiciul infracțiunii este reprezentat de totalul sumelor stabilite ca și prejudiciu în cele trei acte materiale săvârșite de către inculpații A. și B., respectiv suma totală de 1.205.496,68 RON (552.543,17 RON+383.945,51 RON+269.008 RON), din care s-a recuperat, până la data de 06.12.2023, suma de 22.802,17 RON (anexa 3 din Raportul de constatare), astfel că, prejudiciul total, nerecuperat, este în sumă de 1.182.694,51 RON.

Cu privire la calculul prejudiciului infracțional, s-a precizat că, urmare a executării silite a debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. în cadrul celor trei dosare de executare silită susmenționate, realizată prin încălcarea atribuțiilor legale de către inculpatul A., suma totală încasată de către inculpatul B., în calitate de creditor, s-a ridicat la cuantumul de 1.838.896,46 RON (486.543,17 RON + 333.945,51 RON + 1.018.407,78 RON), față de suma totală de 788.407,78 RON, ce i se cuvenea în realitate acestuia din urmă, conform titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 77/08.03.2022 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă (însemnând sumele de 284.495,61 RON, contravaloare masă lemnoasă +473.206,17 RON, contravaloare lipsă folosință teren + 16.212 RON, cheltuieli de judecată în prima instanță + 14.494 RON, cheltuieli de judecată apel și recurs); astfel, scăzând sumele consemnate în titlul executoriu anterior menționat, inculpatul B. a încasat în plus suma totală de 1.050.488,68 RON, din care, până la data de 06.12.2023, s-a recuperat de la acest inculpat doar suma de 22.802,17 RON.

S-a subliniat faptul că, dacă raportat doar la suma încasată în plus de inculpatul B., ca urmare a executării silite desfășurate cu încălcarea dispozițiilor legale de către inculpatul A. în cadrul celor trei dosare de executare susmenționate, înregistrate la BEJ A., față de suma ce i se cuvenea în realitate acestuia, conform deciziei civile nr. 77/08.03.2022 a Curții de Apel Craiova, prejudiciul total cauzat debitorului Societatea Complexul Energetic depășește echivalentul în RON a sumei de 200.000 euro, în raport de care, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, îi revine Direcției Naționale Anticorupție competența pentru efectuarea urmăririi penale.

La calculul prejudiciului cauzat debitoarei s-a menționat că se adaugă, pe lângă suma încasată în plus, în mod nelegal, de către inculpatul B., suma totală încasată în mod nelegal cu titlu de onorariu, de către inculpatul A. ca urmare a acelorași proceduri de executare silită desfășurate cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv cuantumul taxelor judiciare plătite de către debitor în procedura de contestare și întoarcere a executării silite, conform celor expuse în raportul de constatare întocmit în cauză.

Sumele încasate, reținute și eliberate în fiecare dintre cele trei executări, conform celor mai sus expuse, s-a apreciat că reprezintă, totodată, și un folos necuvenit, atât pentru inculpatul A. (în cuantum total de 151.000 RON), cât și pentru inculpatul B. (în cuantum total de 1.030.394,51 RON - la data de 06.12.2023), fiind aplicabile dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, în procedura de cameră preliminară, la data de 01.04.2024, sub nr. x/2024.

În procedura de cameră preliminară, inculpații A. și B. au invocat excepția neregularității actului de sesizare a instanței pentru următoarele motive:

- netemeinicia acuzației de încălcare a prevederilor art. 665 din C. proc. civ., cu argumentarea, în esență, că, în speță, inculpatul A. nu a refuzat deschiderea dosarului de executare, deoarece nu existau motive pentru respingerea cererii de executare formulată de inculpatul creditor B..

Sub acest aspect, inculpații au arătat că sentința nr. 136/02.05.2018 și decizia nr. 205/11.07.2018, depuse de creditor la BEJ A., deși nu erau definitive, puteau fi puse în executare pe riscul creditorului potrivit art. 637 din C. proc. civ., iar faptul că cererea de executare formulată de creditor a fost corect admisă de executor este confirmat de instanța de executare prin încheierea de încuviințare a executării silite nr. 5928/13.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Tg-Jiu, instanța constatând că hotărârile în cauză reprezintă titluri executorii în sensul art. 632 raportat la art. 634 din C. proc. civ.

S-a invocat faptul că în rechizitoriu, organul judiciar nu face vorbire de art. 637 din C. proc. civ., text în baza căruia executorul a deschis dosarul de executare, iar în raport de aceste aspecte s-a considerat total neîntemeiată și nelegală acuzația din rechizitoriu conform căreia cele două hotărâri nu constituiau titluri executorii, fiind hotărâri nedefinitive, supuse apelului si recursului, încălcând astfel dispozițiile art. 665 din C. proc. civ.

S-a mai arătat că judecătorul care a dispus prin încheierea nr. 5928/13.09.2018, în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Tg-Jiu, s-a pronunțat privind încuviințarea executării silite în dosarul nr. x/2018 al BEJ A., în ce îi privește pe creditorul B. și pe debitorul S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., constatând că cererea de încuviințare a executării silite îndeplinește cerințele prevăzute de art. 666 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016 și, în consecință, a admis cererea și a dispus executarea silită a dispozițiilor din titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 136/02.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, și decizia nr. 205/11.07.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, pentru recuperarea debitului în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, executarea urmând a se face și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.

S-a mai invocat faptul că potrivit art. 666 alin. (8) din C. proc. civ., încheierea sus amintită este prevăzută cu formulă executorie și prevede obligații inclusiv pentru procuror să sprijine executarea silită.

În ceea ce privește dosarul de executare silită nr. x/2019, inculpații au apreciat că sunt neîntemeiate acuzațiile imputate, cu argumentarea că, potrivit încheierii nr. 8145/2019 din data de 18.12.2019, dată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Tg-Jiu, judecătorul a admis cererea formulată de BEJ A. și a încuviințat executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2933/2019 din data de 12.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 pentru suma de 295.945,51 RON, reprezentând debit și cheltuieli de judecată ce formează obiectul dosarului de executare nr. 55/E/2019 ce îi privește pe creditorul B. și pe debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A.

S-a arătat că acest aspect, din punctul de vedere al legalității, a fost apreciat de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în care judecătorul de drepturi și libertăți a reținut faptul că decizia civilă nr. 2933/12.11.2019, la momentul înregistrării dosarului nr. x/2019 pe rolul BEJ A., era o hotărâre executorie, în raport de dispozițiile art. 633 pct. 1 din C. proc. civ., creditorul B. optând pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu pe riscul său, sub rezerva menținerii acestuia în calea de atac.

Așadar, s-a apreciat că până la acest moment toate activitățile procedurale desfășurate de ambii inculpați au fost legale.

S-a mai susținut că nu există nicio probă că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 670 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd ce reprezintă cheltuielile de executare.

Cu privire la prevederile art. 670 alin. (4) din C. proc. civ., privind sumele ce trebuiau plătite executorului, s-a arătat că, în acest sens, s-a întocmit o încheiere pe baza dovezilor prezentate de partea interesată pe care le-a prezentat instanței de executare, ca instanță care cenzurează aceste cheltuieli și care, din suma de 88.000 RON, a tăiat toate aceste cheltuieli de executare prevăzute în încheierea din data de 24.12.2019, emisă de BEJ A. în dosarul nr. x/2019 (au atașat o copie de pe încheierea nr. 970/1.03.2021 dată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Tg-Jiu).

S-a mai invocat faptul că stabilirea cheltuielilor de executare, fără a detalia ce reprezintă fiecare nu poate fi considerată o infracțiune de abuz în serviciu, deoarece latura obiectivă nu este îndeplinită, cu argumentarea că nu s-a produs nicio vătămare debitoarei în această situație, iar organul de cercetare penală avea obligația să precizeze care este vătămarea adusă debitorului, în situația în care nu s-au detaliat cheltuielile de executare.

Referitor la latura subiectivă, s-a apreciat că nici aceasta nu este îndeplinită, deoarece împrejurarea că nu s-au detaliat cheltuielile poate fi considerată o culpă a executorului judecătoresc și nu o intenție pentru a putea fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu.

Față de cele de mai sus, s-a arătat că nu s-au cerut cheltuieli mai mari decât cele cuvenite conform legii, ci doar că nu s-a menționat în ce constau aceste cheltuieli.

S-a mai invocat faptul că în mod neîntemeiat s-a susținut în rechizitoriu că a fost stabilit un onorariu mult mai mare decât cel prevăzut de lege, respectiv art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea 188/2000.

S-a arătat că prin întoarcerea executării silite, inculpatul B. a fost obligat să restituie toate sumele de bani pretinse de această societate, inclusiv suma de 88.000 RON.

Pentru lămurirea acestor aspecte, respectiv dacă există un prejudiciu lichid, cert și exigibil, s-a apreciat că se impune o expertiză financiar contabilă.

Referitor la dosarul de executare nr. 12/E/2022, inculpații au arătat că netemeinicia acuzației rezultă din următoarele mijloace de probă: decizia nr. 77/08.03.2022 a Curții de Apel Craiova prin care a fost obligată S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata sumei de 284.495,61 RON, reprezentând contravaloarea masei lemnoase și a sumei de 473.206,17 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 2013-2016, precum și la plata sumei de 16.212 RON, cheltuieli de judecată la prima instanță.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat că nu au fost încălcate prevederile art. 663 din C. proc. civ., deoarece creanța este: certă și neîndoielnică, fiind prevăzută în titlu executoriu, încuviințată de instanță; lichidă, fiind determinată de titlu executoriu; exigibilă.

S-a mai invocat faptul că există un mijloc de probă lămuritor sub aspectul nerespectării legalității de către cei doi inculpați, respectiv încheierea nr. 6609/26.10.2022, dată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Tg-Jiu prin care s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 267.608 RON și a fost obligat intimatul creditor să achite contestatoarei debitoare suma de 267.608 RON.

S-a mai susținut că suma de 778.407,78 RON (pagina 3, ultimul paragraf, din încheierea nr. 6609/26.10.2022, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu) a fost pretinsă de către contestatoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., la întoarcerea executării silite, întrucât mai fusese executată în alte două dosare, iar judecătorul a reținut faptul că această creanță a fost prevăzută ca obligație de plată pentru inculpatul B., fapt pentru care a fost admisă în parte contestația la executare formulată de S.C. Complexul Energetic Oltenia, respectiv anulată parțial încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de BEJ A. în dosarul x/2022 cu privire la suma de 267.608 RON, s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 267.608 RON și a fost obligat intimatul creditor să achite debitoarei suma de 267.608 RON.

În acest sens, s-a arătat că executorul nu a executat creanța de două ori, întoarcerea executării fiind admisă numai pentru cheltuieli de executare și nu pentru creanța pe care o avea creditorul B. împotriva debitorului S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A, conform deciziei irevocabile nr. 77/08.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova.

Întrucât cele două creanțe executate în dosarele nr. x/2018 și, respectiv, nr. 55/E/2019 au revenit în patrimoniul debitorului S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A, prin repunerea părților în situația anterioară, dacă creditorul nu ar fi solicitat în termen punerea în executare a creanței din decizia nr. 77/08.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova, acesta nu ar fi intrat în posesia niciunei sume câștigate prin hotărâri judecătorești.

În concluzie, s-a susținut că nu se poate retine de organul judiciar că s-a executat creanța de două ori și că, astfel, executorul ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul A., prin avocat ales, a solicitat înlăturarea raportului de constatare științifică. A susținut, în esență, că prin dispunerea acestei probe a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece obiectivele stabilite nu vizează o activitate care ar putea interesa opinia unui specialist, cerându-se specialistului să se pronunțe cu privire la încălcarea unor norme de drept. S-a apreciat că o constatare tehnico-științifică se dispune în anumite situații, când dispar probele, când există un risc care afectează derularea urmăririi penale, situații care nu sunt incidente în cauză, neexistând niciun motiv care să justifice faptul că nu s-a dispus în cauză o expertiză. A arătat, totodată, inculpatul că raportul de constatare a fost întocmit de un specialist care funcționează în cadrul sistemului și a considerat că în aceste condiții nu se asigură imparțialitatea.

Față de cele de mai sus, inculpații au considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Analizând cererile și excepțiile formulate de inculpații A. și B., prin prisma dispozițiilor legale incidente, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acestea sunt nefondate, cu argumentarea, în esență, că aspectele invocate de inculpați în cuprinsul cererilor și excepțiilor formulate în cadrul camerei preliminare nu fac obiectul procedurii camerei preliminare, ci reprezintă apărări ce privesc fondul cauzei, urmând a fi analizate în faza judecății.

Totodată, a reținut că nici solicitarea de înlăturare a raportului de constatare tehnico-științifică, formulată de inculpatul A., oral, prin avocat ales, nu este fondată, în raport de dispozițiile art. 172 din C. proc. pen. coroborat cu art. 97 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen., potrivit căruia rapoartele de constatare întocmite de acești specialiști constituie un mijloc de probă, în condițiile în care art. 5 alin. (2) din același cod prevede că organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului.

În plus, s-a reținut că judecata se realizează de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, verificând, evaluând și coroborând probele care nu au valoare prestabilită.

Notând Decizia nr. 504 din 13 iulie 2021 a Curții Constituționale cu privire la sintagma "specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare" din cuprinsul dispozițiilor art. 172 alin. (10) din C. proc. pen., Decizia nr. 262/2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (4), (10) și (12) și ale art. 191 alin. (2) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 882 din 7 septembrie 2022, prin care Curtea Constituțională a reținut că procedeul probatoriu denumit "constatare" presupune examinarea unor situații de fapt, mijloace de probă sau persoane de către specialiști, medici legiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul organului de urmărire penală ori în cadrul altor organe, iar în temeiul prevederilor art. 172 alin. (9) din C. proc. pen., constatările se dispun atunci când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, curtea a reținut, în esență, că efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, de către organul de urmărire penală, constatarea având caracter facultativ.

Totodată, aceasta se efectuează de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora asupra persoanei, materialului și datelor puse la dispoziție sau indicate de către organul de urmărire penală, iar potrivit dispozițiilor art. 181

1

din C. proc. pen., obiectul constatării, întrebările la care trebuie să răspundă specialistul și termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea sunt stabilite de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar rezultatul activității desfășurate de specialist se consemnează într-un raport de constatare care cuprinde descrierea operațiilor efectuate, a metodelor, programelor și echipamentelor utilizate și concluziile constatării. Raportul de constatare constituie, conform prevederilor art. 97 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen., un mijloc de probă, în condițiile în care dispozițiile art. 5 alin. (2) din același cod prevăd că organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Borcea împotriva României, Decizia din 22 septembrie 2015) soluționarea cauzei pe baza acestor rapoarte de constatare nu încalcă dreptul la un proces echitabil.

Excluderea probelor nu constituie o sancțiune procesuală autonomă, ci este subsumată sancțiunii nulității și intervine numai în cazul în care se constată nulitatea absolută sau relativă a actului prin care s-a dispus ori s-a autorizat administrarea unei probe sau prin care aceasta a fost administrată.

Raportat la cauza dedusă judecății, s-a reținut că efectuarea unei constatări tehnico-științifice s-a dispus în cauză cu respectarea dispozițiilor legale, motivat, prin ordonanța procurorului din 22.09.2023, raportul fiind întocmit de un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, specialitate fiscalitate-bancară.

S-a reținut, totodată, că inculpatul a beneficiat de exercițiul deplin al drepturilor procesuale, a luat cunoștință, prin avocat ales, de actele dosarului, prin ordonanța din 05.01.2024, constatându-se că nu există temeiuri pentru a se restricționa consultarea dosarului și fiind admisă cererea consultare a dosarului și efectuare de fotocopii.

Deopotrivă, s-a observat că inculpatul nu a contestat în cursul urmăririi penale obiectivele constatării și nici nu a invocat argumente privind o pretinsă lipsă de imparțialitate a specialistului care a întocmit raportul de constatare, iar pertinența acestui raport și a obiectivelor stabilite de procuror, precum și necesitatea de a se dispune în cauză efectuarea unui raport de expertiză reprezintă aspecte de fond care urmează a fi analizate în faza judecății.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație inculpații A. și B., care au reiterat fidel criticile invocate în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, susținând că soluția pronunțată de acesta este netemeinică și nelegală.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, în limitele conferite de dispozițiile art. 347 alin. (4) din C. proc. pen., art. 281 din C. proc. pen. (astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 302/2017 a instanței de contencios constituțional, publicată în M. Of. nr. 566 din 17.07.2017) și art. 282 alin. (2) din C. proc. pen. (având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 554/19.09.2017, publicată în M. Of. nr. 1013 din 21.12.2017), Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază nefondate contestațiile formulate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, completul de doi judecători, reține că interpretarea sistematică a dispozițiilor procesual-penale pertinente în materia contestației - respectiv art. 425

1

alin. (1) și (4) coroborate cu art. 347 alin. (4) C. proc. pen. - relevă caracterul limitat devolutiv al acestei căi de atac, concretizat în aceea că legalitatea încheierii atacate poate fi cenzurată, în principiu, în limitele criticilor formulate explicit de contestatori și, numai prin excepție, din oficiu, din perspectiva cazurilor de nulitate absolută.

Ca efect al Deciziei nr. 554/2017 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 1013 din 21 decembrie 2017), judecătorului de cameră preliminară îi este recunoscut și dreptul de a invoca, din oficiu, încălcări ale dispozițiilor legale care atrag sancțiunea nulității relative, însă, așa cum s-a subliniat în doctrina și jurisprudența relevante, astfel de încălcări pot fi luate în considerare atunci când ele au o anumită gravitate, fiind de natură a atrage imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății sau a antrena încălcări importante ale dreptului la apărare al părților sau ale echității procedurii.

În acest context, în coordonatele de analiză determinate de autorii căii de atac, pe de o parte, și de neconstatarea, din oficiu, a unor eventuale cazuri de nulitate absolută sau relativă prevăzute de art. 281 și art. 282 C. proc. pen., pe de altă parte, instanța de contestație va limita cenzura sa la problematica legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și legalității efectuării actelor de urmărire penală, astfel cum au fost invocate de către contestatori.

Analizând în aceste coordonate de principiu contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 09 iulie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, reține următoarele:

A. În ceea ce privește legalitatea sesizării instanței, contestatorii inculpați A. și B. au invocat neregularitatea actului de sesizare din perspectiva descrierii incomplete a faptei pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, precum și a aparentei inadvertențe între starea de fapt reținută în rechizitoriu, probatoriul menit să o pună în evidență și încadarea juridică dată faptelor.

Ambele critici sunt nefondate.

Înalta Curtea reține că, în raport de dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., verificarea legalității sesizării presupune, în primul rând, o examinare a particularităților de formă și conținut ale rechizitoriului, judecătorul analizând dacă actul de sesizare se conformează, în mod efectiv, exigențelor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., referitoare, inter alia, la verificarea sa prealabilă de către procurorul ierarhic superior, la indicarea neechivocă a persoanelor a căror trimitere în judecată se dispune, a faptelor reținute în sarcina acestora, a încadrării juridice ori a probelor care au fundamentat opțiunea procurorului de a da cauzei rezolvarea prevăzută de art. 327 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În această etapă, accentul cade pe verificarea clarității acuzației, respectiv a descrierii faptelor penale - ca manifestări în sfera realității obiective - de o manieră detaliată, explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpatului înțelegerea deplină a conținutului faptic al acuzațiilor aduse, iar judecătorului - individualizarea, dincolo de orice echivoc, a obiectului și limitelor judecății.

În același context, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă rechizitoriul cuprinde și indicarea detaliată a încadrării juridice a faptelor astfel descrise. Această cerință este respectată atunci când există o concordanță formală între baza factuală a acuzațiilor și elementele de conținut legal al uneia/mai multor infracțiuni, astfel cum se desprind din normele de incriminare indicate de procuror în rechizitoriu; precizarea acestora din urmă și a elementelor lor de conținut juridic trebuie să aibă caracter efectiv și să nu se limiteze la simpla enumerare a unor dispoziții legale.

Claritatea acuzației penale formulate prin rechizitoriu este o condiție sine qua non pentru legala începere a judecății.

Din perspectiva exigențelor normelor convenționale, dar și a principiilor fundamentale ale procesului penal, reglementate de art. 2, art. 3 alin. (1), (3), art. 8 și art. 10 din C. proc. pen., cunoașterea certă a conținutului faptelor ce fac obiectul sesizării instanței (configurate neechivoc în toate particularitățile de timp sau loc de comitere, de conținut concret, de rezultat sau urmare produsă) și a încadrării lor juridice este o cerință indispensabilă pentru a se asigura în mod concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, conformitatea procedurii cu cerințele fundamentale de echitate a procesului penal.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că exigențele de descriere a acuzațiilor sunt realizate atunci când circumstanțele de timp, loc și modalitate de comitere sunt indicate cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înțeleagă, cu exactitate, conținutul faptic obiectiv al fiecărei învinuiri aduse.

În cauza de față, similar judecătorului de cameră preliminară din cadrul primei instanțe, Înalta Curte constată îndeplinite aceste exigențe.

Astfel, sub aspectul acuzațiilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, faptă prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), din împrejurările descrise atât într-o manieră sintetică (cu ocazia prezentării generale a obiectului cauzei sau încadrării în drept), cât și detaliat, în partea expozitivă a rechizitoriului, rezultă că acuzația adusă inculpatului A. constă în aceea că, în perioada 03 septembrie 2018 - 27 aprilie 2022, în calitate de executor judecătoresc în cadrul BEJ A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a exercitat atribuțiile de serviciu în dosarele de executare silită nr. x/2018, y/2019 și nr. 12/E/2022, înregistrate la BEJ A., cu încălcarea prevederilor legale, întrucât:

În concret, s-a reținut că, atribuțiile de serviciu exercitate cu încălcarea prevederilor legale de către inculpatul A. cu prilejul executării silite din dosarul de executare nr. 39/E/2018 au constat în:

- prin încheierea din data de 03.09.2018, inculpatul A. a admis cererea de executare silită formulată la aceeași dată de inculpatul B., privind debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., în baza sentinței civile nr. 136/02.05.2018 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească inculpatului B. suma de 473.206,17 RON (reprezentând contravaloarea de folosință a terenului), precum și a deciziei nr. 205/11.07.2018 a Tribunalului Gorj, pronunțată tot în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească numitului B. suma de 13.337,06 RON (reprezentând cheltuieli de judecată), deși cele două hotărâri nu constituiau titluri executorii, fiind hotărâri nedefinitive, supuse apelului și recursului, încălcând astfel dispozițiile art. 665 din C. proc. civ., conform cărora executorul judecătoresc poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare, dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale;

- prin încheierea executorie nr. 39/E/2018 din data de 19.11.2018, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului și alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 66.000 RON, deși nu erau îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de executare silită, neexistând un titlu executoriu, iar pe de altă parte cheltuielile de executare au fost calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 și alin. (4) din C. proc. civ., onorariul fiind stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000.

În concret, s-a reținut că, atribuțiile de serviciu exercitate cu încălcarea prevederilor legale de către inculpatul A. cu prilejul executării silite din dosarul de executare nr. 55/E/2019 au constat în:

- prin încheierea executorie nr. 55/E/2019 din data de 24.12.2019, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului și alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 88.000 RON, cheltuielile de executare fiind calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 și alin. (4) din C. proc. civ., onorariul fiind stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000. Urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu cu încălcarea prevederilor legale cu prilejul desfășurării procedurii de executare silită din acest dosar de executare, inculpatul A. a cauzat o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, totodată, a obținut un folos necuvenit atât pentru sine (onorariul de executor și celelalte cheltuieli de executare - 50.000 RON, suma încasată efectiv la data de 31.12.2019), cât și pentru pentru inculpatul B. (suma de 333.945,51 RON, încasată efectiv la data de 31.12.2019).

În concret, s-a reținut că, atribuțiile de serviciu exercitate cu încălcarea prevederilor legale de către inculpatul A. cu prilejul executării silite din dosarul de executare nr. 12/E/2022 au constat în:

- a efectuat demersuri pentru executarea silită a aceleiași creanțe pe care o executase anterior silit integral în dosarele nr. x/2018 și y/2019 (în sensul că, prin încheierea nr. 12/E/2022 din data de 21.03.2022, inculpatul A. a admis cererea de executare silită formulată la aceeași dată de inculpatul B., privind debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., iar subsecvent, la data de 22.03.2022, a solicitat instanței de executare - Judecătoria Târgu Jiu - încuviințarea executării silite împotriva debitorului S.C. Complexul Energetic Oltenia SA), încălcând astfel dispozițiile art. 663 din C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dispozițiile art. 665 din C. proc. civ., potrivit cărora executorul judecătoresc poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare, dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale;

- prin încheierea executorie nr. 12/E/2022 din data de 21.04.2022, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului și alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 275.000 RON, cheltuielile de executare fiind calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 și alin. (4) din C. proc. civ., iar onorariul a fost stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000.

Sub aspectul acuzațiilor de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), din împrejurările descrise atât într-o manieră sintetică (cu ocazia prezentării generale a obiectului cauzei sau încadrării în drept), cât și detaliat, în partea expozitivă a rechizitoriului, rezultă că acuzația adusă inculpatului B. constă în aceea că, în perioada 03 septembrie 2018 - 27 aprilie 2022, a introdus la BEJ A. trei cereri de executare silită a debitoarei S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., cereri în baza cărora au fost înregistrate dosarele de executare silită nr. x/2018, nr. y/2019 și nr. 12/E/2022, vizând executarea silită a hotărârilor judecătorești susmenționate, hotărâri care fie inițial nu constituiau titluri executorii, fie priveau sume de bani care au mai fost executate în dosarele de executare silită anterioare, același inculpat solicitând, totodată, și încetarea executării silite în cadrul fiecăruia dintre cele trei dosare de executare, ca urmare a recuperării debitului, înlesnind astfel încălcarea atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc A. cu prilejul executării silite derulată de acesta din urmă în cadrul celor trei dosare de executare silită susmenționate.

S-a mai reținut că, prin faptele mai sus descrise, inculpații A. și B. au cauzat persoanei vătămate S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. un prejudiciu în cuantum total de 1.205.496,68 RON, din care s-a recuperat, până la data de 06.12.2023, de la inculpatul B., suma de 22.802,17 RON, prejudiciul total din cele trei dosare de executare susmenționate, produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., nerecuperat, fiind de 1.182.694,51 RON, precum și faptul că sumele încasate, reținute și eliberate în fiecare dintre cele trei executări, conform celor mai sus expuse, reprezintă, totodată, și un folos necuvenit, atât pentru inculpatul A. (în cuantum total de 151.000 RON), cât și pentru inculpatul B. (în cuantum total de 1.030.394,51 RON).

Așadar, în ceea ce privește modul de descriere a faptelor pentru care inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată, se constată că actele obiective imputate au fost prezentate de o manieră clară și inteligibilă în cuprinsul rechizitoriului, fiind apte să permită inculpaților cunoașterea și înțelegerea întocmai a acuzațiilor aduse, pregătirea unei apărări corespunzătoare în raport cu acestea, dar și stabilirea exactă a obiectului judecății, astfel cum impun dispozițiile art. 371 din C. proc. pen.

Fără a face minime aprecieri asupra temeiniciei fondului acuzațiilor penale, contrar susținerilor apărării, se observă că, în debutul rechizitoriului, s-a realizat o prezentare sintetică a faptelor care, în opinia parchetului, s-ar circumscrie infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (inculpatul A.) și, respectiv, complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (inculpatul B.), ambele în formă continuată, ce formează obiectul trimiterii în judecată, iar, ulterior, în partea expozitivă (pag. 14-30), au fost indicate de către procuror împrejurările, modalitatea și perioada de timp în care au fost comise presupusele fapte penale, contextul în care ele ar fi fost săvârșite (prin prezentarea modului și a circumstanțelor în care inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc, ar fi întocmit acte nelegale în dosarele de executare silită înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc A. sub nr. x/2018, y/2019 și nr. 12/E/2022, ca urmare a cererilor de executare silită formulate de către inculpatul B., în calitate de creditor, vizând sentințe judecătorești prin care Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., în calitate de pârâtă, fusese obligată la plata unor sume de bani către creditorul B.) și succesiunea evenimentelor din care, în opinia procurorului, ar rezulta vinovăția celor doi inculpați. S-a realizat, totodată, o prezentare coroborată a materialului probator pe care se fundamentează dispoziția de trimitere în judecată (pag. 30-67), urmând ca instanța să stabilească, în urma cercetării judecătorești, dacă respectivele fapte, așa cum au fost prezentate de către Ministerul Public, întrunesc sau nu elementele de conținut ale infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați.

Prin urmare, contrar susținerilor explicit formulate de inculpatul A. și antamate de inculpatul B. în procedura de față, rechizitoriul expune, cu suficientă claritate, faptele ce se circumscriu celor două infracțiuni deduse judecății și probatoriul care le susține, existând, prin urmare, la nivelul unei examinări aparente, permise în camera preliminară, o corelație deplină între descrierea bazei faptice a acuzațiilor, mijloacele de probă pe baza cărora aceasta a fost reținută și elementele normelor de incriminare. Fundamentul ori temeinicia acestei corelații reprezintă chestiuni de fond, a căror verificare și cenzurare urmează a se realiza de către instanță, în faza de judecată.

De altfel, reiterând susținerile formulate în fața judecătorului de cameră preliminară și în cel de-al doilea grad de jurisdicție, cei doi inculpați nu au contestat explicit temeinicia raționamentului juridic în baza căruia magistratul a ajuns la concluzia regularității actului de sesizare a instanței, ci s-au limitat la a itera critica de referință pe baza acelorași argumente prezentate și în primă instanță.

Înalta Curtea reamintește că, în această fază procesuală, instanța de contestație nu este îndrituită să evalueze temeinicia acuzației ori concludența probelor indicate de procuror în susținerea acesteia, întrucât rolul judecătorului de cameră preliminară se limitează la efectuarea unui control de legalitate a actului de trimitere în judecată și a probelor pe care se bazează.

În procedura de cameră preliminară, judecătorul nu are atribuția de a clarifica aspectele factuale ale acuzației interpretând materialul probator, ci lui îi revine exclusiv competența de a verifica dacă actul de sesizare descrie, în mod formal, dar lipsit de ambiguitate, toate împrejurările faptice proprii acuzației penale într-un mod susceptibil de a investi instanța, urmând ca în faza cercetării judecătorești să se verifice corespondența dintre situația de fapt astfel descrisă și probele administrate.

În cauza de față, fapta imputată și probele avute în vedere de procuror sunt suficient de clar indicate în cuprinsul rechizitoriului, iar măsura în care ele susțin acuzația penală reprezintă o chestiune de fond, care nu poate fi cenzurată în procedura de cameră preliminară.

B. Sub aspectul legalității administrării probelor, Înalta Curte reține că aceasta presupune verificarea, din perspectiva dispozițiilor art. 101-102 din C. proc. pen., a legalității procedeelor probatorii și a mijloacelor de probă administrate în faza inițială a procesului.

În egală măsură, un atare examen implică o evaluare a probelor din aceeași unică perspectivă a legalității (sau, după caz, a loialității), judecătorul analizând doar legalitatea, iar nu oportunitatea actului prin care s-a dispus/respins administrarea unei probe de către organul de urmărire penală.

În materia probațiunii, examenul judecătorului de cameră preliminară are o unică finalitate - excluderea probelor care au stat la baza dispoziției de trimitere în judecată, dar care au fost administrate în mod nelegal. Modul de apreciere a conținutului informativ al probelor de către procuror și cenzurarea valorii atribuite unora dintre probele administrate în detrimentul altora reprezintă chestiuni esențial circumscrise conceptului de "apreciere a probelor", în înțelesul art. 103 din C. proc. pen., care nu se subsumează obiectului legal al camerei preliminare.

Așadar, verificarea legalității probelor din perspectiva dispozițiilor art. 101-102 din C. proc. pen. implică, în realitate, un examen al legalității actelor procesuale prin care s-a dispus administrarea unui mijloc de probă, respectiv al actelor procedurale prin care acea probă a fost obținută.

Conceptual, noțiunile de probă, mijloc de probă și procedeu probatoriu sunt delimitate în cuprinsul art. 97 alin. (1)-(3) din C. proc. pen.. Probele în sine, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței/inexistenței vreuneia dintre împrejurările prevăzute de art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., nu pot fi obținute nelegal decât dacă mijlocul de probă sau procedeul probatoriu prin care se administrează acea probă este nelegal.

Aceasta înseamnă că examenul judecătorului de cameră preliminară este subordonat, în speță, chestiunilor ce țin de regimul nulităților actelor procesuale/procedurale prin care s-au dispus ori administrat probele a căror excludere a fost solicitată, sancțiunea prevăzută de art. 102 din C. proc. pen. urmând a opera exclusiv în ipoteza constatării nulității acestei categorii de acte. Pretinsele contradicții între informațiile furnizate de probele administrate, lipsa de relevanță a acestora pentru clarificarea împrejurărilor cauzei ori semnificația juridică pretins eronată acordată de procuror unora dintre probe sunt chestiuni circumscrise actului propriu-zis de judecată și nu pot fi cenzurate în camera preliminară.

În aceste coordonate de principiu, examinând legalitatea administrării probelor prin prisma cererii formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că cererea de excludere a mijlocului de probă constând în raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a fost argumentată, în esență, pe împrejurarea că nu era îndeplinită condiția "urgenței" prev. de art. 172 alin. (9) din C. proc. pen. coroborat cu împrejurarea că aceasta a fost administrată cu presupusa încălcare a dreptului la apărare.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit art. 172 alin. (9) din C. proc. pen., ce poartă denumirea marginală "Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării", "când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări.", iar conform alin. (10) al aceluiași articol, "constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora".

Așadar, normele procesual penale cuprind o reglementare generală a constatărilor, natura acestora urmând a fi stabilită de organele de urmărire penală care dispun procedeul probatoriu în funcție de natura activității desfășurate.

Prin Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a României a reținut, printre altele, următoarele: "efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, de organul de urmărire penală. De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 172 alin. (9) din C. proc. pen., constatările tehnico-științifice se dispun când există peric