ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 februarie 2025

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-au respins cererile și excepțiile formulate de inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 23.08.2024 al Directiei Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din 23.08.2024 emis în dosarul de urmărire penală nr. 38/13/2020 al Directiei Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, privind pe inculpații:

- B., trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

- C., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale);

- A. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații B., C. și A., pentru infracțiunile de mai sus.

S-a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 23.08.2024 de Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea în dosar nr. x/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B., pentru comiterea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

- C., pentru comiterea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale);

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

În fapt, în rechizitoriu s-a reținut cu privire la inculpata A., funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea 36/1995, că aceasta, în calitate de notar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind procedura succesorală notarială referitoare la moștenirea rămasă după defunctul D., prin încălcarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Legea 36/1995, raportat la art. 1041, 1042 C. civ. și la art. 107 alin. (3), (4) lit. b), d) din Legea 36/1995 ar fi întocmit următoarele acte:

- proces-verbal din data de 08.11.2019 de validare a testamentului olograf;

- încheiere finală din data de 08.11.2019 emisă în dos. 143/2019, prin care s-a dispus eliberarea certificatului de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul de legatar nr. x din 08.11.2019 emis în dos. 143/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 11.11.2019 emisă în dos. nr. 144/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul suplimentar de legatar nr. 104 din 11.11.2019 emis în dosar nr. x/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 14.11.2019 emisă în dosar nr. x/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul suplimentar de legatar nr. 105 din 14.11.2019 emis în dos. nr. 145/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 20.11.2019 emisă în dosar nr. x/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului de calitate de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul de calitate de legatar nr. 106 din 20.11.2019 emis în dos. nr. 148/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 22.11.2019 emisă în dosarul nr. x/2019 și în dosarul nr. x/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor și a certificatului suplimentar de legatar și Certificatul suplimentar de moștenitor nr. 109/2019 la CM 91/2014 emis de E. și certificatul suplimentar de legatar nr. 109/2019 la CL 103/2019 al BNP A. din 22.11.2019, emise în dosarele x/2019 și y/2019, aferente;

- încheiere finală din data de 19.12.2019 emisă în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019, prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor și a certificatului suplimentar de legatar și Certificatul suplimentar de moștenitor nr. 115/2019 la CM 91/2014 emis de E. și certificatul suplimentar de legatar nr. 115/2019 la CL 103/2019 al BNP A. din 19.12.2019, emise în dosarele x/2019 si y/2019, aferente;

- încheiere finală din data de 05.03.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul suplimentar de legatar nr. 12 din 05.03.2020 emis în dos. nr. 16/2020, aferent;

- încheiere finală din data de 30.06.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul suplimentar de legatar nr. 35 din 30.06.2020 emis în dos. nr. 42/2020, aferent;

- încheiere finală din data de 15.09.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul suplimentar de legatar nr. 69/15.09.2020 emis în dos. nr. 78/2020, aferent;

- încheiere finală din 16.09.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moștenitoarei B. și Certificatul suplimentar de legatar nr. 70/16.09.2020 emis în dos. nr. 81/2020, aferent, acte prin care ar fi cauzat o vătămare drepturilor și intereselor succesorului legal F., care ar fi fost înlăturat de la moștenire, cauzându-i-se astfel acesteia și o pagubă (în valoare de 1.854.867,2567 RON, reprezentând valoarea masei succesorale) și corelativ un folos necuvenit inculpatei B., constând în atestarea calității de legatar universal după defunctul D. și a drepturilor succesorale concrete asupra unora din bunurile mobile și imobile din masa succesorală, indicate în certificatele de legatar emise.

De asemenea, inculpata A., ar fi falsificat înscrisul oficial intitulat "Proces-verbal de validare a testamentului olograf - Ziua 08 luna noiembrie anul 2019", la data de 8.11.2019, cu prilejul întocmirii lui, inculpata aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu reglementate de art. 107 alin. (3) din Legea 36/1995 (privitoare la întocmirea procesului-verbal de validare a testamentului olograf) prin atestarea în cuprinsul acestuia a împrejurării necorespunzătoare adevărului potrivit căreia concluziile expertizei extrajudiciare care a fost întocmită de către expertul G. ar fi în sensul că "testamentul a fost scris, datat și semnat de către testatorul D.", când în realitate, concluzia acestei expertize ar fi una singură, respectiv că "semnătura depusa pe înscrisul olograf denumit TESTAMENT, datat DATA 22.08.2019 (pus la dispoziție în copie xerox legalizată notarial) a fost executată de către persoana testatoare, D.."

Conform art. 344 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpaților câte un exemplar al copiei certificate a rechizitoriului, cu mențiunea că pot formula cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, în termen de 20 de zile de la comunicare.

La data de 08.10.2024, inculpata A. a formulat cereri și excepții, invocând nelegalitatea sesizării instanței și a efectuării actelor de urmărire penală, solicitând excluderea probelor administrate nelegal și refacerea actului de sesizare.

În motivare a susținut că, inițial, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor dosarul nr. x/2019 având ca obiect infracțiunea de omor calificat, dosar în care s-a pronunțat soluție de clasare, care a fost infirmată de prim procurorul aceleiași unități de parchet, dispunându-se redeschiderea urmării penale pentru infracțiunea de omor calificat și continuarea cercetărilor. De asemenea, s-a dispus și infirmarea ordonanței din 07.09.2020 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu. Prin încheierea nr. 101/CP/2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribuinalului Bihor s-a dispus confirmarea ordonanței emise de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor privind redeschiderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de omor calificat. Ulterior, s-a dispus de către procurorul de caz declinarea cauzei la Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, care la rândul său a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor calificat și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, iar cu privire la infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu a reținut cauza pentru continuarea cercetărilor. Totodată, Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea a constatat că mai exista în lucru un dosar cu același obiect și aceleași părți, dispunând reunirea celor două cauze.

A susținut că între Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea a existat un conflict negativ de competență care nu a fost soluționat, fiind astfel încălcate prevederile art. 63 alin. (4) C. proc. pen., acesta reprezentând un aspect de nelegalitate care ar afecta actele de urmărire penală.

Totodată, a precizat că ordonanța nr. 51/13/P/2020 emisă de Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea, prin care s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen. și declinarea competenței cu privire la această faptă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, este nelegală deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 101/I/CP/2020 pronunțată la data de 23.09.2020 de Tribunalul Bihor, încheiere prin care s-a dispus confirmarea redeschiderii urmăririi penale în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, devreme ce prin această încheiere judecătorul de cameră preliminară a apreciat că infracțiunile de omor și de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie cercetate împreună, iar ca urmare a disjungerii mai sus menționate, cercetările cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-au efectuat într-un dosar distinct, respectiv în cel rămas în competența Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

De asemenea, a invocat că ordonanța nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3.11.2020 prin care procurorul din cadrul acestei unități de parchet a declinat cauza în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea ar fi nelegală, deoarece, la acel moment, dispoziția de extindere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de competența D.N.A., respectiv participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și la art. 132 din Legea 78/2000, fusese infirmată definitiv prin încheierea penală nr. 101/I/CP/2020 pronunțată la data de 23.09.2020 de Tribunalul Bihor.

În ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu privire la care s-au dispus soluții de clasare, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, inculpata a susținut că nu au fost administrate suficiente probe în vederea stabilirii autorului infracțiunii de fals.

A mai susținut că ordonanța nr. 605/P/2019 din data de 03.11.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus declinarea competenței în favoarea Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, este nelegală deoarece ar fi avut ca unic scop instituirea măsurilor asigurătorii pentru a împiedica ascunderea produsului infracțional de către făptuitori.

La data de 30.10.2024, Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea a înaintat note de ședință prin care a solicitat respingerea cererilor și excepțiilor invocate.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a reținut, cu titlu prealabil, că orice analiză specifică fazei de cameră preliminară, din perspectiva obiectului acesteia, prevăzut de art. 342 C. proc. pen., trebuie să respecte limitele rezultate din aplicarea art. 371 C. proc. pen., orice analiză a legalității sesizării instanței și a efectuării urmăririi penale raportându-se și limitându-se la faptele și persoanele la care se referă dispoziția de trimitere în judecată.

Prin urmare, în prezenta cauză, se impune a se analiza în ce măsură, în privința inculpatei B., în ceea ce privește infracțiunile de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., în privința inculpatului C., în ceea ce privește infracțiunile de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) și în privința inculpatei A. în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., au fost respectate dispozițiile procesual penale specifice în cursul urmăririi penale și în ce măsură rechizitoriul prin care inculpații de mai sus au fost trimiși în judecată respectă exigențele de legalitate și regularitate.

Potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii de cameră preliminară constă în verificarea, după trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul procurorului, a următoarelor aspecte:

a) competența instanței; în cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanța a fost sesizată cu o faptă care să atragă competența respectivei instanțe, iar nu temeinicia acuzației.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, verificându-și competența, a constatat că inculpata A. are calitatea de notar public. Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., calitatea de notar public a inculpatei, atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță curții de apel.

b) competența organelor de urmărire penală;

Urmărirea penală în cauză a fost efectuată de Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, competența acestuia fiind prevăzută de art. 13 alin 1 lit. a) din Ordonanță de Urgență nr. 43/2002 din 4 aprilie 2002.

Conform textului de lege, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în RON a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro.

Or, în prezenta cauză, inculpații B. și C. au fost trimiși în judecată, între altele, pentru comiterea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), iar inculpata A., între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reținându-se că valoarea pagubei produse prin această infracțiune este în cuantum de 1.854.867,2567 RON.

c) legalitatea sesizării/actului de sesizare; în cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă:

(i) rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procu­rorul ierarhic superior; (ii) rechizitoriul cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen. (iii) în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise faptele care constituie obiectul acuzării față de fiecare inculpat în parte pentru a se putea stabili obiectul și limitele judecății.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul a fost întocmit de procuror H. din cadrul Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef secție I. din cadrul Directia Națională Anticorupție, secția III.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a constatat, totodată, că actul de sesizare cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen., respectiv denumirea parchetului și data emiterii rechizitoriului (Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și 23.08.2024), numele, prenumele și calitatea celui care l-a întocmit (procuror H. din cadrul Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea), faptele care fac obiectul trimiterii în judecată și încadrarea juridică a acestora, probele și mijloacele de probă care au stat la baza soluției dispuse și enumerate în rechizitoriu, dispoziția de stabilire a cheltuielilor judiciare aferente fazei de urmărire penală, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

În cuprinsul rechizitoriului este expusă pe larg starea de fapt, fiind indicate în mod clar și coerent acuzațiile, fiind analizate probele avute în vedere la susținerea acestora, fiind prezentate in extenso încadrările juridice, cu referire la elementele factuale relevante, la actele materiale reținute și la motivele în raport de care se apreciază că respectivele încadrări juridice se impun a fi reținute.

Totodată, în cauză au fost dispuse măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaților B. și C., solicitându-se prin rechizitoriu menținerea acestora.

De asemenea, s-a menționat că față de inculpata A. s-a dispus măsura controlului judiciar din data de 06.06.2024 până la 04.08.2024, iar față de inculpații B. și C. în perioada 25.06.2024 - 23.08.2024.

De altfel, nu au fost invocate cereri și excepții care să vizeze neclaritatea rechizitoriului sub aspectul stării de fapt și încadrărilor juridice și nu au fost expuse critici care să vizeze nelegalitatea sau neregularitatea intrinsecă a actului de sesizare.

S-a concluzionat că rechizitoriul emis în cauză respectă exigențele de legalitate și regularitate.

d) legalitatea și loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, pentru a verifica incidența sancțiunii derivate a excluderii

În cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică respectarea exigențelor procesual penale în administrarea probelor, dacă dreptul la apărare a fost respectat în cursul urmă­ririi penale în procesul de administrare a probatoriului și dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) și f) C. proc. pen. sau a unei alte încălcări a legii în procesul de administrare a probelor care să atragă incidența nulității relative în condițiile art. 282 C. proc. pen.

Nu s-au evidențiat astfel de încălcări în cadrul urmăririi penale efectuate în cauză.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a constatat, totodată, că pe tot parcursul urmăririi penale, atât inculpații cât și părțile civile, și-au exercitat dreptul la apărare prin avocați aleși. Inculpata B. a dat o singură declarație în calitate de suspect, inculpatul C. a uzat de dreptul al tăcere, iar inculpata A. a dat o singură declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Oradea cu ocazia judecării plângerii împotriva ordonanței de luare a măsurii controlului judiciar.

Inculpaților li s-au adus la cunoștință drepturile procesuale pe care aceștia le au, iar probele au fost administrate în cauză cu respectarea dispozițiilor legale.

e) legalitatea efectuării actelor procesuale/procedurale de către organele de urmărire penală, pentru a verifica incidența sancțiunii nulității (absolute sau relative)

În cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară a verificat dacă actele procesuale sau procedurale au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, în ordinea impusă de C. proc. pen., dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen. sau dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) și f) C. proc. pen. sau a unei alte încălcări a legii în legătură cu actele procesuale sau procedurale din cursul urmăririi penale care să atragă incidența nulității relative în condițiile art. 282 C. proc. pen.

Nu au fost identificate încălcări ale dispozițiilor procesual penale în efectuarea urmăririi penale în prezenta cauză, cererile și excepțiile invocate de inculpata A., în sens contrar fiind nefondate, pentru considerentele ce vor fi, în mod punctual, expuse.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 63 alin. (4) C. proc. pen., ca urmare a nesoluționării conflictului negativ de competență dintre Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Oradea, s-a reținut, în primul rând, pentru argumentele deja expuse, că Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea a fost competentă să efectueze urmărirea penală cu privire la faptele și față de persoanele cu care Curtea de Apel a fost sesizată, prin rechizitoriul întocmit la data de 23.08.2024 în dosar nr. x/2020.

În al doilea rând, sesizarea însăși a Curții de Apel Oradea cu prezenta cauză infirmă teza potrivit căreia în cursul urmăririi penale ar fi existat un conflict negativ de competență nesoluționat conform dispozițiilor art. 63 alin. (4) C. proc. pen., un astfel de conflict presupunând o negare reciprocă a competenței între doi (sau mai mulți) procurori.

Or, s-a constatat că, în privința faptelor și persoanelor cu care Curtea de Apel Oradea a fost sesizată, un astfel de conflict negativ de competență nu a existat.

Prin Ordonanța nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3.11.2020 s-a declinat cauza în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea în considerarea infracțiunii (și prejudiciului produs prin aceasta) de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 13

2

din Legea 78/2000, dată în competența Direcției Naționale Anticorupție, aspect ce rezultă din motivarea ordonanței de declinare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, arătându-se că ceea ce atrage competența D.N.A este criteriul cuantumului pagubei materiale cauzate prin comiterea infracțiunii prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 13

2

din Legea 78/2000, paguba fiind de peste 200.000 euro, conform art. 13 alin. (1) lit. a) teza I din O.U.G. nr. 43/2002.

Ca urmare a declinării cauzei la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, s-a format dosarul nr. x/2020.

Subsecvent declinării cauzei prin ordonanța de mai sus, niciun moment Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea nu și-a negat propria competență de efectuare a urmării penale cu privire la infracțiunea care a determinat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor să-și decline competența.

Dimpotrivă, prin Ordonanța din 15.12.2020, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 188 din. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen. și declinarea, cu privire la această infracțiune, a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dispunându-se continuarea cercetărilor în cauza nr. 51/13/P/2020 sub aspectul infracțiunilor de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 13 din Legea 78/2000, uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-au prezentat pe larg, în cuprinsul ordonanței din 15.12.2020, motivele pentru care disjungerea cauzei pentru infracțiunea de omor calificat (care nu este în competența direcției) s-a impus pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale.

Subsecvent constituirii dosarului nr. x/2020, s-a constatat că la nivelul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea existau practic două dosare penale (nr. x/2020 și nr. y/2020) în care se cercetau aceleași fapte (vizând împrejurările în care inculpata B. a devenit unica moștenitoarea a întregii mase succesorale a defunctului D., ca urmare a unei procedurii succesorale derulată în baza aceluiași testament olograf ce ridica suspiciuni de fals).

În consecință, prin Ordonanța nr. 38/13/P/2020 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 11.01.2021, s-a dispus reunirea acestora la dosarul cu numărul mai mic (nr. 38/13/P/2020), dosar în care ulterior s-a emis rechizitoriul ce reprezintă act de sesizare a Curții de Apel Oradea.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că eventualele critici care vizează soluția de disjungere a cauzei cu privire la infracțiunea de omor calificat și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor excedează procedurii de cameră preliminară din prezenta cauză, care, cum s-a arătat, se raportează la dispozițiile art. 371 C. proc. pen., limitându-se la faptele și persoanele la care dispoziția de trimitere în judecată se referă.

Pe de altă parte, soluția de disjungere a cauzei cu privire la infracțiunea de omor calificat și declinarea acesteia nu afectează sub nicio formă, nici sub aspect procedural și nici sub aspect substanțial, justa soluționare a cauzei, în ceea ce privește faptele și persoanele la care dispoziția de trimitere în judecată a rechizitoriului întocmit la data de 23.08.2024 de Directia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea în dosar nr. x/2020, se referă.

Nici criticile care vizează pretinsa nesocotire a autorității de lucru judecat a încheierii penale nr. 101/I/CP/2020 pronunțată la data de 23.09.2020 de Tribunalul Bihor, din perspectiva considerentelor acesteia (în care se arată că infracțiunile de omor și de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie cercetate împreună), nu se circumscriu limitelor antereferite, cât timp instanța penală nu a fost sesizată distinct nici cu privire la infracțiunea de omor calificat, nici cu privire la cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condițiile în care în privința infracțiunii de omor calificat, prin Ordonanța din 15.12.2020, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a dispus clasarea cauzei, conform punctului III din rechizitoriu.

Nici criticile care vizează aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, vizând neadministrarea unui probatoriu suficient, critici care se raportează la infracțiunile pentru care, prin rechizitoriul din prezenta cauză, s-a dispus clasarea, nu se încadrează în limitele de mai sus.

Conform art. 339-341 C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Prin urmare, C. proc. pen. reglementează un cadru procesual distinct de cel prevăzut de art. 342 și următoarele C. proc. pen., pentru formularea de critici ce vizează nelegalitatea sau netemeinicia soluției de clasare dispuse inclusiv prin rechizitoriu, critici care ar putea fi iterate, cu respectarea celorlalte exigențe legale, în respectivul cadru procesual.

În privința criticilor ce vizează nelegalitatea Ordonanței nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 03.11.2020, prin care s-a declinat cauza în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, din perspectiva faptului că la acel moment fusese infirmată Ordonanța nr. 605/P/2019 din 07 septembrie 2020, infirmare confirmată de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea 101/I/CP/2020 din 23.09.2020, și sub aspectul dispoziției de extindere a urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, ajungându-se practic ca procurorul care a emis Ordonanța numărul 51/13/P/2020 din 15.12.2020, să decline către DNA ceva ce nu mai exista, judecătorul de cameră preliminară le-a apreciat ca nefondate.

Contrar susținerilor apărării, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că la data de 03.11.2020, când prin Ordonanța nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a declinat cauza în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, la nivelul aceleiași direcții era înregistrat deja dosarul penal cu nr. x/2020, având ca obiect infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (privind activitatea numitei A.), respectiv instigare la această infracțiune (față de numiții B. și C.), la data de 09.10.2020 fiind emisă Ordonanța nr. 38/13/2020 de începere a urmăririi penale in rem pentru aceste infracțiuni, în baza denunțului formulat la data de 01.09.2020 de către J..

Totodată, anterior datei de 03.11.2020 (când s-au emis ordonanțele de extindere a urmăririi penale și de declinare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea), respectiv la data de 12.10.2020, la dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, fusese depus de către partea civilă F., un înscris în cuprinsul căruia a solicitat efectuarea de cercetări penale și extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de participație improprie la abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Cum înscrisul respectiv îndeplinea exigențele prevăzute de art. 311 cu referire la art. 305 C. proc. pen., în mod legal, s-a dispus, prin Ordonanțele nr. 605/P/2019 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 03.11.2020, extinderea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 13

2

din Legea 78/2000.

Aplicarea dispozițiilor art. 311 cu referire la art. 305 C. proc. pen., odată ce sunt îndeplinite exigențele legale, nu este facultativă, ci obligatorie, cât timp acestea prevăd că organul de urmărire penală "dispune începerea urmăririi penale", respectiv "dispune extinderea urmăririi penale", și nu "poate dispune".

Aceste extinderi ale urmăririi penale au determinat, la aceeași dată, declinarea cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, motivându-se că obiectul infracțiunii și cuantumul pagubei atrag competența direcției.

Din considerentele expuse, rezultă, pe de-o parte, legalitatea extinderii urmăririi penale cu privire la fapta ce a determinat declinarea de competență, pe de altă parte, că și în lipsa ordonanței de declinare a cauzei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, la nivelul acestei din urmă unități de parchet exista, atât cadrul procesual (fiind deja constituit dosarul nr. x/2020), cât și baza factuală care să permită cercetarea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în prezenta cauză (cu referire în principal la participația penală reținută în sarcina inculpaților sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit).

Nici motivul de nelegalitate invocat cu privire la aceeași ordonanță nr. 605/P/2019 din data de 03.11.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus declinarea competenței în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, în sensul că ar fi avut ca unic scop crearea cadrului procesual necesar instituirii măsurilor asigurătorii, pentru a împiedica ascunderea produsului infracțional de către făptuitori, nu a fost reținut de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea.

Dincolo de faptul că nu s-a identificat o argumentație logico-juridică aptă să susțină justețea unui astfel de raționament/scop, din perspectiva condițiilor impuse de art. 249 C. proc. pen., nu au fost invocate și nici identificate dispozițiile procesual penale care să afecteze legalitatea ordonanței respective, derivată din motivarea acesteia, reținându-se că aceasta respectă exigențele prevăzute de art. 286 C. proc. pen. și de art. 58 C. proc. pen.

Împotriva încheierii penale nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, inculpata A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate, cu consecința constatării neregularității actului de sesizare a instanței, iar în temeiul art. 347 raportat la art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., să se restituie cauza la parchet în vederea refacerii actului de sesizare, excluderea probelor administrate nelegal; în subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, apreciind că încheierea atacată nu conține o motivare efectivă.

Examinând încheierea atacată, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, raportat la motivele contestației, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție învederează dispozițiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora:

"în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută".

Procedând la evaluarea contestației, având în vedere obiectul controlului exercitat în camera preliminară, conform art. 342 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, judecătorul de cameră preliminară exercită atribuții în domeniul legalității, rezolvând chestiuni ce țin de competența și legalitatea sesizării instanței, de legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele și de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluționarea cauzei.

Cu alte cuvine, procedura camerei preliminare poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată și a activității specifice urmăririi penale.

În ceea ce privește limitele controlului, verificarea efectuată sub aspectul legalității sesizării instanței vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. referitoare la conținutul rechizitoriului. Concluzia se impune în raport cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen. care se referă la "neregularități ale actului de sesizare" și art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. care prevede sancțiunea în cazul în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termen, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.

Ca atare, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru emiterea rechizitoriului prevăzute de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă și există probe necesare trimiterii în judecată, judecătorul de cameră preliminară neputând analiza aparența de temeinicie a probelor, suficiența sau insuficiența acestora, și nici dacă conduc la încadrarea juridică dată faptei, aceste elemente ținând exclusiv de fondul cauzei (în sensul celor de mai sus, încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015 a ICCJ, dosar x/2014).

În ceea ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabilește dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală și, în cazul în care acestea există, concordanța între actele efectuate și dispozițiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. e), f) C. proc. pen. și art. 282 C. proc. pen., precum și actele propriu zise.

În situația incidenței cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepție de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulității impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 și art. 118 C. proc. pen.).

Referitor la modul de soluționare a cererilor de probațiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalității sunt legate de analizarea acestora de către procuror și pronunțarea asupra lor prin ordonanță motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenței, concludenței și utilității probei. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinența, utilitatea sau concludența probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătorești, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condițiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispozițiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții".

În aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., faptele care fac obiectul trimiterii în judecată a inculpatei A. fiind precis determinate, cu încadrarea juridică legală, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit.

Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancțiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că rechizitoriul poate conduce la stabilirea obiectului și a limitelor judecății, notând că, în procedura de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzației, nici legalitatea și temeinicia încadrării juridice ori concludența probelor, aceste operațiuni fiind specifice unei alte etape a procesului penal, aceea a judecății. Or, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății presupune ca, în cauză, să nu se poată determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice, fapta și/sau persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În cauză, instanța este în mod legal sesizată deoarece au fost arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată. Din această perspectivă, se reține că rechizitoriul nr. x/2020 din data de 23.08.2024 al Directiei Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea se limitează la faptele și persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpaților și încadrările juridice, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei - cum sunt cele referitoare la analiza probelor, cele referitoare la inculpată și la urmărirea penală.

Concluzionând, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod întemeiat, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că rechizitoriul ce face obiectul cauzei este legal întocmit și cuprinde o descriere a faptelor reținute în sarcina inculpatei, conținând toate elementele necesare pentru judecarea cauzei.

Așadar, judecata va avea loc în limitele stabilite prin actul de sesizare privitoare la fapte și inculpată, urmând ca, în urma administrării/readministrării probatoriului și a interpretării dispozițiilor legale aplicabile, să se stabilească dacă faptele descrise în rechizitoriu sunt dovedite și constituie infracțiunile pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată.

În consecință, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile cuprinse în încheierea atacată sunt legale, iar în cuprinsul hotărârii sunt expuse, într-o formă sintetică, dar elocventă, argumentele faptice și juridice avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară. Ca atare, susținerile contestatoarei inculpate privind lipsa unei motivări efective a încheierii atacate sunt neîntemeiate, argumentația judecătorului de cameră preliminară reflectând cu suficientă concizie considerentele esențiale pe care și-a fundamentat soluția de constatare a legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și de începere a judecății.

Față de considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (1) și (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii penale nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 914 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii penale nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 914 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 6 februarie 2025.