ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 171/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 51 alin. (1) și (6) C. proc. pen., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A., în favoarea Tribunalului Bihor, instanță căreia i se înaintează dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat, în esență, că, prin încheierea penală nr. 2413 C. pen.//17.12.2021 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021

,

în temeiul art. 342 C. proc. pen., art. 47 și art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea, invocată de procuror și s-a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competență cu Tribunalul Bihor și s-a dispus sesizarea Curții de Apel Oradea, secția penală în vederea soluționării acestuia.

Prin încheierea penală de cameră preliminară nr. 196/Î/CP/2021 pronunțată în data de 09.11.2021 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 342 C. proc. pen., art. 47 și art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 231/06.04.2021 publicată în M.Of. la data de 22.06.2021, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, calificată astfel de instanță și invocată de inculpata A. și declinată judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța în acest sens, Tribunalul Bihor a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 25.02.2021, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale); sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 259 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale); abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

După publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 231/06.04.2021 în M.Of. la data de 22.06.2021, în cadrul camerei preliminare, inculpata A., prin avocați, a susținut cererea de a se constata necompetența organului de urmărire penală, în speță DNA - Structura Teritorială Oradea și prin raportare la decizia pronunțată de instanța de contencios constituțional.

Cu ocazia dezbaterilor privind această chestiune, judecătorul de cameră preliminară a calificat această cerere ca fiind, în fapt și în drept, o excepție a necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, ca un prim efect al aplicării deciziei de contencios constituțional.

Pentru soluționarea excepției, judecătorul de cameră preliminară a expus succesiunea actelor procesuale efectuate în cauză, astfel cum a fost redată de organul de urmărire penală și de către inculpată, fără a exista critici cu privire la aceasta. Astfel, s-a reținut că prezenta cauză s-a format ca urmare a disjungerii dispuse prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 28.08.2020 emis de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea. La rândul lui, dosarul nr. x/2019 s-a format ca urmare a disjungerii dispuse prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 07.10.2019 emis de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea. Dosarul nr. x/2018 s-a format ca urmare a disjungerii dispuse prin ordonanța de clasare nr. 24/P/2013 din data de 24.08.2018 emisă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

Judecătorul de camera preliminară a reținut ca fiind relevantă soluția de disjungere dispusă prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 28.08.2020 emis de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, cu consecința formării dosarului de urmărire penală nr. 39/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Oradea și în care s-au dispus următoarele soluții cu privire la inculpata A.:

- trimiterea în judecată în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale); sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale); abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea

și sancționarea faptelor de corupție cu

aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 328 alin. (3) C. proc. pen.., clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 15/1968) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea art. 35 C. pen. (cuprinzând 3 acte materiale aferente celor 3 dosare ale Tribunalului Bihor -12425/111/2012, 3824/111/2012 și 8819/111/2012);

- În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. cu aplicarea art. 328 alin. (3) C. proc. pen.., clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen. (cuprinzând 3 acte materiale aferente celor 3 dosare ale Tribunalului Bihor - 12425/111/2012, 3824/111/2012 și 8819/111/2012);

- În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 328 alin. (3) C. proc. pen.. rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., deoarece a intervenit prescripția (cu privire la dosarele de x/2012, y/2012 și 8819/111/2012);

- Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea cu propunerea de desființare a unor înscrisuri;

- În temeiul art. 63 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 46 alin. (1) C. proc. pen.., art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2002, disjungerea cauzei cu menținerea competenței de soluționare în favoarea Direcției Naționale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 242 alin. (1) și (3) din C. pen. (Legea nr. 15/1968), cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 35 C. pen. - cuprinzând actele materiale pentru care s-a dispus continuarea urmăririi penale prin ordonanța nr. 24/P/2013 din data de 04.10.2017 și pentru care nu s-a dispus soluție în cauză (20 de acte materiale); luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 15/1968) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea art. 35 C. pen. - cuprinzând actele materiale pentru care s-a dispus continuarea urmăririi penale prin ordonanța nr. 24/P/2013 din data de 04.10.2017 și pentru care nu s-a dispus soluție în cauză (4 acte materiale); trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că dosarul de urmărire penală format ca urmare a soluțiilor de disjungere dispuse în cauză, va rămâne în competența de soluționare a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

În privința normelor legale incidente, judecătorul de cameră preliminară a reținut că pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale) și sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale), în conformitate cu dispozițiile art. 36 și art. 35 C. proc. pen., competența aparține instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Oradea.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale), judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru a fi atrasă competența DNA - Serviciul Teritorial Oradea și, în consecință, competența Tribunalului Bihor ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta trebuie să se circumscrie normelor legale care o guvernează, respectiv dispozițiilor prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 43/04.04.2002.

În cauză, în sarcina inculpatei A. s-a reținut infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale).

În consecință, pentru a fi atrasă competența Direcției Naționale Anticorupție, în privința infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție este necesar a fi reținută o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 200.000 Euro sau dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro. În esență, s-a apreciat că infracțiunea de abuz in serviciu, prev. de art. 13.

2

din Legea nr. 78/2000 nu intră în competența de cercetare a Direcției Naționale Anticoruptie, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 13 alin. (1) sau alin. (3) din O.U.G. nr. 43/04.04.2002.

Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea, Curtea a reținut că în prezenta cauză, urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticoruptie, care a și întocmit rechizitoriul din data de 25.02.2021 în dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., pentru infracțiunile mai sus arătate.

În continuare, Curtea a constatat că potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul are competența exclusivă de a judeca în primă instanță infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticoruptie, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare, dispoziții care nu au fost declarate neconstituționale. Prin urmare, s-a apreciat că doar Tribunalul poate fi competent să procedeze la soluționarea procedurii de cameră preliminară și să judece cauza pe fond.

Împotriva încheierii penale nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație inculpata A..

În cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, inculpata A. a solicitat, în esență, admiterea contestației formulate, iar pe cale de consecință:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022.

Examinând admisibilitatea contestației formulate de inculpata A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reține dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună se pronunță asupra conflictului de competență, de urgență, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, prin încheierea penală nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A., în favoarea Tribunalului Bihor. Împotriva acestei încheieri, care este o hotărâre definitivă, inculpata a formulat contestație, deși legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În această situație, se observă că atunci când legea nu prevede o cale de atac, nu se pot crea artificial astfel de căi. Restrângerea dreptului de a declara căi de atac nu încalcă eventuale interese procesuale, drept ce poate fi valorificat doar în condiții permise de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, sancțiunea procedurală a inadmisibilității intervenind atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.