ÎCCJ, Secția penală

A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

D., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

E., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. d) C. pen.,

F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. d) C. pen., S-a trimis dosarul cauzei la Tribunalului Bihor, respectiv judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut că prin încheierea din data de 23 noiembrie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 47 alin. (3) C. pen. și art. 41 C. pen., a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău invocată de inculpații A., B., D., C., E. și F., ca nefondată. Pentru continuarea procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a fost stabilit termen la data de 09 decembrie 2020 ora 14:00, cu citarea inculpaților, părților și informarea avocaților acestora. S-a constatat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, ce a fost invocată de inculpați prin apărători, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. În același sens, situațiile de competență teritorială sunt prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen., norme care, prin natura lor, sunt de strictă interpretare. Redactarea textului în tot sau în parte nu poate avea decât o interpretare strictă, iar diferențierile realizate în plus privind caracterul principal al unor infracțiuni comise pe raza județelor Prahova, Hunedoara sau Bihor, ori domiciliile inculpaților, nu pot fi decât rezultatul unei interpretări extensive, inadmisibilă în materie penală. Pe de altă parte, legea procesual penală nu prevede o ierarhie a infracțiunilor în infracțiuni principale și în infracțiuni secundare. Prin urmare, conform principiului general de drept, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, locul săvârșirii faptei poate fi raportat la oricare infracțiune săvârșită de oricare dintre inculpații trimiși în judecată. În consecință, din moment ce inculpații E. și F., ar fi comis presupusele fapte la sediul D.N.A. - S.T. Bacău cu ocazia audierilor în calitate de martori în timpul urmăririi penale, au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în circumscripția Tribunalului Bacău, cel puțin în parte activitatea infracțională formând obiectul acestei cauze având loc în raza teritorială a Tribunalului Bacău, căruia îi revine competența teritorială de soluționare conform criteriului locului săvârșirii faptei. Această încheiere a fost pronunțată fără cale separată de atac. Ulterior, prin încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, același judecător de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a respins cererile și excepțiile formulate de fiecare dintre inculpații A., B., D., C., E., F., prin apărători. În baza art. 342 C. proc. pen. raportat la art. 35 C. proc. pen., art. 41 C. proc. pen., a constatat competența Tribunalului Bacău, sub aspect funcțional, material și teritorial în soluționarea cauzei. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpații A., B., C., D., E. și F., precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe A., B., D., C., E., F. În baza art. 346 alin. (7) C. proc. pen., funcția de judecată în cauză va fi efectuată de către același complet de judecată C5. II. În baza art. 250 alin. (1), (4) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator dispus conform ordonanței procurorului din data de 16 septembrie 2020. III. În baza art. 250 alin. (1), (4) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. împotriva ordonanțelor procurorului din data de 16 septembrie 2020 și 17 septembrie 2020 prin care au fost instituite măsurile asiguratorii. S-a arătat că încheierea se pronunță cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare în ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. I. și definitivă în ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. II și III. Împotriva încheierii fără număr din data de 23 noiembrie 2020, precum și împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, ambele pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău au declarat calea de atac a contestației inculpații A., B., C. și D. Cu titlu preliminar, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău a arătat că limitele învestirii sale sunt, conform art. 347 C. proc. pen., doar și numai încheierea din data de 23 noiembrie 2020, precum și punctul I din încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, acestea fiind actele jurisdicționale prin care au fost soluționate cererile și excepțiile inculpaților invocate în procedura de cameră preliminară. S-a arătat că pct. II și III din cuprinsul dispozitivului încheierii nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021 reprezintă, de fapt, încheieri separate pronunțate conform art. 250 alin. (1) și (4) C. proc. pen. în cadrul aceluiași act procedural, dar fără o legătură de conexitate cu soluțiile pronunțate conform art. 346 C. proc. pen. De altfel, pct. II și III din încheierea amintită au caracter definitiv, constituind, după cum s-a arătat anterior, încheieri ce ar fi trebuit să fie cuprinse în acte procedurale separate, nu în hotărârea pronunțată în procedura arătată de art. 345 - 346 C. proc. pen. Pct. II și III din încheierea din data de 28 aprilie 2021 nu pot face obiectul contestației prevăzute de art. 347 C. proc. pen. și nu vor face obiectul analizei în calea de atac a contestației. S-a apreciat că încheierile din data de 23 noiembrie 2020, precum și punctul I din încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, ambele pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău în procedura prevăzută de art. 342 și următoarele C. proc. pen. sunt nelegale, fiind încălcate dispozițiile referitoare la competența teritorială a instanțelor de judecată, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței. Totodată, s-a apreciat că ambele încheieri încalcă normele procedurale în ceea ce privește soluționarea fracționată a cererilor și excepțiilor specifice procedurii de cameră preliminară, fiind încălcate dispozițiile art. 345 - 346 C. proc. pen. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a soluționat, în mod separat, fără niciun temei legal care să permită o asemenea procedură, mai întâi excepțiile necompetenței teritoriale invocate de inculpați la data de 23 noiembrie 2020, printr-o soluție de respingere, și abia apoi restul cererilor și excepțiilor. S-a constatat că în prezenta cauză toți inculpații au invocat, încă de la judecata în fond a camerei preliminare, excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de cameră preliminară și respectiv a instanței Tribunalului Bacău. În speța de față, sub aspectul competenței materiale, s-a apreciat că nu există incertitudine, având în vedere natura a două dintre infracțiunile pentru care a fost sesizată instanța, respectiv luare de mită - art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ce se încadrează în enumerarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar și a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (rechizitoriul întocmit de DNA), ambele din C. proc. pen. S-a arătat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a remarcat, în mod judicios că, printre infracțiunile deduse judecății, mărturia mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) C. pen. ar fi de competența teritorială a Tribunalului Bacău (locul săvârșirii presupuselor infracțiuni - sediul DNA Bacău - art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., coroborat cu aspectul întocmirii rechizitoriului de către DNA - art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.). Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău nu a luat în considerare la acest moment procesual aspectul legalității trimiterii în judecată de către DNA - ST Bacău a inculpaților E. și F. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) C. pen., aspecte ce ar putea face însă obiectul unei analize aprofundate de către judecătorul de cameră preliminară competent teritorial, având în vedere dispozitivul și considerentele Deciziei CCR nr. 231 din 06 aprilie 2021 (DNA - ST Bacău a început urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă într-un dosar separat de cel inițial deschis pentru infracțiuni de corupție și apoi a reunit cauzele, fără existența unei legături aparente de conexitate etiologică sau consecvențială), dar având în vedere totodată și dispozițiile Deciziei CCR nr. 236/2020 (dreptul martorului la tăcere și neautoincriminare). Chiar acreditând că aparența de legalitate a trimiterii în judecată pentru această infracțiune de mărturie mincinoasă există, completul de judecători de cameră preliminară din contestație nu a fost de acord cu raționamentul judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței de fond care, explicit și implicit, a motivat că atunci când există două sau mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial, ar fi competentă oricare dintre aceste instanțe sesizată de Ministerul Public prin rechizitoriu, întrucât C. proc. pen. nu împarte infracțiunile în categorii de "principale și secundare". S-a arătat că în C. proc. pen., art. 41 alin. (3) se referă la situația în care ar fi competente oricare dintre instanțe atunci când o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe. Or, instanța a apreciat că nu aceasta este ipoteza procedurală din speța de față. Simpla lecturare a rechizitoriului denotă că pentru infracțiunile clasice de corupție, luare și dare de mită, este competent teritorial Tribunalul Bihor, în timp ce pentru infracțiunile care nu sunt de corupție, și pentru care trebuie lămurit sub aspectul legalității trimiterii în judecată dacă ar fi putut face obiectul urmăririi penale de către DNA - ST Bacău, mărturia mincinoasă, este competent teritorial Tribunalul Bacău. Altfel spus, aceeași infracțiune nu a fost săvârșită în circumscripția teritorială a mai multor instanțe pentru a fi incident art. 41 alin. (3) C. proc. pen. ci, pentru 2 infracțiuni - luarea de mită și darea de mită - este competent teritorial Tribunalul Bihor, în timp ce pentru mărturia mincinoasă este competent Tribunalul Bacău. Pentru această situație, s-a arătat că nu există dispoziții normative procedurale exprese și lipsite de echivoc, dar pe cale pretoriană, de exemplu prin încheierea nr. 260/2020 din 09 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în soluționarea unui conflict negativ de competență teritorială, s-au stabilit cu titlu de principiu anumite criterii. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod judicios din punct de vedere logico - juridic că, atunci când sunt competente pentru infracțiuni diferite mai multe jurisdicții teritoriale, trebuie avut în vedere, în primul rând, "interesul bunei desfășurări a actului de justiție, a aflării cu celeritate a adevărului și a administrării probatoriului". În speța respectivă, Înalta Curte a stabilit, în disonanță cu concluzia judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței de fond din speța de față, că nu este indiferent actului de justiție unde s-a desfășurat cea mai mare parte a presupusei activități infracționale și, de asemenea, unde au domiciliul martorii indicați în citativul rechizitoriului, aceste elemente cântărind hotărâtor în alegerea instanței competente teritorial, statuându-se că buna administrare a justiției presupune și o bună administrare a probatoriului din punct de vedere logistic și financiar. Or, aplicând aceste criterii logice și de bună administrare a justiției la problema stabilirii competenței teritoriale în prezenta cauză, instanța a apreciat că, deși în expunerea pe scurt (capitolul "În drept" din rechizitoriu) a acuzației în materie penală nu este precizat, probabil dintr-o simplă eroare, locul săvârșirii infracțiunilor de luare și dare de mită, la filele x din actul de sesizare rezultă că întâlnirea la care s-ar fi efectuat promisiuni de foloase necuvenite - bani de către B., în presupusă complicitate cu D., și unde această pretinsă promisiune ar fi fost acceptată de inculpatul A., cu sprijinul lui C., a fost un local - restaurant/pensiune din localitatea Băile Felix, situat în județul Bihor. Completul nu a redat în integralitate situația de fapt și a arătat că, întrucât luarea de mită și darea de mită sunt infracțiuni denumite în doctrină și jurisprudență de "consumare anticipată", simpla promisiune și simpla acceptare a promisiunii constituie consumarea și deci săvârșirea infracțiunilor, iar stabilirea detaliilor presupusei activități infracționale de dare și respectiv luare de mită în localitatea Băile Felix din județul Bihor conduce la atribuirea, conform art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a competenței teritoriale de soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Bihor. Întrucât infracțiunile de dare și luare de mită se consumă anticipat prin simpla promisiune/acceptare a promisiunii, alte eventuale alte executare ce ar fi avut loc în circumscripția teritorială a altor tribunale, cum ar fi Prahova, respectiv București (presupuse acte de primire a sumelor de bani prin remiteri prin intermediul unor societăți comerciale) nu conduc la schimbarea locului săvârșirii presupuselor infracțiuni de corupție, care rămân consumate prin promisiune/acceptarea pretinsei promisiuni în județul Bihor, localitatea Băile Felix. Mergând mai departe în analiză și respectând aceleași criterii expuse în încheierea nr. 260/2020 din 09 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în soluționarea unui conflict negativ de competență teritorială, completul de judecători de cameră preliminară constată că toți cei 3 martori pe care Ministerul Public îi propune în susținerea acuzației au domiciliul în mun. Oradea, altfel spus în circumscripția teritorială a Tribunalului Bihor (despre alți 3 martori se afirmă că declarațiile acestora nu sunt utile în soluționarea cauzei). Totodată, inculpata D. este domiciliată în mun. Oradea, iar fondul situației de fapt se referă la presupuse infracțiuni de dare/luare de mită ce au avut drept pretext executarea contractelor încheiate de SC G. SA Oradea (tot în circumscripția teritorială a Tribunalului Bihor) cu Administrația Națională "Apele Române" prin intermediul unităților subordonate și decontarea facturilor emise de prima societate în executarea contractelor: 1) Amenajarea Valea lui Vasile, județul Bihor; 2) Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităților natural produse în bazinul hidrologic Crișul Negru, județul Bihor; 3) Amenajarea râul Crișul Repede, județul Bihor . Toate aceste puncte geografice sunt situate în județul Bihor, iar eventuale mijloace de probă ce ar fi legate de executarea acestor contracte în conexitate cu presupusele infracțiuni de corupție în mod cert vor fi administrate mult mai facil de Tribunalul Bihor decât de Tribunalul Bacău. Curtea de Apel Bacău a apreciat că aceste elemente ale situației de fapt converg către concluzia că, între Tribunalul Bacău, ce ar putea fi competent teritorial doar pentru o eventuală judecată a pretinselor infracțiuni de mărturie mincinoasă (în ipoteza depășirii filtrului de analiză a legalității efectuării urmăririi penale de DNA - ST Bacău pentru această infracțiune) și Tribunalul Bihor - competent teritorial pentru infracțiunile de corupție, principiul bunei administrări a justiției conduce la necesitatea declinării competenței teritoriale în favoarea acestei din urmă instanțe. Prin încheierea din 30 mai 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, invocată de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Oradea. În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a prezentei cauze având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul cu nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău. În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Oradea, a reținut că dosarul a fost inițial înregistrat la Tribunalul Bacău. Prin încheierea nr. 208/CP/21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, au fost admise contestațiile formulate de inculpații A., B., C. și D. împotriva încheierii nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, precum și a încheierii din data 23 noiembrie 2020, ambele pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, în soluționarea dosarului penal nr. x/2020 Au fost desființate încheierile amintite, și în rejudecare, În baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, și În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 41 alin. (5) teza a II - a C. proc. pen., a fost declinată în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor competența de soluționare a prezentei cauze având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul cu nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău. Referitor la criticile de inadmisibilitate privind invocarea necompetenței teritoriale în acest stadiu procesual, în opinia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, acestea nu pot fi primite, pentru că, în cauza de față, Tribunalul a fost învestit cu rechizitoriul întocmit la data de 30 septembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Bacău, ca urmare a hotărârii de declinare a Curții de Apel Bacău, reluându-se procedura de cameră preliminară în fața judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor. Raportându-se la art. 342 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor a apreciat că are obligația legală de a verifica la rândul său, competența instanței, indiferent de modalitatea de învestire. S-a reținut că încheierea nr. 208/CP/21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 347 C. proc. pen., este definitivă, dar, în același timp, s-a reținut că "hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac" (conform art. 50 alin. (4)). În cauza de față, însă, s-a apreciat că judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor nu realizează un control judiciar asupra hotărârii de declinare, ci efectuează propria verificare asupra competenței. Cât privește faptul că, hotărârea de declinare a fost pronunțată de o instanță superioară, în speță Curtea de Apel Bacău - s-a arătat faptul că, aceasta, în contestație, a desființat hotărârile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău și în rejudecare s-a pronunțat asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău. Efectele juridice ale încheierii nr. 208/CP/21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău sunt similare oricărei hotărâri de declinare de competență. Tribunalul Bihor - judecătorul de cameră preliminară, verificându-și la rândul său competența (teritorială), a constatat că în cauza de față, DNA - Serviciul Teritorial Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de director general al Administrației Naționale "Apele Române", în perioada 17 mai 2017 - 30 iunie 2017, i-a solicitat inculpatului B., administrator de fapt al SC G. SA Oradea, remiterea unor sume de bani, indicându-i totodată și societățile comerciale în contul cărora urma ca aceștia să fie virați, respectiv SC H. SRL și SC I., societăți controlate de C., un apropiat al lui A.. Banii au fost pretinși de A. în legătură cu atribuțiile sale de serviciu privitoare la alocarea de fonduri pentru executarea contractelor încheiate de SC G. SA cu Administrația Națională "Apele Române" prin intermediul unităților subordonate și cu decontarea facturilor emise de SC G. SA în executarea acestor contracte, respectiv: "Amenajare Valea lui Vasile jud. BH", "Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităților natural produse în b.h. Crișul Negru, județ BH ", "Amenajare râul Crișul Repede, județ BH". Urmare a acestei pretinderi, în perioada 20 iunie 2017 - 16 martie 2018, SC H. SRL cu sediul în județ Prahova și SC I. cu sediul în județ Prahova, ambele controlate de C., au emis către SC J. SRL Deva, societate în care B. era asociat cu inculpata D., partenera sa de viață și totodată administrator al societății, un număr total de 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roșie și afluenți" și "Amenajare râul Crișul Repede, jud. Bihor", lucrări care în realitate nu au fost executate de SC H. SRL și SC I. Inculpatul B. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii corespondente de dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al SC G. SA Oradea, în perioada 17 mai 2017 - 30 iunie 2017, a acceptat solicitarea lui A., la acea dată director general al Administrației Naționale "Apele Române", de a-i remite sume de bani prin intermediul unor societăți comerciale indicate de acesta, respectiv SC H. SRL și SC I., societăți controlate de C., un apropiat al lui A.. Banii au fost pretinși de A. în legătură cu atribuțiile sale de serviciu privitoare la alocarea de fonduri pentru executarea contractelor încheiate de SC G. SA cu Administrația Națională "Apele Române" prin intermediul unităților subordonate și cu decontarea facturilor emise de SC G. SA în executarea acestor contracte, respectiv: "Amenajare Valea lui Vasile jud. BH", "Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităților natural produse în b.h. Crișul Negru, județ BH ", "Amenajare râul Crișul Repede, județ BH ". Urmare a acestei pretinderi, SC J. SRL Deva, societate în care B. era asociat cu D., partenera sa de viață și totodată administrator al societății, a înregistrat un număr total de 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA emise de SC H. SRL cu sediul în județ Prahova și SC I. cu sediul în județ Prahova, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roșie și afluenți" și "Amenajare râul Crișul Repede, jud. Bihor", lucrări care în realitate nu au fost executate de SC H. SRL și SC I.. SC J. SRL a achitat către SC H. SRL și SC I. în perioada 28 iulie 2017 - 6 mai 2019 suma totală de 4.830.464,02 RON. Inculpatul C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, având controlul de fapt cu privire la activitățile comerciale ale SC H. SRL cu sediul în județ Prahova și SC I. cu sediul în județ Prahova, în perioada 20 iunie 2017 - 16 martie .2018, a dispus emiterea de către cele două societăți a 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA către SC J. SRL Deva reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roșie și afluenți" și "Amenajare râul Crișul Repede, jud. Bihor", deși știa că cele două societăți nu au executat niciun fel de lucrări la aceste obiective. În perioada 28 iulie 2017 - 6 mai 2019, în baza acestor facturi fiscale fictive, a primit prin intermediul SC H. SRL și SC I. de la SC J. SRL Deva, controlată de inculpatul B., suma totală de 4.830.464,02 RON, cunoscând că banii au reprezentat mita solicitată de A., director general al Administrației Naționale "Apele Române", lui B., asociat al SC J. SRL și că inculpatul A. a indicat societățile H. SRL și I. în conturile cărora să fie virați banii pretinși de la B.. Prin aceste acțiuni l-a ajutat în mod direct pe A. să săvârșească infracțiunea de luare de mită în modalitatea primirii de sume de bani necuvenite pentru altul. Inculpata D. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul B. să remită sumele de bani pretinse în perioada 17 mai 2017 - 30 iunie 2017 de inculpatul A., la acea dată director general al Administrației Naționale "Apele Române", în legătură cu atribuțiile sale de serviciu privitoare la alocarea de fonduri pentru executarea contractelor încheiate de SC G. SA cu Administrația Națională "Apele Române" prin intermediul unităților subordonate și cu decontarea facturilor emise de SC G. SA în executarea acestor contracte, respectiv: "Amenajare Valea lui Vasile jud. BH", "Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităților natural produse în b.h. Crișul Negru, județ BH", "Amenajare râul Crișul Repede, județ BH ". Astfel, în calitate de asociat și administrator al SC J. SRL Deva, a înregistrat un număr total de 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA emise de SC H. SRL cu sediul județ Prahova și SC I. cu sediul în județ Prahova, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roșie și afluenți" și "Amenajare râul Crișul Repede, jud. Bihor", lucrări care în realitate nu au fost executate de SC H. SRL și SC I.. Totodată, a dispus plata de către SC J. SRL către SC H. SRL și SC I., în perioada 28 iulie 2017 - 6 mai 2019, a sumei totale de 4.830.464,02 RON. În fapt, D. cunoștea că emiterea facturilor și efectuarea plăților s-au realizat fără existența vreunei contraprestații din partea SC H. SRL și SC I., iar banii plătiți au reprezentat obiectul infracțiunii de dare de mită, conform înțelegerii dintre B. și A. Inculpatul E. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), (2) lit. d) C. pen., constând în aceea că fiind audiat în calitate de martor la data de 28 august 2020 în Dosarul nr. x/2020 instrumentat de DNA - ST Bacău a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele și împrejurările esențiale soluționării cauzei. Inculpatul F. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), (2) lit. d) C. pen., constând în aceea că fiind audiat în calitate de martor la data de 28 august 2020 în Dosarul nr. x/2020 instrumentat de DNA - ST Bacău a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele și împrejurările esențiale soluționării cauzei. Raportat la elementele descriptive ale acuzațiilor penale formulate în rechizitoriul emis la data de 30 septembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Bacău - judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, verificând aplicabilitatea primului criteriu al competenței teritoriale (locul săvârșirii infracțiunii), a apreciat, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită - că în rechizitoriu se indică faptul că infracțiunea ar fi fost săvârșită, în varianta pretinderii "unor sume de bani" în perioada 17 mai - 30 iunie 2017, de la inculpatul B., administrator al SC G. SA Oradea, în legătură cu executarea unor contracte încheiate cu Administrația Națională "Apele Române" (ANAR). S-a constatat că în rechizitoriu nu se indică locația în care s-a "pretins mita", locul săvârșirii infracțiunii nefiind indicat în concret. Aceeași situație se regăsește și în cazul infracțiunii de dare de mită, procurorul neindicând în concret în rechizitoriu locația în care se afla inculpatul B. atunci când "a acceptat solicitarea inculpatului A.". Faptul că, obiectul contractelor încheiate de SC G. SA și ANAR vizau lucrări hidrotehnice pe raza teritorială a județului Bihor, nu semnifică în mod automat că acesta ar fi locul săvârșirii infracțiunilor de dare/luare de mită, cu atât mai mult cu cât, în rechizitoriu se susține că aceste infracțiuni s-ar fi săvârșit prin crearea unui circuit comercial fictiv SC J. SRL Deva - SC H. SRL/SC I., prin intermediul căruia inculpatul B. ar fi remis suma de 4.830.464,02 RON către inculpatul A.. De altfel, s-a constatat că în niciun moment procurorul nu indică în rechizitoriu, faptul că locul săvârșirii infracțiunilor de luare/dare de mită ar fi în Bihor, respectiv într-un restaurant din stațiunea Băile Felix. Singura referire din rechizitoriu cu privire la această locație, constă într-un paragraf care conține aprecierea procurorului asupra declarațiilor date de inculpații A. și C. ("Inculpații A. și C. admit că s-au întâlnit cu B. la o petrecere în Băile Felix însă precizează că discuțiile privitoare la o eventuală colaborare au avut loc doar între cei din urmă, fără nicio implicare a lui A.. Raportat la probatoriul administrat, aceste susțineri nu pot fi primite însă declarațiile sunt relevante cu privire la faptul că C. putea implica SC H. SRL și SC I. în operațiuni comerciale, deși oficial nu deținea nicio calitate care să îi confere acest drept"- pag. 29 din rechizitoriu). În opinia Tribunalului Bihor, concluzia care rezidă, cel puțin la acest moment procesual, este faptul că locația în care s-a materializat acordul de voință în privința dării/luării de mită nu este determinată și nici determinabilă. În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la luare de mită - s-a constatat că în rechizitoriu se arată că inculpatul C. l-a ajutat în mod direct pe inculpatul A. să săvârșească infracțiunea de luare de mită în modalitatea primirii de sumelor de bani, în speță fiind vorba de suma totală de 4.830.464,02 RON, obținută de la inculpatul B. prin interpunerea unei relații comerciale fictive între SC J. SRL Deva și respectiv SC H. SRL/SC I., acestea din urmă încasând 2.796.513,02 RON și respectiv 2.033.951 RON. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a arătat că, trecând peste faptul că nu există o corelație între acuzația de luare de mită și cea de complicitate la luare de mită - având în vedere descrierea acestei infracțiuni, denotă că locul săvârșirii infracțiunii este locul încasării sumelor de bani. Or, SC H. SRL are sediul în oraș Vălenii de Munte județ Prahova și SC I. cu sediul în județ Prahova. Din procesul-verbal întocmit la 04 august 2020 rezultă că în conturile bancare ale SC I. deschise la K. și Agenția Vălenii de Munte (conform document - fila x), a fost încasată (în perioada 31 octombrie 2017-01 noiembrie 2018) suma totală de 2.033.951 RON, de la SC J. SRL Deva; a fost retrasă în numerar 445.477 RON (în perioada 31 octombrie 2017-31 decembrie 2018) de inculpatul F.. Din procesul-verbal întocmit la aceeași dată rezultă că în contul bancar al SC H. SRL deschis la K. s-a încasat de la SC J. SRL Deva și SC L. SRL suma totală de 2.797.048,02 RON, în perioada 28 iulie 2017 - 20 iunie 2019, fiind retrasă în numerar suma totală de 898.600 RON, din care inculpatul E. a retras suma de 865.600 RON iar M. (fiul inculpatului C.) a retras suma de 33.000 RON. Prin urmare, având în vedere aceste elemente concrete, în opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor locul săvârșirii infracțiunii este Ploiești, respectiv Vălenii de Munte, jud. Prahova. În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la darea de mită - s-a constatat că în rechizitoriu se arată că inculpata D. l-a ajutat pe inculpatul B. să remită sumele de bani pretinse de inculpatul A., cu titlu de mită, dispunând plata de către SC J. SRL Deva către SC H. SRL și SC I. sumei totale de 4.830.464,02 RON. Plata s-a efectuat prin viramente bancare, societatea deținând cont bancar deschis la N. În opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor locul săvârșirii infracțiunii este mun. Deva, județul Alba. În ceea ce privește infracțiunile de mărturie mincinoasă, s-a apreciat că locul săvârșirii acestora este mun. Bacău - inculpații E. și F. fiind audiați la sediul DNA-Serviciul Teritorial Bacău. Concluzionând asupra celor reținute anterior, Tribunalul Bihor a apreciat că pentru infracțiunile de dare/luare de mită - locul săvârșirii infracțiunii nu este determinat, la acest moment procesual; pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită - locul săvârșirii infracțiunii este Ploiești, respectiv Vălenii de Munte, jud. Prahova; pentru infracțiunea de complicitate la darea de mită - locul săvârșirii infracțiunii este mun. Deva, jud. Alba; pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă - locul săvârșirii infracțiunii este Bacău, jud. Bacău. Având în vedere criteriul "locul săvârșirii infracțiunii" ținând cont de dispozițiile art. 41 alin. (3) C. proc. pen. (care se aplică ca și normă de drept comun), s-a apreciat că oricare dintre instanțele în circumscripția cărora s-au săvârșit infracțiunile, este competentă să judece, respectiv: Tribunalul Bacău, Tribunalul Prahova și Tribunalul Alba. Într-o altă ordine de idei, în ipoteza în care s-ar aprecia totuși că Tribunalul Bihor ar fi competent teritorial, în legătură cu infracțiunile de dare/luare de mită - Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a apreciat că raționamentul avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 260/2020 din 09 iulie 2020, nu este aplicabil cauzei de față. În primul rând, s-a arătat că nu se pune problema ca presupusa activitate infracțională să fi fost desfășurată în cea mai mare parte, pe raza teritorială a județului Bihor, în condițiile în care, acuzațiile penale sunt formulate pe marginea fictivității efectuării lucrărilor hidrotehnice de către subcontractorii SC H. SRL și SC I., neavând relevanță modul de executare al contractelor de lucrări încheiate de A.N.A.R. și SC G. SA și respectiv subcontractorii acesteia. De altfel, din declarația dată de inculpatul F. (declarația de martor din 28 august 2020) rezultă că nici nu se contestă faptul că SC H. SRL și SC I. nu ar fi efectuat prin mijloace proprii, lucrările hidrotehnice (acesta susținând că executarea lucrărilor s-ar fi făcut de o firmă din Republica Moldova, a cărei denumire nu o mai reține și nici numele reprezentantului legal al acelei firme - astfel că, la acest moment, nici nu se poate efectua o evaluare asupra probațiunii care s-ar impune. De altfel, în ipoteza dată, administrarea mai facilă a probelor - constând în audierea martorilor din Republica Moldova - s-ar realiza de Tribunalul Bacău, având în vedere aproprierea geografică). Cât privește aspectul legat de domiciliul martorilor acuzării - Tribunalul Bihor a arătat că în prezenta cauză penală, în actul de sesizare sunt indicați doar 3 martori, astfel că audierea acestora nu prezintă inconveniente majore sub aspectul audierii nemijlocite și cu celeritate, de oricare dintre instanțele competente teritorial (spre deosebire de situația avută în vedere de ICCJ, prin încheierea anterior indicată, în cauza respectivă existând o multitudine de martori (89), o mare majoritate a acestora (27) având domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Timiș) . Revenind asupra aspectului anterior reținut, respectiv faptul că mai multe instanțe au fost identificate a fi competente teritorial să judece prezenta cauză - dintre acestea, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a apreciat că Tribunalul Bacău este competent să judece prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., fiind instanța inițial investită. În acest sens, s-a arătat că au fost avute în vedere considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 409/01.07.2021, pronunțată asupra unui conflict de competență teritorială - conform cărora, în situația unor sesizări succesive, sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., competența revenind instanței mai întâi sesizate. Examinând cauza penală de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întrerupt cursul justiției pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege. Cauza pendinte are ca obiect verificarea legalității sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x din data de 30 septembrie 2020 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Bacău, a administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în cauza privind pe inculpații A., C., B., D., E. și F. pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Prin încheierea din 23 noiembrie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 47 alin. (3) C. proc. pen. și art. 41 C. proc. pen., a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău invocată de inculpații A., B., D., C., E. și F., ca nefondată. Prin încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a respins cererile și excepțiile formulate de fiecare dintre inculpații A., B., D., C., E., F., prin apărători. În baza art. 342 C. proc. pen. raportat la art. 35, art. 41 C. proc. pen., a constatat competența Tribunalului Bacău, sub aspect funcțional, material și teritorial în soluționarea cauzei și, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății. Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații A., B., D., C., E., F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de apel Bacău. Prin încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru minori și de familie, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, invocată de către inculpați, s-a declinat în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, prin care au fost trimiși în judecată inculpații. Prin încheierea din 30 mai 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, invocată de procurorul DNA-Serviciul Teritorial Oradea. În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău. În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Înalta Curte constată că raportul juridic cu care a fost învestită nu îndeplinește condițiile conflictului negativ de competență deoarece nu există o declinare reciprocă a competenței între două instanțe. În speță, o Curte de Apel a stabilit, prin admiterea căii de atac declarate împotriva hotărârii unui tribunal care, între altele, dispusese și asupra propriei competențe, ca respectiva cauză să fie judecată de un alt tribunal decât cel inițial învestit. Astfel, prin hotărârea sa definitivă, Curtea de Apel a analizat și a decis asupra competenței funcționale a tribunalului. Conflictul de competență este împrejurarea în care două sau mai multe instanțe sesizate simultan sau succesiv cu aceeași cauză, se declară competente să judece cauza (conflictul pozitiv de competență) sau își declină succesiv una alteia competența de a judeca cauza (conflictul negativ de competență). În aceste condiții, una din aceste două instanțe va fi competentă a judeca respectiva cauză în urma soluționării conflictului de competență, fiind aplicabile prevederile referitoare la competența funcțională, materială, personală și teritorială. Or, analizând istoricul cauzei, Înalta Curte constată că nu este învestită cu un veritabil conflict negativ de competență, neexistând două instanțe care își declină succesiv una alteia competența, astfel cum prevede textul de lege, ci se constată că este întrerupt cursul justiției. Noțiunea de întrerupere a cursului justiției semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală - O., Considerații în legătură cu noțiunea de întrerupere a cursului justiției în procesul penal în Revista Dreptul-Uniunea Juriștilor nr. 9/2012. Făcând un examen doctrinar, dar jurisprudențial, se observă că se ivește un caz de întrerupere a cursului justiției dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) există o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare; b) încălcarea a fost realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural penală respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței, conflictul de competență. În doctrina juridică s-a menționat că întreruperea cursului justiției este o situație excepțională care constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal. În speță, Curtea de Apel Bacău, ca instanță superioară, a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, faptul că Tribunalul Bacău nu este competent să judece cauza având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și a trimis cauza la Tribunalul Bihor. Hotărârea Curții de apel dată într-o cale de atac are rolul de a stabili competența funcțională. Ulterior, se observă că Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău. Se constată că Tribunalul Bihor, fiind sesizat în urma unei hotărâri definitive (încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală, și pentru minori și de familie) care a statuat asupra competenței, nu a acceptat să judece cauza în considerarea acelorași argumente legate de competența teritorială, această instanță neavând posibilitatea să-și decline competența decât pentru motive noi, care să nu fi fost avute în vedere de judecătorii de cameră preliminară. Mai mult, se constată că Tribunalul Bihor a dispus trimiterea dosarului unei instanțe referitoare la care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecată că este necompetentă. Nefiind respectate condițiile prevăzute de art. 51 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea că în încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru minori și de familie, s-a folosit în exprimare de către această instanță instituția "declinării de competență" și nu "trimiterea cauzei" la Tribunalul Bihor, nu conduce la concluzia că obiectul cauzei cu care este învestită instanța supremă îl reprezintă un conflict negativ de competență în cadrul căruia trebuie să existe două instanțe care să își decline succesiv una alteia competența de a judeca cauza. Curtea de Ap