ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din data de 06 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni:

- delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată SC B. SA;

- delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată C.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile SC B. SA și C. împotriva inculpatului.

În baza art. 276 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin rechizitoriul din data de 30.09.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, înregistrat sub nr. x/2020, la data de 02.10.2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. - funcționar public în sensul legii penale - a încasat suma de 175.071 RON în contul de consemnare x deschis pe numele executorului judecătoresc (compusă din suma de 750 RON încasată în data de 27.06.2014, suma de 60.221 RON și suma de 114.100 RON încasate în data de 29.07.2014), în urma popririi înființate asupra conturilor debitorului B. SA deschise la D. (deși această plată nu mai era datorată, întrucât debitorul acoperise integral debitul de executat în 32 dosare de executare deschise în anul 2011 la B.E.J. A., în sumă de 330.602 RON, la data de 16.06.2014) iar, după încasările succesive, și-a însușit aceste sume prin transferul lor inițial în alt cont aparținând B.E.J. A., iar, ulterior, prin retrageri în numerar efectuate în perioada 31.04 - 4.09.2014;

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. - funcționar public în sensul legii penale - efectuând executarea silită în dosarul nr. x/2011, a încălcat, în scopul obținerii unui folos patrimonial pentru sine, dispozițiile art. 562 și art. 563 din C. proc. civ. din 1865, norme care îi impun executorului judecătoresc obligația de a proceda la eliberarea sumei de bani realizată prin urmărirea silită către creditorul urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, până la acoperirea integrală a drepturilor sale, conform ordinii de preferință, iar inculpatul A. nu s-a achitat de această obligație, nefăcând nicio mențiune în dosarul de executare nr. x/2011 cu privire la încasarea sumei de 9.461 RON datorate creditorului C.;

- delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. - funcționar public în sensul legii penale - efectuând executarea silită în dosarul nr. x/2011, după ce a intrat în posesia sumei de 9.461 RON datorate creditorului C., la data de 28.03.2013, și-a însușit-o în interes propriu, retrăgând-o din contul de consemnare (cu mențiunea că, după declanșarea urmăririi penale la data de 2 octombrie 2018, inculpatul a restituit suma de 9.461 RON către B. SA, la data de 12 noiembrie 2018).

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângerile, adresele și declarațiile părții civile B.; ordonanțe de predare înscrisuri- f. x; copiile dosarelor de executare nr. x; copie dosar executare nr. x/2011 - copie dosar executare nr. x/2018; corespondența purtată de B. SA cu inculpatul A.; adresă B.; copie sentința civilă nr. x/26.05.2015 ; înscrisuri depuse de inculpat în apărare; ordonanțe obținere și analiză date; procese-verbale specialiști; referate obținere date ; încheieri instanță și mandate de supraveghere tehnică; coroborate cu declarațiile inculpatului A.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-au constatat următoarele:

- prejudiciul cauzat persoanei vătămate B. SA, în cuantum de 175.071 RON, nu a fost recuperat, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă;

- prejudiciul cauzat persoanei vătămate C., în cuantum de 9.461 RON, nu a fost recuperat, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.000 RON.

Prin încheierea nr. 3 din 26.01.2011 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, în baza art. 345 alin. (2) și art. 346 alin. (3) lit. b) și 4 indice 2 C. proc. pen., coroborat cu art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost acesta interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17 iulie 2017, în condițiile art. 102 alin. (3) C. proc. pen., s-au admis cererile și excepțiile cu privire la legalitatea efectuării urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în prezenta cauză, legalitatea administrării probelor și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu, formulate de inculpatul A., executor judecătoresc și, totodată, avocat pe tabloul avocaților incompatibili din Baroul Bacău, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din 30.09.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare în formă continuată, prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu, prevăzut de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. și delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

S-au desființat toate actele de urmărire penală, înțelegând prin această noțiune toate actele procesuale și procedurale efectuate și întocmite în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și organele de cercetare penală delegate de acesta, inclusiv cele de administrare a probelor, începând cu ordonanța de extindere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice nr. x/2018 din 21.06.2019 și până la rechizitoriul de sesizare a instanței nr. x/2018 din 30.09.2020, inclusiv, ca fiind efectuate cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența după materie și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.

S-au exclus toate probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale începând cu data de 21.06.2019 și până la data emiterii rechizitoriului, respectiv 30.09.2020, inclusiv.

S-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea declinării acesteia, în cursul urmăririi penale, către organul de urmărire penală competent atât după materie, cât și după calitatea persoanei.

Prin încheierea nr. 202 din 09.03.2021 pronunțată de ÎCCJ s-au admis contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, intimatul inculpat A. și partea civilă B., s-a desființat încheierea menționată mai sus și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. x/2020/a1*, când judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea nr. 9 din data de 19.05.2021, a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării Curții de Apel Bacău cu rechizitoriul nr. x/2018, emis la data de 30 septembrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Prezent la judecarea cauzei, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare a instanței, precum și faptul că are dreptul să nu facă nicio declarație, că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 05.10.2021, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 alin. (1) C. proc. pen., a actului de sesizare a instanței, inculpatul a fost întrebat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În prezența apărătorului ales, inculpatul A. a arătat că dorește să se judece conform procedurii de drept comun, rezervându-și dreptul de a da declarații la un termen subsecvent.

Cu privire la probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu solicită o readministrare a lor, ci doar o audiere a părții civile C.

Reprezentantul Ministerului Public și reprezentantul părții civile B. SA nu au solicitat readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

La termenul de judecată din 20.10.2021, a fost audiată partea civilă C.

La solicitarea părții civile SC B. SA, s-au depus la dosar înscrisuri din dosarele de executare întocmite de către inculpat (dos. i).

La solicitarea inculpatului, s-au depus la dosar înscrisuri reprezentând hotărâri judecătorești, extrase de cont ale inculpatului și soluții de practică judiciară, decizia civilă nr. 884/R/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul x/2011, sentința civilă nr. 12855/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2011, decizia civilă nr. 1185/R/14.05.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul x/2011, sentința civilă nr. 13681/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/2011 și procesul-verbal din data de 17.07.2015.

La termenul de judecată din data de 12.01.2022, instanța a procedat la audierea inculpatului A. (vol II d.i.), în prezența apărătorului ales.

Analizând ansamblul materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

La data de 24.04.2018, reprezentanții B. SA, cu sediul în București, str. x, au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la activitatea executorului judecătoresc A.. În plângerea formulată, persoana vătămată a menționat faptul că, în urma înființării unei popriri de către B.E.J. A. la D., unitatea bancară a virat, la datele de 20.06.2014 și 29.07.2014, în contul executorului judecătoresc trei sume - 60.221 RON, 114.110 RON și 750 RON, deși această plată, în sumă totală de 175.071 RON, nu mai era datorată, iar ulterior executorul a refuzat restituirea ei.

Probele administrate în cauză au relevat că, prin sentința civilă nr. 656 din data de 15 aprilie 2011, pronunțată de magistrații judecători din cadrul Tribunalului Bacău, în dosarul nr. x/2009, definitivă la data de 2 septembrie 2011, a fost admisă acțiunea pentru litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești promovată de reclamanții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL. și MMMM., toți reclamanții cu sediul procesual ales la Cabinet avocat NNNN., în contradictoriu cu pârâta B. SA - membru B. și a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant cota parte din profitul net obținut în anii 2006, 2007 și 2008, în cuantum de 5%, în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

La data de 2 septembrie 2011, avocata OOOO., în calitate de presupus reprezentant al celor 87 de creditori a apelat la serviciile inculpatului A., solicitând executarea sentinței civile nr. 656 din data de 15 aprilie 2011. În consecință, la B.E.J. A. au fost înregistrate 87 de dosare de executare, în cadrul cărora inculpatul A. a emis somații de plată, însoțite de procese-verbale de cheltuieli de executare și rapoarte de expertiză întocmite individual pentru fiecare dosar, dar și adrese de înființare a popririi pentru creanța în sumă totală de 907.130 RON, adresată mai multor unități bancare, printre care PPPP. și D. (la data de 15.09.2011). În urma pronunțării unor hotărâri de către instanțele bucureștene în materia contestațiilor la executare, creanța a fost diminuată, inițial, până la valoarea de 799.283 RON, iar ulterior, la valoarea de 330.602 RON.

La data de 13.06.2014, inculpatul a emis o adresă către PPPP. SA București, în care menționa că revine la adresa de înființare poprire primită de unitatea bancară și aduce la cunoștință că suspendarea executării pronunțată în dosarul nr. x/2014 se referă doar la cei trecuți în acțiunea de chemare în judecată de către SC B. SA, 32 de creditori nefigurând ca intimați în dosarul respectiv. În consecință, inculpatul solicita băncii "ca în cursul zilei de astăzi sau în cel puțin o zi de la primirea prezentei să efectuați plata pentru creditorii din tabel, pentru suma totală de 330.602 RON". Adresa a fost semnată de inculpat și purta ștampila B.E.J. A.

S-a arătat că suma de 330.602 RON a fost virată de debitorul SC B. SA, a fost poprită de bancă și transferată prin ordin de plată în contul executorului judecătoresc de PPPP. SA București, la data de 16.06.2014.

Deopotrivă, s-a constatat că inculpatul A. nu a procedat la dispunerea desființării popririi prin adresă către D., deși cauza în temeiul căreia s-a înființat poprirea a încetat să mai existe, începând cu data de 16.06.2014. În urma solicitărilor repetate și exprese ale debitorului B. SA, B.E.J. A. a emis și către D. o adresă de sistare a popririi, însă abia la data de 26.11.2014. În consecință, în lipsa unei astfel de dispoziții din partea inculpatului, unitatea bancară a procedat la virarea, la datele de 20.06.2014 și 29.07.2014, în contul B.E.J. A., a trei sume - 60.221 RON, 114.110 RON și 750 RON, totalizând 175.071 RON.

De asemenea, instanța a mai arătat că inculpatul A., la data de 13.06.2014, a emis adresa menționată anterior către PPPP. SA București, în care făcea referire expresă la suma totală de executat (creanță certă, lichidă și exigibilă) de 330.602 RON. S-a menționat și faptul că, la data de 29.04.2016, inculpatul A. a dispus sistarea popririi în celelalte dosare de executare, pentru diferența de 468.861 RON, apreciindu-se că aceste documente demonstrează faptul că, în luna iunie 2014, executorul judecătoresc nu mai efectua executarea silită în bloc în toate cele 87 dosare de executare înregistrate sub nr. x/2011, hotărârile judecătorești pronunțate impunând împărțirea acestora în trei părți, respectiv 32 dosare de executare vizând suma de 330.602 RON (executare realizată la data de 16.06.2014), 44 dosare de executare vizând suma de 468.861 RON (executare desființată de instanță prin sentința civilă nr. 10029 din data de 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 376R/5.04.2016 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și 21 dosare vizând suma de 107.847 RON (executare silită desființată de instanță, creditorii nu au mai declarat recurs).

Analiza datelor bancare efectuată de specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a relevat faptul că operațiunea de încasare a sumei de 175.071 RON a fost consemnată în contul x astfel: 750 RON în data de 27.06.2014, 60.221 RON și 114.100 RON în data de 29.07.2014. Cea mai mare parte a fost transferată de inculpat în data de 31.07.2014 în contul x, respectiv 173.480 RON. În perioada imediat următoare, inculpatul a retras din cont suma în numerar, astfel: 6.500 RON în data de 31.07.2014; 11.691 RON în data de 01.08.2014; 11.950 RON în data de 04.08.2014; 35.119 RON în data de 05.08.2014; 20.000 RON în data de 06.08.2014; 8.450 RON în data de 07.08.2014; 10.000 RON în data de 26.08.2014; 9000 RON în data de 27.08.2014; 8.940 RON în data de 28.08.2014; 23.034 RON în data de 01.09.2014; 26.186 RON în data de 02.09.2014; 31.922 RON în data de 03.09.2014; 84.393 RON în data de 04.09.2014, fiind trecută pe documentele justificative aferente retragerilor de numerar efectuate de A., la explicație, mențiunea Plată creditori sau Plată onorariu avocat.

Totodată, s-a reținut că, la data de 1.10.2018, persoana vătămată C., domiciliată în com. Zemeș, jud. Bacău, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și înșelăciune, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 244 alin. (1) C. pen., raportat la activitatea executorului judecătoresc A.. În plângere, s-a precizat faptul că executorul judecătoresc a făcut demersuri pentru executarea silită a B. SA pentru suma de 9.761 RON, fără a exista o cerere a persoanei vătămate în acest sens, suma executată nefiindu-i virată.

Probatoriul administrat a demonstrat faptul că B.E.J. A. a înregistrat dosarul de executare nr. x/2011, urmare a cererii formulate de avocat OOOO. (în numele creditorului C.) prin care se solicita punerea în executare a sentinței civile nr. 2108/17.12.2010 pronunțate de Tribunalul Bacău, secția civilă în dosarul nr. x/2008. La data de 11.05.2011, magistrații Judecătoriei Moinești au emis încheiere în dosarul nr. x/2011 prin care au admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. A. la cererea mai multor creditori (printre care și C.), prin avocat OOOO.. În fapt, prin sentința civilă nr. 2108/2010, a fost admisă în parte acțiunea formulată de C., iar B. SA a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a unor drepturi bănești, însumând valoarea de 9.461 RON. Suma a fost achitată integral, ca urmare a înființării popririi la terțul poprit QQQQ. SA, terțul poprit virând, la data de 28.03.2013, din contul debitorului suma de 172.205 RON reprezentând debit și cheltuieli de executare silită datorate de B. în dosarele de executare silită.

În condițiile expuse, s-a arătat că suma de 9.461 RON a intrat, în mod cert, în contul executorului judecătoresc A. unde a rămas până la data de 12.11.2018, când inculpatul a restituit suma de 9.461 RON către B. SA, prin virarea ei din contul x în contul debitoarei deschis la QQQQ. SA.

Astfel, s-a precizat că partea civilă C. a luat cunoștință de fapta executorului judecătoresc în luna noiembrie 2016, la momentul primirii sentinței civile nr. 14324 din data de 1.11.2016 pronunțate de magistrații Judecătoriei Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2016. S-a reținut că, prin această sentință, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea B. SA în contradictoriu cu C. și s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în baza sentinței civile nr. 2108/2010, pârâtul fiind obligat să restituie suma de 9.461 RON actualizată cu rata inflației. Sentința a rămas definitivă la data de 20.04.2018, în urma pronunțării deciziei civile nr. 136/R/2018 de către magistrații judecători din cadrul Tribunalului București, secția a V-a civilă. Pentru punerea în executare a acestei sentințe, B. SA a apelat la serviciile executorului judecătoresc RRRR., fiind deschis dosarul de executare nr. x/2018. Suma (la care s-au adăugat cheltuielile de executare) a fost integral executată în luna noiembrie 2018, prin înființarea popririi pe salariul debitorului.

Potrivit dispozițiilor art. 295 C. pen., constituie infracțiunea de delapidare însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Din perspectiva obiectului juridic, acesta este constituit din relațiile de serviciu privind administrarea și gestionarea bunurilor aparținând persoanelor juridice de drept public și privat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, "gestionar, în înțelesul prezentei legi, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din C. pen. care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a acesteia".

Din analiza textului de lege enunțat rezultă că gestionarea de bunuri presupune efectuarea următoarelor activități:

- primirea unor bunuri, adică luarea în primire a bunurilor în cantitatea, calitatea și sortimentul specificate în actele însoțitoare;

- păstrarea unor bunuri, respectiv deținerea lor în depozit, asigurarea integrității acestora, în vederea efectuării, în condiții normale, a mișcării bunurilor gestionate și, corelativ, evidențierea, întocmirea de registre care să reflecte în mod exact cantitatea, felurile și calitatea bunurilor aflate în păstrare.

Momentul intrării unui bun în sfera bunurilor gestionate sau administrate de făptuitor este acela în care bunul intră în gestiunea sau administrarea acestuia.

Din perspectiva subiectului activ al infracțiunii de delapidare, acesta este dublu circumstanțiat, putând fi numai persoana care, la data săvârșirii faptei, are calitatea de funcționar și de administrator sau gestionar.

Calitatea de funcționar public este definită de art. 175 C. pen., potrivit cu care:

"(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;

b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

Curtea a reținut însă că nu toți funcționarii publici, așa cum este definită această categorie conform dispozițiilor art. 175 C. pen., pot fi și gestionari sau administratori.

Astfel, s-a considerat că persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora, cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, nu au calitatea de gestionar sau administrator.

De asemenea, s-a precizat că eventualele activități ilicite ale acestei categorii de funcționari publici pot fi circumscrise altor norme de încriminare, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, dar nu pot constitui infracțiunea de delapidare.

În acest sens, s-a arătat că gestionarii sau administratorii pot fi doar funcționarii publici care exercită, singuri sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, respectiv din categoria celor care exercită funcție publică de orice natură, în măsura în care aceasta este compatibilă cu calitatea de gestionar sau administrator.

În ceea ce privește noțiunea de "gestionar de fapt" - consacrată anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea C. pen. - în actuala reglementare, calitatea de "gestionar de fapt" nu conferă calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, întrucât art. 175 C. pen. prevede în mod expres faptul că funcționarul public trebuie să exercite "cu titlu permanent sau temporar" funcția publică.

S-a menționat că, în reglementarea anterioară (art. 147 C. pen. din 1968), era considerat funcționar public orice persoană care exercita permanent sau temporar, "cu orice titlu", indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din același cod.

S-a considerat, astfel, că, a interpreta altfel dispozițiile art. 175 C. pen. ar presupune o extindere a efectelor legii prin analogie, ceea ce nu este posibil.

Prin administrator, potrivit reglementării în vigoare, se înțelege funcționarul care are bunuri în administrare sau care are ca atribuții principale de serviciu efectuarea de acte de administrare cu privire la întregul patrimoniu al unei unități, în raport cu natura și scopul activității acesteia.

În egală măsură, s-a arătat că noțiunea de "administrator" se deosebește de cea de "gestionar" deoarece nu presupune îndeplinirea unor activități de primire, păstrare și eliberare de bunuri, ci doar de conducere și de dispoziție cu privire la primirea, păstrarea, întrebuințarea sau eliberarea de bunuri.

Sintetizând, din coroborarea dispozițiilor art. 175 C. pen. și art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, prin raportare la norma de incriminare circumscrisă dispozițiilor art. 295 C. pen., curtea a constatat că executorul judecătoresc nu îndeplinește nici condiția de administrator și nici pe cea de gestionar, astfel încât faptele astfel cum au fost reținute mai sus nu sunt prevăzute de legea penală (în același sens s-a dispus și prin decizia penală nr. 49/R/08.04.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2020).

În condițiile în care, inculpatul executor judecătoresc A. nu putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, curtea nu a găsit necesar să analizeze dacă faptele reținute în sarcina sa pot constitui elementul material al aceleiași infracțiuni (respectiv dacă inculpatul și-a însușit sumele de 9461 RON, respectiv 175.071 RON).

Așa fiind, constatând că faptele inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală, Curtea, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni:

- delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată SC B. SA;

- delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată C.

Raportat la soluția de achitare, curtea, în baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile B. SA și C. împotriva inculpatului.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, curtea a reținut că prin actul de sesizare s-a reținut că, prin neîndeplinirea obligației de a proceda la eliberarea sumei executate către partea civilă C., inculpatul A. a încălcat, cu știință, dispozițiile art. 562 din C. proc. civ. din 1865 care prevedeau că "suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului" dispozițiile au corespondent în art. 864 C. proc. civ., potrivit căruia "dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului"). În situația existenței unei pluralități de creditori, legiuitorul a prevăzut și ordinea de preferință, în art. 563 din C. proc. civ. din 1865 (cu corespondent în art. 865 C. proc. civ.).

S-a mai arătat că procedura de eliberare a sumei este prevăzută în art. 569 din C. proc. civ. din 1865, care, în aliniatul 1, prevede că "eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile" și în art. 570 din C. proc. civ. din 1865, care, în aliniatul 1, prevede că "despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente".

În rechizitoriu, s-a reținut că probatoriul administrat a demonstrat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul A. nu a efectuat niciun demers pentru eliberarea sumei către partea civilă C., încălcând dispozițiile art. 562 și art. 563 din C. proc. civ. din 1865. S-a considerat de către procuror că fapta de abuz în serviciu a fost comisă cu intenție directă, pentru a-i înlesni inculpatului comiterea și a infracțiunii de delapidare, așa încât executorul judecătoresc A., după ce a intrat în posesia sumei de 9.461 RON, și-a însușit-o în interes propriu.

Prima instanță a constatat că, din probele administrate în cauză a rezultat că prin sentința civilă nr. 2108/2010, a fost admisă în parte acțiunea formulată de C., iar B. SA a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a unor drepturi bănești, însumând valoarea de 9.461 RON. Suma a fost achitată integral, ca urmare a înființării popririi la terțul poprit QQQQ. SA, terțul poprit virând la data de 28.03.2013, din contul debitorului suma de 172.205 RON reprezentând debit și cheltuieli de executare silită datorate de B. în dosarele de executare silită x/2011.

S-a mai arătat că prin încheierea irevocabilă din 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul x/2013, s-a admis cererea formulată de contestatoarea SC B. în contradictoriu cu intimatul și s-a dispus suspendarea executării silite desfășurate în dosarul de executare nr. x/2011 înregistrate la BEJ A., până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2013.

Prin încheierea irevocabilă din 16.08.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/2012, s-a admis cererea formulată de contestatoarea SC B. în contradictoriu cu intimatul C. și s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare (x/2012).

Prin sentința civilă nr. 12821 din 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul x/2012, s-au admis cererile conexate (inclusiv dosarul conexat x/2013) în contradictoriu cu intimatul C., s-au anulat adresele de înființare a popririi din datele de 01.08.2018 și 11.03.2013, în dosarul de executare x/2011, întoarcerea executării, obligarea intimatului la restituirea sumelor încasate urmare a înființării popririi prin adresele emise în data de 11.03.2013, în dosarul de executare x/2011.

Prin sentința civilă nr. 14324/01.11.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de contestatoarea B. SA în contradictoriu cu intimatul C., prin care s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în baza sentinței civile nr. 2108/17.12.2010 pronunțate de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018, pârâtul fiind obligat să restituie reclamantei, suma de 9461 RON, actualizată cu rata inflației.

Practic, s-a apreciat că pe fondul acestei situații de fapt, ignorată de Ministerul Public, s-a imputat inculpatului A. că, după ce instanțele civile au dispus suspendarea executării silite și ulterior întoarcerea executării, acesta nu a făcut niciun demers pentru a elibera creditorului, până la acoperirea integrală a drepturilor sale, suma de bani realizată prin executare silită.

Instanța a observat că, deși vechiul C. proc. civ. nu conținea dispoziții exprese cu privire la suspendarea executării silite, practica judiciară este unanimă în a considera că aceasta reprezintă "un incident procedural care se materializează în sistarea temporară a tuturor actelor de urmărire și determină în mod iremediabil sistarea oricărei activități de urmărire și a oricărui act de executare".

Aceasta înseamnă că, pe timpul suspendării nu se mai poate îndeplini niciun act de urmărire silită. Astfel, actele încheiate anterior își păstrează valabilitatea dacă nu sunt desființate și acestea, iar procedura va fi reluată la încetarea cauzei care a determinat suspendarea executării silite.

De altfel, continuarea executării s-a dispus de executorul judecătoresc la cererea părții interesate. S-a apreciat că reluarea executării se va face însă numai în măsura în care actele de executare sau executarea însăși nu au fost desființate de instanța de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.

S-a făcut trimitere la noul C. proc. civ. care cuprinde dispoziții în ceea ce privește suspendarea executării silite în alin. (4) și (5) din articolul 701. Astfel, potrivit alin. (4), actele de executare efectuate în ziua soluționării cererii având ca obiect suspendarea, fie și provizorie, a executării silite sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare și a contestației la executare, iar potrivit alin. (5) după încetarea suspendării, executorul, la cererea părții interesate, a dispus continuarea executării, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăși nu au fost desființate de instanța de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.

În ceea ce privește întoarcerea executării, curtea a reținut că potrivit art. 4041 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Astfel, curtea a apreciat că, în condițiile în care, inculpatul s-a supus întru totul dispozițiilor legale dispuse în mod imperativ de instanța civilă, cât și dispozițiilor legale privind întoarcerea executării, nu poate fi angajată răspunderea penală a acestuia, pentru că nu îi incumba obligația de a elibera creditorului suma de bani realizată prin executare silită, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească i s-a tranșat o anumită conduită de urmat, în cazul de față inculpatul A. s-a conformat întocmai acestei obligații care îi impunea în mod imperativ să mai îndeplinească sau să mai dispună vreo măsură ca efect al suspendării.

În acest context, curtea a considerat că inculpatul A. nu avea niciun temei legal să mai îndeplinească vreun act de executare după suspendarea executării silite de către instanța civilă, și ulterior, după întoarcerea executării, modul în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în aducerea la îndeplinire a dosarului de executare x/2011 relevă o aplicare corectă a legii în litera și spiritul ei (în același sens s-a dispus și prin decizia 22/A/01.02.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2020).

Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 276 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul A. și partea civilă SC B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020.

Prin motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 35 din data de 06.04.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. și delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.

S-a apreciat că hotărârea atacată este netemeinică întrucât întregul probatoriu administrat în cele două faze ale procesului penal demonstrează vinovăția inculpatului A. dincolo de orice dubiu rezonabil.

Rezumând fapta dedusă judecății, s-a arătat că inculpatul A. a încălcat, cu bună-știință dispozițiile legale (normele procesual civile) ce îi reglementau activitatea, urmărind să cauzeze o pagubă persoanei vătămate C., iar ulterior și-a însușit două sume aflate în contul său, respectiv suma de 175.071 RON pe care trebuia să o restituie părții civile B. SA și suma de 9.461 RON intrată în contul său pe care trebuia să o distribuie părții civile C.

A fost susținut că motivarea judecătorului fondului nu se referă la calitatea de gestionar, astfel cum este definită de legislația penală, făcând exclusiv trimitere și analogie la dispozițiile Legii nr. 22/1969, care nu își găsesc, însă, aplicabilitatea, în prezenta speță.

S-a considerat că executorul judecătoresc are, potrivit dispozițiilor procesual civile și legii executorilor judecătorești, atribuții de gestionar ale sumelor intrate în contul său, pe care trebuie să le distribuie creditorilor, cu respectarea integrală a dispozițiilor legale în materie.

Așadar, s-a precizat că inculpatul A. și-a însușit în mod fraudulos suma de 175.071 RON (ce trebuia restituită B.) și suma de 9.461 RON (ce trebuia predată creditorului C.), pe care le-a retras în mod ilegal din cont și le-a folosit în interes propriu.

S-a considerat că, în mod netemeinic, judecătorul fondului a apreciat că inculpatul A. s-a supus dispozițiilor legale dispuse în mod imperativ de instanța civilă, cât și dispozițiilor legale privind întoarcerea executării.

Astfel, s-a apreciat că cele reținute de instanță nu au susținere în probatoriul administrat care a demonstrat faptul că inculpatul A., după ce a primit în cont suma de 9.461 RON, la data de 28.03.2013, datorată creditorului C., nu a făcut niciun demers pentru a preda această sumă părții civile, păstrând-o în cont pentru o perioadă de 5,6 ani și restituind-o către B. SA doar după declanșarea urmăririi penale în cauză.

Față de aceste aspecte, s-a precizat că faptele reținute în sarcina inculpatului A. există, sunt prevăzute de legea penală, au fost comise cu vinovăția cerută de lege și sunt dovedite dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel că se impune condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. - funcționar public în sensul legii penale -, a încasat suma de 175.071 RON în contul de consemnare x deschis pe numele executorului judecătoresc (compusă din suma de 750 RON încasată în data de 27.06.2014, suma de 60.221 RON și suma de 114.100 RON încasate în data de 29.07.2014), în urma popririi înființate asupra conturilor debitorului B. SA deschise la D. (deși această plată nu mai era datorată, întrucât debitorul acoperise integral debitul de executat în 32 dosare de executare deschise în anul 2011 la B.E.J. A., în sumă de 330.602 RON, la data de 16.06.2014), iar, după încasările succesive, și-a însușit aceste sume prin transferul lor inițial în alt cont aparținând B.E.J. A., iar, ulterior, prin retrageri în numerar efectuate în perioada 31.07 - 4.09.2014;

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. - funcționar public în sensul legii penale -, efectuând executarea silită în dosarul nr. x/2011, a încălcat, în scopul obținerii unui folos patrimonial pentru sine, dispozițiile art. 562 și art. 563 din C. proc. civ. din 1865, norme care îi impun executorului judecătoresc obligația de a proceda la eliberarea sumei de bani realizată prin urmărirea silită către creditorul urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, până la acoperirea integrală a drepturilor sale, conform ordinii de preferință, iar inculpatul A. nu s-a achitat de această obligație, nefăcând nicio mențiune în dosarul de executare nr. x/2011 cu privire la încasarea sumei de 9.461 RON datorate creditorului C.;

- delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. - funcționar public în sensul legii penale -, efectuând executarea silită în dosarul nr. x/2011, după ce a intrat în posesia sumei de 9.461 RON datorate creditorului C., la data de 28.03.2013, și-a însușit-o în interes propriu, retrăgând-o din contul de consemnare (cu mențiunea că, după declanșarea urmăririi penale la data de 2 octombrie 2018, inculpatul a restituit suma de 9.461 RON către B. SA - la data de 12 noiembrie 2018), cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.

***

Prin motivele de apel formulate de partea civilă SC B., s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în principal, condamnarea inculpatului A. și admiterea acțiunii civile, iar, în subsidiar, rejudecarea de către prima instanță, având în vedere că aceasta nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.

S-a apreciat că interpretarea primei instanțe în sensul că inculpatul A. nu este subiect activ calificat al infracțiunii de delapidare este nelegală și netemeinică, deoarece în argumentarea soluției de achitare privind infracțiunea de delapidare sunt ignorate atribuțiile inculpatului, în calitate de executor judecătoresc, cu precădere, atribuțiile executorului judecătoresc în activitățile sale profesionale de consemnare a sumelor de bani.

Astfel, s-a arătat că inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc, a nesocotit în mod intenționat și abuziv dispozițiile procesual civile ce instituiau reguli imperative de conducere și desfășurare a activității de distribuire a sumelor de bani rezultate din executarea silită, respectiv: a reținut în mod abuziv suma de 175.071 RON, deși executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2108/17.12.2010 pronunțată în dosarul nr. x/2008 fusese finalizată anterior. În această situație, executorul judecătoresc ar fi trebuit să restituie debitoarei (subscrisei) suma de 175.071 RON ca fiind suma rămasă disponibilă, în lumina dispozițiilor art. 562 C. proc. civ. 1865; nu a procedat la citarea părților (creditorii și subscrisa în calitate de debitoare) înainte de a proceda la eliberarea și distribuirea sumelor executate, astfel cum stabilesc în mod imperativ dispozițiile art. 569 din C. proc. civ. 1865.

De asemenea, s-a mai arătat că din interpretarea sistematică a textelor procesual civile în vigoare la data punerii în executare a sentinței civile nr. 2108/17.12.2010, pronunțate în dosarul nr. x/2008 reiese faptul că inculpatul A. a condus în mod abuziv întreaga activitate de executare silită, însușindu-și fără temei și suma de 175.071 RON, ulterior finalizării executării silite. În plus, deși subscrisa a comunicat inculpatului A. numeroase solicitări prin care îl înștiința că a reținut în mod eronat suma de 175.071 RON și este necesar a se proceda la restituire, inculpatul a nesocotit toate aceste demersuri și a procedat la retragerea în numerar a întregii sume, fapt recunoscut și prin declarațiile date de inculpat cu prilejul audierilor.

În subsidiar, a solicitat ca, în cazul în care instanța va aprecia că inculpatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor de delapidare în infracțiuni de abuz în serviciu.

De asemenea, a arătat că, în cazul în care instanța de judecată va aprecia că situația de fapt a însușirii în mod abuziv a sumei de 175.071 RON nu se circumscrie sferei de incidență a dispozițiilor art. 295 alin. (1) din C. pen. ce prevăd și sancționează infracțiunea de delapidare, a considerat că se impune punerea în discuție a schimbării de încadrare juridică din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată (trei acte materiale) în scopul obținerii de foloase pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., constând în: fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul BEJ A. - funcționar public în sensul legii penale - a încasat suma de 175.071 RON în contul de consemnare deschis pe numele executorului judecătoresc x (compusă din suma de 750 RON încasată în data de 27.06.2014, suma de 60.221 RON și suma de 114.100 RON încasate în data de 29.07.2014), în urma popririi înființate asupra conturilor debitorului B. SA deschise la D. (deși această plată nu mai era datorată, întrucât debitorul acoperise integral debitul executat în 32 de dosare de executare deschise în anul 2011 la BEJ A. în sumă de 330.602 RON la data de 16.06.2014), iar, după încasările succesive, și-a însușit aceste sume prin transferul lor inițial în alt cont aparținând BEJ A., iar, ulterior, prin retrageri în numerar efectuate în perioada 31.07 - 4.09.2014.

Pe de altă parte, a solicitat a se observa faptul că prima instanță s-a pronunțat în considerente numai asupra îndeplinirii condiției subiectului activ calificat al infracțiunii de delapidare, apreciind că nu se mai impune realizarea cercetării judecătorești asupra faptelor reținute și probate prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale. S-a arătat că omisiunea de cercetare judecătorească a fondului, urmată implicit de ignorarea întregului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, a condus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu încălcarea principiului aflării adevărului și a rolului activ al instanței de judecată.

Totodată, s-a subliniat faptul că legalitatea și loialitatea administrării mijloacelor de probă au fost supuse verificării realizate în procedura camerei preliminare, astfel că prima instanță de fond ar fi trebuit să se pronunțe asupra faptelor existente în materialitatea lor și nu doar asupra încadrării reținute prin rechizitoriu. Astfel, s-a considerat că prima instanță avea la dispoziție punerea în discuție din oficiu a schimbării încadrării juridice și pronunțarea printr-o încheiere separată.

În acest sens, s-a apreciat că se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea stabilirii corespondenței dintre situația de fapt dovedită prin mijloacele de probă administrate (inclusiv prin declarația inculpatului A. din care reiese că a reținut în mod netemeinic suma de 175.071 RON, declarație coroborată și cu celelalte mijloace de probă) și norma incriminatoare.

În sprijinul solicitării, s-a invocat cu titlu de practică judiciară relevantă sentința penală nr. 53/14.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul penal nr. x/2016 privind pe inculpatul A. și pe inculpata OOOO.

De asemenea, s-a susținut că o altă critică adusă sentinței atacate vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale apelate sub aspectul achitării inculpatul A. pentru fapta de abuz în serviciu motivat, în esență, de instanța de fond prin faptul că "inculpatul s-a supus întru totul dispozițiilor în mod imperativ prevăzute de lege" , situație în care a apreciat că fapta nu există și, pe cale de consecință, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) "fapta nu există".

În argumentare, s-a arătat că prima instanță nu a luat în considerare probatoriul administrat (declarația persoanei vătămate C., sentința civilă nr. 12821/24.10.2013 pronunțată în dosarul civil nr. x/2012 la care s-a conexat dosarul civil nr. x/2013), stabilind în mod eronat întreaga situație de fapt ce are legătură cu persoana vătămată C.

Apelanta parte civilă a apreciat că inculpatul A. a săvârșit fapta de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen.

Mai mult, s-a arătat că s-a obținut suspendarea provizorie a executărilor silite în data de 29.03.2013, iar, la 25.04.2013 a renunțat la judecarea cererii de suspendare în dosarul nr. x/2012 din simplul motiv că BEJ A., încă din data de 28.03.2013 (înainte cu o zi ca instanța de judecată să pronunțe încheierea din data de 29.03.2013 de suspendare provizorie aferentă dosarului nr. x/201