ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1587/17.10.2019 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul penal nr. x/2016 s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 și art. 124 C. pen./1968, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. și folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen./1968 și art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 și art. 124 C. pen./1968, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. și folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen./1968 și art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Bacău nr. x/P/2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B. reținându-se, în esență că:

- inculpatul A. la data de 22.11.2011, a redactat și semnat un document reprezentând plângere împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care și-a arogat în mod ilegal calitatea de avocat și a folosit fără drept denumirile de "Barou" și "U.N.B.R."

- inculpatul B. constând în aceea că la data de 22.11.2011 a semnat un document reprezentând plângere împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, arogându-și în mod ilegal calitatea de avocat și folosind fără drept denumirile de "Barou" și "U.N.B.R.", iar la data de 26.01.2012 a adresat o cerere Judecătoriei Bacău pentru termenul de judecată din data de 31.01.2012 acordat în Dosarul nr. x/2011, în care și-a arogat din nou calitatea de avocat și a folosit fără drept denumirile "barou" și "U.N.B.R.".

Instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la faptele pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și a dispus încetarea procesului penal.

Inculpații A. și B. au cerut continuarea procesului penal.

Având în vedere că nu au fost identificate elemente de fapt, stări, situații ori împrejurări diferite de cele expuse în situația de fapt nu au fost administrate probe suplimentare care să conducă spre altă situație de fapt ori de drept și întrucât potrivit art. 16, alin. (1), lit. a)-d) C. proc. pen. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; și având în vedere că nu au fost constatate niciunul dintre cazurile prevăzute de norma juridică de drept procesual mai sus arătată, instanța a pronunțat aceeași soluție, respectiv, în temeiul art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen. art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 și art. 124 C. pen./1968, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri au declarat apel inculpații A. și B..

Inculpat A. a invocat că a fost judecat de o instanță necompetentă material, întrucât la data faptelor acesta era avocat în Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu sediul în Bacău, strada x, nr. 267/A/3; că a făcut dovada că este înscris în Uniunea Avocaților din Republica Moldova, precum și faptul că este salariat în profesia de avocat;că atât Baroul Bacău, cu sediul în Bacău, strada x, 12/D, cât și Uniunea Națională a Barourilor din România, cu adresa în Splaiul Independenței, nr. 5 București nu au acte de identificare în calitate de persoană juridică și că nu există probe că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.

La rândul său, apelantul - inculpat B. a invocat în principal faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat, sens în care au fost menționate două rezoluții de scoatere de sub urmărire penală, dispuse în dosarele nr. x/2008 și y/2008, fără a fi indicat emitentul acestora.

Apelantul-inculpat B. a făcut referiri la aplicarea principiului non bis in idem, în considerarea faptului că pentru aceleași fapte ar fi fost dispuse soluții de neîncepere a urmăririi penale.

A mai precizat apelantul că după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei în interesul legii 15/21.09.2015, acesta a încetat să practice acte specifice profesiei de avocat, iar pentru activitatea anterioară acestei decizii acesta a avut reprezentarea că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, dubiile profitând inculpatului.

În ceea ce privește redactarea plângerii împotriva soluției din Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul a arătat că a fost efectuată de numitul C..

În apel nu s-a solicitat administrarea de probatorii.

Prin Decizia penală nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 în temeiul art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții - inculpați B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 1587 din 17.10.2019 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu prevederile art. 275, alin. (2) C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească statului câte 200 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că inculpatului A. nu a făcut dovada calității de avocat, în cadrul unui barou legal constituit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, astfel cum au fost interpretate și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii 15/21.09.2015 acesta fiind condamnat pentru fapte similare, de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prin sentințele penale nr. 1631/2014 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1002/2014 a Curții de Apel Bacău, respectiv Sentința penală nr. 17/2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală 251/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Referitor la aplicarea principiului ne bis in idem constă în identitatea de fapte (s.n.) între cele care s-au aflat la originea soluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv cele care au generat procedura penală finalizată cu trimiterea în judecată.

Instanța de apel a reținut că argumentele expuse în motivele de apel ar putea fi primite în cauză, în ipoteza în care ar fi întrunite condițiile de similaritate mai sus expuse între faptele pentru care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale și cele care au făcut obiectul sesizării penale.

Or, în cauza de față, faptele care au generat punerea sub acuzare au fost săvârșite în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012, iar soluțiile de neîncepere a urmăririi penale invocate au fost dispuse pentru alte fapte, anterioare perioadei menționate. Nefiind astfel îndeplinită condiția identității de fapte, în cauză nu poate fi dispusă încetarea procesului penal față de inculpați, în considerarea principiului ne bis in idem.

În ceea ce privește motivele de apel care vizează fondul cauzei, s-a reținut că ambii inculpați au invocat faptul că unul dintre înscrisurile la care face referire acuzarea, respectiv plângere împotriva soluției din Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost redactat de către o altă persoană. Această împrejurare nu este însă aptă să conducă la stabilirea nevinovăției, întrucât ceea ce li se impută efectiv inculpaților este folosirea, în mod nelegitim, în fața organelor judiciare, a înscrisului menționat, precum și invocarea în aceleași condiții și împrejurări a termenilor specifici de "avocat" și "barou".

Împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, la data de 26 august 2020 ambii inculpați B. și A. au formulat recurs în casație.

În motivarea scrisă inculpații au solicitat admiterea cererilor de recurs în casație, casarea deciziei recurate și, pe fond, în rejudecare, să fie dată o noua reinterpretarea și o noua reevaluare a probelor administrate și să fie administrate înscrisuri noi aflate în legătură cu cauza și pronunțarea unei soluții de achitare.

Inculpații au solicitat schimbarea temeiului de drept al achitării din cel prevăzut de art. 16 alin. (1), lit. f) C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 16 alin. (1), lit. e). teza a III-a C. proc. pen., cu aplicarea art. 6 C. proc. pen. privind intervenirea ne bis in idem.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 8, pct. 9 și pct. 14 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 30 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală au fost admise în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, numai cu privire de cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente" și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.." în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Referitor la cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 9 și pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că acestea au fost abrogate prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515/14.08.2013.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 28 octombrie 2020, când au avut loc dezbaterile, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurenții inculpați B. și A. au invocat ca prim caz de recurs în casație prevederile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când:" în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că acest caz de recurs în casație este incident atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispozițiilor privind competența intervenind în cursul judecății.

În sfera acestui caz de recurs în casație inculpații au arătat că au fost judecați în fond de o instanța necompetenta material din punct de vedere al calității persoanelor, deoarece la data faptelor care au făcut obiectul cercetării penale și al trimiterii în judecata pentru exercitarea fără drept a profesiei și pentru folosirea fără drept a denumirilor de Barou, U.N.B.R., avocat, ambii inculpați erau înscriși ca avocați în barouri, membre în U.N.B.R., din care: A. înscris în Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România iar B., era înscris în Baroul Ilfov, membru în Uniunea Naționala a Barourilor din România, denumita succesoare a Uniunii Avocaților din România.

Susținerile recurenților inculpați B. și A. sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele argumente:

Potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Analizând decizia recurată Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate și cu ocazia judecății cauzei în apel, iar în cuprinsul hotărârii atacate instanța s-a pronunțat deja asupra cestor aspecte.

Atât cu ocazia dezbaterilor cât și din conținutul motivelor scrise de recurs în casație, inculpații susțin că structura în care au activat îndeplinea cerințele de legalitate pentru activitatea de avocatură.

Așa cum s-a arătat deja, inculpații B. și A. au fost trimiși în judecată tocmai pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. și folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.

Prin urmare, inculpații nu a făcut dovada calității de avocat, în cadrul unui barou legal constituit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, astfel cum au fost interpretate și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în interesul legii nr. 15/21.09.2015, motiv pentru care cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu este incident în speță.

Inculpații au mai invocat și cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.." în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", în susținerea căruia au arătat că instanța de apel în mod greșit a dispus încetarea procesului penal fără a intra în cercetarea fondului iar menținerea soluției doar pe intervenirea prescripției răspunderii penale este neîntemeiată cât timp ambii inculpați au cerut continuarea judecații.

În opinia inculpaților instanța de apel ar fi trebuit să schimbe încadrarea și să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 6 C. proc. pen., în aplicarea conceptului ne bis in idem, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h), și) lit. i), C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Astfel, în speță, se constată că instanța de fond, confirmată de instanța de apel au constatat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 și art. 124 C. pen./1968, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. și folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen./1968 și art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Potrivit art. 26, alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (1) "Exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale".

Potrivit art. 281 C. pen./1969 "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă, și întrucât potrivit art. 60, alin. (6) din Legea nr. 51/1995. "Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Totodată, conform art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1969 termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:

- d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

- e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda, iar din norma juridică prevăzută de art. 124 C. pen./1969 rezultă că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 C. pen./1969 este depășit cu încă jumătate.

În esență, inculpații au solicitat pe calea recursului în casație pronunțarea unei soluții de încetarea procesului penal, în considerarea principiului ne bis in idem.

Înalta Curte, reamintește că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., este incident atunci când în mod greșit încetarea procesului penal.

Or, în cauza de față, faptele care au generat punerea sub acuzare a inculpaților au fost săvârșite în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012, motiv pentru care în mod legal s-a dispus încetarea procesului penal, motiv pentru care cazul de casare invocat nu este incident în speță.

Celelalte aspectele invocate de inculpați în conținutul motivelor scrise de recurs dar și cu ocazia dezbaterilor, care au avut loc nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate ci de netemeinicie, excedând cadrului procesual de față.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2020.

GGC - GV