ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/F/2023 pronunțată la data de 23 iunie 2023 în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 48 rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 41 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei D., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 272 din Legea nr. 86/2006, art. 322 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, art. 41 C. pen., art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 48 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 48 raportat la art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei I., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 32 C. pen., raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. a obligat-o pe inculpata C. să plătească părții civile Statul Român-prin ANAF, suma de 249.242 RON și accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român-prin ANAF privind obligarea S.C. J. S.R.L. Reșița la despăgubiri civile, ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta nu figurează ca parte în procesul penal.

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. inculpata C. a fost obligată să plătească părții civile Statul Român-prin ANAF, suma de 253.878 RON și accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 Cod inculpata D. a fost obligată să plătească părții civile Statul Român-prin ANAF suma de 253.954 RON și accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile .

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. inculpata A. a fost obligată să plătească părții civile Statul Român-prin ANAF, suma de 153.581 RON și accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile (3b).

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. inculpatul B. a fost obligat să plătească părții civile Statul Român-prin ANAF, suma de 102.448 RON și accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. s-a constatat că partea civilă Statul Român-prin ANAF nu s-a constituit parte civilă asupra inculpaților G., H., E., F. și I..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 250

2

C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța procurorului din data de 1.02.2012, asupra bunurilor inculpaților, raportat la sumele la care au fost obligați în favoarea părții civile cu titlu de despăgubiri civile, incluzând și accesoriile la acestea, calculate până la achitarea integrală a prejudiciului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 250

2

C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut sechestrul asigurător instituit prin încheierea penală nr. 64/J/2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014 asupra celorlalte bunuri mobile și imobile ale inculpaților.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 250

2

C. proc. pen., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța procurorului din data de 28.02.2012, asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Sf. Gheorghe, str. x, jud. Covasna, asupra cotei de 1/2 dintr-un garaj, și asupra autoturismului marca x an fabricație 2007, proprietatea inculpatului F..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 250

2

C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a ridicat sechestrul asigurător instituit prin încheierea penală nr. 64/J/2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014 asupra celorlalte bunuri mobile și imobile ale inculpaților: F., până la concurența prejudiciului pretins cauzat părții civile Statul Român-prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, de 348.939 RON și accesoriile la această sumă, E., până la concurența prejudiciului pretins cauzat părții civile Statul Român-prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, de 1.112.633 RON și accesoriile la această sumă, G., până la concurența prejudiciului pretins cauzat părții civile Statul Român-prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, de 509.983 RON și accesoriile la această sumă și H., până la concurența prejudiciului pretins cauzat părții civile Statul Român-prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, de 763.861 RON și accesoriile la această sumă.

În baza art. 25 alin. (3), art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor false.

În baza art. 273 C. proc. pen. a obligat-o pe inculpata D. să plătească suma de 2.000 RON reprezentând diferență onorariu expert, în favoarea expert K..

În baza disp. art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990 a dispus comunicarea hotărârii de condamnare la rămânerea ei definitivă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii judecătorești (la data rămânerii definitive a acesteia) către Oficiul Național al Registrului Comerțului și cazierul fiscal.

În baza art. 52 din Legea nr. 129/2019 a dispus comunicarea hotărârii judecătorești (la data rămânerii definitive a acesteia) Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. a stabilit onorariu avocațial din oficiu parțial în sumă de 9520 RON în favoarea av. L., desemnat din oficiu în apărarea inculpaților, ce rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. i-a obligat pe fiecare din inculpații F., D., B. și G. să plătească statului suma de 14.820 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. i-a obligat pe fiecare din inculpații H., E., C., A. și I. să plătească statului suma de 10.620 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A., B., G., C., D., I., E. și parte civilă Statul Român prin ANAF.

Prin decizia nr. 275/A din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpații A., B., G., C., D., I., E. și de parte civilă Statul Român prin ANAF.

Curtea de Apel Cluj, în esență, a reținut că ipotezele construite de acuzație privesc acțiunile inculpaților, care au administrat în drept sau în fapt mai multe societăți comerciale, cele mai multe fără activitate comercială reală notabilă, dar care au cumpărat și apoi revândut produsul fitosanitar "M.", până la ultimul comerciant de naționalitate română care a vândut produsul aceleiași societăți din afara țării, solicitând și obținând rambursarea de TVA pentru tranzacția efectuată.

Din probe a rezultat fără îndoială că produsul fitosanitar denumit "M." a fost creat în scop de fraudă fiscală de numitul N., administrator la S.C. "O." S.R.L. Curtici, împrejurare probată în cadrul altei proceduri judiciare, rămasă definitivă, astfel că apărarea inculpaților-apelanți cu privire la acest aspect este neîntemeiată și s-a stabilit că de fapt era un produs cu caracteristici net inferioare celor care erau recomandate de produsul fitosanitar "M." și la un preț care poate fi socotit derizoriu față de prețul care era de așteptat de la produsul fitosanitar.

Evenimentele care fac obiectul judecății au fost analizate în contextul calităților fiecărui inculpat în parte. În cursul anilor 2005-2006 inculpații E., F., C., D., A., B., G., H., P. și I. au controlat mai multe societăți comerciale răspândite pe întreg teritoriul României, și au participat grupați la diverse operațiuni financiar-fiscale care au condus la fraudarea bugetului de stat, prin obținerea fără drept de rambursări de TVA ca urmare a exportului fictiv al unor bunuri.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpaților, după cum urmează: A. la 11 martie 2024 (se are în vedere faptul că a fost afișată înștiințarea la data de 4 martie 2024, având un termen de prezentare în vederea ridicării deciziei de 7 zile), B. la 05 martie 2024, C. la 05 martie 2024 și D. la 05 martie 2024.

Data până la care inculpații aveau posibilitatea să declare recurs în casație este 5 aprilie 2024, inclusiv, pentru B., C. și D., și 11 aprilie 2024 pentru A..

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații A., B., C. și D. au declarat recurs în casație la data de 18 martie 2024, prin apărător ales, avocat Q., cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.

În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că faptele recurenților inculpați nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă. S-a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., precum și respingerea acțiunii civile.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate tuturor participanților, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de partea civilă Statul Român prin ANAF.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 aprilie 2024, procedura de comunicare a recursurilor în casație era îndeplinită, astfel că la data 29 aprilie 2024 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prin încheierea din data de 07 mai 2024, a admis în principiu recursurile în casație și a dispus judecarea lor pe fond.

Analizând recursurile în casație declarate de A., B., C. și D. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menționat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispozițiile menționate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele recurenților inculpați, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, sunt nefondate, în speță fiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale acestor infracțiuni, după cum urmează:

- C., pentru infracțiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

- D., pentru infracțiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.

- A., pentru infracțiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.

- B., pentru infracțiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 272 din Legea nr. 86/2006, art. 322 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, constă în aceea că:

"Inculpata C., în perioada 2005-2006, în calitate de administrator al S.C. "R." S.R.L. Reșița, cu ajutorul inculpaților E., F., S. și H., prin falsificarea unor documente ce atestau operațiuni economice nereale, a obținut fără drept suma de 503.160 RON cu titlu de rambursare de TVA, și de asemenea, în cursul anului 2006, a transferat suma de 45.000 RON în contul S.C. "E." S.R.L. Brașov, cunoscând că provine din rambursarea ilegală de TVA, cu justificarea nereală de contravaloare marfă, în scopul disimulării originii ilicite a banilor, iar în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "R." S.R.L. Reșița, a efectuat cu știință înregistrări inexacte în contabilitate, referitor la operațiunile fictive cu "M.", având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanț;

Inculpata D., în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "T." S.R.L. Reșița, cu ajutorul inculpaților E., G. și H., prin falsificarea unor documente ce atestau operațiuni economice nereale, a obținut fără drept suma de 253.954 RON cu titlu de rambursare de TVA, iar cu ocazia exportului menționat a folosit la autoritatea vamală documente ce se refereau la un produs fitosanitar cu valoare foarte mare, când în realitate substanța exportată era pulbere de marmură, cu valoare economică nesemnificativă, iar în cursul anului 2006 a transferat suma de 52.000 RON în contul S.C. "U." S.R.L. Giurgiu, cunoscând că provine din rambursarea ilegală de TVA, cu justificarea nereală de contravaloare marfă, în scopul disimulării originii ilicite a banilor;

Inculpata A., în cursul anului 2006, în calitate de asociat al S.C. "V." S.R.L. Lupac, cu ajutorul inculpaților E., G. și H., prin falsificarea unor documente ce atestau operațiuni economice nereale, a obținut fără drept suma de 153.581 RON cu titlu de rambursare de TVA, iar cu ocazia exportului menționat a folosit la autoritatea vamală documente ce se refereau la un produs fitosanitar cu valoare foarte mare, când în realitate substanța exportată era pulbere de marmură, cu valoare economică nesemnificativă, iar în cursul anului 2006 a transferat suma de 18.000 RON în contul S.C. "U." S.R.L. Giurgiu, cunoscând că provine din rambursarea ilegală de TVA, cu justificarea nereală de contravaloare marfă, în scopul disimulării originii ilicite a banilor;

Inculpatul B., în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "W." S.R.L. Reșița, cu ajutorul inculpaților E., G. și H., prin falsificarea unor documente ce atestau operațiuni economice nereale, a obținut fără drept suma de 102.448 RON cu titlu de rambursare de TVA, cu ocazia exportului menționat a folosit la autoritatea vamală documente ce se refereau la un produs fitosanitar cu valoare foarte mare, când în realitate substanța exportată era pulbere de marmură, cu valoare economică nesemnificativă, iar în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "W." S.R.L. Reșița, a efectuat cu știință înregistrări inexacte în contabilitate, referitor la operațiunea fictivă cu "M.", având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanț."

Ceea ce se susține de către recurenții inculpați se referă la faptul că, indiferent dacă aceștia ar fi știut sau nu de caracteristicile produsului foliat, tot nu ar fi avut relevanță penală, atâta vreme cât la autoritatea vamală nu au prezentat alte mărfuri decât cele menționate în documente și, de altfel, nu au vândut altă marfă, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale niciunuia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

Contrar acestor argumente, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din decizia instanței de apel, s-a stabilit cu caracter definitiv situația de fapt, fiind evidențiată în mod concret, existând o corespondență deplină între aceasta și condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

În acest sens, se observă că apărarea recurenților inculpați prezintă, în mod trunchiat, aspectele referitoare la caracteristicile produsului, precum și la importanța în legătură cu elementele de tipicitate ale infracțiunilor.

Astfel, cu titlu definitiv, s-a stabilit că produsul "M." nu a fost produs niciodată, iar S.C. "O." S.R.L. Curtici a deținut, în scop de fraudă, doar pulbere de marmură cu o valoare economică insignifiantă (aproximativ 8 bani/kg).

Or, inculpații au pus la punct un mecanism infracțional elaborat, organizând efectiv transportul în Ungaria a unei substanțe cu o valoare economică neglijabilă, pe care au prezentat-o ca fiind produsul fitosanitar "M.", preconstituind și apărările în situația descoperirii fraudei, fiind previzibilă susținerea lor, în sensul că operațiunile de export sunt reale, deoarece există dovada transportului "mărfii" în străinătate, însă din probele administrate în cauză nu a fost identificat niciun beneficiar intern care să utilizeze acest produs conform destinației sale, în concluzie adevăratul scop al acestor activități fiind "exportul" în vederea obținerii rambursării ilegale de TVA.

Potrivit art. 272 din Codul vamal, "Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi."

Prin urmare, nu se poate reține că inculpații au folosit documente vamale de transport sau comerciale cu privire la mărfurile sau bunurile prezentate în vamă, atâta vreme cât produsul comercializat avea doar aparență de conformitate, în realitate fiind vorba de o substanță cu o valoarea economică insignifiantă, ceea ce duce la concluzia că documentele prezentate se referă la alte mărfuri sau bunuri.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, această constă în stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, iar infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Instanța supremă, în acord cu instanța de apel, reține că mecanismul care a stat la baza fraudării bugetului de stat a constat în transmiterea, în mod succesiv, a produsului, de la o societate la alta, în baza unor contracte lapidare (ce conțineau clauze neserioase), de către societăți comerciale pentru care o astfel de operațiune, având în vedere prețul, ar fi trebuit să constituie un eveniment comercial semnificativ, în raport de activitatea curentă, dar care, prin reprezentanții lor nu au depus diligențe nici pentru a se informa despre bunul obiect al tranzacțiilor, nici pentru a face plățile și mai ales nici pentru a recupera prețul care nu a fost plătit, motiv pentru care întreaga operațiune constituie un pretext pentru a obține rambursările de TVA.

În acest sens, deosebit de importantă este constatarea instanțelor de fond și apel cu privire la acest mecanism, reținându-se următoarele:

"...urmărind însă vânzările succesive, este cert că la capătul lor, vânzarea către societatea străină produce un beneficiu fiscal în patrimoniul ultimului vânzător, prin posibilitatea rambursării TVA, care, teoretic a fost achitat la cumpărare și care nu va fi aplicat la export. În context, acesta este singurul beneficiu, cu titlu de profit, care ar fi putut fi obținut (și care a fost obținut), și care a fost urmărit de către toți cei care au participat la cumpărările și vânzările succesive a unui bun a cărui valoare este net superioară celui real al bunului. Iar tot acest plan a depins de prima vânzare a produsului cu supraestimare evidentă a prețului, care să genereze o valoare a TVA ridicată și care să însoțească fiecare vânzare a bunului până la ultimul cumpărător român, care devine titularul cererii de rambursare a TVA, după care, din suma rambursată, realizează cel puțin o plată către un vânzător din aval.

De altfel, aceasta a fost și explicația dată de către expertul audiat de către instanța de fond, respectiv că un eventual prejudiciu adus bugetului de stat ar depinde de prima vânzare care generează TVA; și este cert că este așa, de vreme ce întregul carusel al vânzărilor și cumpărărilor, a pornit de la prima vânzare-cumpărare care trebuie socotită fictivă, adică fără conținut comercial, de vreme ce obiectul tranzacției a constat într-un bun care nu avea caracteristicile celui tranzacționat formal (sau inexistența bunului, în cazul celorlalte operațiuni), cu scopul de a-i atribui un preț ridicat la cumpărare, pentru ca succesiunile de vânzări și cumpărări ulterioare să conducă la solicitarea de rambursare a TVA.

Caracterul fictiv al primei vânzări este mutat la fiecare dintre vânzările ulterioare, împrejurare obiectivată de vânzarea unui produs în locul altuia cu scopul de a majora în mod substanțial prețul sau vânzarea unor produse care nu au existat în materialitatea lor niciodată în patrimoniul societăților implicate, dar rezultată și din raportarea subiectivă a fiecărui intermediar, caracterizată prin lipsa totală de implicare într-o tranzacție semnificativă din perspectiva activității societății reprezentate și dezinteres prin lipsa oricăror demersuri pentru recuperarea prețului. Și în cazul celorlalte bunuri, care au circulat exclusiv pe drumuri contabile între societăți, preturile reprezentau evenimente deosebite în viața comercială a societăților intermediare, însă interesul privind operațiunile a fost unul invers proporțional, de vreme ce persoanele implicate au furnizat date minime sau niciun fel de date privind tranzacțiile.

Aceasta este singura modalitate de interpretare a succesiunii de evenimente și de persoane în jurul unui bun conceput cu scopul de simula calitățile superioare ale unui al bun și în mod cert și prețul de tranzacționare".

În considerarea acestor aspecte raportat la acuzațiile aduse inculpaților se constată că acțiunile concrete desfășurate de aceștia se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunilor de evaziune fiscală și de spălarea a banilor.

Cât privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților (art. 322 alin. (1) C. pen. - C., art. 322 C. pen. - B.), apărarea nu a argumentat sub niciun aspect (nici în scris și nici oral, cu ocazia dezbaterilor recursurilor în casație) care să conducă la concluzia că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar instanța supremă, la rândul ei, nu identifică în acest sens motive de nelegalitate a deciziei recurate. De altfel, apărarea recurenților inculpați a vizat cu precădere caracteristicile produsului foliat, motiv pentru care, strict din această perspectivă se apreciază că, în concret, se contestă situația de fapt stabilită de instanța de apel în urma administrării probatoriului.

În ceea ce privește susținerea că față de inculpata C. a fost reținută infracțiunea de rambursare în formă continuată (două acte materiale), în condițiile în care la pagina 11 din rechizitoriu se reține că în cazul acesteia există un singur act material, deoarece cea de a doua rambursare de TVA nu s-a mai realizat, cererea fiind retrasă, Înalta Curte constată că aceasta ține de situația de fapt și încadrarea juridică stabilită cu caracter definitiv, care excedează scopului recursului în casație, astfel cum este reglementat de art. 433 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din data de 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din data de 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2024.