ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpata A., împotriva deciziei penale nr. 557/A din 13 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25/P/28.02.20233 pronunțată de Tribunalul Bihor s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022).

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (săvârșită în perioada decembrie 2015- ianuarie 2016).

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (săvârșită în perioada aprilie/mai 2013 - iunie 2014).

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. art. 244 alin. (1) C. pen. (săvârșită în perioada martie- aprilie 2014).

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (săvârșită în perioada 2014-2015).

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (săvârșită în 2015).

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. (săvârșită în decembrie 2014).

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 (încadrarea anterioară: art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002).

În temeiul art. 396 alin. (2) raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă din noiembrie/ decembrie 2015).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

Executarea pedepsei s-a dispus a se face în regim de detenție.

Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B., C. și în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă D..

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (5) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 și următoarele C. civ., a fost obligată inculpata A. la plata următoarelor sume:

- 75.441 RON cu titlu de daune materiale, către partea civilă B..

- 12.500 euro în echivalent RON la data plății și 106.000 RON, cu titlu de daune materiale către partea civilă C..

- 24.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă D..

Au fost respinse cererile formulate de părțile civile B., C. și E. privind obligarea inculpatei la plata daunelor morale.

A fost respinsă cererea formulată de procuror vizând confiscarea specială și extinsă.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului, instituită prin ordonanța din data de 26.01.2017 emisă în dosar nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, asupra terenului extravilan în suprafață de 1500 mp, deținut de numitul F., situat în comuna Hidișelu de Sus, nr. cadastral x, pe care este amplasată o construcție reprezentând casă de locuit cu anexe, edificată fără autorizație de construcție.

În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) și art. 275 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 276 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 4.800 RON, către partea civilă B., reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C. și inculpata A..

Prin decizia nr. 557/A din 13 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 punctul 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C. și inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 25/28.02.2023 pronunțate de Tribunalul Bihor, fiind menținute în totalitate dispozițiile sentinței apelate.

Curtea de Apel Oradea, referitor la comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. denunțată de către martorul E. (cu privire la care s-a declarat recurs în casație), a constatat că starea de fapt stabilită de către prima instanța este rezultatul coroborării judicioase a mijloacelor de proba administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, criticile formulate de către inculpata fiind neîntemeiate.

Astfel, contrar apărărilor sale, s-a reținut că declarațiile martorului denunțător E. în care descrie conținutul discuțiilor purtate cu inculpata se coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor G., H. și I., precum și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate.

Martora E. a arătat în mod repetat în declarațiile sale că inculpata a pretins ca "lucrează la DNA București" și că poate facilita angajarea fiicei sale pe un post de asistent medical în cadrul Spitalului CFR Oradea, prin intermediul directorului, în schimbul sumei de 2000 euro. Împrejurarea că, ulterior, cu ocazia primirii acestei sume, inculpata a adăugat că din acești bani, 1000 de euro îi va reveni directorului Spitalului CFR, iar cea de a doua unei alte persoane de la București, nu modifică tipicitatea infracțiunii de trafic de influență câtă vreme aceasta s-a consumat în momentul pretinderii sumei, concomitent cu indicarea celorlalte elemente din conținutul obiectiv al infracțiunii.

Aceeași stare de fapt este relatată și de către soțul martorei denunțătoare, martorul H., care a arătat că inculpata "s-a recomandat ca fiind angajată în cadrul DNA București și că are posibilitatea de a interveni pe lângă directorul Spitalului CFR Oradea pentru a facilita angajarea fiicei noastre". De asemenea, referiri explicite la promisiunea inculpatei sunt făcute și în conținutul convorbirilor telefonice interceptate, purtate de către inculpata cu martora E..

Instanța de apel a subliniat că infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în momentul în care inculpata pretinde că are influența necesara față de directorul Spitalului CFR pentru a-l determina pe acesta să o angajeze pe fiica martorului denunțător în virtutea atribuțiilor sale de serviciu.

Contrar apărărilor formulate de către inculpată, Curtea a apreciat că funcționarul public față de care se pretinde că s-ar exercita influență este suficient de bine individualizat prin calitatea sa de director la Spitalului CFR Oradea, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, iar nu cea a infracțiunii de înșelăciune, așa după cum s-a arătat în cererea de schimbare a încadrării juridice formulata atât la fond, cât și în apel.

Împrejurarea că pe parcursul discuțiilor ulterioare, alături de directorul Spitalului CFR Oradea, a fost indicată și o a doua persoana față de care urma să se exercite influență de către inculpata, nu aduce atingere cu nimic tipicității infracțiunii de trafic de influență, așa cum nici aserțiunile ulterioare primelor discuții potrivit cărora banii respectivi ar fi dați celor două persoane indicate nu sunt de natură să atragă o noua încadrare juridica.

Ca atare, Curtea de apel, reținând că încadrarea juridică dată infracțiunii imputate inculpatei este cea corectă și că probațiunea administrată susține pe deplin acuzația adusă acesteia, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție, a constatat că în mod întemeiat a pronunțat instanța de fond soluția de condamnare a inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatei A. la data de 26 iulie 2023, la Penitenciarul Arad, iar data până la care inculpata A. avea posibilitatea să declare recurs în casație este 28 august 2023, inclusiv.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpata A. a declarat recurs în casație la data de 9 august 2023, prin apărător ales, avocat J., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat de recurenta inculpată că a fost condamnată pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2015, ar fi primit suma de 2000 euro de la martorul denunțător E. pentru a-și trafica influența asupra directorului spitalului CFR Oradea și a facilita angajarea fiicei denunțătoarei, G., pe postul de asistent medical, fără susținerea vreunui concurs.

Astfel, recurenta inculpată a susținut următoarele:

- odată s-a reținut că inculpata a pretins suma de 2000 de euro pentru a-i remite directorului Spitalului CFR Oradea - conform încadrării în drept;

- în conținutul rechizitoriului se reține că, de fapt, suma de 2000 de euro a fost pretinsă și primită de inculpată pentru a o remite în cuantum de 1000 de euro directorului Spitalului CFR Oradea și 1000 euro unei persoane neidentificate sub nicio formă;

- nici din rechizitoriul întocmit în cauză și nici din conținutul celor două hotărâri (atât din primă instanță cât și din apel) nu reiese dacă această sumă de 2000 de euro a fost pretinsă și primită de inculpată pentru sine sau pentru altul;

- nici în cadrul rechizitoriului și nici în cadrul celor două hotărâri (atât din primă instanță cât și din apel) nu au fost analizate condițiile referitoare la atribuțiile de serviciu ale funcționarului public în îndeplinirea actului în discuție (respectiv atribuțiile directorului Spitalului CFR Oradea în legătură cu angajarea unei persoane fără susținerea vreunui concurs);

- de observat că niciodată nu s-a menționat când urma să fie angajată fiica denunțătoarei pe acel post și dacă acest lucru era efectiv posibil, semn al reținerii unei stări de fapt cu titlu general, nemulabilă pe vreun text incriminator - în special pe cel al incriminării traficului de influență;

- starea de fapt reținută nu îndeplinește condițiile de tipicitate obiectivă ale traficului de influentă, atâta timp cât funcționarul public (directorul Spitalului CFR Oradea) nu are atribuții de serviciu de a numi în funcția de asistent medical o persoană fără susținerea vreunui concurs.

În acest context, se apreciază că este întemeiat motivul de recurs în casație, întrucât fapta inculpatei de a pretinde și primi suma de 2000 de euro pentru a-și trafica influența pe lângă directorul spitalului CFR Oradea și/sau pe lângă o persoana rămasă neidentificată sub nicio formă, în condițiile în care directorul (funcționarul public) nu are atribuții de serviciu în legătură cu motivul pentru care s-ar fi traficat influența (respectiv angajarea numitei G. pe postul de asistent medical fără susținerea unui concurs, la spitalul CFR Oradea) face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală, lipsindu-i o cerință a laturii obiective prev. de art. 291 C. pen., respectiv inexistența atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public în legătură cu îndeplinirea actului pentru care s-ar fi realizat traficul de influență.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., recurenta inculpată a formulat o cerere de suspendare a executării hotărârii, pe care însă nu a motivat-o.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 septembrie 2023, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

La data 26 septembrie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpata A., Înalta Curte a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care, prin încheierea din 3 octombrie 2023 a dispus admiterea în principiu și trimiterea cauzei pentru judecarea recursului în casație Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 14 noiembrie 2023.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpata A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului nelegal al hotărârilor judecătorești tinzând la desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Astfel, cum în mod corect a reținut și judecătorul de filtru, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor constatate și stabilite în mod definitiv de instanța de apel.

De asemenea, s-a mai statuat în jurisprudență și că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanța conduitei subiectului cu norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) și care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..] (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauza de față, recurenta a susținut că a fost condamnată pentru infracțiunea de trafic de influență atâta timp cât funcționarul public (directorul Spitalului CFR Oradea) nu are atribuții de serviciu de a numi în funcția de asistent medical o persoană fără susținerea vreunui concurs, fiind incident, așadar, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură, întrucât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii în sensul că fapta nu corespunde modelului abstract de incriminare.

Se constată că atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut aceeași situație de fapt, pornind de la materialul probator administrat în cauză.

Astfel, referitor la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., supusă analizei prezentului recurs în casație, starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă în faptul că inculpata A., pretinzând că are influență asupra directorului de la Spitalul CFR Oradea a pretins și primit de la E. suma de 2.000 de euro, în perioada noiembrie- decembrie 2015, sub promisiunea că va facilita angajarea lui G. (fiica lui E.), pe postul de asistent medical, fără susținerea vreunui concurs.

Potrivit art. 291 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Cerința esențială pentru existența infracțiunii de trafic de influență, este aceea potrivit căreia autorul are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului public. A lăsa să se creadă că are influență înseamnă a crea unei persoane falsa impresie că se bucură de trecere, că se află în bune relații cu funcționarul public, ca se bucură de încrederea acestuia.

În această situație, când autorul lasă să se creadă că are influență, deși nu are, este vorba și de o inducere în eroare, de o înșelăciune pe care însă traficul de influență o absoarbe în conținutul său, întrucât prin incriminare s-a urmărit ocrotirea prestigiului instituțiilor și autorităților publice și a funcționarilor care asigură desfășurarea activității acestora.

În cazul de față, elementul material constă în acțiunea de traficare a influenței, care este realizată în modalitatea primirii de la numita E. a sumei de 2000 de euro pentru a interveni pe lângă directorul Spitalului CFR Oradea, asupra căruia inculpata A. a lăsat să se creadă că are influență.

Totodată, pentru existența infracțiunii de trafic de influență, Înalta Curte reține că nu are relevanță faptul că inculpata A. nu a precizat numele directorului Spitalului CFR Oradea asupra căruia a lăsat să creadă că are influență, ci este suficient că l-a determinat prin calitatea sa, calitate care îi oferea funcționarului competența de a o angaja pe fiica denunțătoarei.

De asemenea, nu are relevanță că suma de 2000 de euro a fost pretinsă și primită de inculpată pentru sine sau pentru a o remite, întreagă sau doar în cuantum de 1000 de euro, directorului Spitalului CFR Oradea, asupra căruia pretindea că are influență, iar restul de 1000 euro, unei persoane neidentificate.

Împrejurarea, negată de recurentă, că directorul Spitalului CFR Oradea avea competența de a o angaja pe fiica denunțătoarei rezultă fără dubiu din dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Astfel, potrivit art. 176 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică, iar potrivit art. 180 alin. (1) lit. a) și b) prevăd că "în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice managerul are, în principal, următoarele atribuții:

a) stabilește și aprobă numărul de personal, pe categorii și locuri de muncă, în funcție de normativul de personal în vigoare;

b) aprobă organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numește și eliberează din funcție personalul spitalului".

Faptul că, potrivit susținerilor recurentei, nici în cadrul rechizitoriului și nici în cadrul celor două hotărâri (atât din primă instanță cât și din apel) nu au fost analizate condițiile referitoare la atribuțiile de serviciu ale funcționarului public în îndeplinire actului în discuție (respectiv atribuțiile directorului Spitalului CFR Oradea în legătură cu angajarea unei persoane fără susținerea vreunui concurs), nu conduce la constatarea lipsei tipicității obiective a infracțiunii de trafic de influență, atâta vreme cât, așa cum s-a indicat mai sus, dispozițiile legale conferă acestui funcționar public atribuții privind politica de personal, precum și în domeniul structurii organizatorice a spitalului.

Din acest punct de vedere, devine nerelevant pentru existența infracțiunii de trafic de influență când urma să fie angajată fiica denunțătoarei pe acel post și dacă acest lucru era efectiv posibil (sub acest aspect, se reține că la filele x se regăsește adresa emisă de Spitalul Clinic CF Oradea în care se menționează lista posturilor vacante pentru perioada noiembrie 2015- iunie 2016), cât timp recurenta a lăsat să se creadă că are influență asupra directorului spitalului, care avea, potrivit competențelor conferite de lege, posibilitatea de a o angaja pe fiica denunțătoarei. În plus, nici nu este necesar ca ulterior, aceasta să fi fost urmată de executare, adică de respectarea promisiunii de către recurentă.

Prin urmare, din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acțiunea inculpatei corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., reținută în concret în sarcina sa.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 557/A/2023 din data de 13 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 557/A/2023 din data de 13 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta-inculpata la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată, în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.