ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17/PI din 27 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și instigare la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen. complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen. și abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat în totalitate următoarele înscrisuri: cerere de chemare în judecată aflată la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, aflat în original în plic închis și sigilat care constituie anexa nr. 4 a dosarului nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea; cerere de chemare în judecată aflată la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, aflat în original în plic închis și sigilat care constituie anexa nr. 5 a dosarului nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea; cerere de chemare în judecată aflată la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, aflat în original în plic închis și sigilat care constituie anexa nr. 6 a dosarului nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea; cerere de chemare în judecată aflată la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, aflat în original în plic închis și sigilat care constituie anexa nr. 7 a dosarului nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea; cerere de chemare în judecată aflată la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, aflat în original în plic închis și sigilat care constituie anexa nr. 8 a dosarului nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și cerere de chemare în judecată aflată la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, aflat în original în plic închis și sigilat care constituie anexa nr. 9 a dosarului nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și s-a dispus restituirea către Tribunalul Bihor a dosarelor civile nr. x și nr. 12.975/111/2012, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 18.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și judecată în primă instanță.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost obligată inculpata C. la plata sumei de 13.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și judecată în primă instanță.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, în cuantum de câte 434 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea și inculpații B., A. și C..

Prin decizia penală nr. 229/A din 10 iulie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, s-au decis următoarele:

În unanimitate, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 17/PI din 27 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dispunându-se rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de procuror și a onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată C., în cuantum de 300 RON.

În majoritate, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., A. și C. împotriva aceleiași sentințe penale, dispunându-se obligarea apelanților inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

~Opinia separată a fost în sensul admiterii apelurilor formulate de inculpații B., A. și C. și înlăturării obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat dispusă de prima instanță (cu consecința rămânerii în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor inculpaților).

Instanța de apel a menținut soluția de încetare a procesului penal dispusă față de inculpați în fond (care a făcut obiectul criticii în apelul Ministerului Public), reținând, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) și (4) C. pen., în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022, "cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză și termenele prevăzute de art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni".

Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a statuat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, Curtea Constituțională a declarat, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., reținând că "în condițiile stabilirii naturii juridice a deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraf 73).

Până la momentul publicării acestei decizii, 9 iunie 2022, legiuitorul a adoptat O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022, prin care a pus în acord dispozițiile care reglementează cursul prescripției răspunderii penale cu normele constituționale, sens în care a reglementat că "La articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Subsecvent deciziilor anterior menționate și modificărilor legislative intervenite în materia întreruperii cursului răspunderii penale, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen..".

Drept urmare, în condițiile în care, în intervalul temporal 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, în legislația penală substanțială nu au existat cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 C. pen., dispozițiile art. 155 C. pen., în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 71/2022, reprezintă, în condițiile art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă pentru inculpați.

Ca atare, concordant instanței de fond, curtea de apel a constatat că inculpaților le sunt aplicabile termenele generale de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. - de 8 ani pentru infracțiunile de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (1) și (2) Cod și abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. - de 5 ani pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen.

Pentru a aprecia în acest sens, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunilor ce fac obiectul judecății, în forma legii penale mai favorabile, respectiv forma legii noi.

****

Împotriva deciziei penale nr. 229/A din 10 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În motivarea căii de atac, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în argumentarea căruia a susținut, în esență, că instanța de apel a constatat în mod eronat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale a inculpaților B., A. și C. pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri, soluția de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea continuată de fals material în înscrisuri oficiale fiind justă întrucât în martie 2023 s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale (de 10 ani).

În acest sens, s-a arătat că, reținând incidența în cauză a Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2028 și nr. 358/2022 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022, instanțele de fond au avut în vedere, în mod eronat, doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, de 8 ani, determinat conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., calculat conform art. 154 alin. (2) și art. 186 C. pen., cu consecința constatării intervenirii prescripției pentru infracțiunile de abuz în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Or, analiza îndeplinirii condițiilor pentru constatarea incidenței prescripției se impunea a fi făcută inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 155 C. pen., context în care s-ar fi constatat că nu este împlinit termenul de prescripție specială întrucât, în intervalul de timp dintre momentul săvârșirii ultimului act material al infracțiunilor -13 martie 2013 și, respectiv, data de 25 iunie 2018 (a publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), au fost efectuate numeroase acte de procedură ce au fost aduse la cunoștință inculpaților și care au întrerupt cursul prescripției răspunderii penale. După fiecare dintre acestea a început un nou termen de prescripție.

Aceasta întrucât instanțele de judecată din România sunt ținute de respectarea jurisprudenței obligatorii a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care statuează asupra obligației statelor de a combate infracțiunile de corupție, în general, și infracțiunile ce vizează fraude ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin măsuri disuasive și efective, lăsând neaplicate deciziile Curții Constituționale care nu permit o prevenire și reprimare efectivă a acestora.

Dacă un prim reper în acest sens este raționamentul stabilit, în mod expres, în privința României, prin Hotărârea din 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19 - Eurobox Promotion și alții), cel de-al doilea reper îl constituie Hotărârea Curții din 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, ulterioară pronunțării deciziei recurate, dar care reia necesitatea lăsării neaplicate a deciziilor Curții Constituționale în fața riscului de impunitate pentru cei care comit infracțiuni grave.

În cuprinsul deciziei pronunțate în cauza Euro Box Promotion și alții (cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19), Curtea de Justiție a reținut că: noțiunea de "activitate ilegală" la care se referă art. 325 alin. (1) TFUE acoperă, printre altele, orice act de corupție al funcționarilor sau orice abuz în serviciu din partea acestora, care poate aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii (par. 185); "obligația de a lupta în mod efectiv împotriva corupției și în special a corupției la nivel înalt, care decurge din obiectivele de referință prezentate în anexa la Decizia 2006/928 coroborate cu angajamentele României, nu se limitează doar la cazurile de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii" (par. 189);, "în ceea ce privește infracțiunile de corupție în general, obligația de a prevedea sancțiuni penale care au caracter efectiv și disuasiv decurge, pentru România, din Decizia 2006/928, având în vedere că această decizie obligă statul membru menționat să lupte în mod efectiv și independent de o eventuală atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii, împotriva corupției și în special împotriva corupției la nivel înalt" (par. 191).

Dacă decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021 statua în mod clar asupra imperativului sancționării efective a autorilor faptelor grave, cu atât mai mult, prin decizia din 24 iulie 2023, instanța europeană s-a aplecat și mai mult asupra riscului sistemic de impunitate pentru infracțiunile grave, statuând, la solicitarea Curții de Apel Brașov, că aplicarea legii penale mai favorabile și, implicit, neluarea în considerare a actelor întreruptive de prescripție a răspunderii penale pentru perioada 1 februarie 2014 (intrarea în vigoare a noului C. pen.) - 25 iunie 2018 (data publicării deciziei CCR nr. 297/2018) reprezintă acte de natură "să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii"(pct. 123) și că judecătorii nu pot fi trași la răspundere dsciplinară dacă aplică dreptul UE prioritar față de decizii naționale cu caracter obligatoriu ce emană de la instanța constituțională sau instanța supremă.

Or, în acest context, restrângerea perioadei de timp în care se pot trage la răspundere penală autorii infracțiunilor, reținându-se că, în intervalul de timp 25 iunie 2018 - 31 mai 2022 nu ar fi existat vreo întrerupere a cursului termenului de prescripție a răspunderii penale, ca efect al aplicării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 de către organele judiciare în instrumentarea/judecarea dosarelor penale privind, între altele, și fapte de corupție, evaziune fiscală ori spălarea banilor, ignorând efectul întreruptiv al actelor anterior emise și aduse la cunoștința celor vizați, nu reprezintă decât o dovadă de lipsă de fermitate a statului român (prin autoritățile sale, inclusiv autoritatea judecătorească) și de neîndeplinire a obligațiilor asumate de acesta.

Ca urmare, instanțele naționale nu pot repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale aferentă unor acte de procedură intervenite anterior invalidării dispozițiilor naționale pertinente. O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate atât pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (prevăzute în Legea nr. 78/2000), cât și pentru infracțiuni de corupție regelementate în aceeași lege [infracțiunea prevăzută art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina celor trei inculpați în speță), dar și pentru infracțiuni concurente care au același termen general de prescripție, de 8 ani (infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri reținută în cauză).

Tocmai de aceea, în cauză, toate actele de procedură efectuate în faza de urmărire penală anterior datei publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (25 iunie 2018) nu pot fi lipsite de efectul lor (astfel cum era prevăzut în legea în vigoare la momentul efectuării lor), respectiv întreruperea cursului termenului general de 8 ani al prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Or, în speță, termenele generale de prescripție a răspunderii penale pentru cele două infracțiuni (de 8 ani) au început să curgă la 14.03.2013 și au fost întrerupte de numeroase acte efectuate de procuror, exemplificative fiind: ordonanța din 04.10.2017, emisă în dosarul nr. x/2013 al D.N.A. - S.T. Oradea, prin care s-a dispus și procedat la efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții A., B. și C., împrejurare în care acestora li s-a adus la cunoștință învinuirea; audierea, în calitate de suspect, la datele de 08.03.2018 și 14.03.2018, a numitei C.; încunoștiințarea, la data de 12.03.2018, a apărătorilor aleși ai suspecților A. și B. că, în anumite zile din intervalul 14-23.03.2018, se vor efectua acte de urmărire penală, respectiv audierea unor suspecți, acte ce au fost efectuate; audierea a trei martori la data de 04.04.2018; emiterea, la 28.08.2020, a rechizitoriului în dosarul nr. x/2019 și comunicarea acestuia către inculpații A., B. și C.; desfășurarea, în perioada 14.10.2020-10.03.2021, a procedurii de cameră preliminară, în care, până la 10.03.2021, au fost acordate 7 termene. Toate aceste acte, care au întrerupt termenul general de prescripție de 8 ani, nu au fost eliminate ca fiind nelegale, în procedura de cameră preliminară.

Prin urmare, soluția de încetare a procesului penal ar fi putut fi dispusă doar după împlinirea unui termen de 16 ani, respectiv la 13 martie 2029, după depășirea cu încă o dată a termenului de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel cum prevăd dispozițiile art. 155 alin. (4) și art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 26 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv 7 decembrie 2023, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat de instanța de fond, confirmat în apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților B., A. și C. pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri, subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspect factual:

Acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că:

- în perioada 01.02.2013-14.03.2013, ar fi înmânat unui funcționar din cadrul Tribunalului Bihor, știind că acesta urma să sustragă de la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor cererea de chemare în judecată inițială și reală prin care se solicita înmatricularea unui singur autoturism, cererea de chemare în judecată falsificată, pentru ca aceasta din urmă să fie depusă la dosar în locul celei inițiale și reale (un act material);

- în perioada 01.02.2013-14.03.2013, ar fi înmânat unui funcționar din cadrul Tribunalului Bihor, știind că acesta urma să sustragă de la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor cererea de chemare în judecată inițială și reală prin care se solicita înmatricularea unui singur autoturism, cererea de chemare în judecată falsificată, pentru ca aceasta din urmă să fie depusă la dosar în locul celei inițiale și reale (un act material);

- în perioada 18.02.2013-07.03.2013, ar fi înmânat unui funcționar din cadrul Tribunalului Bihor, știind că acesta urma să sustragă de la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor cererea de chemare în judecată inițială și reală prin care se solicita înmatricularea unui singur autoturism, cererea de chemare în judecată falsificată, pentru ca aceasta din urmă să fie depusă la dosar în locul celei inițiale și reale (un act material);

- în perioada 01.02.2013-14.03.2013, ar fi înmânat unui funcționar din cadrul Tribunalului Bihor, știind că acesta urma să sustragă de la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor cererea de chemare în judecată inițială și reală prin care se solicita înmatricularea unui singur autoturism, cererea de chemare în judecată falsificată, pentru ca aceasta din urmă să fie depusă la dosar în locul celei inițiale și reale (un act material);

- în perioada 01.01.2013-07.03.2013, ar fi înmânat unui funcționar din cadrul Tribunalului Bihor, știind că acesta urma să sustragă de la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor cererea de chemare în judecată inițială și reală prin care se solicita înmatricularea unui singur autoturism, cererea de chemare în judecată falsificată, pentru ca aceasta din urmă să fie depusă la dosar în locul celei inițiale și reale (un act material);

- în perioada 01.02.2013-07.03.2013, ar fi înmânat unui funcționar din cadrul Tribunalului Bihor, știind că acesta urma să sustragă de la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor cererea de chemare în judecată inițială și reală prin care se solicita înmatricularea a două autoturisme, cererea de chemare în judecată falsificată, pentru ca aceasta din urmă să fie depusă la dosar în locul celei inițiale și reale (un act material), fapte care se circumscriu infracțiunii de complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale).

- în perioada 01.02.2013-06.02.2013, în legătură cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, ar fi determinat-o pe inculpata B. să realizeze următoarele acte nelegale: la data de 06.02.2013, fără ca la dosar să existe o încheiere de preschimbare sau să se fi dispus de către președintele completului preschimbarea termenului, inculpata B., prin aplicația Ecris, a procedat la modificarea termenului acordat inițial de 23.01.2014 și a adăugat termenul de judecată pentru data de 14.03.2013 și, fără să efectueze mențiuni în aplicație referitoare la vreo încheiere prin care s-a preschimbat termenul stabilit inițial, a procedat la imprimarea unor citații către părți pentru noul termen implementat, 14.03.2013;

- în perioada 01.02.2013-12.03.2013, în legătură cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, ar fi determinat-o pe inculpata B. să realizeze următoarele acte nelegale: la data de 12.03.2013, fără a exista nicio viză a judecătorului pe cererea de preschimbare a termenului existentă la dosar, inculpata, în mod fictiv a inclus pe lista de ședință din data de 06.02.2013 cauza având ca obiect cerere preschimbare termen (în condițiile în care, deși sistemul Ecris permite aceasta, în mod obiectiv nu se poate stabili un termen de judecată pentru trecut, iar în condica ședințelor de judecată din data de 06.02.2013 nu există cauza având ca obiect cerere preschimbare termen în dosarul nr. x/2012 și, de asemenea, cererea de preschimbare a termenului nu era implementată în Ecris). După aceasta, la data de 12.03.2013, deși la data de 06.02.2013 nu se dispusese de către judecător preschimbarea termenului, B. a redactat o încheiere de preschimbare a termenului cu data de 06.02.2013, încheiere care a fost semnată de către judecătoarea D.;

- la data de 06.02.2013, în legătură cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, ar fi determinat-o pe inculpata B. să realizeze următoarele acte nelegale: la data menționată, fără a exista nicio viză a judecătorului pe cererea de preschimbare a termenului existentă la dosar, inculpata B. a inclus cererea pe lista de ședință din data de 06.02.2013, stabilind astfel termen de judecată pentru această dată;

- în perioada 01.02.2013-06.02.2013, în legătură cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, ar fi determinat-o pe inculpata B. să realizeze următoarele acte nelegale: la data de 06.02.2013, fără a exista nicio viză judecătorului pe cererea de preschimbare a termenului existentă la dosar, inculpata a inclus cererea pe lista de ședință din data de 06.02.2013, stabilind astfel termen de judecată pentru această dată. Tot la data de 06.02.2013, fără ca la dosar să existe o încheiere de preschimbare sau să se fi dispus de către președintele completului preschimbarea termenului, B., prin aplicația Ecris, a procedat la modificarea termenului acordat inițial de 09.01.2014 și a adăugat termenul de judecată pentru data de 14.03.2013. De asemenea, la aceeași dată, fără a efectua mențiuni în aplicație referitoare la vreo încheiere prin care s-a preschimbat termenul stabilit inițial, în condițiile în care nici la dosarul cauzei nu se regăsește o astfel de încheiere, inculpata B. a procedat la imprimarea unor citații către părți pentru noul termen implementat, 14.03.2013;

- în perioada 01.01.2013-06.02.2013, în legătură cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, ar fi determinat-o pe inculpata B. să realizeze următoarele acte nelegale: la data de 06.02.2013, fără a exista nicio viză a judecătorului pe cererea de preschimbare a termenului existentă la dosar, inculpata a inclus cererea pe lista de ședință din data de 06.02.2013, stabilind astfel termen de judecată pentru această dată;

- în perioada 01.02.2013-07.03.2013, în legătură cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, ar fi determinat-o pe inculpata B. să realizeze următoarele acte nelegale: la data de 06.02.2013, fără a exista nicio viză a judecătorului pe cererea de preschimbare a termenului existentă la dosar, inculpata a inclus cererea pe lista de ședință din data de 06.02.2013, stabilind astfel termen de judecată pentru această dată;

- în fiecare dintre următoarele dosare ale Tribunalului Bihor și la următoarele date: în dosarul nr. x/2012 - la data de 14.03.2013, în dosarul nr. x/2012 - la data de 14.03.2013, în dosarul nr. x/2012 - la data de 12.03.2013, în dosarul nr. x/2012 - la data de 14.03.2013, în dosarul nr. x/2012 - la data de 12.03.2013 și în dosarul nr. x/2012 - în perioada 08.03.2013-12.03.2013, ar fi determinat-o pe inculpata B. să îi remită hotărârile judecătorești, în condițiile în care inculpatul A. nu era îndreptățit să le primească (părțile nesolicitând ca actele de procedură să îi fie comunicate acestuia și, în orice caz, nefiind efectuată, potrivit înscrisurilor de la dosare, comunicarea hotărârilor către acesta), toate actele nelegale comise de inculpata B., săvârșite prin încălcarea dispozițiilor art. 230 C. proc. civ. raportat la art. 119 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 215 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 119 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 154 alin. (1), (2) C. proc. civ. și art. 427 alin. (1) C. proc. civ., având drept scop, conținut și finalitate ca dosarele completului din care făcea parte inculpata și care erau vizate de către A. pentru a fi înlocuită în ele cererea de chemare în judecată, să fie devansate ca și termen, fapte care se circumscriu infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen. (12 acte materiale), toate infracțiunile cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Acuzațiile aduse inculpatei B. au constat în aceea că:

- în perioada 01.02.2013-14.03.2013, în urma unei înțelegeri prealabile cu funcționarul din cadrul Tribunalului Bihor care a sustras din dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012, nr. w/2012, nr. t/2012 și nr. v/111/2012 ale Tribunalului Bihor cererile de chemare în judecată inițiale și reale prin care se solicita înmatricularea unui singur autoturism, pe care le-a înlocuit cu cele falsificate de către inculpatul A. (prin care se solicitam aparent, înmatricularea mai multor autoturisme), precum și în urma unei înțelegeri cu inculpatul A., care a falsificat cererile, inculpata B., în calitate de grefier al completului CAF 3 al Tribunalului Bihor condus de judecătoarea D., a efectuat o serie de acte nelegale în legătură cu cele 6 dosare ale Tribunalului Bihor, acte nelegale care au avut ca scop și finalitate devansarea termenelor de judecată stabilite inițial, pentru ca cererile falsificate să fie introduse în dosare având un termen mai apropiat de judecată decât cel stabilit inițial, în modalitatea anterior evidențiată, fapte care se circumscriu infracțiunii de complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (10 acte materiale);

- în calitate de grefier al completului CAF 3 al Tribunalului Bihor condus de judecătoarea D., încălcând dispozițiile art. 230 C. proc. civ. raportat la art. 119 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 215 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 119 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 154 alin. (1), (2) C. proc. civ. și art. 427 alin. (1) C. proc. civ.:

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen. (16 acte materiale).

Acuzațiile aduse inculpatei C. au constat în aceea că:

- în calitate de agent procedural în cadrul Tribunalului Bihor, având ca și atribuții, printre altele, potrivit fișei postului, aplicarea de dată certă pe actele de sesizare depuse personal sau prin reprezentant, încălcând dispozițiilor art. 199 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 199 alin. (2) C. proc. civ.:

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (6 acte materiale) și art. 5 C. pen.

Similar instanței de fond, Înalta Curte, ca instanță de apel, a constatat că legea penală în ansamblu mai favorabilă în speță este cea în vigoare în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, întrucât, în această perioadă, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție. Prin urmare, având în vedere data comiterii celor două infracțiuni sus-menționate reținute în sarcina inculpaților, respectiv, 14 martie 2013 (data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale pentru fiecare dintre cei trei inculpați), instanța de apel a apreciat că termenul general de 8 ani al prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri s-a împlinit la data de 13 martie 2021.

Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, aceasta are caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.

În faza judecării cauzei în fond, Curtea de Apel Oradea a valorificat, iar în apel, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat incidența prescripției generale a răspunderii penale a inculpaților B., A. și C. pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită anterior în hotărârea prealabilă menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile continuate prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (reținută sub forma autoratului în sarcina inculpatelor B. și C., respectiv, a instigării în sarcina inculpatului A.) și de art. 259 alin. (1), (2) C. pen. (reținută în sarcina inculpaților B. și A. sub forma complicității), este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani și a început să curgă la data de 14 martie 2013, data epuizării infracțiunilor.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanțele de fond (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, la 13 martie 2021.

În consecință, în privința inculpaților B., C. și A. este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

În ceea ce privește hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU -Lin, Înalta Curte constată, prioritar, că invocarea acestei hotărâri preliminare se circumscrie unui argument suplimentar în susținerea criticilor privind aplicarea deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și a Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și, ca at