ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/2024 din data de 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A., a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. și complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpata B., a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din C. pen. și art. 297 din C. pen., s-a interzis inculpatei B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis aceleiași inculpate, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., care se calculează de la data când hotărârea prin care s - a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei să execute următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Giuvărăști, jud. Olt sau în cadrul Școlii Gimnaziale Giuvărăști, jud. Olt pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat, intitulat Contract de împrumut, datat 21.01.2018, atestat de Cabinetul individual de avocat A. sub nr. x din 21.01.2018 ca fiind încheiat între B. și C..

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 15.12.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2) C. pen. și a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. și complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea nr. 3 din data de 29.03.2023, a judecătorului de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpata B., a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată, s - a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpați.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Cu titlu preliminar, s-a evidențiat faptul că inculpata B. este medic stomatolog și deținea, la data comiterii faptelor, un cabinet medical individual pe raza comunei Giuvărăști, jud. Olt, prestând în acest cadru servicii de medicină dentară. În acest context, inculpata și persoana vătămată au ajuns la un acord pentru prestarea unor astfel de servicii medicale, mai exact pentru realizarea unei lucrări dentare al cărei cost a fost estimat la suma de 2000 RON, sumă care urma a fi achitată în două tranșe, fiecare de câte 1000 RON.

Potrivit înțelegerii intervenite între inculpată și persoana vătămată, aceasta din urmă, la începutul anului 2018, s-a deplasat la cabinetul stomatologic deținut de inculpată și i-a achitat acesteia prima tranșă din prețul lucrării fără a-i fi eliberate însă înscrisuri care să facă dovada acestei plăți, semnând, la îndemnul inculpatei, într-un registru deținut în conformitate cu dispozițiile legale care reglementau activitatea sa profesională.

După începerea lucrărilor stomatologice și executarea unei părți a acestor lucrări, persoana vătămată C. s-a declarat nemulțumită de prestația inculpatei, solicitându-i refacerea lucrării, și, lovindu-se de refuzul acesteia din urmă, i-a comunicat faptul că nu îi va mai achita și cea de-a doua tranșă, de 1000 RON.

În acest context, inculpata B., consiliată de partenerul său de viață, inculpatul A., de profesie avocat, a luat hotărârea de a întocmi un înscris pe baza căruia să poată obține executarea silită a persoanei vătămate C., cei doi falsificând prin contrafacere un contract de împrumut a unei sume de bani.

Astfel, în cuprinsul unui formular tipizat, listat cel mai probabil de pe o pagină de web, inculpata B. a atestat în mod nereal împrejurarea că a împrumutat suma de 2000 RON numitei C., folosind datele de identitate ale pacientei sale în posesia cărora intrase anterior, cu ocazia plății primei tranșe, iar A. a atestat în mod nereal că respectivul contract a fost încheiat la data de 21.01.2018, în trei exemplare originale și că termenul convenit de părți pentru restituirea împrumutului este data de 01.06.2018. După plăsmuirea înscrisului sub semnătură privată în modalitățile descrise anterior, A., în calitate de avocat, a atestat în mod nereal identitatea părților, conținutul actului, data acestuia și înregistrarea acestui înscris în Registrul de înregistrare al cabinetului de avocat sub nr. x din 21.01.2018, conferind astfel actului aparența unui înscris oficial, cu putere executorie, în condițiile în care C. nu a fost la data respectivă prezentă în fața avocatului, semnătura acesteia de la rubrica împrumutat fiind contrafăcută prin copiere astfel cum avea să se stabilească fără echivoc pe parcursul urmăririi penale.

Acest înscris, astfel atestat, devenit înscris oficial în accepțiunea art. 178 alin. (2) rap. la art. 175 alin. (2) din C. pen., cu valoare de titlu executoriu conform art. 641 C. proc. civ. rap. la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, a fost încredințat de A. partenerei sale, B., care l-a folosit în scopul producerii de consecințe juridice, prin depunerea, la data de 25.10.2018, la Biroul Executorului Judecătoresc D., împreună cu cererea de executare silită a pretinsei debitoare C., pentru suma de 2000 RON și cheltuieli de executare. În baza acestei cereri și a contractului falsificat, B. a determinat pe executorul judecătoresc D., care a acționat fără vinovăție, necunoscând conținutul nereal al contractului, să deschidă prin încheierea din 25.10.2018 dosarul de executare nr. 220/2018 pentru recuperarea pretinsului debit de 2.000 RON, să solicite instanței de executare încuviințarea executării silite împotriva persoanei vătămate C., cerere admisă prin încheierea nr. 1259 din 05.11.2018 a Judecătoriei Corabia, să stabilească prin încheierea din 08.11.2018 cheltuieli de executare în sarcina presupusei debitoare în valoare de 307 RON și să efectueze acte de executare silită împotriva acesteia, inclusiv prin cererea formulată către instanța de executare, de a autoriza intrarea în încăperi, cerere care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Corabia.

Fiind citată de către instanța de judecată în cadrul acestui dosar, persoana vătămată s-a prezentat la ședința de judecată din 13.03.2019, învederând aceeași situație de fapt precum cea expusă în fața organelor de urmărire penală, respectiv că a refuzat să-i achite medicului diferența de 1000 RON deoarece nu a fost mulțumită de calitatea lucrării efectuate de acesta, că nu a luat nicio sumă de bani cu titlu de împrumut de la B. și nu a semnat contractul care face obiectul executării silite.

În ceea ce privește momentul falsificării înscrisului produs al infracțiunii, așa cum a reținut și organul de urmărire penală, data înscrisă în cuprinsul acestuia, 21.01.2018, este necorespunzătoare adevărului, aspect dovedit de împrejurările cauzei, mai exact de maniera de derulare a evenimentelor care au succedat înțelegerii intervenite între inculpată și persoana vătămată. Astfel, în condițiile în care, potrivit declarațiilor persoanei vătămate, aceasta s-a deplasat la cabinetul inculpatei la începutul anului 2018, iar lucrările stomatologice au durat 2-3 luni potrivit chiar declarațiilor inculpatei B., ulterior intervenind neînțelegeri cu privire la calitatea serviciilor prestate de către aceasta din urmă, este evident că înscrisul nu a fost întocmit la data de 21.01.2018 ci, având în vedere scopul falsificării acestui înscris, reprezentat de obținerea executării silite a persoanei vătămate, cel mai probabil în jurul datei de 25.10.2018, când respectivul înscris falsificat a fost depus la executorul judecătoresc în vederea producerii de consecințe juridice. În plus, din declarațiile inculpatei B. rezultă că împrumutul ar fi fost acordat la 2-3 luni după finalizarea lucrării stomatologice, în primăvara anului 2018, fiind evident faptul că acțiunile ilicite care fac obiectul acțiunii penale nu au fost derulate la momentul indicat de către inculpați ci, cel mai probabil, în proximitatea momentului în care a fost sesizat executorul judecătoresc pentru declanșarea procedurii de executare silită.

În opinia instanței de fond, starea de fapt reținută în sarcina inculpaților B. și A. rezultă în afara oricărui dubiu din analiza coroborată a elementelor de fapt rezultate din următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate C., declarațiile martorului D., declarațiile martorei E., contractul de împrumut înaintat în original de Judecătoria Corabia cu adresa nr. x/05.02.2019, rapoartele de expertiză grafică întocmite în cauză de IPJ Olt și, respectiv, F., înscrisurile ridicate de la Cabinetul medical individual B. și de la Cabinetul Individual de avocat A. și procesele-verbale întocmite cu aceste ocazii, copii de pe înscrisurile existente la dosarul de executare silită nr. x/2018 al BEJ D., copii de pe încheierile de ședință emise în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Corabia și, în parte, din declarațiile celor doi inculpați.

Astfel, s-a reținut că, din declarațiile persoanei vătămate C. rezultă că la începutul anului 2018 s-a deplasat la cabinetul stomatologic deținut de către inculpată în comuna Giuvărăști, jud. Olt și, după evaluarea lucrărilor care se impunea a fi realizate, au convenit că prețul serviciilor medicale este de 2000 RON, sumă care urma a fi achitată în două tranșe, de câte 1000 RON, prima tranșă fiind achitată chiar la debutul activității. Din declarațiile aceleiași persoane rezultă că inculpata nu i-a eliberat vreun înscris care să ateste plata sumei de 1000 RON însă i-a solicitat actul de identitate și i-a înscris datele personale într-un registru, cerându-i să semneze în cuprinsul acelui document, conformându-se acestei solicitări. Întrucât persoana vătămată s-a declarat nemulțumită de serviciile medicale prestate de inculpată, i-a solicitat acesteia din urmă să refacă lucrările iar, la refuzul inculpatei de a adopta o astfel de conduită, i-a comunicat faptul că nu îi va mai achita restul sumei care făcuse obiectul înțelegerii, în cuantum de 1000 de RON. Mai departe, persoana vătămată a declarat că nu a împrumutat de la inculpată vreo sumă de bani și nu a încheiat un contract de împrumut cu aceasta la sediul deținut de inculpatul A. sau în alt loc, luând la cunoștință de acest fapt cu ocazia deplasării executorului judecătoresc la domiciliul său în cadrul activităților de executare silită.

Instanța de fond a reținut că declarațiile persoanei vătămate C. sunt coroborate prin concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 242183 din data de 15.03.2020 elaborat, la solicitarea organului de urmărire penală, de către Inspectoratul de Poliție al jud. Olt - Serviciul Criminalistic, mijloc de probă care atestă de o manieră lipsită de echivoc că semnătura evidențiată la rubrica împrumutat pe contractul de împrumut nr. 1, încheiat la Cabinetul de avocat A., nu a fost executată de persoana vătămată C.. Relevante, în aceeași privință, sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 44 din 22.06.2022 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Craiova prin care s-a stabilit că înscrisul intitulat contract de împrumut, ce poartă numărul de atestare a identității părților 1/21.01.2018 al Cabinetului Individual de Avocat A. a fost completat de B.-la rubricile de la art. 1, inclusiv grupul de cifre "2000" de la art. 2 și de A.-grupurile de cifre "21.06.2018" (de la art. 2), "21.01.2018" (de la art. 7) și 1/21/2018/ ianuarie" (din cuprinsul parafei avocatului). Același mijloc de probă a atestat că semnătura de la rubrica "împrumutat" nu a fost executată de C., ci a fost contrafăcută prin copiere, de către o persoană care a avut la dispoziție, ca model, o semnătură autentică, nefiind posibil a se stabili dacă B. sau A. sunt sau nu autorii contrafacerii. Totodată, s-a stabilit că semnătura de la rubrica "împrumutător" a fost executată de B., iar semnăturile de la rubrica "Avocat A." și cea aferentă parafei de atestare a identității părților au fost executate de A..

Așadar, din analiza coroborată a acestor mijloace de probă, în opinia primei instanțe, rezultă cu suficientă claritate, pe de-o parte, că persoana vătămată nu a solicitat vreun împrumut de la inculpata B. și nici nu s-a deplasat cu aceasta din urmă la cabinetul deținut de către inculpatul A. pentru a întocmi vreun contract de împrumut iar, pe de altă parte, că înscrisul, produs al infracțiunii, a fost falsificat de către inculpați prin inserarea unor informații necorespunzătoare adevărului în scopul vădit de a obține executarea silită a persoanei vătămate pentru sumele pe care inculpata a considerat că i le datorează pentru lucrările stomatologice efectuate. Astfel se explică și conduita ulterioară a persoanei vătămate care, după declanșarea procedurii de executare silită, a contestat existența unui împrumut și a unui contract care să ateste o astfel de înțelegere, declarând atât executorului judecătoresc care declanșase procedura de executare silită, astfel cum rezultă din declarațiile acestuia, cât și instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor specifice fazei de executare silită, astfel cum atestă încheierea de ședință din data de 10.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Corabia, că nu a împrumutat vreo sumă de bani de la inculpată și nici nu a semnat un contract în acest sens. În situația în care, în realitate, ar fi fost încheiat un astfel de contract, este greu de acceptat că persoana vătămată, persoană cu studii medii, fără cunoștințe în domeniul juridic, ar fi negat existența acestui înscris, mai ales că era destul de facil ca ulterior, pe baza unor examinări grafice, să se stabilească că semnătura de la rubrica împrumutat îi aparține iar, în aceste condiții, solicitările inculpatei să se dovedească legitime.

Instanța de fond nu a reținut, la soluționarea acțiunii penale, opinia personală asupra autenticității semnăturii existente la poziția împrumutat exprimată de către expertul ales de către inculpați, argumentele expuse în rapoartele criminalistice la care s-a făcut referite anterior fiind suficient de lămuritoare asupra aspectelor litigioase, experții desemnați de organul judiciar realizând o analiză detaliată a elementelor grafice care au condus la concluzia fermă că semnătura de la rubrica Împrumutat nu a fost executată de persoana vătămată C., ci a fost contrafăcută prin copiere, de o persoană care a avut la dispoziție, ca model, o semnătură autentică, situație existentă în cauza de față atâta timp cât inculpații au avut acces la semnătura persoanei vătămate, semnătură executată în registrul deținut de către inculpată cu ocazia primului consult stomatologic.

În ceea ce privește depoziția martorei E., asistent medical la cabinetul deținut de către inculpată, propusă de aceasta din urmă în susținerea apărărilor sale, s-a constatat că această persoană nu a oferit informații de natură a schimba situația de fapt reținută de către instanță, confirmând doar existența unei discuții contradictorii purtate între persoana vătămată și inculpată la cabinetul acesteia din urmă, în legătură cu serviciile medicale prestate persoanei vătămate. Aceeași martoră însă, prin declarațiile date în cursul judecății, a confirmat susținerile persoanei vătămate în referire la executarea semnăturii în registrul deținut de către inculpată, arătând că, la momentul primei consultații, fiecare pacient, după ce era examinat și interogat asupra existenței unor afecțiuni medicale, semna în fișa de efectuare a lucrării.

Împrejurarea că înscrisul falsificat a fost încredințat de inculpatul A. inculpatei B., care l-a folosit în scopul producerii de consecințe juridice, prin depunerea, la data de 25.10.2018, la Biroul Executorului Judecătoresc D., împreună cu cererea de executare silită a pretinsei debitoare C., pentru suma de 2000 RON și cheltuieli de executare, determinând pe executorul judecătoresc D., care a acționat fără vinovăție, necunoscând conținutul nereal al contractului, să deschidă prin încheierea din 25.10.2018 dosarul de executare nr. 220/2018 pentru recuperarea pretinsului debit de 2.000 RON, să solicite instanței de executare încuviințarea executării silite împotriva persoanei vătămate C., cerere admisă prin încheierea nr. 1259 din 05.11.2018 a Judecătoriei Corabia, să stabilească prin încheierea din 08.11.2018 cheltuieli de executare în sarcina presupusei debitoare în valoare de 307 RON și să efectueze acte de executare silită împotriva acesteia, inclusiv prin cererea formulată către instanța de executare, de a autoriza intrarea în încăperi(cerere care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Corabia), rezultă din înscrisurile ridicate de către organele de urmărire penală de la biroul executorului judecătoresc și din declarațiile martorului D., date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.

Instanța de fond a mai reținut că, fiind audiați în faza de urmărire penală, în etapa procesuală a judecății în primă instanță refuzând să dea declarații, inculpații au negat comiterea faptelor reținute în sarcina lor. Astfel, inculpata B. a susținut că a dezvoltat o relație de prietenie cu persoana vătămată C. pe parcursul anului 2017 și i-a prestat acesteia servicii medicale, în iarna anului 2017, în calitate de medic stomatolog (extracții și lucrări protetice), timp de 2-3 luni. A convenit cu pacienta să îi presteze aceste servicii pentru suma de 2.000 RON, pe care aceasta din urmă i-a achitat-o eșalonat, în mai multe tranșe, astfel că la finalizarea lucrărilor, suma datorată a fost plătită în totalitate. La alte 2-3 luni după finalizarea lucrărilor (în primăvara anului 2018), C. a venit la cabinetul său și i-a solicitat împrumut suma de 2000 RON, iar inculpata a acceptat această solicitare. Pentru a se asigura însă că își poate recupera suma împrumutată, inculpata a declarat că a fost consiliată de partenerul său de viață, avocatul A., să încheie cu C. un contract de împrumut. În acest scop, cele două s-au prezentat la cabinetul de avocat, unde B. a completat tipizatul contractului de împrumut pus la dispoziție de A., cu datele sale și ale persoanei împrumutate C., extrase din cartea de identitate pe care aceasta i-ar fi prezentat-o în ziua respectivă, apoi concubinul său a completat data convenită a restituirii împrumutului și data încheierii acestuia, aplicând totodată ștampila de atestare a actului. A susținut că C. a semnat contractul respectiv în cabinetul avocatului, în fața acestuia și a inculpatei, fiind de acord cu clauzele contractuale. În aceeași zi, i-a înmânat persoanei vătămate suma de 2000 RON. Constatând că termenul stabilit pentru restituirea sumei a expirat, a contactat-o telefonic pe C. care i-a replicat însă că nu îi datorează nimic, astfel că a depus contractul încheiat cu aceasta la executorul judecătoresc D., împreună cu cererea de executare silită, fără ca ulterior să mai urmărească parcursul procedurii de executare.

Instanța de fond nu a reținut ca fiind corespunzătoare adevărului declarațiile inculpatei B. în condițiile în care, deși a susținut că persoana vătămată i-a achitat integral serviciile medicale prestate, astfel că nu ar fi avut vreun motiv pentru întocmirea în fals a unui contract de împrumut, nu a putut face dovada, la solicitarea organelor de urmărire penală, a serviciilor prestate și a plăților efectuate, declarând că nu a păstrat documentul respectiv - registrul de consultații - deși avea obligația, potrivit art. 20 alin. (1) din Codul deontologic al medicului dentist, varianta în vigoare la data comiterii faptelor, să întocmească pentru fiecare pacient fișe de evidență primară, să păstreze aceste documente pentru o perioadă de 5 ani și să le elibereze în condițiile prevăzute de lege. Inculpata nu a oferit vreo explicație cu privire la dispariția acestui document, fiind evident, în contextul probatoriu al prezentei cauze, așa cum în mod just a reținut și organul de urmărire penală, că prin această conduită, de înstrăinare a documentului de evidență a pacienților, aceasta a încercat să ascundă aspecte esențiale ale cauzei, aspecte care puteau lămuri situația de fapt, în referire la existența unui model de semnătură necesar copierii acesteia pe contractul falsificat dar și la perioada comiterii faptelor, perioadă în legătură cu care inculpata a furnizat informații contradictorii, marcate de nesinceritate. În legătură cu acest ultim aspect, deși inculpata a susținut că discuțiile referitoare la acordarea pretinsului împrumut ar fi avut loc în primăvara anului 2018, contractul pe care susține că l-ar fi semnat cu persoana vătămată C. în cabinetul inculpatului A. poartă data de 21 ianuarie 2018, furnizând astfel informații contradictorii pentru care nu a oferit vreo explicație credibilă și care, prin raportare la întregul suport probatoriu, confirmă acuzația formulată de către procuror. Este adevărat că inculpata a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o chitanță din data de 15.11.2017 și o factură din data de 09.11.2017, ambele întocmite pe numele persoanei vătămate pentru suma de 2000 RON, însă instanța nu va avea în vedere la soluționarea cauzei aceste înscrisuri, apreciind că au fost întocmite ulterior declanșării cercetărilor în prezenta cauză, atât timp cât factura nu conține semnătura de primire a persoanei vătămate C., nefiind identificat vreun element de fapt care să ateste conținutul acestor înscrisuri și care să dea consistență astfel apărărilor formulate de către inculpată. Singurul înscris care putea confirma conținutul celor două documente la care s-a făcut trimitere în precedent era registrul de consultații, înscris despre care inculpata a afirmat însă că nu l-a păstrat deși avea o obligație în acest sens, fiind clar că acest document nu a fost pus la dispoziția organelor judiciare tocmai pentru că datele referitoare la persoana vătămată erau apte să pună la îndoială conținutul contractului de împrumut întocmit în fals de către inculpați și de care inculpata s-a folosit pentru a declanșa procedura de executare silită. În plus, chitanța pusă la dispoziția organelor judiciare de către inculpată nu poate fi avută în vedere de către instanță la soluționarea cauzei și pentru faptul că datele cuprinse în aceasta - în referire la cuantumul sumei încasate de către inculpată de la persoana vătămată - sunt contrazise prin declarațiile persoanei vătămate și chiar prin cele ale inculpatei din care rezultă cu claritate că părțile s-au înțeles ca suma datorată să fie achitată în mai multe tranșe. Or, în aceste condiții, era imposibil ca prima chitanță să fie emisă pentru întreaga sumă, de 2000 RON, fiind astfel limpede că atât această chitanță cât și factura, care nu conține semnătura persoanei vătămate, au fost emise după declanșarea procesului penal, în scopul de a crea o situație favorabilă inculpatei B. așa cum în mod just a reținut și organul de urmărire penală.

Mai departe, declarațiile inculpatei, în referire la împrejurările întocmirii contractului de împrumut sunt contrazise, așa cum se arăta și anterior, prin concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică întocmite în cauză, din aceste mijloace de probă rezultând fără echivoc că actul juridic invocat de către inculpată și folosit pentru declanșarea procedurii de executare silită nu a fost semnat de către persoana vătămată, fiind, în schimb, completat și semnat de către cei doi inculpați.

În final, instanța de fond a constatat că declarațiile inculpatei furnizează informații contradictorii în legătură cu data întocmirii actului susținând, pe de-o parte, că a fost întocmit la data de 28.01.2018 iar, pe de altă parte, că împrumutul ar fi fost acordat persoanei vătămate la 2-3 luni după prestarea serviciilor medicale, în primăvara anului 2018, situație de natură a atesta caracterul lipsit de veridicitate al declarațiilor sale și, implicit, ținând cont și de celelalte probe administrate în cauză, a confirma acuzațiile formulate de către procuror împotriva sa.

Inculpatul A., fiind audiat în faza de urmărire penală, a susținut că, după ce a consiliat-o pe partenera sa de viață să îi împrumute suma de bani numitei C. numai în baza unui contract, la data de 21.01.2018 cele două s-au prezentat la cabinetul său unde a verificat actul de identitate al persoanei împrumutate, apoi contractul a fost completat conform înțelegerii, semnat de B. la rubrica "împrumutător" și de C. la rubrica "împrumutat", în final el aplicând ștampila de atestare a conținutului actului, datei acestuia și identității părților, semnând la rândul său. A susținut inculpatul că respectivul contract a fost întocmit în două sau trei exemplare, din care unul a fost înmânat inculpatei B., iar unul a fost predat numitei C., după semnarea acestuia.

Instanța de fond nu a apreciat apărările acestui inculpat ca fiind corespunzătoare adevărului având în vedere că sunt contrazise de restul probatoriului administrat în cauză, astfel cum a fost expus în alineatele anterioare. Astfel, precum în cazul inculpatei B., instanța a constatat că declarațiile inculpatului, în referire la împrejurările întocmirii contractului de împrumut sunt contrazise nu numai prin declarațiile persoanei vătămate care a declarat că nu a fost niciodată la cabinetul său de avocat, dar și prin concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică întocmite în cauză, potrivit cărora contractul de împrumut nu a fost semnat de către persoana vătămată, fiind completat de către cei doi inculpați. Faptul că lucrurile s-au derulat de o altă manieră decât cea descrisă de către inculpat rezultă și din imposibilitatea acestuia de a pune la dispoziția organelor judiciare a unui exemplar original al contractului în condițiile în care, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea 51/1995, acesta era obligat să țină evidența actelor întocmite conform alin. (1) lit. c) și d) (deci și a actelor de tipul celui produs al infracțiunii) și să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.

În ceea ce privește înscrisul depus la dosarul cauzei de către inculpat, înscris în care este evidențiat contractul de împrumut dintre B. și C., presupus a fi fost încheiat la data de 21.01.2018, pentru suma de 2000 RON, instanța a apreciat că nu este de natură a influența situația de fapt reținută în cauză, reprezentând, în realitate, o filă care nu face parte dintr-un registru, întocmită pentru a susține apărările formulate de către inculpați după declanșarea procesului penal. De altfel, mențiunile cuprinse în acest înscris sunt contrazise chiar prin declarația inculpatei potrivit căreia contractul nu a fost întocmit la data de 21.01.2018, ci câteva luni mai târziu, în primăvara anului 2018.

La termenul din 05.02.2024, inculpata B., prin reprezentant convențional, a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, în principal, din infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. și art. 244 alin. (2) C. pen. Într-o teză secundă, a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen.

Prin încheierea din aceeași dată, instanța a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune această soluție, instanța a avut în vedere că, în mod eronat, organul de urmărire penală a reținut în sarcina inculpatei dispozițiile art. 52 alin. (2) din C. pen. și nu pe cele ale art. 52 alin. (3) din C. pen., atâta timp cât prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că executorul judecătoresc D. a săvârșit, determinat fiind de inculpata B., fără vinovăție iar nu din culpă, infracțiunea de abuz în serviciu, aceeași stare de fapt fiind confirmată și de probatoriul administrat în cauză în faza procesuală a urmăririi penale și în etapa procesuală a judecății în prima instanță.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. și art. 244 alin. (2) C. pen., instanța a apreciat-o ca fiind nefondată, în cauza de față, în raport de conduita reținută în sarcina inculpatei și a martorului D., de calitatea acestuia din urmă și de procedurile derulate în raport de această calitate, nefiind posibil a ne afla în prezența unei infracțiuni contra patrimoniului, împrejurarea că inculpata a urmărit, prin declanșarea procedurii de executare silită, și obținerea unei sume de bani, nefiind aptă a transforma infracțiunea de abuz în serviciu, săvârșită fără vinovăție de către martor, într-o infracțiune contra patrimoniului, în speță infracțiunea de înșelăciune. Instanța, la evaluarea încadrării juridice a faptei, a avut în vedere că, prin conduita ilicită reținută în sarcina inculpatei - de a folosi la data de 25.10.2018 înscrisul falsificat în scopul dovedirii pretinsului negotium dintre părți și a calității de titlu executoriu, determinându-l astfel pe executorul judecătoresc D., care a acționat fără vinovăție, să declanșeze procedura de executare silită împotriva numitei C., în cadrul dosarului de executare nr. 220/2018, pentru suma de 2307 RON, reprezentând pretinsul debit și cheltuieli de executare - au fost lezate relațiile sociale referitoare la asigurarea desfășurării în condiții optime a activității persoanelor juridice publice și la protecția intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcționarilor publici, iar nu relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva unor acte de fraudare.

Mai departe, contrar argumentelor avansate de către inculpată, în cauză nu pot fi reținute dispozițiile art. 308 din C. pen., executorul judecătoresc neavând calitatea de funcționar privat, ci de persoană asimilată funcționarului public potrivit art. 175 alin. (2) din C. pen., exercitând un serviciu de interes public pentru care a fost învestit de autoritatea publică. Împrejurarea că inculpata nu are calitatea cerută subiectului activ al infracțiunii de abuz în serviciu, potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen., nu atrage reținerea dispozițiilor art. 308 din C. pen., fiind suficient ca cerința impusă de norma de incriminare - în referire la calitatea de funcționar public - să fie îndeplinită de autorul faptei, calitatea participanților fiind lipsită de importanță din această perspectivă.

Așadar, analizând conținutul dosarului pentru soluționarea laturii penale instanța a constatat că, din probele administrate, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele reținute în actul de sesizare a instanței există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați, solicitarea acestora din urmă de a fi pronunțată în cauză o soluție de achitare fiind nefondată.

În drept, instanța de fond a reținut că faptele reținute în sarcina inculpatei B., de a falsifica, în jurul datei de 25.10.2018, prin atestarea de împrejurări necorespunzătoare adevărului, înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de împrumut", referitor la acordarea unui împrumut în sumă de 2000 RON numitei C., înscris pe care semnătura de la rubrica "împrumutat" a fost contrafăcută prin copiere a unei semnături autentice, pe care l-a folosit la Cabinetul avocatului A., în înțelegere cu acesta, în scopul îndeplinirii procedurii de atestare de către avocat, în mod nereal, a identității părților, a conținutului actului și a datei acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen. și complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 322 din C. pen., instanța de fond a constatat că înscrisul produs al infracțiunii - contractul de împrumut - a fost realizat de către inculpată prin contrafacerea scrierii, respectiv prin plăsmuire, prin confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, o condiție a existenței infracțiunii prevăzute în art. 322 din C. pen. fiind ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecințe juridice în cazul când ar fi folosit, cerință care este îndeplinită în cauza de față din moment ce înscrisul falsificat are, la nivel de aparență, însușirile și conținutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleași efecte ca și acesta din urmă. Totodată, din perspectiva elementului material al infracțiunii analizate, instanța a constatat că inculpata, după realizarea procesului de falsificare, nu doar a deținut înscrisul falsificat ci l-a și folosit la cabinetul de avocat deținut de către inculpatul A. pentru parcurgerea de către acesta din urmă a procedurii prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea a constatat că inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei, aceasta a urmărit producerea unei consecințe juridice, respectiv crearea unei datorii aparente a persoanei vătămate și declanșarea procedurii de executare silită în acest context, astfel încât să obțină o sumă de bani de la aceasta din urmă, sumă în legătură cu care inculpata considera că îi este datorată.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen., instanța de fond a constatat că elementul material impus de norma de incriminare a fost realizat prin acțiunea inculpatei de a pune înscrisul falsificat la dispoziția inculpatului A., acesta din urmă cunoscând caracterul fals al înscrisului, în scopul îndeplinirii procedurii de atestare de către inculpat, în exercitarea activității prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, în mod nereal, a identității părților, a conținutului actului și a datei acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei astfel cum este evidențiată de probatoriul administrat în cauză, aceasta a înlesnit săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către inculpatul A., derulând procedura la care s-a făcut trimitere în alineatul precedent.

Mai departe, s-a reținut că faptele inculpatei B., de a folosi la data de 25.10.2018, înscrisul astfel falsificat, în scopul dovedirii pretinsului negotium dintre părți și a calității de titlu executoriu, determinându-l astfel pe executorul judecătoresc D., care a acționat fără vinovăție, să declanșeze procedura de executare silită împotriva numitei C., în cadrul dosarului de executare nr. 220/2018, pentru suma de 2307 RON, reprezentând pretinsul debit și cheltuieli de executare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen. și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 din C. pen., instanța de fond a constatat că elementul material al infracțiunii s-a realizat prin folosirea efectivă la data de 25.10.2018 a contractului de împrumut care, în urma procedurii de atestare în mod nereal de către inculpatul A., în exercitarea activității prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, a identității părților, a conținutului actului și a datei acestuia a dobândit aparența unui înscris oficial în accepțiunea art. 178 alin. (2) rap. la art. 175 alin. (2) din C. pen., fiind apt astfel să producă consecințe juridice, formulând către executorul judecătoresc D. o cerere de începere a executării silite față de persoana vătămată C..

Sub aspectul laturii subiective, Curtea a constatat că inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei, aceasta a urmărit producerea unei consecințe juridice, respectiv declanșarea procedurii de executare silită față de persoana vătămată, astfel încât să obțină o sumă de bani de la aceasta din urmă, sumă în legătură cu care inculpata considera că îi este datorată.

În cazul fiecăreia dintre infracțiunile de fals la care s-a făcut trimitere în precedent, urmarea imediată a fost reprezentată de starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată sau înscrisurile oficiale, după caz, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., elementul material al infracțiunii s-a realizat prin determinarea martorului D., în calitatea acestuia de executor judecătoresc, fără a exista un acord între inculpată și martor, fără ca acestuia din urmă să i se aducă la cunoștință caracterul nereal al contractului de împrumut, să declanșeze procedura de executare silită împotriva numitei C., în cadrul dosarului de executare nr. 220/2018, pentru suma de 2307 RON, reprezentând pretinsul debit și cheltuieli de executare. Conduita autorului, martor în prezenta cauză, răspunde cerințelor impuse de elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., acesta, în calitate de persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice (persoană asimilată funcționarului public potrivit art. 175 alin. (2) din C. pen.), îndeplinind prin încălcarea legii și în exercitarea atribuțiilor de serviciu acte care au permis declanșarea procedurii de executare silită față de persoana vătămată C., solicitându-se chiar autorizarea pătrunderii în locuința acesteia în cadrul acestor proceduri, cauzând astfel o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate. Nu sunt însă îndeplinite și cerințele impuse de latura subiectivă a infracțiunii, autorului lipsindu-i vinovăția în sensul art. 15 din C. pen. care urmare a prezentării de către inculpata B. a înscrisului falsificat care, la nivel de aparență, prezenta însușirile și conținutul unui înscris adevărat.

Urmarea imediată este reprezentată de cauzarea unei vătămări drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate C., existând o legătură de cauzalitate directă între acțiunile reținute în sarcina inculpatei și urmarea produsă așa cum a fost indicată în precedent.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea a apreciat că inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei, prin determinarea executorului judecătoresc să declanșeze procedura de executare silită deși cunoștea caracterul fals al contractului de împrumut, aceasta a urmărit declanșarea, în afara condițiilor prevăzute de lege, a procedurii de executare silită față de persoana vătămată, cauzând astfel o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale acesteia din urmă.

Faptele inculpatului A., săvârșite în calitate de avocat, de a falsifica, în jurul datei de 25.10.2018, înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de împrumut", referitor la acordarea unui împrumut în sumă de 2000 RON de numita B. numitei C., prin completarea acestuia cu împrejurări necorespunzătoare adevărului, referitoare la data încheierii actului și data scadenței, înscris pe care semnătura de la rubrica "împrumutat" a fost contrafăcută prin copiere a unei semnături autentice și pe care ulterior a aplicat ștampila Cabinetului de avocat, în cuprinsul căreia a atestat în mod nereal identitatea părților, conținutul actului și data acestuia, conferindu-i astfel aparența unui înscris oficial în accepțiunea art. 178 alin. (2) rap. la art. 175 alin. (2) C. pen., cu valoare de titlu executoriu, apoi i l-a încredințat numitei B., pentru a-l folosi în scopul producerii de consecințe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. și complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 322 din C. pen., instanța constată că înscrisul produs al infracțiunii - contractul de împrumut - a fost realizat de către inculpat, alături de inculpata B., prin contrafacerea scrierii, respectiv prin plăsmuire, prin confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, o condiție a existenței infracțiunii prevăzute în art. 322 din C. pen. fiind ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecințe juridice în cazul când ar fi folosit, cerință care este îndeplinită în cauza de față din moment ce înscrisul falsificat are, la nivel de aparență, însușirile și conținutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleași efecte ca și acesta din urmă. Totodată, din perspectiva elementului material al infracțiunii analizate, instanța constată că inculpatul după realizarea procesului de falsificare, nu doar a deținut înscrisul falsificat ci l-a și folosit așa cum rezultă în mod evident din probatoriul administrat în cauză, încredințându-l, totodată, inculpatei B. în vederea declanșării procedurii de executare silită prin intermediul executorului judecătoresc D..

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei, a urmărit producerea unei consecințe juridice, respectiv crearea unei datorii aparente a persoanei vătămate și declanșarea procedurii de executare silită în acest context astfel încât să obțină o sumă de bani de la aceasta din urmă, sumă în legătură cu care inculpata B. considera că îi este datorată.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., Curtea a constatat că elementul material impus de norma de incriminare a fost realizat prin acțiunea inculpatului de a aplica pe contractul de împrumut, falsificat împreună cu inculpata B., ștampila Cabinetului de avocat, în cuprinsul căreia a atestat în mod nereal identitatea părților, conținutul actului și data acestuia, conferindu-i astfel aparența unui înscris oficial în accepțiunea art. 178 alin. (2) rap. la art. 175 alin. (2) C. pen., cu valoare de titlu executoriu.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei, a urmărit producerea unei consecințe juridice.

Potrivit art. 38 alin. (1) teza finală din Legea 51/1995, în exercitarea atribuțiilor profesionale legate de atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor, avocatul este asimilat funcționarului public, în sensul art. 175 alin. (2) din C. pen., actele atestate de acesta, conform art. 3 alin. (1) lit. c) din lege devenind acte oficiale, astfel cum sunt definite de art. 178 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., instanța de fond a constatat că elementul material impus de norma de incriminare a fost realizat prin acțiunea inculpatului de a pune înscrisul falsificat, în cuprinsul căruia au fost atestate de către el, în mod nereal, identitatea părților, conținutul actului și data acestuia, la dispoziția inculpatei B. pentru a-l folosi în scopul producerii de consecințe juridice.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă deoarece, prin comiterea faptei, astfel cum este evidențiată de probatoriul administrat în cauză, acesta a înlesnit săvârșirea infracțiunii de uz de fals de către inculpata B..

În cazul fiecăreia dintre infracțiunile de fals la care s-a făcut trimitere în precedent, urmarea imediată a fost reprezentată de starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată sau înscrisurile oficiale, după caz, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Mai departe, instanța, în ceea ce privește infracțiunile prevăzută de art. 321-323 din C. pen., a constatat existența unui i