ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din data de 10 septembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că, în cauză, legea în forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022 este legea penală mai favorabilă.

Printre alții, în baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpata A., cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă UAT Bîlteni și au fost obligați în solidar inculpații B., C., D., A. către această parte civilă a sumei de 29.117,22 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 22.320 RON, reprezentând contravaloare transport.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea parțială a facturii fiscale emise de SC. E. S.R.L. nr. 333 din 22.09.2013, fiind păstrată doar mențiunea privind cantitatea de 930, 31 tone nisip - suma totală de 31.146,77 RON.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-A.J.F.P. Gorj și în consecință, au fost obligați în solidar inculpații F. S.R.L., A., D. și G., inculpatul F. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC. H., prin lichidator judiciar I. S.R.L., la plata sumei de 69.211 RON, reprezentând obligație fiscală principală datorată, și la plata sumelor reprezentând obligații fiscale accesorii, calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data scadenței obligației principale și până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța procurorului din 07.07.2015 și menținute ulterior prin încheierea nr. 32 din 20.09.2022 a Tribunalului Gorj, secția Penală și prin încheierea nr. 24/2023 pronunțată de Tribunalul Gorj.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurile menționate.

În baza art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., printre alții, au fost obligați inculpații în solidar cu SC. H., prin lichidator judiciar I., la câte 5000 RON cheltuieli judiciare statului, sumă în care sunt incluse și cheltuieli judiciare efectuate la urmărire penală.

În esență, în fapt s-a reținut că inculpata A., în calitate de administrator al S.C. E. S.R.L., a întocmit și a semnat factura fiscală cu seria nr. 333 din 22.09.2013, prin care a atestat în mod nereal faptul că S.C. E. S.R.L. a livrat UAT Bîlteni cantitatea de 1800 tone de nisip și a prestat servicii de transport în valoare totală de 82.584 RON, bani pe care i-a introdus în circuitul legal, prin achitarea unor obligații fiscale către bugetul de stat la data de 22.11.2013, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În întocmirea și semnarea facturii fiscale nr. x din 22.09.2013, care atestă în mod nereal livrarea cantității de 1800 tone nisip și prestarea transportului acestei cantități de nisip, factură transmisă soțului său, inculpatul D., pentru a fi folosită de acesta, faptă săvârșită în calitate de coautori de inculpații C. și B., care prin încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. e) și f) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 5 alin. (1) din Ordonanța nr. 119 din 31 august 1999, au produs o pagubă de 82.584 RON UAT Bîlteni. Prin dobândirea și folosirea acestei sume de bani pentru achitarea unei datorii a S.C. E. S.R.L., la bugetul de stat, inculpata A., cunoscând că suma de bani provenea din săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Inculpata A., în calitate de administrator al S.C. E. S.R.L., împreună cu inculpatul D. și inculpatul G., au emis facturi fictive către un număr de 4 societăți comerciale: S.C. J. S.R.L., S.C. H., S.C. K. S.R.L. și S.C. L. S.R.L., care atestau în mod nereal achiziționarea de marfă de la S.C. E. S.R.L., documente contabile justificative care au fost înregistrate în contabilitate de aceste societăți, evidențiind astfel cheltuieli nereale fictive, și care au dus la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale de către S.C. J. S.R.L. cu suma de 3.660,23 RON, reprezentând impozit pe profit, și 5490,35 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, de către S.C. H. cu suma de 41.527,42 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, și 27.684,38 RON, reprezentând impozit pe profit, de către S.C. L. S.R.L. cu suma de 4628 RON, din care 1.851 RON impozit pe profit și 2.777 RON TVA, și de către S.C. K. S.R.L. cu suma de 5295 RON, reprezentând impozit pe profit, și 7889 RON, reprezentând TVA.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, printre alții, a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 693 din 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 86/10.09.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 600 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 693 din 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată către inculpata A. la data de 02.06.2025, dosar curtea de apel.

Pentru inculpata A. termenul s-a împlinit la data de 02.07.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpata A. la data de 11.07.2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 17.07.2025, B. la data de 16.07.2028, C. la data de 16.07.2025, D. la data de 16.07.2025, F. la date de 16.07.2025, Statul Român ANAF DGRFP Craiova la data de 17.07.2025, 18.07.2025, 16.07.2025, G. la data de 16.07.2025, Unitatea Teritorial Administrativă la data de 17.07.2025, S.C. H. S.R.L. la data de 16.07.2025, S.C. M. S.R.L. la data de 16.07.2025 și S.C. E. la data de 16.07.2025.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către C. și D., care au achiesat la recursul formulat de inculpata A..

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21.10.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpata a susținut că hotărârea este nelegală, hotărâre ce i-a fost comunicata în data de 11.06.2025 și a solicitat în temeiul art. 448 din C. proc. pen., casarea hotărârii, cu consecința rejudecării cauzei, respectiv a apelului.

În baza art. 396 alin. (1) pct. 5 rap la art. 16 lit. "b" din C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, au existat operațiunile economice.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, referitor la S.C. H., a solicitat achitarea în baza art. 396 alin 1 pct. 5 rap la art. 16 lit. "b" din C. proc. pen., întrucât au existat operațiunile economice, s-au efectuat prestările de servicii, operațiuni care se regăsesc în contabilitatea S.C. H. care, facturează unui terț care recunoaște lucrările efectuate.

În cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpata și-a asumat întreaga activitate desfășurată și nu a recunoscut faptele comise, având în vedere că din probatoriul administrat a rezultat susținerea sa, respectiv existența tuturor operațiunilor comerciale ca și administrator de drept al S.C. E. S.R.L., respectiv faptul că le-a negociat angajatul societății și în același timp soțul său D., inculpata și le-a însușit, scriind în mod direct facturile și semnându-le.

În ceea ce privește, infracțiunea de complicitate la evaziune fiscala cu S.C. H., din declarațiile martorilor audiați atât la faza de urmărire penala, cât si la faza de cercetare judecătoreasca, a rezultat, în mod indubitabil, că s-au efectuat prestările de servicii, că inculpatul D. a efectuat activități efective la lucrările făcute pentru S.C. H.. Probele administrate in cauză nu au relevat în mod cert că inculpata, este autor al infracțiunii din prezenta cauza.

Atât judecătorul fondului, cât si completul de judecata în apel, au comis un abuz de drept pronunțând o sentința de încetare prin constatarea prescripției răspunderii penale pentru a "salva" o trimitere în judecata nelegală. Astfel, la termenul din 19.02.2025, avocatul inculpatei prin cererea depusă, a solicitat strigarea cauzei la ora 13:00, pentru a putea fi prezent în fața instanței de judecata și a susține motivele de apel și de asemenea, pentru a da declarații menite să susțină motivele de apel și să contureze starea de fapt greșit reținută atât în rechizitoriu, cât și în sentința penală apelată.

Instanța de apel a comis abuzul de drept, respingând fără motivare întemeiată cererea formulată de inculpată pentru a fi strigată cauza la ora 13:00, în vederea susținerii motivelor de apel.

În motivarea instanței de judecata din apel, nu apare nicio referința cu privire la aceasta cerere și la cererea de repunere pe rol a cauzei pentru a fi respectate disp art. 6 CEDO.

În mod greșit a fost respins apelul și menținută ca legală și temeinică sentința apelata și în baza art. 440 din C. proc. pen. a solicitat să se constate admisibilitatea și admiterea în principiu a prezentului recurs în casație, având în vedere faptul ca hotărârea este nelegală prin nerespectarea art. 6 CEDO.

Înalta Curte, verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată A. nu a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., întrucât hotărârea curții de apel i-a fost comunicată la data de 02.06.2025, dosar curtea de apel, la domiciliu, iar cererea de recurs în casație a fost formulată la data de 11.07.2025.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.".

Termenul de recurs se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile și prevederile art. 269 alin. (4) privind situațiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare și cele ale art. 270 alin. (1) și (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen. Consecința nerespectării termenului peremptoriu prevăzut de lege este decăderea din exercițiul dreptului procesual, în speță, dreptul inculpatei A. de a formula cerere de recurs în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanție, egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casație conduce la pierderea exercițiului acestui drept și impune, în planul soluțiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Mai mult, raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, Înalta Curte notează prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Mai mult, procedând, în aceste coordonate de principiu și la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 din C. proc. pen., iar din modul în care a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de recurs în casație, ci a formulat critici privind netemeinica hotărârii.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În concret, Înalta Curte reține că cererea de recurs în casație nu a fost formulată în termenul prevăzut de legiuitor, nu a fost indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casație, iar motivele invocate vizează netemeinicia soluției de încetarea procesului penal, recurenta a făcut referire la probele administrate, precum și critici privind modalitatea de soluționare, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 693 din 29 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.