ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/2024 din data de 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. și complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpata B. a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din C. pen. și art. 297 din C. pen., s-a interzis inculpatei B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis aceleiași inculpate, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., care se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei să execute următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Giuvărăști, jud. Olt sau în cadrul Școlii Gimnaziale Giuvărăști, jud. Olt pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat, intitulat Contract de împrumut, datat 21.01.2018, atestat de Cabinetul individual de avocat A. sub nr. x din 21.01.2018 ca fiind încheiat între B. și C..

Prin decizia penală nr. 126/A din data de 27 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 46/2024 din data de 14 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Au fost obligați apelanții inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 240 RON, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 26.06.2025 (trimis prin e-mail).

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat A. a susținut că, în mod nelegal, a fost dispusă o soluție de încetare a procesului penal cu privire la acesta, deși soluția corectă ar fi fost cea de achitare pentru lipsa faptei.

În argumentare, a susținut că expertizele grafologice pe care s-a bazat acuzarea sunt contradictorii, nici expertizele de la IPJ OLT, nici cea de LIEC Craiova, neconcluzionând că pe contractul de împrumut, la rubrica împrumutat, se află semnătura acestuia sau a partenerei sale de viață, B.. Pe de altă parte, expertul parte ales de aceștia a concluzionat, în mod elocvent, faptul că semnătura de la rubrica împrumutat de pe contractual de împrumut dedus cauzei se încadrează în tabloul de semnături autentice ale persoanei vătămate C..

Cu toate acestea, avizul de specialitate al expertului parte D. nu a fost luat în considerare nici la momentul trimiterii în judecată, procurorul de caz nedorind să dispună efectuarea unei noi expertize la forul suprem, respectiv INEC București, nici de către instanța de fond și nici chiar de către instanța de apel, astfel cum recomanda expertul parte și cum impunea de altfel și legea pentru o corectă soluționare a cauzei.

În continuare, a susținut că judecătorul fondului a respins cererea de a se efectua o contra expertiză la INEC București, considerând că expertizele de la dosarul cauzei sunt suficiente și elocvente, la pronunțarea soluției neluând în considerare și aviżul de specialitate al expertului parte D..

A solicitat să se constate că dispunerea efectuării unei expertize la INEC București nu ar fi împiedicat soluționarea cauzei, neducând la o întârziere atât de mare a lucrărilor, încât să se prescrie răspunderea pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată partenera acestuia, cele reținute în sarcina sa fiind prescrise încă de la trimiterea în judecată.

Astfel, pentru o corectă soluționare a cauzei, a solicitat efectuarea unei contra expertize la INEC București, pentru ca instanța supremă să fie pe deplin lămurită.

În final, a susținut că disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen. statuează în mod clar că o soluție de condamnare se pronunță doar dacă instanță constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatei B. și persoanei vătămate C. la data de 07.08.2025. Nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.09.2025.

***

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 27 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de recurentul inculpat A., care a formulat și apel în cauză, precum și pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele inculpatul (A.), adresa (Oraș Corabia, str. x, jud. Olt), hotărârea atacată (decizia penală nr. 126/27.05.2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022), deopotrivă, cererea fiind semnată de recurentul inculpat.

Cererea nu îndeplinește însă și condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu se indică, în concret, cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea și argumentele pentru care, cel puțin formal, criticile enunțate se circumscriu acestor cazuri.

Deopotrivă, criticile recurentului nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute în art. 438 C. proc. pen., limitarea obiectului judecății la cazurile strict prevăzute de lege însemnând că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute lege.

Astfel, în motivarea recursului în casație, recurentul solicită reaprecierea probatoriului administrat, cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanțele de fond și de apel, însă instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, în principal, se remarcă faptul că recurentul nu a indicat niciun caz de casare, iar în subsidiar, faptul că prin conținutul lor, criticile expuse de către recurentul A. nu aduc în discuție aspecte de legalitate care s-ar putea circumscrie, măcar formal vreunui caz de recurs în casație din cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Or, indicarea concretă a unuia dintre cazurile de casare prevăzut de lege constituie o condiție de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea căii de atac extraordinare.

Mai mult, nemulțumirile recurentului excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalități, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., respectiv, încălcarea competenței după materie sau după calitatea persoanei, fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală, dispunerea eronată a încetării procesului penal, constatarea greșită sau omisiunea de a constata grațierea și aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Deși susține că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, soluția corect fiind cea de achitare pentru lipsa faptei, recurentul inculpat își întemeiază această solicitare pe o contestare a probelor, menționând că, în mod greșit, nu a fost dispusă în cauză efectuarea unei expertize de către INEC București, având în vedere că expertizele grafologice pe care s-a bazat acuzarea acestuia sunt contradictorii, expertizele de la IPJ OLT sau cea de LIEC Craiova, neconcluzionând că pe contractul de împrumut, la rubrica împrumutat, se află semnătura acestuia sau a partenerei sale de viață, B.. Or, aceste aspecte invocate de către recurentul inculpat nu pot face obiectul verificărilor în calea extraordinară de atac a recursului în casație, întrucât în această cale de atac se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, fără a fi posibilă reevaluarea situației de fapt sau reconfigurarea probatoriului.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 27 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 27 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.