ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2980 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată (35 de acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (79 de acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru pedepsele concurente de mai sus și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 8 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca, în final, inculpata să execute 3 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) cu referire la art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, durata reținerii din data de 29.10.2020, ora 19:55, până la data de 30.10.2020, ora 19:55, și durata arestului la domiciliu din data de 30.10.2020 până în data de 24.04.2021.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpata A. în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor care s-au dovedit a fi false, după cum urmează: adeverințele nr. 68 și 69, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei B.; adeverințele nr. 60, 59 și 61, aparent emise în data de 06.04.2014 pe numele numitei C. .; adeverințele nr. 18, 99 și 97, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitului D.; adeverința nr. 104, aparent emisă în data de 10.05.2011 pe numele numitei E.; adeverințele nr. 118 și 119, aparent emise în data de 04.05.2012 pe numele numitului F.; adeverințele nr. 67 și 68, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitei G.; adeverința nr. 62, aparent emisă în data de 10.02.2014 pe numele numitei H.; adeverințele nr. 66 și 67, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitului I.; adeverințele nr. 146 și 145, aparent emise în data de 04.02.2014 pe numele numitului J.; adeverințele nr. 118 și 119, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei K.; adeverințele nr. 119, 117 și 116, aparent emise în data de 04.05.2014 pe numele numitului L.; adeverințele nr. 148 și 149, aparent emise în data de 04.02.2014 și 09.02.2014 pe numele numitului M.; adeverințele nr. 120 și 121, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei N.; adeverințele nr. 117 și 119, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei O.; adeverința nr. 80, aparent emisă în data de 01.04.2013 pe numele numitului P.; adeverințele nr. 142, 146 și 143, aparent emise în data de 04.04.2013 pe numele numitei Q.; adeverințele nr. 146 și 147, aparent emise în data de 04.04.2013 pe numele numitei R.; adeverințele nr. 148, 149 și 150, aparent emise în data de 04.06.2013 pe numele numitei S.; adeverințele nr. 50 și 51, aparent emise în data de 10.04.2011 pe numele numitei T.; adeverințele nr. 144, 145 și 146, aparent emise în data de 10.02.2013 și 10.02.2014 pe numele numitei U.; adeverințele nr. 142 și 143, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitei V.; adeverințele nr. 118 și 119, aparent emise în data de 04.04.2013 pe numele numitei W.; adeverințele nr. 142, 141, 141 și 140, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitei X.; adeverința nr. 132, aparent emisă în data de 10.04.2014 pe numele numitei Y.; adeverințele nr. 209, 208, 210 și 211, aparent emise în data de 10.02.2014 pe numele numitei W.; adeverințele nr. 233 și 232, aparent emise în data de 10.02.2014 pe numele numitului Z.; adeverințele nr. 118 și 119, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitului AA.; adeverințele nr. 216 și 218, aparent emise în data de 12.02.2014 pe numele numitului F.; adeverințele nr. 119, 120, 121, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei BB.; adeverințele nr. 115, 115 și 116, aparent emise în data de 04.05.2012 pe numele numitului CC.; adeverințele nr. 218, 216, 217 și 217, aparent emise în data de 04.03.2014 pe numele numitei BB.; adeverința nr. 124, aparent emisă în data de 10.02.2014 pe numele numitei DD.; adeverințele nr. 246, 247 și 248, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei R.; adeverințele nr. 93, 104, 105 și 106, aparent emise în data de 21.03.2013 și 01.03.2014 pe numele numitei EE. .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 85.900 RON și a sumei de 52.000 euro.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1370, art. 1381, art. 1385 alin. (2) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și precizată de partea civilă Casa Națională de Pensii Publice - prin Casa Județeană de Pensii Timiș și s-a dispus obligarea inculpatei A. la plata către partea civilă a sumei de 49.247 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material cauzat contând în sumele achitate nelegal cu titlu de pensii publice numitelor T. (15.979 RON), DD. (26.164 RON), H. (7.000 RON) și BB. (104 RON).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), alin. (4), alin. (4

1

), alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător, astfel cum a fost restrâns prin încheierea din 17.08.2022 din dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Timișoara, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A., în vederea confiscării speciale, a garantării executării cheltuielilor judiciare și a reparării pagubei pricinuite prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, până la concurența sumei de 450.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, Judecătoria a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu, pe care, de altfel, și-a însușit-o în totalitate, în condițiile în care inculpata a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoașterii învinuirii.

Astfel, a apreciat că faptele inculpatei A. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, în perioada 20.10.2015-14.10.2020, a ajutat 35 de persoane să inducă în eroare Casa Județeană de Pensii Timiș prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că acestea îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de pensie publică, sens în care i-a ajutat să își stabilească scriptic domiciliul pe raza județului Timiș în perioada în care și-au depus cererea de pensionare și a falsificat un număr de 79 de adeverințe prin aceea că le-a antedatat și a consemnat în cuprinsul lor că respectivele persoane au avut vechime în muncă și au fost angajate ale S.C. FF. S.A. (fostul I.A.S. Carani) și/sau S.C. GG., iar, ulterior, le-a încredințat acestora spre folosire, în scopul de a le ajuta să obțină sume de bani cu titlu de pensii în mod injust și cauzând, astfel, o pagubă în bugetul Casei Naționale de Pensii Publice constând în sumele de bani achitate cu titlu de pensie publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, în formă continuată (35 de acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (79 de acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Cu privire la actele materiale în forma tentativei ale infracțiunii de înșelăciune, având în vedere că au fost săvârșite în condițiile acelorași circumstanțe agravante, prima instanță a reținut că întreaga activitate infracțională a inculpatei îmbracă forma unității legale de infracțiune, întrucât forma tentată în care au fost comise cele două acte materiale este absorbită în forma consumată și agravată a infracțiunii de înșelăciune.

Referitor la numărul adeverințelor falsificate, prima instanță a reținut că în secțiunea I a rechizitoriului denumită "I. Situația de fapt și analiza mijloacelor de probă" este indicat numărul de adeverințe falsificate pentru fiecare dintre cele 35 de persoane, rezultând un număr total de 83 de adeverințe. Cu toate acestea, în secțiunea III a rechizitoriului denumită "III. Încadrarea juridică a faptei" sunt indicate un număr total de 79 de adeverințe emise de inculpată în beneficiul celor 35 de persoane, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea în concurs real a 79 de infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii apreciind că acest aspect nu putea fi invocat din oficiu în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății prin punerea în discuție a schimbării încadrării juridice întrucât ar fi echivalat cu o extindere a obiectului sesizării.

În privința solicitării inculpatei de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, raportat la faptul că doar inculpata, în calitate de complice a fost trimisă în judecată, separat de autori, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile niciunui caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 C. proc. pen. De altfel, judecătoria a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatei întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată (35 de acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Mai mult, s-a avut în vedere că în sarcina fiecăruia participant la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală se reține o infracțiune distinctă, răspunderea penală a fiecărui participant fiind personală și disociată de răspunderea penală a celorlalți participanți, existând chiar posibilitatea ca unii participanți să nu răspundă penal (situația minorului care nu a împlinit 14 ani, incidenței unei cauze justificative, etc.). De asemenea, prima instanță a reținut că disjungerea și trimiterea în judecată doar a complicelui, reprezintă un aspect de oportunitate care privește buna desfășurare a procesului penal și soluționarea cu celeritate a acestuia și nicidecum un aspect care să conducă la achitarea complicelui.

La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc acestea, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., dar și împrejurarea că inculpata a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea de probe, motiv pentru care s-a dat eficiență deplină acestor prevederi, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime.

În atare situație, judecătoria a ținut seama de natura și gravitatea rezultatului produs prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, derivat din prejudiciul cauzat părții civile prin acțiunea de inducere în eroare la care inculpata a contribuit, de motivul săvârșirii infracțiunii, de scopul urmărit (respectiv acela de a-și asigura venituri ilicite), de numărul mare de acte materiale comise, precum și de împrejurarea că, în activitatea infracțională, aceasta a profitat de faptul că se afla în posesia arhivelor unor societăți care conțineau înscrisuri precum state de plată, cărți de muncă și acte contabile din perioada de activitate a acestor societăți. În plus, prima instanță a avut în vedere perioada îndelungată de timp în care inculpata a contribuit la acțiuni de fraudare a bugetului Casei Naționale de Pensii Publice, dar și complexitatea și amploarea activității infracționale desfășurate de inculpată, aceasta având un mod de operare atent planificat și organizat în detaliu. Astfel, s-a observat că toate cele 35 de persoane și-au stabilit domiciliul pe raza județului Timiș, multe dintre ele la aceleași persoane apropiate inculpatei sau chiar la locuința inculpatei, iar pe majoritatea cererilor de pensionare era consemnat numărul de telefon al acesteia.

Judecătoria a constatat că îndrăzneala de care a dat dovadă inculpata rezultă și din mențiunile făcute cu pixul pe înscrisurile dosarelor de pensionare, ceea ce denotă că nu îi era teamă că activitatea sa infracțională ar putea fi descoperită. În același sens, prima instanță a observat și faptul că au fost identificate mai multe adeverințe emise de inculpată cu același număr și dată de înregistrare în dosarele mai multor persoane, precum și un număr mare de adeverințe eliberate în aceeași zi și o diferență mare între numerele de înregistrare.

Mai mult, cu excepția dosarelor privindu-i pe Q., J., C., K., toate dosarele de pensionare au la bază adeverințele emise de către S.C. A. S.R.L., fără alte documente care să confirme aspectele consemnate în adeverințe, referitore la perioadele de cotizare, iar în dosarul numitei Q. sunt anexate fotocopii de pe "State de salarii", care nu sunt semnate de vreun reprezentant S.C. FF. S.A. Carani (societate a cărei denumire se regăsește în antetul statelor de salarii). De asemenea, semnăturile din cererea de pensionare și declarația din dosarul numitei Q. diferă de semnăturile din statele de salarii, din dreptul numelui Q..

Nu în ultimul rând, prima instanță a avut în vedere consecințele deosebit de grave ale faptelor săvârșite constând în prejudiciul creat Casei Naționale de Pensii Publice, instituție publică. De asemenea, a reținut că, procedând în maniera arătată, inculpata a contribuit la inducerea în eroare a autorităților și, astfel, la achitarea de pensii publice unor persoane care nu îndeplineau condițiile legale pentru a beneficia de acest drept.

De asemenea, s-a reținut că, cu ocazia desfășurării percheziției domiciliare, inculpata s-a deplasat singură în debaraua casei și a fost depistată de unul dintre agenții de poliție care efectuau percheziția domiciliară în timp ce ascundea sub bluză și într-o cutie de detergent o parte din documentele ce prezentau interes în cauză și care au fost ridicate ulterior cu ocazia percheziției: state de plată, state de salarii și pontaje. Prima instanță a apreciat că este greu de crezut afirmația făcută de inculpată că ar fi dorit predarea de bună-voie a acestor înscrisuri în condițiile în care, în cursul unei percheziții domiciliare, s-a deplasat singură în debaraua casei. Astfel, dacă intenția inculpatei ar fi fost aceea de predare a documentelor era suficient să indice unuia dintre agenții care efectuau percheziția locul în care pot fi găsite înscrisuri în legătură cu cauza. Judecătoria a notat că apărarea inculpatei nu poate fi reținută și prin raportare la faptul că, astfel cum reiese din planșa fotografică întocmită cu ocazia percheziției domiciliare, în interiorul unei sobe din locuința sa au fost descoperite fragmente de înscrisuri carbonizate parțial, ceea ce înseamnă că inculpata a încercat să distrugă în grabă prin ardere documente care aveau legătură cu cauza, precum stat de salarii, stat de retribuții, adeverințe etc.

Cu privire la circumstanțele personale, prima instanță a reținut că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, are vârsta de 57 de ani, studii superioare și este de profesie contabil la A., fiind, potrivit înscrisurilor depuse în cursul judecății, o persoană apreciată în comunitatea din care face parte și suferind de numeroase afecțiuni medicale.

Astfel, judecătoria a reținut că, în cursul urmăririi penale, inculpata nu a dat dovadă de cooperare cu organele judiciare, încercând să ascundă probe și refuzând să dea declarații, însă în cursul judecății a avut o atitudine cooperantă, prezentându-se în fața instanței și recunoscând faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Ca urmare, prima instanță a aplicat incupatei pedeapsa închisorii într-un cuantum apreciat ca fiind apt să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C. pen., dar și de natură să conducă la atingerea scopului preventiv-educativ al acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpata A..

În esență, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a formulat critici cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor pentru care a fost condamnată inculpata, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen. pentru a se reține forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, atât timp cât activitatea infracțională a acesteia se circumscrie ajutorului dat unui număr de 35 de autori, iar probele administrate nu au dovedit că, la momentul săvârșirii primului act de complicitate, aceasta nu a avut reprezentarea ansamblului activităților infracționale. Astfel, a apreciat că, după fiecare act de complicitate, inculpata A. a luat o nouă rezoluție infracțională, deoarece persoanele care au fost ajutate de către aceasta transmiteau mai departe informația privind obținerea ilegală a pensiilor și, în acest mod, rând pe rând, apelau la activitatea inculpatei. Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a considerat că nu se poate reține unitatea de rezoluție infracțională atât timp cât inculpata nu cunoștea direct toate persoanele pe care le-a ajutat, ci acestea aflând despre activitatea infracțională a inculpatei apelau la ajutorul său.

În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reținută a fi fost săvârșită în formă continuată, parchetul a apreciat că nici în cazul acesteia nu se poate susține că inculpata a avut o rezoluție infracțională unică, pentru că cele 79 de adeverințe au fost falsificate rând pe rând, în ordinea în care persoanele apelau la inculpată, aspect ce rezultă inclusiv din inadvertențele din conținutul respectivelor adeverințe, neexistând, prin urmare, o unitate naturală colectivă.

Totodată, parchetul a formulat critici și cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate, considerate a fi prea blânde în raport cu atitudinea și conduita infracțională a inculpatei.

Inculpata A. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei condamnări pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, considerând că, în condițiile în care autorii nu au fost trimiși încă în judecată, faptele imputate nu sunt prevăzute de lege, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., precum și al greșitei individualizări a pedepselor, prima instanță omițând să dea eficiența cuvenită circumstanțelor sale personale. Totodată, a considerat nejustificat cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond, iar, în măsura în care se va aprecia că pentru unele dintre fapte este împlinit termenul de prescripție, a solicitat aplicarea deciziilor Curții Constituționale și dispunerea încetării procesului penal.

Prin decizia penală nr. 297/A din 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 2980 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, care a fost desființată în parte și rejudecând:

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedepsele principale sus menționate, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedepsele principale sus menționate, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private), de la data pronunțării prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost redusă de la 2 ani la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente din cauză și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor 1/3 din pedepsele ce nu se execută în integralitatea lor, respectiv un spor de 6 ani și 8 luni, urmând ca, în final, inculpata să execute 7 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a desfășura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică și utilizare a documentelor aparținând unor entități juridice publice sau private), de la data pronunțării prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, Curtea a reținut că, în fapt, inculpata A. a fost acuzată că, în intervalul 20.10.2015 - 18.05.2020, a ajutat la inducerea în eroare a Casei Județene de Pensii Timiș de către următoarele persoane: