ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 478/A din data de 07 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 64/2022 pronunțată la data de 29.04.2022 de Tribunalul Bihor, s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la toți inculpații.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. de la 1969 (10 acte materiale), la pedeapsa de: 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, i s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, i s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnat prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în perioada 2008 - 2010), la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform art. 861 C. pen. de la 1969, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. de la 1969, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 865 C. pen. de la 1969 s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei 2 ani închisoare aplicată inculpatei A. prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1969, s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea; în ceea ce privește pedepsele principale, s-a contopit pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa mai grea de: 2 ani închisoare;

- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani;

- pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 861 corelat cu art. 865 alin. (2) C. pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicate în cauză, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. de la 1969, termen care curge, conform art. 865 alin. (2) C. pen. de la 1969, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen. de la 1969, pe durata termenului de supraveghere, inculpata urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. de la 1969 (10 acte materiale), la pedeapsa de: 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. de la 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 280/P/20.06.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor definitivă prin Decizia penală nr. 669/11.12.2014 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în 08.01.2009 - 20.02.2009) și Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în perioada 2008 - 2010).

S-a descontopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea în pedepsele componente de:

- 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani;

- 4 ani închisoare aplicată și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani;

- 6 ani închisoare aplicată și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani;

- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 280/2014 și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) noul C. pen.

S-a dispus înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea

În baza art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-a dispus contopirea celor cinci pedepse repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în prezenta cauza, în pedeapsa mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare (aplicat cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor), urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultată de 8 ani închisoare;

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicata de 7 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011 - 29.07.2011 (Sentința penală nr. 917/2016) și a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. de la 1969 (10 acte materiale), la pedeapsa de: 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 i s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în perioada 2008 - 2010).

S-a dispus descontopirea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 2 ani;

- 2 ani închisoare aplicată și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 2 ani;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1969, s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicată prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea; în ceea ce privește pedepsele principale, a contopit pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, cu cele trei pedepsele principale de 4 ani închisoare, respectiv cu pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare;

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicata de 4 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, perioada reținerii din 04.11.2010 și a perioadei de executare de la 23.12.2016 la 11.12.2018.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicare art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen. de la 1969 (10 acte materiale), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 i s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în perioada 2008 - 2010) la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 861 C. pen. 1969, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. 1969 și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 865 C. pen. de la 1969 s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (2) C. pen. de la 1969, s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicată prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea; în ceea ce privește pedepsele principale, s-a contopit pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalului Bihor modificată prin Decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare;

- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani;

În baza art. 861 corelat cu art. 865 alin. (2) C. pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate în cauză, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. de la 1969, termen care curge, conform art. 865 alin. (2) C. pen. de la 1969, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen. de la 1969, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicare art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei E., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de: art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen. de la 1969 (10 acte materiale), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 i s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și obliga, în solidar, inculpații A., C., E., D., B. la plata sumei de 401.306,55 RON, precum și a dobânzilor și penalităților aferente, până la data plății efective.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A., C. 3. E., D., B. la plata sumei de 401.306,55 RON, prezente și viitoare, până la concurența sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere).

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, o copie a dispozitivului hotărârii va fi comunicata Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, în favoarea statului, la plata sumei de câte 10000 RON, suma de 5000 RON aferentă fazei de urmărire penală, respectiv suma de 5000 RON aferentă procedurii în fața primei instanțe, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin încheierea din data de 05.05.2022, în baza art. 278 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale intervenite în cuprinsul considerentelor și a dispozitivului Sentinței penale nr. 54/P/2022 din data de 29.04.2022 pronunțată în Dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bihor în sensul că:

- în considerentele sentinței penale, la pagina 62, parag. 2, unde în loc de "În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 va deduce din pedeapsa aplicata de 7 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011 - 29.07.2011 (S.P.917/2016) și a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019", cum greșit s-a indicat, se reține "În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 va deduce din pedeapsa aplicata de 8 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011 - 29.07.2011 (sentința penală 917/2016) și a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019.", cum este corect;

- la punctul II, fila x, ultimul parag. din dispozitivul sentinței penale, unde în loc de "În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 deduce din pedeapsa aplicata de 7 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011 - 29.07.2011 (S.P.917/2016) și a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019.", cum greșit s-a indicat, se reține "În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 deduce din pedeapsa aplicata de 8 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011 - 29.07.2011 (sentința penală 917/2016) și a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019", cum este corect;

- în considerentele sentinței penale, la pagina 66, parag. 3, unde în loc de "În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2017 va dispune luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A., C., E., D., B. la plata sumei de 401.306,55 RON, prezente și viitoare, până la concurența sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere)", cum greșit s-a indicat, se reține "În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A., C., E., D., B. până la concurența sumei de 401.306,55 RON, cu dobânzi și penalități, aferente.", cum este corect.

- la punctul V, fila x din dispozitivul sentinței penale, unde în loc de "În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2017 va dispune luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A., C., E., D., B. la plata sumei de 401.306,55 RON, prezente și viitoare, până la concurența sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere)", cum greșit s-a indicat, se reține "În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A., C., E., D., B. până la concurența sumei de 401.306,55 RON, cu dobânzi și penalități, aferente.", cum este corect.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A., C. și B.

Prin Decizia nr. 478/A din 7 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2017, s-a decis:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații C., B. și A., împotriva Sentinței penale nr. 64/2022 pronunțată la data de 29.04.2022 de Tribunalul Bihor

A fost desființată în totalitate sentința apelată în ce privește latura penală care îi vizează pe cei trei inculpați și rejudecând:

În baza art. 5 C. pen., văzând și Decizia Curții Constituționale nr. 264/2014, a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpaților apelanți, dispozițiile noului C. pen. (perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 - data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022).

În temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a dispus:

- încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 242/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 242/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 242/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați au rămas în sarcina statului.

Curtea de Apel Oradea a constatat că în sarcina inculpatei A., s-a reținut în actul de sesizare și sentința instanței de fond că, cu știință, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat în luna aprilie 2010 mai multe achiziții intracomunitare de mărfuri, scutite de plata TVA, pe care apoi le-a comercializat către societăți comerciale de pe teritoriul țării și, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale(plata TVA), creând un circuit comercial fictiv cu societăți comerciale de pe teritoriul național și aparența achiziției de produse de la acestea cu plata TVA, produse pe care le-ar fi livrat apoi intracomunitar, cauzând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în sumă de 401.307 RON. În concret, s-a reținut că inculpata A., pentru a se sustrage de la plata TVA către bugetul de stat aferente achizițiilor intracomunitare pentru inculpatul B. și livrărilor efectuate către societățile controlate de acesta, în luna aprilie 2010, a creat, potrivit indicațiilor primite de la inculpatul B., un circuit comercial fictiv intre SC F. SRL Cuzap, județul Bihor (societate administrată de inculpatul G.) și SC H. SRL Oradea (societate administrată de inculpata A.), încheind facturi de livrare fictive (un număr de 10 facturi fiscal), prin care societatea administrată de către inculpată ar fi achiziționat produse, cu plata TVA aferentă, de la SC F. SRL Cuzap. Totodată, observând că societatea acumulase TVA generat de vânzările către cele două societăți din grupul Trei G, în acest context, inculpatul B. i-a prezentat-o pe inculpata C., ca reprezentantă a societății I. pentru a întocmi facturi de livrare fictive privind mărfurile achiziționate de la SC F. SRL Chișlaz către societatea administrată formal de inculpata C. și controlată în realitate de inculpatul B., cu scopul de a "ascunde" operațiunile fictive efectuate pe piața internă în scopul eludării TVA datorată bugetului de stat.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor de mai sus, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (1) - (42) vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 C. pen. (10 acte materiale).

În ceea ce o privește pe inculpata C., s-a reținut că aceasta, în calitate de reprezentant legal al societății I., în luna aprilie 2010, cu știință și în baza aceleiași rezoluții infracționale a pus la dispoziția inculpatei A., administrator al SC H. SRL, mai multe documente contabile care atestau operațiuni fictive de livrare-plată de mărfuri (contracte de colaborare, facturi și decizii de compensare a plaților), ajutând astfel la crearea unui circuit comercial fictiv între SC I. - SC H. SRL - SC F. SRL și la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, în sumă de 401.307 RON. Faptele inculpatei de mai sus s-a arătat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. de art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) vechiul C. pen. și cu referire la art. 5 Noul C. pen.

În fine, cu privire la activitatea infracțională a inculpatului B., s-a reținut că acesta, în calitate de reprezentant al SC J. SRL ȘI SC K. SRL, cu știință și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna aprilie 2010 a ajutat-o pe inculpata A., administrator al SC H. SRL, să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, în sumă de 401.307 de RON, prin aceea că, după ce a acceptat ca SC H. SRL să efectueze livrări de bunuri către firmele sale, inculpatul B. a sfătuit-o pe inc. A. sa înregistreze achiziții fictive de mărfuri de pe teritoriul național de la SC F. SRL Chișlaz; iar pentru descărcarea scriptică a stocului de marfă a pus-o în legătură cu inculpata C., reprezentanta societății I., societate controlată tot de inculpatul B.. Faptele de mai sus, în actul de sesizare și sentința tribunalului Bihor, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) vechiul C. pen. și cu referire la art. 5 Noul C. pen.

Ținând seama de considerentele Deciziei nr. 358/2022, Curtea a opinat că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 are natura juridică a unei decizii simple/extreme. Deopotrivă, s-a apreciat că trebuie avut în vedere și faptul că, prin Decizia nr. 25 din 11 noiembrie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 6.02.2020), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a arătat că "problema de drept asupra căreia instanțele s-au pronunțat în mod diferit excedează competenței instanței supreme, Curtea Constituțională fiind singura care poate statua asupra efectelor deciziilor pronunțate".

Astfel fiind, față de considerentele obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, Curtea a considerat că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 este o decizie simplă non-textuală care alterează activitatea substanțială a normei unice pe care textul o conține, în sensul că, până la data modificării prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, respectivul text normativ nu a reglementat un caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale, deoarece unica soluție legislativă pe care textul a reglementat-o de la intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2014 intră sub puterea general obligatorie a declarației de neconstituționalitate exprimate ca atare prin actul de jurisdicție constituțională.

În ce privește aplicarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare până la data modificării sale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, conform Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ca dispoziție ce face parte dintr-o lege penală mai favorabilă până la soluționarea definitivă a cauzei, s-a constatat de către instanța de apel că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., au natura unei legi penale substanțiale suspuse principiului aplicării legii penale mai favorabile, care se poate face în temeiul art. 5 alin. (2) din C. pen. și în cazul actelor normative declarate neconstituționale.

Prin urmare, fără a fi calificate ele însele ca mitior lex, Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 configurează, prin efectele pe care le produc la nivelul normei înscrise în cadrul art. 155 alin. (1) C. pen., un veritabil criteriu concret de determinare a legii penale mai favorabile până la soluționarea definitivă a cauzei, constând dintr-un regim juridic mai favorabil aplicabil unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripția răspunderii penale). Astfel fiind, legea penală care a reglementat în cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen. soluția normativă declarată neconstituțională, de la intrarea sa în vigoare (1 februarie 2014) și până la modificarea dispoziției legale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, este o lege penală substanțială în concret mai favorabilă persoanei acuzate până la soluționarea definitivă a cauzei, aplicabilă astfel în mod global raportului de conflict.

Astfel fiind, pentru evitarea oricărui dubiu de interpretare, Curtea a subliniat că prevederile art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, nu pot de plano produce efecte juridice întreruptive de prescripție după intrarea lor în vigoare în cauzele pendinte guvernate de legea penală mai favorabilă persoanei acuzate, care include norma declarată neconstituțională prin actele de jurisdicție constituțională sus iterate. Aceasta va ultraactiva, în aplicațiunea art. 5 C. pen., guvernând regimul juridic al întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale și cu privire la actele subsecvente intrării în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022.

Totodată, Curtea a apreciat că, în aplicarea mitior lex, Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 se aplică tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018). În plus, niciun act efectuat în cadrul prezentului dosar penal până la data de 25 iunie 2018 - când s-a publicat Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 - nu poate produce efecte întreruptive de prescripție a răspunderii penale, în baza unei prevederi legale care, încă de la intrarea sa în vigoare, a configurat o unică soluție normativă neconstituțională, sancționată ca atare, atât prin intermediul Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, cât și al Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022, aplicabile raporturilor juridice de conflict pendinte.

Referitor la incidența prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite de inculpații apelanți C. (complicitate), B. (complicitate) și A. (autorat), fapte prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă evaluată în mod global este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022).

Prin urmare, Curtea a considerat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. ce nu includeau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, reprezintă lege penală mai favorabilă în prezenta cauză, iar prescripția specială nu va opera, prescripția răspunderii penale urmând a fi evaluată prin raportare la termenele prevăzute de art. 154 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, Curtea a reținut că aceasta este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 8 ani, iar termenul general de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani.

Astfel, Curtea a constatat că în cursul lunii aprilie 2010 a început să curgă termenul general de 8 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care s-a împlinit în cursul lunii aprilie 2018, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

S-a apreciat, de asemenea, că nu se poate considera că cele două decrete prezidențiale din cursul anului 2020, prin care s-a instituit starea de urgență, au avut ca efect suspendarea pe o durată de 60 de zile a cursului prescripției penale în prezenta cauză. Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 152 din 06.05.2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13.05.2020) instanța de contencios constituțional a apreciat că, pe de o parte, că Decretul Președintelui prin care se instituie starea de urgență reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, iar, pe de altă parte, că dispozițiile din anexa acestuia au fost emise cu depășirea de către Președinte a atribuțiilor sale constituționale și că măsura suspendării judecării unor cauze pe durata stării de urgență (ce poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil), nu putea fi dispusă de președinte, prin dispozițiile cuprinse în anexa la decretul de instituire a stării de urgență ["În primul rând, dacă legiuitorul constituant ar fi considerat că prin decret, ca act administrativ normativ, Președintele, ca autoritate executivă, poate adopta norme cu putere de lege în perioada stării de urgență sau de asediu, ar fi prevăzut în mod expres această delegare legislativă (...) În al doilea rând, legiuitorul constituant a prevăzut expres în norma-cadru privind măsurile excepționale - art. 93 alin. (2) că "Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență și funcționează pe toată durata acestora". Rațiunea obligării Parlamentului, prin Constituție, să funcționeze pe toata durata declarării stării de asediu sau a stării de urgență este tocmai aceea de a crea posibilitatea intervenției legislative în regim de urgență, în orice domeniu pe care situația de criză îl afectează, inclusiv și mai ales atunci când este vizată restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți fundamentale. (...) Astfel, norma constituțională constituie o garanție împotriva eventualelor excese sau abuzuri ale autorităților publice executive, Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului, acționând ca un garant al drepturilor și al libertăților cetățenilor. În al treilea rând, existența unei stări de asediu sau de urgență se încadrează per se în ipoteza de incidență a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, care permit Guvernului să adopte ordonanțe de urgență "numai în situații extraordinare". Așa fiind, inclusiv legiuitorul delegat are abilitarea constituțională să intervină cu celeritate și să modifice cadrul legislativ existent, adoptând măsurile normative pe care starea de fapt le impune. În concluzie, cadrul constituțional în vigoare delimitează în mod riguros competențele autorităților publice, respectiv partajarea atribuțiilor legislative de cele executive, excepția de la regulă fiind în mod expres reglementată și de strictă interpretare. (...) modul în care Președintele și-a exercitat atribuția constituțională, prin depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa cum s-a precizat anterior, stabilind competențele fiecărei autorități publice implicate în gestionarea situației de criză care a generat instituirea stării de urgență, nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale (...). încuviințând instituirea stării de urgență, Parlamentul României avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor constituționale și legale pe care decretul Președintelui trebuia să le respecte. Or, prin articolul unic al Hotărârii nr. 3 din 19 martie 2020 pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României, Parlamentul s-a limitat să încuviințeze măsura, fără a-și îndeplini obligația de a verifica respectarea exigențelor pe care Constituția și legea le impun decretului Președintelui și de a sancționa exercitarea ultra vires a competențelor legale"].

În aceste condiții, indiferent că vorbim de infracțiuni flagrante sau nu, nu se poate consideră a operat suspendarea cursului prescripției răspunderii penal în condițiile art. 156 C. pen. Această concluzie își menține valabilitatea, chiar dacă cele două decrete prezidențiale au fost aprobate prin hotărâri ale Parlamentului (Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19 martie 2020, respectiv Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020), deoarece puterea legiuitoare a încuviințat doar instituirea stării de urgență, nu și celelalte măsuri adoptate prin aceste decrete.

Față de cele de mai sus, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., văzând și Decizia Curții Constituționale nr. 264/2014, și toate explicațiile teoretice de mai sus, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă celor trei inculpați apelanți, C., B. și A., este actualul C. pen.

Pe de-altă parte, trecând peste toate explicațiile de mai sus, se poate lesne observa, că în prezenta cauză, ar fi fost împlinit și termenul de prescripție specială, potrivit dispozițiilor C. pen. anterior (12 ani), conform art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. de la 1969. Cu toate acestea, s-a apreciat că prescripția specială, potrivit C. pen. anterior (care nu este afectată de deciziile Curții Constituționale precitate) nu poate opera, atâta timp cât potrivit legii penale noi (mai favorabile), s-a împlinit termenul de prescripția generală și așa cum s-a arătat mai sus, nu mai poate fi vorba de un termen de prescripție specială.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 9 septembrie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar data până la care avea posibilitatea de declarare a recursului în casație este 10 octombrie 2022, inclusiv.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 15 septembrie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin procuror, prin adresa nr. x/2022, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul a criticat hotărârea atacată din perspectiva faptului că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal pornit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 242/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., împotriva inculpaților C. (complicitate), B. (complicitate) și A. (autorat).

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpaților, părților responsabile civilmente SC L. SRL SC H. SRL și părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și.

Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6 decembrie 2022. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedură de comunicare a recursului în casație era îndeplinită, iar data de 12 ianuarie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a fixat termen de judecată pentru soluționarea căii de atac.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată

§ Cauze similare