ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132/P/2021 din 02 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 și art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (4 acte materiale), la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 raportat la 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioada de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1969, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecații este în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969, ca pedeapsă accesorie, prin sentința penală nr. 754/2013 pronunțată de către Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 682/R/01.10.2013 a Curții de Apel Oradea.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 754/2013 pronunțată de către Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 682/R/01.10.2013 a Curții de Apel Oradea, în pedepsele componente de: 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. 1969; 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969; 6 luni închisoare (3 acte materiale), aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de emiterea unor file CEC fără a fi completate cu toate elementele esențiale prevăzute de lege, prevăzută de art. art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, săvârșite în intervalul mai 2010 - februarie 2011.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, s-a contopit pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu pedepsele individuale, mai sus enumerate, aplicate prin sentința penală nr. 754/2013 pronunțată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 682/R/01.10.2013 a Curții de Apel Oradea, respectiv pedepsele de 2 ani închisoare, 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare, inculpatul A., urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. de la 1969 respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita o profesie de natura acelea de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioada de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii; pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, aplicată conform art. 71 din C. pen. de la 1968, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen. de la 1968.

În baza art. 88 din C. pen. de la 1969, s-a dedus din pedeapsă durata executată anterior, de la data de 13/05/2015 până la data de 02/08/2016 (data liberării condiționate dispuse prin sentința penală 681/2016 pronunțată de Judecătoria Oradea).

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 din C. civ. s-a admis acțiunea civilă, formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 41.399 RON, reprezentând diferența neachitată din prejudiciul de 46.399 RON, constând în TVA, precum și la plata de dobânzi și penalități de întârziere, calculate din decembrie 2011 până la plata efectivă.

S-a constatat că diferența de 5000 RON (până la suma totală de 46.399 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat) a fost achitată de către inculpatul A., cu chitanța serie x nr. x emisă de Trezoreria Mun. Timișoara, la data de 19.10.2020.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator, luată prin ordonanța din 16.07.2019, aplicată prin procesul-verbal din data de 03.09.2019, asupra autoturismului marca x - autoutilitară bb Furgon, an de fabricație 2004, culoare albă, serie șasiu x, cu numărul de înmatriculare x, lăsat în custodia inculpatului A..

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie a dispozitivului acesteia să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare.

În baza art. 274 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în favoarea statului, la plata sumei de 1000 RON (suma de 500 RON aferentă fazei de urmărire penală, respectiv suma de 500 RON aferentă fazei de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 512/A/2022 din data de 29 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (Oradea, str. x, jud. Bihor) împotriva sentinței penale nr. 132 din 02 iulie 2021 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 132 din 02 iulie 2021 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019.

S-a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 5 din C. pen. cu aplicarea deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și cu referire la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2021 ale Curții Constituționale s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul actual.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969 aplicate inculpatului A. în pedepsele de: 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969, aplicate inculpatului în cauză pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. pedepsele de 2 ani închisoare, 3 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 754 din 03 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 682 din 01.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2012, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 754 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 70/DCP din 08.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2014.

S-a înlăturat pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969 aplicate inculpatului A. în prezenta cauză pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

S-au menținut dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 512/A/2022 din data de 29 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 440 C. proc. pen. și pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., casarea deciziei penale atacate și condamnarea inculpatului A..

S-a menționat că în cauză, au fost întocmite astfel de acte de procedură; indicând, ca exemplu, ordonanța din 03.04.2018, prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen. considerând că acest act a avut efect întreruptiv de prescripție.

Astfel, ulterior întocmirii ordonanței din 03.04.2018 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 8 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 29.09.2022, data soluționării definitive a cauzei.

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022 s-a arătat că, între 26.04.2018 și 30.05.2022 "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

Interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind suspuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca deciziile C. civ. nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine dispoziției constituționale, prev. de art. 147 alin. (4), iar art. 5 din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență art. 147 alin. (4) din Constituție.

Prin încheierea din 08 decembrie 2022, Înalta Curte, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 152/A/2022 din data de 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori privind pe intimatul-inculpat A., a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C9, în compunere de 3 judecători și a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2023.

Ulterior, ca urmare a desființării Completului C9, cauza a fost repartizată aleatoriu, Completului C3, cu termen de judecată la data de 18 ianuarie 2023.

La termenul din 18 ianuarie 2023, Ministerul Public a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului în casație, apreciind că motivele invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. nu mai pot fi susținute în cadrul acestei căi extraordinare de atac în raport cu decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen., susținând, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Sub acest aspect, instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale, în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Art. 155 alin. (1), prevede următoarele: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională". Ulterior, aceeași instanță de contencios constituțional, prin Decizia nr. 358/2022, admițând excepția de neconstituționalitate invocată, a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale, apreciindu-se, în considerentele deciziei, că, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73)".

Așadar, ulterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 (25 iunie 2018), în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), acestea urmând a curge până la momentul împlinirii lor, fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și curge de la data săvârșirii acesteia.

Sub aspectul situației de fapt, reținută în mod definitiv de instanța de apel "În perioada 02 septembrie 2011 – 22 decembrie 2011, inculpatul A., în calitate de administrator al societății B., a dispus înregistrarea în contabilitatea societății, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a unui număr de 4 facturi fiscale, prin care s-a atestat în mod nereal efectuarea unor cheltuieli aferente unor operațiuni de achiziții pretins efectuate de către societatea B.. Astfel, inculpatul a dispus înregistrarea în contabilitatea societății B. a facturilor nr. x din 29.09.2011, în valoare totală de 136.400 RON și nr. x, fără dată, în valoare totală de 4.960 RON, ambele emise de societatea C. S.R.L. și a facturilor nr. x/08.12.2011, în valoare totală de 57.412 RON și nr. x/22.12.2011, în valoare totală de 64.455,20 RON, ambele emise de societatea D. S.R.L. Timișoara."

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005: "Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive".

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptelor (02 septembrie 2011 – 22 decembrie 2011), termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a împlinit la data de 21.12.2019 (data ultimei acțiuni 22.12.2011), anterior pronunțării deciziei penale nr. 512/A din data de 29 septembrie 2022. Prin decizia penală menționată, s-a constatat că, admițând apelul declarat de inculpatul A., în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a încetat procesul penal pornit împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 512/A din data de 29 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 512/A din data de 29 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2023.

GGC - MM