ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din data de 28 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 inculpatul A., fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce s-a dispus să fie executată după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare pe termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 83 și 84 din C. pen. din 1969 s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare.

Inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 166.725 RON, cu obligațiile fiscale accesorii în conformitate cu legislația fiscală în vigoare până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă DGFP Galați prin AJFP Buzău.

S-a dispus anularea celor 75 de facturi fictive aflate în dosarul de urmărire penală menționate în situația centralizată .

S-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin ordonanța procurorului din 18.02.2015 asupra unui apartament cu 2 camere situat în Râmnicu Sărat, strada x, autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x. și remorcă, astfel cum sunt identificate în procesul-verbal din 13.05.2015 .

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi ales va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului s-a dispus să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul din oficiu în faza de cameră preliminară să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău și inculpatul A.

Prin decizia nr. 621 din 31 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul A. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău împotriva sentinței penale nr. 114 din data de 28 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Fiecare apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs în casație inculpatul A.

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul, în esență, a arătat că a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, întrucât prejudiciul cauzat este fiscal, organul de urmărire penală în mod eronat transformând cheltuielile deductibile în cheltuieli nereale, în cauză fiind vorba despre un prejudiciu fiscal. Recurentul apreciază că litigiul este unul fiscal, obligațiile fiscale fiind stabilite de către organele fiscale pe temeiuri legale din Codul fiscal, respectiv art. 21 alin. (4) lit. f) în cazul impozitului pe profit și art. 146 alin. (1) lit. a), art. 128 alin. (1) din C. fisc. în cazul TVA.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2018 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 621 din 31 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434-437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Totodată, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen... Această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține apărările. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Înalta Curte constată că inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. întrucât prejudiciul cauzat nu este de natură penală ci fiscală, obligațiile fiscale fiind stabilite de către organele fiscale pe temeiuri legale din Codul fiscal, respectiv art. 21 alin. (4) lit. f) în cazul impozitului pe profit și art. 146 alin. (1) lit. a), art. 128 alin. (1) din C. fisc. în cazul TVA.

Înalta Curte reține faptul că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și transmitere fictivă a părților sociale, prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 280

1

din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 "constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: (...)

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive."

Se observă că recurentul inculpat nu neagă săvârșirea faptelor de care este acuzat ci subliniază faptul că prejudiciul cauzat prin faptele sale nu este de natură penală ci fiscală.

Însă infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, nefiind necesară producerea unui prejudiciu, ci doar urmărirea producerii acestuia, astfel că indiferent de ce natură ar avea prejudiciul - penală sau fiscală - nu poate duce la concluzia că nu există fapta de evaziune fiscală.

Cu referire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, recurentul a invocat decizia penală nr. 3907/2012 a Înaltei Curți, menționând faptul că prin această decizie s-a statuat că modul de stabilire a taxelor și impozitelor, precum și obligația de plată a acestora este o problemă care excede instanței penale care nu este în măsură a aprecia asupra temeiniciei și legalității asupra unui act fiscal.

Înalta Curte reține că prin decizia anterior menționată s-a apreciat că în cazul veniturilor pentru care există atât obligația evidențierii, cât și obligația declarării, dacă veniturile au fost evidențiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, dacă nu s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile sau taxabile în condițiile în care organele fiscale competente pot lua cunoștință de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului.

Or, în speța de față s-a stabilit cu titlu definitiv că în perioada august - decembrie 2010 și aprilie 2011 S.C. B. S.R.L., prin administratorul său, inculpatul A., a plătit "la negru" sub formă de salarii suma totală de 51.963,13 RON (din care 35.127,8 RON reprezintă salarii plătite unor persoane angajate cu forme legale, cărora le-a achitat salarii mai mari decât cele înregistrate în contabilitate, iar suma de 16.835,33 RON reprezintă salarii "la negru" plătite unor persoane angajate fără forme legale). Aceste sume au rezultat în urma examinării și comparării, pe de o parte a evidenței extracontabile (caiet) din perioada august - decembrie 2010 și luna aprilie 2011, în care apar înscrise individual sume primite de persoane fizice (angajate cu și fără forme legale) și, de cealaltă parte, a evidenței contabile - state salarii și a aplicațiilor ANAF - D112.

Pe baza probelor administrate, s-a constatat că sursa acestor plăți salariale "la negru" au fost disponibilitățile financiare ale S.C. B. S.R.L. (încasări bancare de la beneficiarul S.C. C. S.R.L. în perioada 2010-2011) ridicate în numerar, depuse în casierie și justificate fictiv prin plăți în numerar către firme "fantomă" pentru servicii (în principal) sau accesorii confecții care nu au avut loc. Prin plata de salarii "la negru", societatea, prin administratorul ei, a ascuns de la impozitare suma de 9.850 RON, reprezentând impozitul pe salarii.

Cu referire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 comisă prin evidențierea în actele contabile a unor operațiuni fictive, prin decizia recurată s-a reținut că inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în perioada decembrie 2009 - decembrie 2011, a evidențiat în contabilitatea societății 75 de facturi fictive de aprovizionare emise de 19 furnizori fictivi cu consecința producerii unui prejudiciu în valoare de 156.875 RON, din care TVA - 98.255 RON și impozit pe profit de 58.620 RON bugetului de stat.

Cu privire la:

- S.C. D. S.R.L. - au fost identificate în documentele contabile ale S.C. B. S.R.L. un număr de 30 facturi fiscale reprezentând achiziții prestări servicii manoperă și materiale în valoare totală de 93.763,4 RON, inclusiv TVA, emise în luna martie 2011, fiind menționat la rubrica delegat numitul E., care a declarat că nu a avut nici un fel de activitate în cadrul S.C. D. S.R.L., el doar a semnat niște acte prin care a preluat această societate. În urma verificărilor efectuate de către organele de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2012, la Oficiul Național Registrului Comerțului, s-a constatat că E. figurează ca asociat sau acționar la un număr de 144 societăți comerciale, majoritatea având sediul expirat. A mai rezultat că la sediul declarat, societatea nu funcționează (la adresa respectivă funcționează cabinet de avocatură F. din București).

- S.C. G. S.R.L. - au fost identificate 4 facturi fiscale reprezentând achiziții de materiale în valoare totală de 18.104 RON, inclusiv TVA, fiecare factură având valoare de până la 5.000 RON, precum și chitanțele de achitare a acestor facturi, emise în luna februarie 2011. Reprezentantul acestei societăți, H., a comunicat că nu a avut relații comerciale cu S.C. B. S.R.L. și nu a emis facturile și chitanțele identificate de organele de poliție. A mai precizat că societatea și-a încetat activitatea începând cu data de 01.03.2010.

- S.C. I.- au fost identificate 2 facturi fiscale reprezentând achiziții materiale în valoare totală de 7.875 RON, inclusiv TVA, fiecare factură având valoare de până la 5.000 RON, precum și chitanțele de achitare a acestor facturi, emise în luna decembrie 2009. Societatea a avut sediul inițial în București. În luna noiembrie 2009 a fost preluată de J. - persoană specializată în preluări de firme de tip "fantomă". Facturile și chitanțele emise de această societate au fost completate de către A.

- S.C. K. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (o mașină cusut) în valoare totală de 4.960 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 12.07.2010. Verificările făcute de organele de urmărire penală au stabilit că S.C. K. S.R.L. nu a derulat operațiuni comerciale cu nici o altă societate comercială din țară, deoarece a avut ca activitate numai croitorie, respectiv activitate de reparat și confecționat articole de îmbrăcăminte cu materialul clientului. Totodată, cu ocazia verificărilor efectuate de reprezentanții Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, s-a stabilit că în luna august 2008 ștampila societății a fost sustrasă, ulterior fiind emise în mod abuziv facturi fiscale în numele societății K. S.R.L.

- S.C. L. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (butonieră lenjerie) în valoare totală de 4.760 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 02.03.2010. Aceasta a comunicat că nu a avut relații de afaceri sau de altă natură cu S.C. B. S.R.L. și nici nu a emis facturi către această firmă, obiectul ei de activitate fiind optică medicală și optometrie.

- S.C. M. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (mașini cusut) în valoare totală de 4.998 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 17.03.2010. Factura și chitanța emise de această societate, au fost completate de către inculpatul A..

- S.C. N. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (mașini cusut) în valoare totală de 4.789,75 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 28.01.2010. Din verificările efectuate de Garda Financiară Buzău, s-a constatat că acest agent economic a fost declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167 din 29.05.2009 (anterior datei înscrise pe factura fiscală identificată în evidența contabilă a S.C. B. SRL).

- S.C. O. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (mașini cusut) în valoare totală de 4.650 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 23.07.2010. Din verificările efectuate de Garda Financiară Buzău, s-a constatat că acest agent economic a fost declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167 din 29.05.2009 (anterior datei înscrise pe factura fiscală identificată în evidența contabilă a S.C. B. SRL).

- S.C. P. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții materiale (ață de cusut) în valoare totală de 3.968 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 09.12.2009. Reprezentanții societății au comunicat că nu a avut relații comerciale cu S.C. B. S.R.L. și nu au emis factura și chitanța identificate în documentele contabile ale acestei societăți. Societatea comercializează numai produse de brand în magazine proprii, eliberând numai bon fiscal, nu și chitanță. Societatea a mai comunicat faptul că începând cu anul 2008 a avut 16 controale având ca tematică verificarea relațiilor cu diverse societăți, din cauza furtului de identitate de către alte firme.

- S.C. Q. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (mașini cusut) în valoare totală de 4.960 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 16.12.2010. Această societate a comunicat că nu a avut relații comerciale cu S.C. B. S.R.L. și nu a emis factura respectiv chitanța identificate de organele de poliție.

- S.C. R. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (o mașină cusut) în valoare totală de 4.960 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 12.08.2010. Societatea a avut ca administrator pe numitul S., decedat în cursul anului 2009.

- S.C. T. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții utilaje (generator și prese călcat) în valoare totală de 5.084 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare parțială a acestei facturi (5.000 RON), emise în data de 16.08.2010. Din verificările efectuate de Garda Financiară Buzău, s-a constatat că acest agent economic a fost declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167 din 29.05.2009 (anterior datei înscrise pe factura fiscală identificată în evidența contabilă a S.C. B. SRL).

- S.C. U. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziții materiale în valoare totală de 4.904 RON, inclusiv TVA, precum și chitanța de achitare a acestei facturi, emise în data de 02.07.2010. Reprezentanții societății comerciale au comunicat că nu au avut relații comerciale cu S.C. B. S.R.L. și nu au emis factura respectiv chitanța identificate de organele de poliție.

- S.C. V. S.R.L. - 10 facturi fiscale în valoare totală de 42.311,2 RON, înregistrate în contabilitate drept cheltuieli deductibile (suma de 27.721,93 RON reprezentând servicii de transport și contravaloare lucrări electrice) sau ca mijloace fixe (suma de 6.400 RON, deși valoarea de intrare a acestora nu îndeplinea condițiile legale pentru considerarea acestora ca mijloace fixe). W. a declarat că nu a auzit de firma S.C. B. S.R.L. și nu a emis documente către această firmă;

- S.C. X. S.R.L. - au fost identificate două facturi în valoare totală de 6.283,53 RON (5.067,36 RON costul prestațiilor + 1.216,17 RON TVA) de la S.C. X. S.R.L., emise la data de 30.06.2011, decontate integral în numerar conform registrului de casă.

- S.C. Y. S.R.L. - au fost identificate două facturi în valoare totală de 5.214,57 RON (4.205,3 RON costul prestațiilor + 1.009,27 RON TVA) de la S.C. Y. S.R.L., emise la data de 30.06.2011, decontate integral în numerar conform registrului de casă.

- S.C. Z. S.R.L. - au fost identificate două facturi în valoare totală de 7.825,51 RON (6.310,9 RON costul prestațiilor + 1.514,61 RON TVA) de la S.C. Z. S.R.L., emise la data de 30.06.2011, decontate integral în numerar conform registrului de casă.

- S.C. AA. S.R.L. - 5 facturi fiscale în valoare de 3.546,40 RON fiecare, înscrise în jurnalul pentru cumpărări din iulie 2011, decontate integral în numerar (5 chitanțe înscrise în registrul de casă).

- S.C. BB. S.R.L. - 5 facturi fiscale în sumă totală de 246.137,07 RON reprezentând prestări servicii. Facturile fictive se află în original la dosarul cauzei, iar situația centralizată și detaliată este redată la filele x, vol. II.

Latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 presupune evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Elementul material al acestei infracțiuni se poate comite doar printr-o acțiune (infracțiune comisivă), respectiv prin acțiunea de evidențiere, care presupune mai multe etape: întocmirea unui document justificativ pentru respectiva operațiune, evidențierea operațiunii în registrele sau jurnalele contabile, evidențierea operațiunii în situațiile contabile recapitulative și depunerea unei declarații fiscale nereale. În raport de aceste evidențe, acțiunea de evidențiere presupune de regulă patru acte de executare: redactarea unui document justificativ fals, evidențierea operațiunii reale sau fictive din documentul justificativ fals în registrele contabile, elaborarea situațiilor contabile recapitulative pe baza acestor date distorsionate și depunerea unei declarații fiscale viciate. Prin operațiune fictivă se înțelege înregistrarea în documentele contabile, cu relevanță fiscală, a unor cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative. A evidenția operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au existat în documentele legale, cum ar fi cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operațiune fictivă, urmată de înscrierea ei în documentele legale, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Or, infracțiunea de evaziune fiscală, în prezenta speță, a fost comisă prin înregistrarea în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au avut la baza operațiuni legale, adică prin evidențierea unor operațiuni fictive.

Rezultă, așadar, că prejudiciul cauzat ca urmare a evaziunii fiscale a fost produs în condiții ce țin de tipicitatea infracțiunii, sub acest aspect hotărârea recurată fiind legală.

Recurentul a afirmat că litigiul este unul de natură civilă, întrucât autoritățile fiscale au stabilit obligațiile fiscale potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) în cazul impozitului pe profit și art. 146 alin. (1) lit. a), art. 128 alin. (1) din Codul fiscal în cazul TVA. Motiv pentru care a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Se remarcă faptul că apărarea este contradictorie în momentul în care susține achitarea pe temeiul prev. de art. 16 lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există. Or, întreaga argumentație vizează natura litigiului, în opinia recurentului fiind un litigiu civil, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, temei circumscris dispozițiilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., de altfel, singura soluție ce poate fi pronunțată în calea de atac a recursului în casație, conform cazului de casare invocat.

Nu în ultimul rând se pune probleme încălcării principiului non bis in idem având în vedere faptul că împotriva inculpatului s-au desfășurat două proceduri în același timp, vizând aceeași faptă penal-fiscală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea din 27 noiembrie 2014, Lucky Dev vs. Suedia, a considerat că un dublu sistem sancționator pentru aceleași fapte - prin intermediul sancțiunilor fiscale în procedura fiscală și prin intermediul sancțiunilor penale în procesul penal - nu contravine art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței CEDO există o violare a principiului ne bis in idem atunci când, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-una dintre proceduri, cealaltă procedură continuă.

Or, în prezenta cauză chiar recurentul inculpat a precizat că deși au fost stabilite obligații fiscale de autoritățile fiscale, nu a achitat niciun debit, astfel că procedura fiscală nu este definitivată și nici nu s-a produs o încălcare a principiului non bis in idem.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) C. proc. pen.. va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 621 din 31 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurentul inculpat A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 621 din 31 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.