ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181 din 23 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Galați, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen. actual în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 (fapte săvârșite în perioada 2010-2012).

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen. din 1969.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probațiune Galați;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea facturilor fiscale și a chitanțelor de plată în numerar aflate la Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 25 și art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 1349 și art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Toflea prin administrator judiciar special C. să plătească părții civile Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, suma de 1.405.644 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, sumă compusă din: 14.205 RON - impozit pe profit și 1.391.439 RON - TVA, la care s-au adăugat accesoriile datorate, în condițiile C. proc. fisc. (dobânzi, penalități și, după caz, majorări de întârziere), până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că inculpatul a achitat din totalul prejudiciului suma de 45.000 RON conform ordinului de plată din 21 septembrie 2015.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a constatat incidența cazurilor de nedemnitate față de inculpatul A.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului, urmând a se comunica hotărârea, după rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Împotriva sentinței penale menționate au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 181 din 23 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Galați.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, s-au înlăturat dispozițiile referitoare la suspendarea pedepselor sub supraveghere și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare în regim de detenție.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale și a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 70 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cu prilejul examinării admisibilității, în principiu, a cererii de recurs în casație, prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare jude­cătorească nesatisfăcătoare.

Așadar, spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casație.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. se arată că inculpatul poate formula cerere de recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Conform art. 448 alin. (2) C. proc. pen., dacă recursul în casație vizează greșita soluționare a laturii civile, instanța, după admiterea recursului, înlătură nelegalitatea constatată sau dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în condițiile alin. (1) pct. 2 lit. b).

Din cuprinsul motivelor de recurs în casație, subscrise de recurentul inculpat A. cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta, în esență, a arătat că nu a fost stabilit cu exactitate prejudiciul adus bugetului de stat, că acesta a fost stabilit având ca bază suplimentul de expertiză, ceea ce a condus la reținerea în mod greșit a încadrării juridice, considerând că, prin suplimentul la raportul de expertiză, nu a fost stabilit TVA-ul cu care ar fi fost prejudiciat bugetul de stat, ci doar TVA colectat. Mai mult, a menționat apărarea recurentului că, în ceea ce privește constituirea de parte civilă a Statului Român prin A.N.A.F., aceasta a vizat numai suma de 250.368 RON.

S-a indicat că în raport de prejudiciul ce ar fi trebuit reținut în încadrarea juridică dată faptei s-au reținut greșit dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care prevăd limite de pedeapsă mai mari decât art. 9 alin. (1) din aceeași lege.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.

Prin urmare, nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs în casație incidența, în cauză, a dispozițiilor referitoare la schimbarea încadrării juridice sau modul discreționar de soluționare a laturii civile. Motivele recursului în casație vizează chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanța de apel pe baza materialului probator administrat, elemente de fapt ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac.

Or, așa cum s-a arătat, prin critica invocată, inculpatul tinde la modificarea situației de fapt, care este stabilită cu caracter definitiv prin decizia instanței de apel, astfel că Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen, nu poate analiza conținutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator și nu poate stabili o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și instanței de apel.

Susținând nelegala reținere a cuantumului prejudiciului adus bugetului de stat, recurentul a solicitat o reapreciere a probelor administrate în cauză în fața instanțelor de fond și apel și stabilirea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de apel. O asemenea cerere excede competenței instanței de recurs în casație, prezenta calea extraordinară de atac fiind reglementată ca un remediu procesual prin care este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept. Nu constituie atributul instanței de recurs remedierea aprecierii probelor de către curtea de apel, ci doar examinarea legalității deciziei pronunțate în apel în limita cazurilor de casație expres prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurentului nu se încadrează cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Raportat la motivele recursului în casație, Înalta Curte mai constată că aspectele menționate de recurentul inculpat sunt critici care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Prin urmare, în mod formal, recurentul inculpat a indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., deoarece, deși se face trimitere la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care devin incidente în funcție de valoarea prejudiciului, în realitate, se critică încadrarea juridică și situația de fapt reținută, inclusiv sub aspectul prejudiciului cauzat, chestiuni ce exced obiectului judecății în recurs în casație.

De asemenea, este de notat că soluția prevăzută de art. 448 C. proc. pen. privind casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare de către instanța de apel implică cu necesitate constatarea incidenței unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prev. de art. 438 C. proc. pen. În acest sens sunt dispozițiile art. 442 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cu care instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și cele ale art. 448 alin. (2) C. proc. pen. care fac trimitere la cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2017.