ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de partea civilă ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 24 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Sălaj s-a dispus 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 din C. pen., având în vedere și art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (1062 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 1 lit. a) C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea n. 241/2005 raportat și la art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracțiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită și descoperită înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 132/20.07.2020 a Tribunalului Maramureș, dosar nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1380/A/02.12.2020 a Curții de Apel Cluj, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1267/A/8.11.2019 a Curții de Apel Cluj, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare și 3600 RON amendă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, iar infracțiunile pentru care inculpatul fost condamnat prin aceste sentințe penale sunt concurente.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 132/20.07.2020 a Tribunalului Maramureș.

În baza art. 97 din C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei .

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei în pedepsele componente de 1 an închisoare și 3600 RON amendă penală.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 din C. pen. 1969 și la art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1) și art. 34 alin. (1) lit. b) și e) din C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132/2020 a Tribunalului Maramureș, cu pedepsele de 1 an închisoare și 3600 RON amendă penală, aplicate prin sentința penală nr. 93/2019 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală de 3 600 RON.

S-a constatat executată integral pedeapsa amenzii penale.

În baza art. 86

5

alin. (2) raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. 1969 și la art. 86

1

alin. (1) și (2) din C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii aplicate inculpatului, de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit potrivit dispozițiilor art. 86

2

alin. (1) din C. pen. 1969, termen care în baza art. 86

5

alin. (2) teza II din C. pen. 1969 se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, respectiv de la data de 08.11.2019.

S-a desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) din C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

din C. pen. 1969 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neîndeplinirea cu rea credință a masurilor de supraveghere, în cursul termenului de încercare.

În baza art. 88 alin. (1) din C. pen. 1969 s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului durata reținerii, de la data de 10.04.2013 până la data de 11.04.2013.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 din C. pen., având în vedere și art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (524 acte materiale).

În baza art. 88 alin. (1) din C. pen. 1969 s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului durata reținerii, de la data de 10.04.2013 până la data de 11.04.2013.

În baza art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 1 lit. a) din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și la art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracțiunea evaziune fiscală pentru care inculpatul B. a fost condamnat prin prezenta sentință penală este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 23 din 09.02.2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă la data de 12.01.2018 prin decizia penală nr. 10/A/2018 a Curții de Apel Oradea, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă considerată executată integral la data pronunțării prezentei hotărâri, potrivit art. 61 alin. (1) teza I din C. pen. 1969.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 23/2016 a Tribunalului Bihor în cele două pedepse componente de 2 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală de 2 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 23/2016 a Tribunalului Bihor de 2 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare, iar în final s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care în baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a constatat-o executată integral.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 din C. pen., având în vedere și la art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) raportat la art. 63 alin. (2) din C. pen. 1969 a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 5.000 RON amenda penală pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (382 acte materiale).

Amenda penală aplicată inculpatei prin prezenta sentință se va executa conform prevederilor art. 559 din C. proc. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 63

1

din C. pen. 1969 privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul sustrageri cu rea credință de la executarea acesteia.

În baza prevederilor art. 396 alin. (6) raportat la prevederile art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) teza III din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a disps încetarea procesului penal față de inculpata D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 din C. pen. (50 acte materiale).

În baza art. 10 alin. (1) teza III din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 5 din C. pen. raportat la art. 91 lit. c) din C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatei D. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, sancțiune care se va înregistra în cazierul judiciar.

În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., având în vedere și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (618 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat și art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală a fost săvârșită și descoperită înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 179/14.08.2020 a Judecătoriei Zalău din dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 08.09.2020 prin neapelare, prin care față de inculpat s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare și s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 89 alin. (1) din C. pen. s-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 179/2020 a Judecătoriei Zalău, iar în baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, la pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare), iar în final s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 11 luni închisoare aplicată inculpatului și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sălaj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Direcție de asistență socială Zalău sau în cadrul Primăriei Orașului Șimleu Silvaniei pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care, pe parcursul termenului de încercare, săvârșește o nouă infracțiune sau nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere și obligațiile impuse.

În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, a art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969 și a art. 5 din C. pen., având în vedere și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (172 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauzei a fost comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 54/2007 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin neapelare la data de 08.02.2007, iar suspendarea condiționată a executării a pedepsei a fost revocată prin sentințele penale nr. 65/09.05.2012 a Judecătoriei Jibou, nr. 282/14.12.2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, nr. 288/26.07.2012 a Judecătoriei Zalău și nr. 1089/16.10.2012 a Judecătoriei Satu Mare.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele sentințe penale: sentința penală nr. 135/23.12.2009 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă la data de 05.04.2012, sentința penală nr. 187/27.04.2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 08.08.2012, sentința penală nr. 294/08.08.2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 13.09.2012, sentința penală nr. 47/13.08.2014 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 07.11.2014, sentința penală nr. 65/09.05.2012 a Judecătoriei Jibou, definitivă la data de 26.09.2012, sentința penală nr. 282/14.12.2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă la data de 05.03.2013, sentința penală nr. 288/26.07.2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 17.09.2012, sentința penală nr. 10/06.02.2013 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 03.03.2013, sentința penală nr. 1089/16.10.2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă la data de 05.11.2012 și sentința penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin decizia penală nr. 525/A/31.03.2017 a Curții de apel Cluj, iar prin sentința penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj au fost contopite toate infracțiunile concurente și stabilită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsă care la data pronunțării prezentei sentințe penale este considerată executată integral, potrivit art. 61 alin. (1) teza I din C. pen. 1969.

Din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj înlătură pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă a fi executată alături și în baza art. 36 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în sporul de 1 an închisoare și pedepsele componente aplicate pentru infracțiunile concurente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: 3 ani și 8 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 135/23.12.2009 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei), 1 an închisoare și 3 ani și 9 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 187/27.04.2012 a Judecătoriei Zalău), 1 an închisoare și 3 ani închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 294/08.08.2012 a Judecătoriei Zalău), 4 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 47/13.08.2014 a Tribunalului Sălaj), 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 65/09.05.2012 a Judecătoriei Jibou), 5 ani închisoare și 1 an închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 282/14.12.2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei), 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 288/26.07.2012 a Judecătoriei Zalău), 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 10/06.02.2013 a Tribunalului Sălaj), 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 1089/16.10.2012 a Judecătoriei Satu Mare) și 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj)

În baza art. 33 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, repuse în individualitatea lor, la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare aplicându-se sporul de 1 an închisoare, iar în final s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 83 din C. pen. 1969 și art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 54/2007 a Judecătoriei Zalău alături de pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, iar în final s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 s-a constatat executată integral pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală.

În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 din C. pen., având în vedere și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (140 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele sentințe penale: sentința penală nr. 164/04.06.2010 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr. 959/R/06.12.2010 a Curții de Apel Cluj, sentința penală nr. 43/15.05.2013 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 03.07.2014 prin decizia penală nr. 646/A/2014 a Curți de Apel Cluj, sentința penală nr. 189/16.09.2015 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 03.12.2015 prin decizia penală 1497/A/2015 a Curții de Apel Cluj, sentința penală nr. 121/17.08.2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 06.09.2016 prin neapelare, iar prin sentința penală nr. 60/27.04.2017 a Tribunalului Satu Mare, definitivă la data de 09.05.2017 prin neapelare, au fost contopite toate infracțiunile concurente și stabilită pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă care la data pronunțării prezentei sentințe penale este considerată executată integral, potrivit art. 61 alin. (1) teza I din C. pen. 1969.

În baza art. 36 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 60/27.04.2017 a Tribunalului Satu Mare în sporul de 10 luni închisoare și pedepsele componente aplicate pentru infracțiunile concurente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 164/04.06.2010 a Judecătoriei Zalău), 2 ani și 6 luni închisoare și 4 ani și 2 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 43/15.05.2013 a Tribunalului Sălaj), 5 ani închisoare (aplicată sentința penală nr. 189/16.09.2015 a Tribunalului Sălaj), 1 an și 4 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 121/17.08.2016 a Tribunalului Sălaj).

În baza art. 33 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, repuse în individualitatea lor, la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare s-a aplicat sporul de 1o luni închisoare, iar în final s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare, pe care în baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a constatat-o executată integral.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul produs bugetului de stat constând în obligații fiscale principale (impozit pe profit și TVA).

În baza art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1001 din C. civ. din 1864, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, cu privire la obligațiile accesorii (majorări de întârziere și penalități, calculate potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală) aferente obligațiilor fiscale principale achitate integral, și în consecință:

- inculpatul F. pentru accesoriile aferente debitului principal în sumă de 127.404 RON (pentru facturile emise în numele S.C. I. S.R.L. și S.C. J. SRL)

- inculpatul G. pentru accesoriile aferente debitului principal în sumă de 179.030 RON (pentru facturile emise în numele S.C. K. S.R.L. și S.C. L. SRL)

- inculpatul E. pentru accesoriile aferente debitului principal în sumă de 580.352 RON (pentru facturile emise în numele S.C. M. SRL).

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea în totalitate a 1071 facturi fiscale ce evidențiază operațiuni fictive și a chitanțelor aferente, astfel:

I. un număr de 524 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. H. S.R.L., emise în numele următoarelor societăți:

- 272 facturi emise în numele S.C. M. S.R.L., depuse în original la f. x vl. xx u.p. și f. x vl. xx u.p.

- 20 facturi emise în numele S.C. R. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 7 facturi emise în numele S.C. S. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 31 facturi emise în numele S.C. T. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 93 facturi emise în numele S.C. L. S.R.L., din care 81 facturi depuse în original la f. x vl. x u.p. și 10 facturi în copie la f. x vl. x u.p.

- 40 facturi emise în numele S.C. I. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p. și f. x vl. x u.p.

- 41 facturi emise în numele S.C. J. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p. și f. x vl. x u.p.

- 19 facturi emise în numele S.C. K. S.R.L., din care 1 factură depusă în original la f. x vl. x u.p. și 18 facturi în copie la f. x vl. x u.p.

- 1 factură emisă în numele S.C. N. S.R.L., depuse în copie la f. x vl. x u.p.

II. un număr de 115 facturi și chitanțele aferente, înregistrate în contabilitatea S.C. N. S.R.L., emise în numele următoarelor societăți:

- 57 facturi emise în numele S.C. M. S.R.L. și chitanțele aferente, depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 10 facturi emise în numele S.C. I. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 11 facturi emise în numele S.C. J. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 15 facturi emise în numele S.C. U. S.R.L. și chitanțele aferente, depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 22 facturi emise în numele S.C. V. S.R.L. și 4 chitanțe aferente, depuse în original la f. x vl. x u.p.

III. un număr de 382 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. P. S.R.L., emise în numele următoarelor societăți:

- 239 facturi emise în numele S.C. M. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 31 facturi emise în numele S.C. I. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p., f. x vl. x u.p. și f. x vl. x u.p.

- 39 facturi emise în numele S.C. J. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p., f. x vl. x u.p. și f. x vl. x u.p.

- 21 facturi emise în numele S.C. L. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 7 facturi emise în numele S.C. K. S.R.L., depuse în copie la f. x vl. x u.p.

- 36 facturi emise în numele S.C. W. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 9 facturi emise în numele S.C. Q. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x dosar u.p. x/2013

IV. un număr de 50 facturi și chitanțele aferente înregistrate în contabilitatea S.C. O. S.R.L. emise în numele S.C. M. S.R.L., depuse în original la f. x u.p. și f. x vl. x u.p.

În temeiul art. 487 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. și art. 249 alin. (1), (5) din C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din data de 08.07.2016 emisă în dosarul x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj asupra imobilului constând în: teren intravilan în localitatea Ip, CF nr. x, nr. cad. x, suprafața 76.257 mp, aparținând inculpatei C., până la concurența sumei de 13.924 RON, în vederea garantării recuperării prejudiciului.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. c) și art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin ordonanța procurorului din data de 08.04.2013 și menținută prin ordonanța procurorului din data de 16.02.2015 (emise în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj) asupra bunurilor aparținând inculpaților A., D., E. și ale părții responsabile civilmente S.C. O. S.R.L..

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie a dispozitivului prezentei sentințe penale, după rămânerea definitivă, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

În baza art. 146 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus conservarea, prin arhivare la sediul instanței, în condiții de confidențialitate, odată cu dosarul cauzei, a suporturilor materiale care conțin materialele rezultate în urma activităților de supraveghere tehnică autorizate în dosarul de urmărire penală nr. 73/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, respectiv 73 CD-uri - uri înaintate Tribunalului Sălaj la data de 14.05.2015 împreună cu dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, inculpații F., E., A., C., D. și B..

Prin decizia penală nr. 203/A/2022 din data de 16 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpații A., B., E., F. împotriva sentinței penale nr. 15/24 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost desființată sentința atacată cu privire la soluționarea laturii penale și a celei civile și s-a dispus extinderea efectelor apelurilor față de inculpații C., D. și G. și rejudecând, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul E., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 419 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 419 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata D., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 419 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul G., trimis în judecată infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen.

S-a constatat achitat prejudiciul principal.

S-au înlăturate dispozițiile de obligare a inculpaților și părților responsabile civilmente la plata accesoriilor fiscale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T. - B.T. Sălaj și partea civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Sălaj împotriva sentinței penale nr. 15/24 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei din apel.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în casație partea civilă ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj.

Recurenta a criticat decizia pentru nelegalitatea constatării de către instanța de apel a achitării debitului principal - critică ce vizează însă inclusiv sentința tribunalului ce a constatat aceeași împrejurare - și nelegalitatea aplicării amnistiei fiscale pentru obligațiile fiscale accesorii.

În esență, a invocat că instanța a luat în considerare doar expertiza dispusă în cauză, fără a analiza obiecțiunile și concluziile sale scrise; pentru incidența cauzei de nepedepsire, prevăzută de art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 55/2021, dobânzile și accesoriile trebuiau calculate la întregul prejudiciu indicat în constituirea de parte civilă majorat cu 20%, cu excepția unei sumei de 383.581 RON, reprezentând TVA, majorat prejudiciu stins prin compensarea integrală a sumei din TVA de rambursat de către partea responsabilă civilmente S.C. P. S.R.L..

În concluzie, a solicitat ca Înalta Curte, în baza probatoriului și a constituirii de parte civilă, să înlăture nelegalitatea privind constatarea de către instanța de apel a achitării debitului principal și a aplicării amnistiei fiscale pentru accesorii, iar, pe cale de consecință, să oblige inculpații la plata prejudiciului indicat în constituirea de parte civilă, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate.

Prin încheierea din 24 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de către partea civilă ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 203/A/2022 din data de 16 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 21.06.2022, reținând că aspectele invocate în cererile de recurs în casație pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de partea civilă ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal."

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele părții civile recurente, în sensul că s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal, sunt nefondate, având în vedere că, în mod legal, instanța de apel a constatat că a intervenit o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv cea prevăzută de art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 241/2005 care stabilește că în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și că instanța de apel a stabilit, cu caracter definitiv, urmare a coroborării tuturor probelor, că inculpații au achitat debitul principal stabilit ca și prejudiciu (1.556.796 de RON), precum și 20% din aceeași bază de calcul (în cuantum de 311.360 de RON prin achitarea sumei de 295.273 RON și a sumei de 16.087 de RON - la data de 30 decembrie 2021), care atrage beneficiul cauzei de nepedepsire. Tot cu caracter definitiv s-a stabilit și că în privința accesoriilor fiscale (dobânzi și penalități) sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2020 și, prin urmare, inculpații nu mai datorează accesorii, acestea intrând sub efectul amnistiei fiscale.

În ceea ce interesează motivul de casație invocat sub aspectul laturii civile de către partea civilă recurentă - constând în greșita aplicare a legii sub aspectul laturii civile, ce ar fi condus la greșita încetare a procesului penal atrasă de achitarea prejudiciului - Înalta Curte constată că starea de fapt avută în vedere, sub aspectul laturii penale, de către instanțele de fond a constat, în esență, în următoarele:

Din analiza probatoriului existent s-a concluzionat că au fost fictive operațiunile de achiziție de mărfuri și servicii evidențiate în cele 524 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. H. S.R.L. (mai puțin 5 facturi emise de către S.C. X. SRL), 115 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. N. S.R.L., 382 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. P. S.R.L. și 50 de facturi înregistrate în contabilitatea S.C. O. S.R.L..

Prin urmare, a reținut instanța de fond, valoarea totală de achiziție a bunurilor și serviciilor nu este o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit, iar prin înregistrarea valorii acestor facturi în contabilitate cele patru societăți și-au redus în mod nelegal baza impozabilă și implicit a fost redusă valoarea obligației fiscale, constând în impozit pe profit datorat la bugetul de stat, astfel cum s-a reținut cu prilejul analizei fiecărei relații în parte între societățile beneficiare și societățile emitente ale facturilor.

Cu privire la taxa pe valoare adăugată, prin înregistrarea în contabilitate de achiziții de bunuri și servicii practic se înregistrează TVA deductibil care influențează TVA de plată, în sensul diminuării acesteia (art. 156

2

din legea 571/2003 privind Codul fiscal).

În ce privește dreptul de deducere a TVA, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) Legea 571/2003 privind Codul fiscal poate fi dedusă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unei operațiuni taxabile, iar potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) rap. la art. 155 din Legea 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA persoana impozabilă trebuie să dețină o factură emisă de persoana impozabilă care efectuează livrarea în condițiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din aceeași lege.

În ce privește realitatea operațiunii taxabile și în practica CJUE s-a reținut că o operațiune fictivă nu poate da naștere dreptului la deducerea taxei, fiindcă " este inerent mecanismului TVA ca o operațiune fictivă să nu poată da naștere dreptului de deducere a acestei taxe (pct. 25 C-712/2017 EN S.A. S.R.L. c. Italiei), de asemenea unei persoane impozabile îi poate fi refuzat dreptul de deducere al TVA aferent unor operațiuni fictive, chiar dacă serviciul a fost prestat, dar nu a fost prestat de către furnizorul ce apare ca emitent al facturi, cu condiția ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos și să se dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă care solicită deducere de TVA știa sau putea să știe că operațiunea invocată ca și temei al deducerii este implicată într-o fraudă, neputând fi refuzat dreptul de deducere unui operator care a luat toate măsurile care pot fi pretinse în mod rezonabil pentru a se asigura că operațiunile sale nu sunt implicate într-o fraudă. (C- 80/2011 Mahageben KFT c. Ungariei, c-18/2013 Maks Pen EOOD c Bulgariei).

Astfel cum s-a calculat de către expertul fiscal în Anexa 1 a raportului de expertiză, dar și de către inspectorul antifraudă în Raportul de constatare, în final cele patru societăți comerciale prin înregistrarea în contabilitate de facturi care nu evidențiază operațiuni reale s-au sustras de plata următoarelor obligații fiscale datorate bugetului de stat:

- prin înregistrarea în contabilitate a 524 facturi fictive S.C. H. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 1.020.410 RON din care 437.790 RON impozit pe profit și 582.620 RON TVA;

- prin înregistrarea în contabilitate a 115 facturi fictive S.C. N. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 91.377 RON din care 36.559 RON impozit pe profit și 54.818 RON TVA;

- prin înregistrarea în contabilitate a 382 facturi fictive S.C. P. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 396.622 RON din care 80.324 RON impozit pe profit și 316.298 RON TVA;

- prin înregistrarea în contabilitate a 50 facturi fictive S.C. O. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 48.387 RON reprezentând TVA.

Din probele existente la dosarul cauzei și concluziile expertului fiscal a rezultat că până la trimiterea în judecată (14.05.2015) obligațiile fiscale de la plata cărora cele patru societăți comerciale s-au sustras prin înregistrarea de operațiuni nereale au fost achitate integral.

Astfel, în cazul S.C. H. S.R.L. inculpatul B. audiat fiind în faza de urmărire penală la data de 03.02.2015 a declarat că societatea deține fondurile necesare și dorește să achite prejudiciului calculat, iar la data de 04.02.2015 S.C. H. S.R.L. a virat suma de 1.315.638 RON, conform extrasului de cont depus la dosarul cauzei.

În cazul S.C. N., se constat