ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26 din data de 26 februarie 2020 a Tribunalului Sălaj, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 13 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 65 C. pen. din 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj este concurentă cu fapta ce face obiectul prezentei cauze.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate prin Sentința penală nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj (definitivă la data de 27 iunie 2019, prin Decizia nr. 800/A/2019 a Curții de Apel Cluj).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 65 C. pen. din 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969 și art. 35 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 862 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 865 alin. (2) C. pen. din 1969, de la data de 27 iunie 2019 (data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj).

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune Sălaj, desemnat cu supravegherea lui; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 864 alin. (2) C. pen. din 1969, privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 și 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., respectiv art. 1349, art. 1381 și art. 1382 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj și, în consecință, a fost obligat inculpatul A., în solidar cu SC B. SRL (reprezentată de administrator judiciar C., la plata sumei de 415.541,26 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat, precum și la plata de dobânzi, majorări de întârziere și penalități aferente, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a debitului; inculpatul A. la plata sumei de 178.057,33 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat, precum și la plata de dobânzi, majorări de întârziere și penalități aferente, calculate de la data scadenței, până la data achitării efective a debitului.

S-a constatat că SC D. SRL (fostă SC E. SRL) a fost radiată la data de 05.11.2015.

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4), (5), și 6 C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea recuperării prejudiciului creat bugetului statului, s-a menținut, până la concurența sumei de 593.598,59 RON, sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de 13 aprilie 2018 și aplicat, conform procesului-verbal de din data de 16 aprilie 2018, asupra bunurilor imobile indicate în dispozitivul sentinței.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat în întregime facturile fiscale și chitanțele aferente, existente în dosar.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului și către Agenția Județeană a Finanțelor Publice Sălaj - în vederea înscrierii, în cazierul fiscal, de mențiuni cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și pedeapsa aplicată. Totodată, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, și către Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sălaj.

În baza art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu SC B. SRL (reprezentată de administrator judiciar C. la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de administrator la SC B. SRL și SC D. SRL (fostă SC E. SRL), în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie 2007 - august 2010, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a înregistrat în evidența contabilă operațiuni comerciale nereale, având la bază un nr. de 44 facturi fiscale emise în numele SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, SC N. SRL, SC. O. SRL, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 593.598,59 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și părțile civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 719 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și partea civilă ANAF Sălaj împotriva sentinței penale nr. 26 din 26 februarie 2020 a Tribunalului Sălaj, secția penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 719 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin Încheierea din 14 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală în Dosarul nr. x/2018.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În motivele de recurs inculpatul invocă că fapta considerată de instanța de apel ca realizând conținutul infracțiunii de evaziune fiscală nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsește forma de vinovăție a intenției directe calificată de scop, cerută de legiuitor pentru infracțiunea respectivă.

Astfel, se susține că decizia recurată aduce în discuție tipicitatea subiectivă cu care s-a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală exclusiv la nivel declarativ, apreciindu-se că în considerentele deciziei nu se regăsește o argumentare și o analiză a probatoriului din care să rezulte existența intenției directe cu care s-ar fi săvârșit fapta, neexistând totodată o minimă descriere a actelor din care rezultă urmărirea scopului presupus de infracțiunea de evaziune fiscală.

Se mai arată că era necesar ca instanța de apel să expună o minimă descriere a stării de fapt pe baza căreia a pronunțat soluția, prin raportare la condițiile de tipicitate stabilite prin norma de drept substanțial.

Totodată era necesar să se stabilească faptul că autorul a avut cunoștință de caracterul nereal al documentelor contabile înregistrarea în contabilitatea societății pe care o administrează efectuându-se cu rea-credință în scopul diminuării obligațiilor fiscale.

În esență s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din data de 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpatul susține că în considerentele deciziei nu se regăsește o argumentare și o analiză a probatoriului din care să rezulte existența intenției directe cu care s-ar fi săvârșit fapta și că nu există o minimă descriere a actelor din care rezultă urmărirea scopului presupus de infracțiunea de evaziune fiscală.

Pentru ca decizia recurată să fie în acord cu norma de drept substanțial în baza căreia s-a dispus condamnarea, susține inculpatul, era necesar sa stabilească faptul că autorul a avut cunoștință de caracterul nereal al documentelor contabile înregistrarea în contabilitatea societății pe care o administrează efectuându-se cu rea-credință în scopul diminuării obligațiilor fiscale.

Aceste apărări nu au fost primite de instanța de apel,dispozițiile Legii contabilității și alte reglementări în vigoare în acest sens, impun persoanei care administrează o societate comercială să ia măsuri astfel încât să nu fie angajată răspunderea persoanelor care au întocmit, vizat și aprobat anumite documente ori a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt, apreciind astfel că sunt întrunite elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziunea fiscală în formă continuată (44 acte materiale) prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, fiind stabilită o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.

Din motivarea instanței de apel rezultă că această instanță a analizat susținerile inculpatului și a constatat activitatea operațiunilor și că inculpatul avea cunoștință despre acest aspect, întrucât livrările/serviciile consemnate în cele 44 facturi fiscale înregistrate în contabilitățile SC. B. SRL și SC D. SRL nu corespund realității și nu au la bază documente justificative, potrivit, legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunilor de achiziție/cumpărare sau a intrării în gestiune ori a efectuării cheltuielilor cu prestările de servicii de reparații, construcții, etc.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situația de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în condițiile în care a avut loc judecata în fond și apel.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din data de 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din data de 09 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM