ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 mai 2024

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 17 din 18 ianuarie 2023, Tribunalul Argeș, a dispus cu privire la inculpații A., B. și C.:

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 alin. (1) (interpretat prin D. CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022) și art. 5 din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută deart. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (275 acte materiale din care 16 în forma tentativei).

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și j) din C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, j) - dreptul de a părăsi teritoriul României, toate pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și j) din C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, j) - dreptul de a părăsi teritoriul României, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, dispuse față de inculpatul A., de la 15.11.2016 la 14.05.2017 inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, toate pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei B., iar conform art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) și alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de această instituție; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei Sectorului 1 București sau în cadrul Primăriei Sectorului 2 București.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei că, în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi va începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și arestului la domiciliu, dispuse față de inculpata B., de la 15.11.2016 la 14.01.2017 inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, a fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) din C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,toate pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) din C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei C., iar conform art. 92 alin. (1) din C. pen. fixează termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) și alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata C. a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de această instituție; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata C. a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei Sectorului 1 București sau în cadrul Primăriei Sectorului 2 București.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei că, în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi va începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva sentinței penale nr. 17 din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Tribunalul Argeș au formulat apel inculpații A., B. și C..

B. Prin decizia penală nr. 992/A din data de 31 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B. și C., împotriva sentinței penale nr. 17 din 18 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Împotriva deciziei penale nr. 992/A din data de 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat recurs în casație inculpații A., B. și C..

C. Prin încheierea din 27 martie 2024, s-au admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați B., A. și C. împotriva deciziei penale nr. 992/A din data de 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a trimis cauza completul C3, în compunere de 3 judecători, acordându-se termen la data de 08 mai 2024.

În esență, s-a reținut că motivele invocate în cererile de recurs în casație ce vizează elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălare de bani pentru care s-a dispus condamnarea, pot face obiectul evaluării în cadrul căii de atac a recursului în casație.

Analizând recursurile în casație declarate de inculpații B., A. și C., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

În susținerea cererilor de recurs în casație, inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.: " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situații de fapt. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între conduita imputată (fapta săvârșită) și configurarea legală a infracțiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prealabil, Înalta Curte constată că prin încheierea de admitere în principiu s-a stabilit cadrul procesual și limitele evaluării în procedura pendinte, sens în care criticile referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare ca urma a respingerii de către instanța de fond și apel a probei cu efectuarea expertizei contabile nu nu pot face obiectul analizei în acest cadru procesual.

Inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., iar inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Referitor la recursurile formulate de inculpații A. și B., se constată că în cadrul soluționării acțiunii penale, în sarcina inculpatului A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a transferat suma totală de 3.896.073 euro și 936.882 RON, prin operațiuni repetate din conturi bancare deschise în Polonia, Italia, Ungaria, Danemarca și Belgia, în conturi bancare deschise în România, cunoscând că sumele provin din comiterea de infracțiuni, în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, precum și faptul că, în luna martie 2016, împreună cu inculpata B., a ascuns și disimulat adevărata natură a proprietății bunurilor mobile și imobile deținute împreună cu inculpata B. și menționate în actul de partaj voluntar încheiat între cei doi în data de 25.03.2016 la Biroul Individual Notarial D., cei doi încheind un act de divorț și un act de partaj voluntar, la data respectivă, cele două acte având un caracter fictiv și având ca scop evident ascunderea și disimularea adevăratei naturi a proprietății bunurilor și a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din infracțiuni în scopul evident ca în situația în care numitul A. va fi tras la răspundere penală, familia sa și el să se poată bucura în continuare de produsul infracțional, iar în sarcina inculpatei B., s-a reținut săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2016 - noiembrie 2016, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. la controlarea unei părți din conturile bancare folosite de acesta în activitatea de spălare de bani, respectiv conturile deschise pe numele E., F., G. și a retras sume de bani din unele conturi, cunoscând că toate sumele de bani provin din comiterea de infracțiuni, în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bunuri, precum și faptul că în luna martie 2016, împreună cu inculpatul A., a ascuns și disimulat adevărata natură a proprietății bunurilor mobile și imobile deținute împreună cu inculpatul A. și menționate în actul de partaj voluntar încheiat între cei doi în sensul inficat în ceea ce îl privește pe inculpatul A..

Cu privire la inculpata C. se constată că în cadrul soluționării acțiunii penale, în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 constând în aceea că, în perioada 2015 - 2016 a ascuns și disimulat adevărata natură a proprietății bunurilor, respectiv a apartamentului situat în București, str. x, constând în suma de 269.000 RON și 10.000 de euro din valoarea acestuia și a unui autoturism marca x, an de fabricație 2011, cu numărul de înmatriculare x, constând în suma de 19.000 de euro, determinând-o pe bunica sa H. să accepte ca cele două bunuri să fie achiziționate în mod fictiv pe numele acesteia, cele două acte având un caracter evident fictiv și având ca scop evident ascunderea și disimularea adevăratei naturi a proprietății bunurilor și ale drepturilor asupra acestora, cunoscând că sumele de bani menționate provin din infracțiuni în scopul evident ca în situația în care numitul I. să fie tras la răspundere penală, familia sa și acesta să se poată bucura în continuare de produsul infracțional.

Potrivit de art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Inculpații au invocat, în esență, că infracțiunea de spălare de bani pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală pentru că nu există infracțiunea predicat.

Prin decizia nr. 16 din 08 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în cadrul mecanismului de unificiare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, nefiind condiționată de existența unei soluții de condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile.

În considerentele deciziei, s-a reținut că este evident însă că în situația în care nu există o condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile instanța investită cu soluționarea cauzei privind infracțiunea de spălare de bani nu trebuie doar să suspecteze că bunurile provin din activitate infracțională, ci să aibă certitudini în acest sens.

Înalta Curte constată că spălarea de bani este o infracțiune autonomă, nefiind necesară ca inculpatul să aibă reprezentarea în detaliu a infracțiunii predicat, răspunderea penală putând subzista și în lipa identificării sau tragerii la răspundere penală a autorului infracțiunii predicat.

Se reține că inculpații au solicitat ca instanța să constate încetarea procesului penal, urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, nu au solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 18 din C. proc. pen., sens în care instanțele de fond și apel nu au mai evaluat elementele de tipicitate ale infracțiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional și înșelăciune, în cazul inculpatului A..

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că lipsa evaluării exhaustive a elementelor de tipicitate a infracțiunii predicat este consecința atitudinii procesuale a inculpaților ce au determinat instanțele de fond să dispună încetarea procesului penal.

Poziția procesuală a inculpaților a determinat instanțele să dispună încetarea procesului penal fără a proceda la decelarea întrunirii elementelor constitutive pentru infracțiunea predicat. Astfel, se constată că inculpații critică în cadrul căii extraordinare de atac modalitatea în care s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de spălare a banilor, în lipsa analizei elementelor constitutive ale infracțiunii predicat, invocând, în esență, propria turpitudine.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către Curtea de Apel Pitești, se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de spălare a banilor, reținute în sarcina inculpatei B..

În acest sens, se constată că instanța de apel a evaluat apărările inculpatei cu privire la inexistenței faptelor de spălare de bani reținând că din discuțiile purtate cu funcționarii unităților bancare în care inculpata pretindea că este titularul contului și furnizarea unor date personale ale titularului pentru a obține controlul asupra operațiunilor din cont, dar și interacțiunea cu reprezentanții firmelor de curierat, unde în același mod inculpata susținea că este persoana îndreptățită să ridice cardul, constituie elemente ce subliniază din punct de vedere subiectiv că inculpata știa că prin conduita sa sprijină niște activități nelegale, de vreme ce, deși nu erau încadrați în muncă nici aceasta și nici inculpatul Rusu, aveau totuși la dispoziție sume importante de bani. Prin urmare, cum în mod corect a constatat și instanța de fond, probele administrate în cauză confirmă fără echivoc ajutorul pe care inculpata B. l-a oferit inculpatului A., în controlul conturilor deschise de persoane de sex feminin și în retragerea unor sume de bani, cunoscând proveniența lor ilicită, în scopul de a ascunde sau disimula originea acestora.

De asemenea, s-a mai reținut de către instanța de apel faptul că din actul de partaj voluntar rezultă că inculpatul A. cedează toată cota parte ce i s-ar fi cuvenit, fără a fi despăgubit pentru echivalentul acesteia, în favoarea inculpatei B., asupra mai multor bunuri,

În cazul de față, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, este evident că ambii inculpați, convenind maniera de transfer integral și gratuit al cotei părți din bunurile inculpatului A., intenționau să excludă o eventuală urmărire a acestor bunuri, dacă s-ar fi pus problema despăgubirii unor persoane prejudiciate de acțiunile inculpatului, ascunzând în același timp proveniența ilicită a banilor folosiți pentru a le achiziționa și pe care nu puteau oricum justifica în mod legal.

Faptul că inculpata nu a fost condamnată pentru infracțiunea de înșelăciune, reținută doar în sarcina inculpatului A. ori pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional, întrucât s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, nu exclude existența infracțiunii de spălare a banilor, aceasta având un caracter autonom.

În mod judicios instanțele, evaluând probatoriul administrat, au stabilit că acțiunile inculpatei B. au constituit un ajutor oferit inculpatului A., în controlul conturilor deschise de persoane de sex feminin și în retragerea unor sume de bani, cunoscând proveniența lor ilicită, în scopul de a ascunde sau disimula originea acestora, precum și modalitatea de efectuare a partajului în care s-a stabilit transferarea în mod gratuit a cotei părți din bunurile inculpatului A., au urmărit excluderea bunurilor de la urmărire. Astfel, se constată că modalitatea în care inculpata a înțeles să acționeze se circumscrie infracțiunii de spălare a banilor pentru care s-a dispus condamnarea.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor reținută în sarcina inculpatului A. se constată că instanța de apel a confirmat raționamentul instanța de fond ce evaluase apărările inculpatului cu privire la inexistența faptelor de spălare de bani reținând că proveniența bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedus din circumstanțe faptice obiective, potrivit art. 49 alin. (4), nu există niciun dubiu că inculpatul A. cunoștea că sumele de bani provin din săvârșirea de infracțiuni. Circumstanțele faptice obiective ce relevă cunoașterea de către inculpat a provenienței bunurilor au constat în faptul că acesta a solicitat și obținut, prin intermediul inculpaților racolatori, deschiderea de conturi în stăinătate și în țară, conturile deschise fiind în număr foarte mare, oferind persoanelor dispuse să deschidă conturi sume de bani cu titlu de recompensă, probele nu au relevant o necesitate obiectivă a utilizării unui număr mare de conturi, de către inculpat, acesta nu avea nicio legătură cu dobândirea unor sume de bani din conturi din străinătate. De asemenea, inculpatul a deținut documentele bancare, cardurile și cartelele prepay utilizate în relațiile cu băncile, toate acestea fiind folosite la executarea transferurilor și retragerilor de numerar, iar mențiunile reprezentând motivul transferurilor, respective "chirie", "material construcție", "plăți" etc. nu corespund realității. Sumele de bani rulate prin conturile controlate de inculpatul A., de ordinal milioanelor de euro, induc, fără nicio urmă de îndoială, convingerea provenienței ilegale a acestora, inculpatul nefăcând în niciun moment dovada că a obținut în mod legal venituri. Relevante sunt și activitățile inculpatului de a răspunde la numerele de telefon indicate în anunțurile fictive postate online, de a purta discuții cu potențialele victime, oferind date tehnice despre vânzarea produselor și prezentându-se ca fiind reprezentantul/asociatul firmei ce oferea spre vânzare utilajele agricole. Instanța are în vedere și întâlnirile cu inculpații I. și J., ulterior momentelor în care inculpatul Rusu a retras sume de la bancomate. Concluzionând, reținem că există suficiente elemente faptice obiective care conduc la convingerea că inculpatul A. cunoștea proveniența ilegală a banilor transferați, respectiv că aceștia provin de săvârșirea unor activități de inducere în eroare, ce s-ar putea circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, infracțiune cu privire la care instanța va constata intervenția prescripției generale a răspunderii penale.

Prima instanță a mai reținut că dacă inculpații ar fi dorit doar intrarea în posesia banilor proveniți din săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, respectiv obținerea produsului infracțiunii, aceștia ar fi putut retrage banii direct din conturile deschise în străinătate, în care victimele au virat prețul bunurilor vândute în mediul online. Faptul că inculpații au introdus în circuitul banilor și conturile din România, în care erau transferați, de inculpatul K., banii intrați în conturile din străinătate, controlate tot de el, de la aceste conturi din țară banii fiind retrași cash de la bancomate, justifică scopul realizării acestui circuit financiar, respectiv ascunderea adevăratei proveniențe a sumelor de bani și îngreunarea sau chiar înlăturarea tragerii la răspundere penală a autorilor infracțiunilor predicat.

Astfel, după definitivarea procesului de inducere în eroare a victimelor ce au dorit achiziționarea de bunuri online la prețuri avantajoase, sumele rezultate au fost trimise de persoanele vătămate, în conturile indicate în corespodența electronic purtată cu autorii fraudelor, deschise în Polonia, Itali, Belgia, Austria. Odată banii intrați în aceste conturi, începe activitatea de "plasare" a banilor prin introducerea în circuitul juridic, folosindu-se în acest sens serviciul de transfer online, prima destinație fiind conturile deschise în România. Prin transferul banilor din conturile din străinătate în conturile din România, se realizează activitatea de "stratificare". O ultimă operațiune presupune continuarea aceluiași circuit, în sensul că, după primirea în țară a banilor, inculpatul K. proceda la ridicarea sumelor de la bancomate, chesch și predarea lor mai departe, celorlalți participanți, reprezentând activități de "integrare" a produsului albit.

Analizând elementul material al infracțiunii de spălare de bani reținută în sarcina inculpatului A., instanța a reținut că activitatea de transfer constă în operațiunea de transmitere a drepturilor referitoare la un bun ce provine din săvârșirea unei infracțiuni, către o altă persoană, activitate ce se regăsește în operațiunile de plimbare a banilor online, prin transferuri online, din conturi deținute de unele persoane, în străinătate, în conturi deținute de alte persoane în țară, prin aceste transferuri realizând practic transmiterea dreptului de proprietate asupra sumelor de bani între persoanele titulare ale conturilor implicate, activități ce se regăsesc în descrierea faptei de spălare de bani reținută în sarcina inculaptului A., dar și în situația de fapt ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Inculpatul s-a folosit de transferurile online convertind banii murdari în bani curați, realizându-se astfel, una dintre variantele infracțiunii cercetate.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor în modalitatea ascunderii și disimulării adevăratei naturi a proprietății bunurilor mobile și imobile deținute împreună cu soția sa și menționate în actul de partaj voluntar, prima instanță a reținut că cele două acte au un caracter fictiv și au avut ca scop evident ascunderea și disimularea adevăratei naturi a proprietății bunurilor și drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din infracțiuni (art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002), în scopul evident, ca în situația în care inculpatul A. urma să fie tras la răspundere penală, familia sa și el să se poată bucura în continuare de produsul infracțional. Caracterul fictiv al actelor de divorț și partaj este susținut de faptul că cei doi inculpați au continuat să locuiască și să conviețuiască neîntrerupt atât înainte cât și ulterior momentului divorțului, având o viață de familie normală (deplasări, concedii, comunicare permanentă, îngrijirea comună a copilului, petrecerea împreună a timpului liber prin activități recretive etc.), rezultând astfel că acest act de divorț a avut un singur scop, posibilitatea încheierii actului de partaj prin care A. să cedeze în mod gratuit toate bunurile în favoarea soției sale.

Datele obținute ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice relevă pe deplin această situație. Infracțiunea de spălare de bani săvârșită în modalitatea prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 presupune, din perspectiva elementului material, acțiunea de ascundere sau disimulare a natruii reale a provenienței, situării, dispoziției, circulației sau a proprietății bunurilor sau a drepturilor asupra acestora.

În descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului A., se reține că acesta, împreună cu soția sa, au ascuns și disimulat adevărata natură a proprietăți bunurilor mobile și imobile deținute împreună cu soția sa și menționate în actul de partaj voluntar încheiat între dei doi. Este evident că banii obținuți de inculpatul A. și investiți în bunurile dobândite în timpul căsătoriei au avut o proveniență ilegală.

Apărarea inculpatului susținută în fața primei instanțe prin care a precizat că a obținut venituri ajutându-l pe socrul său în vânzarea unor produse agricole sau la edificarea unor construcții, activitățile menționate de inculpat, desfășurate fără a există contracte sau alte forme legale de înregistrare, nu poate justifica obținerea unor venituri substanțiale care să poată susține achiziționarea unor autoturisme de lux și a multor imobile de lux.

Ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței sau a prprietății banilor presupune o intervenție asupra situației juridice, iar nu o intervenție fizică asupra banilor, respectiv generarea, din punct de vedere juridic, a aparenței originii licite a acestora.

Activitățile care asigură deghizarea originii ilegale a veniturilor au îmbrăcat forma convențiilor de drept civil încheiate de cei doi inculpați la data de 25.03.2016, respectiv divorț și partaj voluntar, acte de dispunere de proprietate. Chiar dacă dobândirea întregii proprietăți a bunurilor de către inculpata B. a fost una legală, realizându-se prin acte notariale, instanța reține că proveniența sumelor cu care au fost achiziționate aceste bunuri este ilicită, actele notariale fictive fiind întocmite tocmai pentru a ascunde și disimula sura ilicită a acestor sume.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către instanțele de fond, se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de reținută în sarcina inculpatului A..

În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor reținută în sarcina inculpatei C. se constată că și în cazul acestei inculpate baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de apel se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, de spălare a banilor.

Instanța de apel a evaluat apărările inculpatei cu privire la inexistenței faptelor de spălare de bani evidențiind rolul său în întreg lanțul cauzal reținând că singura sumă justificată legal este cea de 27.750 euro, provenită din vânzarea unui apartament deținut în cote egale de inculpați din care inculpata C. a constituit un depozit în valoare de 24.160 euro la L., virată apoi în data de 05.05.2016 în contul bunicii sale H., iar din acest cont în aceiași zi a constituirii lui, a fost achitat apartamentul din mun. București, cu suma de 93.450 euro.

Inculpata a susținut că a primit un împrumut de 97.000 euro de la fostul său concubin, martorul M., care a confirmat în declarația sa această ipoteză, totuși, în afară de contractul de împrumut care, consfințind un raport juridic între părți și ar fi putut fi o probă preconstituită, iar din acest motiv cu o oarecare doză de relativitate, această sumă de bani nu poate fi identificată în niciun alt document oficial, nu a făcut obiectul unui transfer interbancar și nici nu a fost dovedită existența ei concretă la un moment dat, astfel că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorului M..

Dincolo însă de orice alte speculații, sunt incontestabile anumite aspecte pe care inculpații nu le-au combătut niciun moment și anume, prezența în patrimoniul lor a unor bunuri, respectiv un apartament în București și un autoturism marca x, achiziționate pe numele altei persoane - H., în vârstă de 67 ani, în perioada când se impută faptele de spălare de bani și a căror valoare de peste 100.000 euro nu poate fi justificată prin câștiguri legale, și că inculpații foloseau în fapt aceste bunuri,prin urmare,nu erau destinate bunicii. Din analiza conturilor numitei H., cât și inculpatei C. deschise la L. și N., rezultă că aceasta din urmă a depus în numerar în contul numitei H. diferența de sumă de la 27.750 euro la 93.450 euro, indicând că depunerea provine din economii, pe care nu avea cum să le obțină de vreme ce nu desfășura activități legale producătoare de venituri. În fine, în conturile inculpatei nu este semnalată vreo plată în valoare de 19.000 euro corespunzătoare autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, ceea ce presupune că a fost achiziționat cu numerar și aceasta fără justificare din perspectiva sursei banilor.

Tot în legătură cu originea banilor, cu relevanță în privința cunoașterii de către inculpată a preocupărilor soțului său, inculpatul I., sunt discuțiile telefonice purtate de inculpata la 14 și 19.07.2016, cu persoane interesate de achiziția de utilaje postate pe site-ul de vânzări O..

Și în acest caz, cunoașterea provenienței ilicite a sursei de finanțare constituie un element decisiv pentru a reține spălarea de bani și, așa cum a relevat prima instanță, este importantă perspectiva că inculpații P. nu au desfășurat activități producătoare în mod legal de venituri, și cu toate acestea, au achiziționat bunuri pe care, în condiții legale nu și le-ar fi putut permite, pe numele bunicii inculpatei, intenția de a ascunde originea banilor din fapte de înșelăciune, fiind evidentă.

Curtea a mai constatat că instanța de fond a analizat sursa provenienței banilor, care au făcut obiectul infracțiunilor de spălare de bani, stabilind că provin din acțiuni de inducere în eroare a unui număr de 22 de persoane de către inculpatul I..

În acest sens, s-a constatat de către instanțele ce au soluționat fondul cauzei că acțiunea inculpatei denotă cunoașterea provenienței ilicite a banilor și implicarea acesteia în activitatea infracțională.

Față de aceste considerente, instanța de recurs apreciază că faptele recurenților, astfel cum au fost reținute și descrise pe baza probatoriilor evaluate de instanțele de fond și de apel, se circumscriu actelor de spălare a banilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați B., C. și A. împotriva deciziei penale nr. 922/A din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MTOIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați B., C. și A. împotriva deciziei penale nr. 922/A din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Dată

Tip

Sursă

31/08/2022

Contestație în anulare

Q.

21/10/2022

Cerere

Contestator - Q.

02/11/2022

Cerere

Contestator - Q.

20/03/2023

Adresă de înaintare/trimitere dosar

Curtea de Apel GALAȚI

08/05/2023

Cerere

Penitenciarul Ploiești

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 mai 2024.