ÎCCJ, Decizia nr. 29/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

Prin sentința nr. 417 din data de 4 iulie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 396 alin. (1) și (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. a lăsat cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., în fapt, s-a reținut:

În perioada august- septembrie 2012, în vederea obținerii unor câștiguri materiale, inculpatul A. a inițiat, iar apoi a constituit alături de inculpatul E. și alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." și "N.", acesta din urmă posibil a fi O., un grup infracțional organizat al cărui scop a fost identificarea și racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria și apoi în țări din Europa Occidentală, grup care însă, deși din probațiunea administrată reiese că s-a constituit, nu rezultă că a și reușit să-și atingă scopul pentru care s-a format.

În acest sens, având cunoștință despre intențiile persoanei neidentificate, cunoscute sub apelativul "M.", de a trece ilegal migranți din România în Ungaria și apoi mai departe spre vestul Europei, inculpatul A. a luat, la sfârșitul lunii iulie 2012, decizia de a constitui un grup infracțional organizat, rolul persoanei neidentificate, cunoscute sub apelativul "M.", fiind acela de a identifica și racola persoane de origine afro-asiatică, iar rolul inculpaților A. și E. fiind acela de a facilita și organiza trecerea ilegală a frontierei de stat de către grupurile formate din persoanele de origine afro-asiatică, lucrul acesta urmând a fi realizat cu ajutorul unor persoane care aveau ca preocupări călăuzirea de migranți spre Ungaria.

Pentru găsirea acestor călăuze inculpații A. și E. au întreprins mai multe acțiuni precum contactarea unor persoane prin intermediul cărora să găsească călăuze, întâlniri comune cu "M.", conceperea unui plan de acțiune, negocierea unor "tarife" în schimbul cărora să treacă ilegal migranții peste frontiera de stat.

În vederea punerii în aplicare a planului infracțional inculpatul A. l-a cooptat pe inculpatul E., care la rândul său a aderat la ideea inculpatului A., sens în care acesta din urmă, în executarea deciziei de a constitui grupul infracțional organizat având scopul precizat, în cursul lunii august 2012 a purtat mai multe discuții cu inculpatul A. pentru a organiza activitatea de trecere ilegală a migranților și chiar a contactat telefonic un bărbat din Ungaria, pe care-l cunoștea sub apelativul de "P.", pentru a obține indicații și referințe în legătură cu modalitatea în care persoanele de origine afro-asiatică să ajungă în Ungaria.

Tot pentru punerea în aplicare a planului infracțional, inculpatul A. a luat legătura cu martorul Q., dar și cu doi cetățeni maghiari neidentificați, un anume "M." și un anume "N.", cărora le-a comunicat proiectul său și le-a propus să constituie organizația infracțională concepută de el, în care să implice și alte persoane care puteau facilita atingerea scopului grupului.

Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate autorizat în cauză rezultă că inculpatul A. a purtat mai multe discuții legate de traficul de migranți cu inculpatul E., precum cea din data de 1 august 2012, ora 10:45, când au vorbit "De oile ălea negre, de oile ălea negre!", inculpatul A. invitându-l pe inculpatul E. la o întâlnire cu cetățenii maghiari cu care se afla la acel moment la restaurantul R. din Oradea, acesta refuzând însă invitația dar comunicându-i că a vorbit cu "băieții" din Satu Mare, sau discuția din aceeași zi, ora 12:09, când, după ce a avut loc un schimb de replici pe subiectul sumei de bani pe care o vor primi pentru fiecare migrant trecut peste frontieră, inculpatul E. întrebând dacă "a bătut în cuie" iar inculpatul A. răspunzând că "n-am bătut în cuie la preț dar îi, îi în picioare treaba!", ulterior inculpații au discutat despre omul care le va rezolva trecerea frauduloasă a migranților, care era în acel moment pe litoral și care voia să știe dacă va fi "flux normal, continuu sau numa’...", iar inculpatul A. i-a transmis acestuia că "Da este, este, este!", referindu-se la faptul că activitatea infracțională urmează să se desfășoare pe un timp îndelungat, cu titlu de regularitate și să vizeze multe persoane.

O altă discuție referitoare la "mielușeii ăia negri" a avut loc în data de 6 august 2012, la ora 12:04, între inculpații A. și E., discuție care în întregime s-a referit la modul în care vor găsi călăuze și suma de bani obținută în schimbul trecerii ilegale peste frontieră a unui migrant.

În același scop, al inițierii grupului infracțional organizat specializat în trecerea ilegală peste frontiera de stat a unor migranți, inculpatul A. s-a întâlnit atât cu "M." cât și cu acel "N." și a purtat discuții telefonice cu acel "M.", cu privire la organizarea trecerii de migranți ilegal peste granița româno-maghiară.

Dintre discuțiile telefonice dintre inculpatul A. și numitul "M." sunt demne de menționat cea din data de 28 august 2012, ora 21:06, când "M.", aflat la postul telefonic cu numărul de apel 36703547871 (prefix Ungaria), i-a spus "Trebe să vorbesc mâine cu încă cineva și o să vedem cum să fai...facem cu, cu oile!" iar apoi i-a spus că "Da. .. prea scump pentru ei! Mâine trebe, mă-ntâlnesc după masă cu încă cineva și după aceea viu cu, la tine și vorbim la un preț care putem lucra!", sau discuția din data de 30 august 2012, la ora 13:26, când aceeași persoană, după ce inculpatul A. îi spune "Auzi! Vreau să dau un răspuns la, acolo la oi, acolo, vreau să dau răspuns", acesta i-a răspuns că "Da’ la oile, ă, ă, am vorbit a... am vorbit cu amândoi ăăă cine am eu..." și "...cu care am vorbit și prea scump! Mi-o zis cel mai mult 1000... ne dă și atât! Nu poate mai, ă, ă, nu, nu-ți dă mai mult!".

În vederea realizării scopului grupului pe care hotărâse să-l inițieze, inculpatul A. a apelat la ajutorul martorului Q., căruia i-a solicitat să se intereseze de călăuze disponibile și de prețul cerut de acestea pentru transportarea fiecărui migrant peste graniță.

Aceste aspecte rezultă din declarația inculpatului A., din declarațiile martorilor Q. și S., din procesul-verbal de confruntare între inculpații A. și E., din procesul-verbal de confruntare între inculpatul A. și martorul Q., din procesul-verbal de confruntare dintre martorii Q. și S. .

În drept, faptele inculpatului A., care în perioada august- septembrie 2012, în vederea obținerii unor câștiguri materiale, a inițiat și constituit alături de inculpatul E. și două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativele "M." și "N.", un grup infracțional organizat al cărui scop a fost identificarea și racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria și apoi în țări din Europa Occidentală, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea inițierii și constituirii, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2018.

Prin încheierea penală nr. 179/Î/CP/2019 din data de 30 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a respins cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală invocate de inculpații: B., C., D., E., F., K., I., G., J., A., H. și L., prin apărătorii lor.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 23.07.2018, emis în dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

Încheierea anterior menționată a rămas definitivă prin încheierea penală nr. 24/CCP/2021 din data de 12 martie 2021 pronunțată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, prin care au fost respinse, ca nefondate, contestațiile declarate de inculpații B., C., D., F., I., J., G., H., K., L. și A..

Prin sentința penală nr. 192/P/2021 din data de 10.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bihor, secția Penală a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei și, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, s-a reținut că, prin Hotărârea nr. 70 din 21 decembrie 2020 cu privire la validarea mandatelor deputaților aleși la data de 6 decembrie 2020, emisă de Camera Deputaților și publicată în Monitorul Oficial nr. 1271 din 21 decembrie 2020, au fost validate mandatele deputaților aleși la data de 6 decembrie 2020, nominalizați în anexa nr. 1, anexă care face parte integrantă din hotărâre.

Anexa nr. 1 cuprinzând numele și prenumele deputaților validați în ședința Camerei Deputaților din 21 decembrie 2020 prevede cu referire la Circumscripția electorală nr. 5 Bihor, la poziția 9, numele si prenumele inculpatului A..

Drept urmare, raportat la prevederile legale regăsite în art. 40 alin. (1) și art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., tribunalul a constatat că în prezenta cauză, competența de judecată, după calitatea de deputat a inculpatului A., revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în favoarea căreia și-a declinat competența.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 134 din 29 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 46 din C. proc. pen., s-a disjuns cauza cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

S-a stabilit termen de judecată în dosarul nou format privind pe A. la data de 12 aprilie 2022.

S-a trimis cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe inculpații B., C., D., F., E., K., I., G., J., H. și L., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimiși în judecată alături de inculpatul A. și inculpații B., C., D., F., E., K., I., G., J., H. și L..

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în fapt, în sarcina acestuia, reținându-se că în perioada august- septembrie 2012, în vederea obținerii unor câștiguri materiale, inculpatul A. a inițiat și a constituit alături de inculpatul E. și alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." și "N.", un grup infracțional organizat al cărui scop a fost identificarea și racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria și apoi în țări din Europa Occidentală.

Potrivit art. 367 alin. (1) din C. pen., inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Alin. (6) al aceluiași articol definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Potrivit art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni. Dispozițiile art. 43 alin. (1) din C. proc. pen. statuează că instanța dispune reunirea cauzelor în cazul infracțiunii continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.

Instanța de fond a constatat că, din descrierea faptei, astfel cum s-a menționat anterior, inculpatul A. a avut legătură în prezenta cauză doar cu inculpatul E.. Or, atâta vreme cât doi dintre cei trei membri ai grupului infracțional organizat, așa cum prevede legea, sunt cunoscuți, al treilea, respectiv al patrulea fiind necunoscuți, nu impietează asupra analizării infracțiunii, chiar dacă față de inculpatul E. se dispune disjungerea cauzei. Cu privire la ceilalți inculpați se poate observa, din actul de sesizare, că nu există niciun fel de legătură infracțională cu inculpatul A..

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a avut în vedere și împrejurarea că infracțiunile reținute atât în sarcina inculpatului E., cât și a inculpatului A., nu fac parte dintre infracțiunile prevăzute în dispozițiile art. 43 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv infracțiune continuată, concurs formal de infracțiuni sau alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune, situații în care disjungerea nu ar fi fost posibilă.

Pe cale de consecință, a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A..

La termenul de judecată din 12 aprilie 2022, reprezentantul Ministerului Public a înțeles să ridice o problemă de drept, respectiv dacă prezenta cauză se află în procedura de cameră preliminară sau în faza judecății în fond, având în vedere că inculpatul are calitatea de deputat, iar Curtea de Apel Oradea a pronunțat o încheiere definitivă în cameră preliminară.

Pentru a da posibilitatea inculpatului să își pregătească apărarea cu privire la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind o eventuală posibilitate ca prezenta cauză să se reia din faza camerei preliminare, având în vedere și solicitarea apărătorului ales al inculpatului în sensul acordării unui termen mai lung, s-a dispus amânarea cauzei la data de 10 mai 2022.

La termenul de judecată din 10 mai 2022, instanța de fond a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul anterior, având în vedere, pe de o parte, că prezenta cauză se află în faza de judecată în fond, încheierea de cameră preliminară a rămas definitivă și a intrat în autoritatea de lucru judecat. În plus, s-a constatat că practica judiciară depusă de reprezentantul Ministerului Public la dosar este nerelevantă, în raport cu problema de drept invocată în cauză, ambele decizii vizează calea de atac a apelului, în care se constată și se invocă anumite nulități care s-ar fi desfășurat pe parcursul camerei prealabile, instanța de apel în cadrul controlului apelului constatând această nulitate.

S-a reținut așadar, că atunci când neregularitățile se descoperă în timpul judecății (în cameră preliminară, în faza cercetării judecătorești sau în apel), nulitatea se invocă pe cale de excepție, spre exemplu excepția necompetenței reglementată de art. 47 din C. proc. pen.. Când se au, însă, în vedere neregularități săvârșite în timpul judecății (inclusiv în procedura camerei preliminare), dar sunt descoperite după terminarea acesteia sau care privesc hotărârea prin care se pune capăt judecății), nulitatea se invocă prin mijlocirea căilor de atac (apel, contestație).

Pe de altă parte, potrivit art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece în primă instanță infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, iar conform dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece calea de atac a contestației, adică calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță. Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit competența Înaltei Curți după calitatea persoanei numai pentru soluționarea în primă instanță a cauzei pentru calitățile deosebite, iar pentru calea de atac a contestației, competența Înaltei Curți este stabilită potrivit principiului proximității. Or, în cauză, la judecata în primă instanță, inculpatul A. nu avea o calitate specială care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată erau de competența tribunalului. Ulterior, după sesizarea cu contestație împotriva încheierii finale de cameră preliminară, inculpatul A. a dobândit calitatea de deputat.

Așadar, s-a constatat că nu este posibil ca o cale de atac declarată împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorie sau de tribunal să fie soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acest aspect fiind stabilit de Înalta Curte prin mai multe decizii, precum și de C. proc. pen.

Drept urmare, constatând că inculpatul A. a dobândit calitatea de deputat după pronunțarea încheierii finale de cameră preliminară de către tribunal, mai precis în timpul soluționării de către curtea de apel a contestației declarate împotriva acestei încheieri, soluționarea contestației s-a realizat cu respectarea normelor de competență funcțională a curții de apel, nefiind în prezența nulității absolute invocate de procuror.

În continuare, prin aceeași încheiere Înalta Curte a luat act că inculpatul A. nu solicită să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen. (procedura simplificată), ci conform procedurii de drept comun.

Totodată, în ceea ce privește probatoriul, instanța de fond a apreciat că probele solicitate de apărătorul ales al inculpatului A. sunt relevante, în parte, în raport cu tezele probatorii invocate și pentru clarificarea circumstanțelor cauzei și aflării adevărului, motiv pentru care, în temeiul art. 100 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a încuviințat, în parte, cererea de probatorii formulată, respectiv a încuviințat pentru inculpatul A. administrarea probei cu martorii: Q., S., E., H. și T.. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins solicitarea de încuviințare a probei constând în audierea martorului O., pentru dovedirea împrejurărilor de fapt fiind suficiente probele solicitate și încuviințate, iar în situația în care după audierea martorilor încuviințați va rezulta necesitatea audierii și a acestui martor se va pune în discuție și se va aprecia la acel moment. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a luat act că Ministerul Public, prin reprezentant, nu a solicitat probe noi.

În cadrul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu martori, fiind audiați martorii S. (în ședința publică din data de 7 iunie 2022), H. (în ședința publică din data de 20 septembrie 2022) și E., prin intermediul videoconferinței la locul de deținere din Austria, conform ordinului european de anchetă (în ședința publică din data de 29 noiembrie 2022), declarațiile acestora luate sub prestare de jurământ fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar .

Pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2022, inculpatul A. a depus o cerere prin care a menționat că solicită continuarea procesului penal în conformitate cu art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) din C. pen.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2023, instanța de fond a constatat imposibilitatea administrării probei cu martorii T. și Q., făcând aplicarea dispozițiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., în ceea ce îl privește pe martorul T. și a dispozițiilor art. 383 alin. (4) din C. proc. pen., în ceea ce îl privește pe martorul Q., declarațiile date de acesta din urmă în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

În aceeași ședință de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a procedat la audierea inculpatului A., potrivit dispozițiilor art. 378 din C. proc. pen., cu referire la art. 107 - art. 110 din C. proc. pen., după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de dispozițiile art. 108 din C. proc. pen., declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar .

Prin aceeași încheiere s-a dispus, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., respingerea cererii formulate de apărătorul ales al inculpatului A. de audiere a numitului O. în calitate de martor și de încuviințarea emiterii a două adrese, una către S.R.I. și una către D.I.I.C.O.T. - S.T. Oradea, ca inutilă. S-a încuviințat cererea formulată de apărătorul inculpatului privind eliberarea în format electronic a unei copii a înregistrării ședinței de judecată de la termenul de astăzi și i s-a pus în vedere acestuia să depună un suport de stocare.

Cu privire la cererea formulată de apărare privind încuviințarea emiterii a două adrese, una către S.R.I. și una către D.I.I.C.O.T. - S.T. Oradea, instanța de fond, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a constatat că este inutilă, întrucât în procedura camerei preliminare, Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a solicitat relații atât de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea cât și de la Serviciul Român de Informații, relațiile fiind înaintate și atașate la dosarul nr. x/2018.

La termenul de judecată din 28 martie 2023, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța de fond a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale inculpatului au fost consemnate, pe larg, în încheierea din data de 28 martie 2023, care face parte integrantă din sentință.

Preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că, în cadrul dezbaterilor asupra acuzației, inculpatul A. a solicitat, în baza art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., referitor la încălcarea dispozițiilor privind competenta materială, dar și alin. (2) și (3) prin raportare la alin. (102) alin. (2), (3) și (4) din C. proc. pen., excluderea probelor obținute în mod nelegal, respectiv procesele-verbale cu privire la cele cinci discuții telefonice purtate în datele de 06.08.2012, 07.08.2012, 27.08.2012, 28.08.2012 și 29.08.2012. Astfel, a invocat nulitatea absolută a acestor procese-verbale, întrucât S.R.I. a intervenit în ancheta penală, susținând că autorizațiile emise de Tribunalul Bihor pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice au fost puse în executare de Serviciul de Operațiuni Speciale Oradea, care este o structură din cadrul Ministerului de Interne, însă s-a folosit infrastructura tehnică administrată de S.R.I. Or, în raport cu considerentele Deciziei nr. 51/2016, precum și cu faptul că S.R.I. avea atribuții exclusiv în ceea ce privește mandatele de interceptare emise în baza Legii nr. 51/2016, rezultă că S.R.I. nu putea și nici nu îi era permis să asigure infrastructura tehnică de punere în executare a acestor mandate.

Referitor la această solicitare, instanța de fond a constatat că, prin încheierea de ședință nr. 179/Î/CP/2019 din camera de consiliu din data de 30 octombrie 2019, pronunțată în cauză (dosar nr. x/2018), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile și excepțiile formulate, printre alții, și de inculpatul A. și a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, încheiere ce a rămas definitivă prin încheierea nr. 24/CCP/2021 din data de 12.03.2021 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins ca nefondată, printre altele, și contestația declarată de inculpatul A..

În această ultimă încheiere s-a reținut, în esență, că "(...) Procedând la verificarea modalității de punere în executare a mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice în prezenta cauză, judecătorii de camera preliminară apreciază însă că aceasta a fost legală, nefiind încălcate dispoziției art. 91

2

C. proc. pen. 1968 (în vigoare la data punerii în executare a autorizațiilor), punerea în executare a autorizațiilor de interceptare care au fost emise în prezenta cauză fiind făcută de procuror și de organele de cercetare penală, polițiști din cadrul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea sau din cadrul SOS Oradea.

Așa cum rezultă din adresa nr. x/12.01.2021 trimisă de SRI în cauză, lucrătorii acestui serviciu nu au pus în executare autorizațiile de interceptare, nu au stocat convorbirile și comunicările interceptate și, nici nu au asigurat redarea acestora, ci doar au asigurat suportul tehnic, concretizat în transmiterea semnalului de la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor către structurile de exploatare tehnică a Ministerului Afacerilor Interne, Direcția de Operațiuni Speciale - Serviciul Operațiuni Speciale Oradea, care a pus în executare activitățile dispuse prin ordonanța procurorului și activitățile prevăzute în autorizațiile emise de instanță, efectuând recepționarea semnalului și transcrierea conținutului comunicațiilor interceptate. (...)

Raportat la considerentele anterior expuse judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea apreciază ca nefondate solicitările vizând constatarea nulitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate motivat de faptul că ar fi fost obținute nelegal, și anume cu nerespectarea dispozițiilor art. 91

2

din vechiul C. proc. pen..(...)"

Instanța de fond a constatat că, din adresa nr. x Oradea din 09.11.2020, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Oradea, rezultă că "în dosarele nr. x/2012 și nr. y/2012, dosare ce au fost reunite la dosarul nr. x/2013 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, am pus în executare mandatele de supraveghere tehnică și am efectuat activități specifice care au constat în interceptarea, înregistrarea, exploatarea și redarea convorbirilor telefonice supuse autorizării și supraveghere operativă, lucrătorii din cadrul serviciului, care au efectuat activitățile de mai sus, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare."

Convorbirile telefonice purtate în datele de 01.08.2012 (orele 10:45 și 12:09), 06.08.2012 (ora 12:09), 07.08.2012 (ora 22:35), 27.08.2012 (ora 12:27), 28.08.2012 (ora 21:06) și 30.08.2012 (ora 13:26), convorbiri pe care procurorul și-a fundamentat acuzarea, au fost înregistrate în baza autorizațiilor nr. x/13.07.2012 și nr. y/02.08.2012 emise de Tribunalul Bihor, solicitate în dosarul nr. x/2012

Totodată, din adresa nr. x/12.01.2021 emisă de Serviciul Român de Informații - U.M. 0198 București, rezultă că, în cazul autorizațiilor nr. x/13.07.2012 și nr. y/02.08.2012 emise de Tribunalul Bihor, solicitate în dosarul nr. x/2012, SRI "a acordat exclusiv sprijin tehnic D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, prin transmiterea semnalului de la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor către structurile de exploatare tehnică ale Ministerului Afacerilor Interne, respectiv, Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Operațiuni Speciale - Serviciul Operațiuni Speciale Oradea, în cooperare cu Compartimentul Operațiuni Speciale Satu Mare, care au pus în executare activitățile dispuse în autorizațiile emise de instanță, efectuând recepționarea semnalului și transcrierea conținutului comunicațiilor interceptate."

În raport cu înscrisurile menționate mai sus, instanța de fond a constatat că mandatele de supraveghere tehnică emise de Tribunalul Bihor, în baza cărora au fost înregistrate convorbirile telefonice invocate în acuzare, au fost puse în executare de lucrători din cadrul Serviciul Operațiuni Speciale Oradea, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare. Aceștia au efectuat activități specifice, constând în interceptarea, înregistrarea, exploatarea și redarea convorbirilor telefonice supuse autorizării, cu sprijinul tehnic al SRI, constând în transmiterea semnalului de la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor către structurile de exploatare tehnică ale Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Operațiuni Speciale - Serviciul Operațiuni Speciale Oradea.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că susținerea apărării din cadrul notelor scrise, în sensul că interceptările convorbirilor telefonice ar fi fost efectuate în baza mandatelor de siguranță națională, nu are corespondent în realitate.

Totodată, instanța de fond a considerat că ceea ce se contestă de apărare nu este punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Tribunalul Bihor, ci sprijinul tehnic acordat de SRI organelor de cercetare ale poliției judiciare chemate să pună în executare respectivele măsuri de supraveghere tehnică.

De altfel, chiar inculpatul, prin apărătorul său ales, în cadrul dezbaterilor, a arătat că "autorizațiile emise de Tribunalul Bihor pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice au fost puse în executare de Serviciul de Operațiuni Speciale Oradea, care este o structură din cadrul Ministerului de Interne, însă s-a folosit infrastructura tehnică administrată de S.R.I." Or, în opinia apărării, "S.R.I. nu putea și nici nu îi era permis să asigure infrastructura tehnică de punere în executare a acestor mandate", aspect care rezultă din considerentele Deciziei nr. 51/2016, S.R.I. având atribuții exclusiv în ceea ce privește mandatele de interceptare emise în baza Legii nr. 51/2016.

Prima instanță a considerat că nu se poate reține această apărare a inculpatului întrucât Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale a fost fundamentată din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, ci nu din perspectiva persoanelor care asigură sprijinul tehnic pentru realizarea activității de supraveghere tehnică, în acest sens fiind și Decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale.

Or, în speță, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, respectiv realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator (administrarea probei), s-a făcut de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare, așa cum s-a reținut anterior.

În raport cu această împrejurare, prima instanță a reținut că interceptarea, înregistrarea, exploatarea și redarea convorbirilor telefonice supuse autorizării, în prezenta cauză, s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în vigoare la acel moment, inclusiv cele referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, astfel că apărarea formulată de inculpatul A. în sens contrar, precum și solicitarea de excludere a probelor obținute prin procedeul probator al supravegherii tehnice au fost considerate ca nefondate.

Analizând materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, acuzația formulată în rechizitoriu și raționamentul juridic din rechizitoriu, concluziile formulate în dezbateri, de către procurorul care a participat la ședința de judecată, precum și concluziile formulate de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., exercitarea acțiunii penale este împiedicată de intervenirea prescripției răspunderii penale, iar, în acest caz, doar inculpatul poate solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen.

În lipsa unei cereri de continuare a procesului penal din partea inculpatului, acțiunea penală se stinge, conform art. art. 17 alin. (2) rap. la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., prin pronunțarea unei hotărâri de încetare a procesului penal.

Totodată, potrivit art. 396 alin. (7) din C. proc. pen., numai în caz de continuare a procesului penal ca urmare a solicitării inculpatului, se poate pronunța o soluție de achitare, dacă se constată incidența vreunuia din cazurile prevăzute în dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

În cauză, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, instanța de fond a constatat că inculpatul A., fiind asistat de avocat ales, a solicitat continuarea procesului penal, sens în care a analizat temeinicia acuzației aduse inculpatului.

Instanța de fond a constatat că, prin actul de sesizare, în sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în perioada august- septembrie 2012, în vederea obținerii unor câștiguri materiale, acesta a inițiat și a constituit alături de inculpatul E. și alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." și "N.", un grup infracțional organizat al cărui scop a fost identificarea și racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria și apoi în țări din Europa Occidentală.

Deși probatoriul administrat în cauză a confirmat existența, în intervalul august - septembrie 2012, a unor discuții purtate de inculpatul A. cu diverse persoane, unele aflate pe teritoriul Ungariei, având ca temă găsirea unor persoane care să se implice în trecerea frontierei de stat a unor migranți - persoane de origine afro-asiatică, contra unor sume de bani, acest probatoriu nu fundamentează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a constituirii și a existenței unui grup infracțional organizat, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 367 alin. (6) din C. pen.

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere conținutul coroborat al probatoriului testimonial și al convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. cu diverse persoane, înregistrate în mod autorizat, dar și cel rezultat din confruntările inculpatului A. cu martorul Q. și cu inculpatul E., precum și cel rezultat din confruntarea martorilor S. și Q..

Cu privire la martorul E., față de care se decelează un interes procesual propriu, derivat din poziția de inculpat pe care a avut-o în faza de urmărire penală și pe care o are în cauza disjunsă, prima instanță a considerat că această situație nu justifică limitarea apriorică a valorii mărturiei lui, astfel că declarația dată de acesta în calitate de martor, în fața instanței de judecată, a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, prin coroborarea cu alte mijloace de probă. Într-o situație similară s-a regăsit și martorul H. (care are calitatea de inculpat în cauza disjunsă), încuviințat la propunerea inculpatului A., însă faptele pentru care acesta este cercetat în cauza disjunsă sunt total diferite de cele reținute în sarcina inculpatului.

Instanța de fond a constatat că acuzația formulată de parchet a pornit de la discuțiile telefonice purtate de inculpatul A. cu martorul E. și cu alte persoane, unele aflate pe teritoriul Ungariei, care au fost interceptate în mod autorizat.

Din aceste discuții rezultă că inculpatul A., în perioada august și începutul lunii septembrie, era preocupat de inițierea și desfășurarea unei activități de trecere a frontierei de stat a unor persoane denumite "oi", "oi negre" sau "mielușei negri".

Fiind audiat cu privire la semnificația termenilor "oi", "oi negre" sau "mielușei negri" folosiți în convorbirile purtate, inculpatul A. a precizat, în declarația dată în faza de urmărire penală, în data de 4 aprilie 2013, că, în vara anului 2012, a purtat cu inculpații E. și T., precum și cu o persoană "N." din Budapesta mai multe convorbiri telefonice despre posibilitatea ajutării unor studenți străini, de culoare, denumiți în convorbiri "oi negre", să ajungă în state europene, contra cost, dar în mod legal, "[…] Am discutat și despre prețurile pentru fiecare cetățean trecut peste graniță, printr-o modalitate legală, respectiv, trebuia să le găsesc o modalitate de a trece în Ungaria căsătorindu-se cu românce pentru a obține cetățenia […] Eu trebuia, contra unui comision pe bucată student negru, să găsesc pe cineva care să se ocupe cu transferul acestora, într-un mod legal, într-o țară vest europeană […]".

În cadrul confruntării cu inculpatul E., în faza de urmărire penală, la data de 23 mai 2013, inculpatul A. a recunoscut că a purtat acele discuții telefonice înregistrate, cu E.. Cu aceeași ocazie, inculpatul A. a mai precizat că a fost contactat de un băiat din Ungaria pentru a găsi pe cineva care să treacă din România în Ungaria niște studenți negri imigranți, "[…] mi-a oferit un preț de 700 euro/persoană, însă eu am încercat să negociez prețul și să ridic cota până la 1200-2000 euro. Este adevărat că am căutat telefonic asemenea persoane și, întâmplător am vorbit despre acest lucru și cu E.. […]"

Aceeași poziție a avut inculpatul A. și în fața instanței de judecată, cu ocazia audierii sale în ședința publică din data de 31 ianuarie 2023, arătând că "Cu domnul Q. și E. am discutat telefonic, […]. Discuțiile pe care le-am avut cu aceste persoane, inclusiv O., martorul din Budapesta […] făceau referire la niște studenți de origine străină despre care mi s-a spus că erau undeva în România și care intenționau să ajungă printr-o modalitate legală în țările din vest, nu am cunoscut niciodată sau să fi văzut o persoană dintre acești presupuși studenți negri pentru care foloseam în glumă sintagma de oi negre, și nici cei care au fost audiați în acest dosar nu pot confirma existența acestor studenți negri. […]"

Faptul că inculpatul A., în vara anului 2012, era preocupat de găsirea unor persoane care se ocupă cu trecerea frontierei a unor persoane de culoare, contra cost, rezultă și din declarația martorului Q., dată în faza