ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 167/S din 19 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Brașov a hotărât:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "constituirea unui grup infracțional organizat", prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a sentinței;

în baza art. 65 din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen. în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 - 92 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit termen de supraveghere pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform prevederilor art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

• să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

• să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

• să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

• să comunice schimbarea locului de muncă;

• să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, destinat consumatorilor de substanțe interzise și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile (180 ore de activitate prestată efectiv conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 253/2013), în cadrul Primăriei Orașului Victoria sau Primăriei municipiului Făgăraș, jud. Brașov;

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen., a fost atenționat inculpatul asupra conduitei sale viitoare și i s-au pus în vedere consecințele prevăzute de art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, ori săvârșește o nouă infracțiune.

În temeiul art. 162 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat la rămânerea definitivă a cauzei, a telefonului mobil, ridicat cu ocazia percheziției din 24.11.2021.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul A., prin apărătorul ales B..

II. Prin decizia penală nr. 126/AP din 07 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Brașov, secția penală a decis:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 167/S din data de 19 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2023, pe care a desființat-o sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale aplicate și, pe cale de consecință:

A fost înlăturat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 91 - 93 din C. pen. și art. 96 din C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de "constituirea unui grup infracțional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. și a dispus executarea acesteia în regim de detenție.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. în ceea ce privește executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv sub aspectul pedepsei accesorii.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 250 RON, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

În fapt, s-a reținut că începând cu luna septembrie 2021, inculpatul A., împreună cu C., D. și E. au constituit un grup infracțional organizat, al cărui scop era vânzarea de droguri de risc și de mare risc, precum și de substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive pe raza orașului Victoria, în vederea obținerii unor sume mari de bani. Activitatea grupului infracțional organizat s-a desfășurat în perioada septembrie - octombrie 2021, iar în cadrul grupului rolul inculpatului A. a fost acela de a coordona activitățile grupului, fie direct, fie prin intermediul lui C., de a supraveghea activitățile lui F. și G. (persoane ce se ocupau de aprovizionarea cu droguri și vânzarea acestora), ale lui D. și E. (persoane care aveau sarcina de a comercializa drogurile și substanțele aflate sub control național) în perioada septembrie - octombrie 2021, precum și toate vânzările de substanțe aflate sub control național efectuate de membrii grupării, stabilind prețurile și sumele cuvenite fiecărui membru, prin împărțirea sumelor de bani rezultate în urma comercializării substanțelor interzise.

III. Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat B., la data de 14.03.2025, prin e-mail .

Inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

A solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, achitarea în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen.

A susținut că fapta imputată inculpatului nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar, ulterior, o soluție de condamnare, întrucât nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, a subliniat că atât instanța de fond, cât și cea apel au pornit de la aceeași premisă, respectiv că inculpatul A. a fost membru al unei grupări infracționale, având în vedere soluția dispusă în dosarul disjuns.

Făcând referire la istoricul reglementării infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și având ca punct de pornire contextul istoric în care a fost incriminată inițial în legislația franceză, recurentul-inculpat a arătat că nu rezultă în cauză care ar fi fost valoarea lezată de el când ar fi comis această infracțiune, neputând intra în discuție valorile sociale protejate de Legea nr. 143/2000, el nefiind nici măcar acuzat de vreo infracțiune vizând traficul de droguri, așa încât, față de aceste valori sociale protejate, atât el, cât și ceilalți care au fost deja condamnați nu au latură subiectivă, în sensul că și-ar fi propus să lezeze valorile sociale protejate prin norma de drept, concluzia fiind aceea că este adevărat că au existat niște discuții nefericite, pentru că ceilalți aveau niște activități nefericite, dar aceștia nu au fost vreodată un grup infracțional organizat, iar el nu a fost vreodată liderul lor.

La data de 23 aprilie 2025, inculpatul a depus la dosar note de ședință prin apărător ales, avocat H., prin care a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea deciziei penale atacate, iar, pe cale de consecință, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

A susținut că infracțiunea de grup infracțional organizat nu poate subzista având în vedere perioada de timp de numai 2 luni în care se reține că a activat grupul, care este una net inferioară pragului de necesitate în care să se poată constitui o ierarhie în cadrul grupului și o consolidare a relațiilor membrilor acestuia, astfel încât fapta să fie tipică obiectiv.

În opinia apărării, argumentul cel mai solid este faptul că ambele instanțe au reținut că atât înainte de septembrie 2021, cât și după octombrie 2021 "membrii grupului au continuat să vândă droguri și după acest moment, având o clientelă formată, făcând acest lucru individual. Așadar nu se susține teza necesității constituirii grupului.

Faptul că se redau interceptări ale discuțiilor pe care inculpatul le-a avut cu ceilalți coinculpați, nu poate constitui a priori o probă determinantă în constatarea unui grup infracțional organizat.

Totodată, a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut existența autorității de lucru judecat a stării de fapt din prezenta cauză cu trimitere la hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Brașov, în condițiile în care autoritatea de lucru judecat presupune identitate între părți, obiect și cauză. Or, în cazul inculpatului s-a dispus disjungerea cauzei, sens în care lipsește una dintre condiții pentru a opera autoritatea de lucru judecat, nefiind parte în dosarul nr. x/2022. Astfel că este nelegală reținerea autorității de lucru judecat în ceea ce îl privește pe inculpatul A., din moment ce nu a avut calitatea de parte în dosarul disjuns, având în vedere că în cauza respectivă acesta nu a putut formula apărări.

În plus, instanța de apel nu putea reține automat existența unui grup infracțional în virtutea unei autorități de lucru judecat, ci trebuia să facă o analiză proprie a elementelor de tipicitate a infracțiunii.

A mai susținut că în prezenta cauză nu rezultă faptul că instanțele ar fi reținut că din probe rezultă voința tuturor membrilor de a constitui acest grup infracțional organizat, care sunt aceste probe și care a fost momentul în care l-au constituit. Faptul că a funcționat în perioada septembrie 2021 - octombrie 2021 nu înseamnă că atunci s-a și constituit.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a identificat nicio ierarhie sau structură a grupului, pur și simplu a expus modalitatea în care fiecare vindea droguri, aspect care se circumscrie doar infracțiunii de trafic de droguri, nu și infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.

De asemenea, nu a fost identificat nici obiectul juridic lezat prin săvârșirea infracțiunii, în condițiile în care inculpatul A. nu este acuzat de săvârșirea niciunei infracțiuni, ca autor sau ca participant.

Totodată, apărarea a arătat că nu poate fi considerat grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a unei sau a mai multor infracțiuni și care nu are continuitate.

Or, în prezenta cauză, în opinia apărării se observă că instanțele rețin un caracter ocazional în săvârșirea faptelor, în condițiile în care după luna octombrie 2021 toți membrii și-au continuat activitatea în mod individual, având aceeași clientelă.

De asemenea, a arătat că nu este îndeplinită condiția privind existența unei înțelegeri care să confere stabilitate și durabilitate. Mai mult, nu există nicio probă care să ateste că relațiile dintre coinculpați s-au datorat altor scopuri/circumstanța decât calitatea de membrii de familie a coinculpaților.

În final, s-a susținut că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului această infracțiune în condițiile în care acestuia nu i-a fost imputat nici măcar un act material al infracțiunii scop, de trafic de droguri sau de efectuare cu operațiuni cu substanțe psihoactive, nici măcar o participație penală a instigării sau complicității.

În susținerea concluziilor a fost depusă practică judiciară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03.04.2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 07.05.2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 19.03.2025 .

La data de 05 mai 2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

IV. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată la data de 12.02.2025, atât la domiciliul inculpatului, cât și la sediul avocatului, iar acesta a formulat cererea la data de 14.03.2025, prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., astfel fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 435 din C. proc. pen.

De asemenea, în cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul având calitatea procesuală prevăzută de lege, respectiv aceea de apelant-inculpat, pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol.

Pe de altă parte, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. întrunește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a redactat cererea (avocat B. - împuternicire avocațială nr. x din 13.03.2025, dosar nr. x/2023).

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a reținut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casație nu conduce la constatarea de iure a admisibilității recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând în esență că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu prioritate, se notează că sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune, putând deveni incident un alt tip de răspundere, după caz civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, trebuie menționat că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, cu încadrarea juridică reținută faptei cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Se observă că prin motivele de recurs formulate, în realitate, recurentul-inculpat critică latura subiectivă a infracțiunii de grup infracțional organizat, în sensul că aceasta nu se realizează, prin prisma faptului că inculpatul nu a fost acuzat de săvârșirea vreunei infracțiuni scop, și ca atare, nu i se poate imputa infracțiunea de grup infracțional organizat.

În cadrul motivelor de recurs în casație, inculpatul critică și faptul că atât instanța de fond, cât și cea apel au pornit de la premisa că a fost membru al unei grupări infracționale, având în vedere soluția dispusă în dosarul disjuns.

Or, în raport cu aspectele teoretice prezentate anterior, motivele invocate de inculpat nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât vizează latura subiectivă a infracțiunii și modificarea situației de fapt, inculpatul criticând calitatea sa de lider al grupului, precum și interceptările din cauză, numindu-le "discuții nefericite"; ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de art. 433 și art. 447 din C. proc. pen., acest atribut aparținând exclusiv instanțelor de fond și apel.

În plus, instanța de apel a reținut că "în ceea ce privește latura subiectivă, contrar susținerii apelantului potrivit căreia acesta nu a acționat cu intenția de a leza valori sociale protejate de norma de drept, rezultă din întreg materialul probatoriu analizat în cauză că infracțiunea a fost comisă de inculpat cu intenție directă, calificată prin scopul constituirii grupului infracțional, ce a constat în comercializarea de droguri de risc și de mare risc, precum și de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, finalitatea fiind aceea de a obține sume mari de bani."

În ceea ce privește critica potrivit căreia atât instanța de fond, cât și cea apel au pornit de la premisa că inculpatul a fost membru al unei grupări infracționale, având în vedere soluția dispusă în dosarul disjuns, nu se circumscrie cazului de casare invocat, în realitate inculpatul criticând situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel.

În acest context, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat, echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În ceea ce privește notele de ședință depuse la dosar în completare, se observă că au fost depuse după expirarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., respectiv la data de 23.04.2025, astfel că aspectele nou invocate nu pot fi avute în vedere la analizarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație.

Prevederile art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. suprapun termenul în care calea de atac poate fi motivată peste termenul de exercitare a recursului în casație, atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă, astfel că toate cerințele de conținut pentru cererea de recurs în casație trebuie întrunite cumulativ încă de la data formulării căii de atac, în interiorul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., textul de lege nepermițând complinirea vreuneia dintre aceste cerințe în afara termenului de exercitare a căii extraordinare de atac.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, rezultă că motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, sub sancțiunea nulității acestora potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, criticile nou invocate de către recurentul inculpat, în cadrul notelor scrise din 23.04.2025, nu pot fi avute în vedere, întrucât completările au fost făcute ulterior datei de 15.03.2025, dată la care s-a împlinit termenul de declarare a recursului în casație pentru recurentul-inculpat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/AP din data de 07 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126/AP din data de 07 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.