ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 317/D din data de 27.12.2023, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2021, cu privire la inculpatul A., în esență, s-au dispus următoarele:

I.1. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

I.2. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 277/2015, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) și art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) și (5) și art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., constatând că inculpatul a fost supus măsurilor preventive, s-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada reținerii din data de 28.07.2020.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1357 și art. 1381 C. civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 8.213.074,70 RON la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, de la data săvârșirii faptelor și până la data achitării prejudiciului.

S-a constatat că inculpații B., C. și D. au achitat parțial prejudiciul cauzat astfel: B. a achitat suma de 6.500 de RON, C. a achitat suma de 10.000 de RON și D. suma de 25.000 de RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin:

- ordonanța din data de 28.07.2020 în dosarul x/2018, asupra cotei ideale deținute de inculpatul E., cu suprafața de 248 m

2

, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x Călărași, cu o valoare impozabilă de 138.662 RON, până la concurența valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanța din data de 28.07.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra imobilului situat în Călărași, str. x, spațiu comercial cu suprafața de 49 m

2

, nr. cadastral x,0,3, proprietatea inculpatului IANCLORIN, cu o valoare impozabilă de 67.790 RON, până la concurența valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanța din data de 30.07.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra cotei ideale de 1/2 deținută de inculpatul IANCLORIN, din imobilul situat în mun. Călărași, str. x, teren, curți, construcții, în suprafață de 750 m

2

, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x Călărași, cu o valoare impozabilă de 893.412 RON, până la concurența valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanța din data de 30.07.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra sumei de 4.000 de RON, ridicată de la inculpatul F.;

- ordonanța din data de 31.08.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra autoturismului, deținut de inculpatul G., până la concurența valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanța din data de 09.11.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra sumei de 16.900 RON și a sumei de 1.050 euro ridicată de la inculpatul H.;

- ordonanța din data de 11.03.2021, asupra cantității de 100.000 țigarete (5.000 pachete) ridicate de la inculpatul I., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 05.07.2019;

- ordonanța din data de 21.07.2020 asupra bunurilor ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaților J. și K., respectiv cantitățile de 3.000 pachete țigarete, 2.078 pachete de țigarete și 340 pachete de țigarete, fără timbre, toate de proveniență L., și 1.150 pachete de țigarete, fără timbre (cu specificații în engleză și arabă);

- ordonanța din data de 22.07.2020, asupra sumei de 4.000 RON ridicate de la inculpatul K. cu ocazia prinderii în flagrant pe data de 21.07.2020 și asupra sumei de 6.482 RON ridicate de la inculpatul J., cu ocazia prinderii în flagrant pe data de 21.07.2020;

- ordonanța din data de 15.05.2019, asupra bunurilor ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului M., respectiv cantitățile de 350.000 țigarete (17.500 pachete), 2.000 țigarete (100 pachete țigarete) și 200 țigarete (10 pachete), autoutilitara de culoare albă;

- ordonanța din data de 04.08.2020, asupra sumei de 2.400 RON și asupra cantităților de 67 pachete țigarete și 30 pachete de țigarete de contrabandă, ridicate de la inculpatul N., cu ocazia punerii în aplicare a mandatului de percheziție domiciliară nr. 172/23.07.2020;

- ordonanța din data de 18.02.2021, asupra cantității de 8 pachete țigarete, cu timbru de acciză de Republica Moldova, ridicate de la inculpatul O., cu ocazia punerii în aplicare a mandatului de percheziție domiciliară 148/15.07.2020;

- ordonanța din data de 11.03.2021, asupra cantității de 80.000 țigarete (4.000 pachete) fără marcaje fiscale, inscripționate "P.", iar pe lateral "Q." și "L.", ridicate de la inculpatul R., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 20.06.2020;

- ordonanța din data de 11.03.2021, asupra cantității de 140.000 țigarete (7.000 pachete) cu mențiunea "L." și a trei cutii din carton, ridicate de la inculpatul B., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 17.01.2020;

- ordonanța din data de 11.03.2021, asupra cantității de 50.000 țigarete (2.500 pachete) ridicate de la inculpatul D., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 12.08.2019 (proces-verbal instituire sechestru - fila x dup);

- încheierea din 30.12.2021, pronunțată în dosarul cu nr. x/2021 judecătorul de cameră preliminară, asupra sumei de 50.000 RON, aparținând inculpatului IANCLORIN, consemnată cu titlu de cauțiune (chitanța nr. x din 30.07.2020 emisă de S.), și a sumei de 25.000 RON, aparținând inculpatului E., consemnată cu titlu de cauțiune (chitanța nr. x din 29.07.2020 emisă de S.).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. luarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei obținute din valorificarea autoturismul, depusă în subcontul deschis pe numele inculpatului la T. - J., cont IBAN x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarele bunuri:

- cantitățile de 350.000 țigarete (17.500 pachete), 2.000 țigarete (100 pachete țigarete) și 200 țigarete (10 pachete) ridicate la data de 27.04.2019 de la inculpatul M. cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău;

- cantitatea de 100.000 țigarete (5.000 pachete), ridicată la data de 05.07.2019 de la inculpatul I., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sectorului 1 București;

- cantitatea de 50.000 țigarete (2.500 pachete), ridicată la data de 12.08.2019 de la inculpatul D., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sectorului 1 București;

- cantitatea de 140.000 țigarete (7.000 pachete) cu mențiunea "L.", ridicate la data de 17.01.2020 de la inculpatul B., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate în custodia Direcției Regionale Vamale București;

- cantitatea de 80.000 țigarete (4.000 pachete) fără marcaje fiscale, inscripționate "P.", iar pe lateral "Q." și "L.", ridicată la data de 20.06.2020 de la inculpatul R., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Călărași;

- cantitățile de 60.000 țigarete (3.000 pachete) țigarete, 41.560 țigarete (2.078 pachete) Compliment și 6.800 țigarete (340 pachete), fără timbre, toate de proveniență L., și 23.000 țigarete (1.150 pachete), fără timbre (cu specificații în engleză și arabă) ridicate de la inculpații K. și J. la data de 21.07.2021 cu ocazia prinderii în flagrant a acestora - aflate în custodia Direcției Regionale Vamale București;

- cantitatea de 160 țigarete (8 pachete) cu timbru de acciză de Republica Moldova, ridicată la data de 21.07.2020 de la inculpatul O., cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău (deținerea acestora constituie contravenție confrom);

- cantitățile de 1.340 țigarete (67 pachete) și 600 țigarete (30 pachete) ridicate la data de 27.07.2020 de la inculpatul N., cu ocazia punerii în aplicare a mandatului de percheziție domiciliară nr. 172/23.07.2020 - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău (deținerea acestora constituie contravenție).

De asemenea, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare x, adaptată în scopul transportării de țigarete de contrabandă, ridicată la data de 27.04.2019 de la inculpatul M. cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflată la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău;

- telefon mobil, fără capac spate, având inserată cartela SIM U. cu seria x , ridicat la data de 21.07.2020, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului J., folosit de acesta exclusiv pentru a comunica cu inculpatul K. în desfășurarea activității infracționale de contrabandă;

- trei cutii din carton neinscripționate, ridicate la data de 17.01.2020 de la inculpatul B., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia (utilizate pentru transportul țigaretelor de constrabandă) - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău;

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 772 din data de 30 iulie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) și b) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații C., I., K., O., V., N., W., X., Y., Z., A., E., H., R., AA., J., BB., CC., G., B. și DD. împotriva sentinței penale nr. 317/D/27.12.2023, pronunțate de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2023.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Au fost reținute în favoarea inculpatului IANCLORIN dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A fost descontopită pedeapsa principală de 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat de la 3 ani la 1 an și 6 luni.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri prev. art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) și art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Bacău, pentru soluționarea laturii civile, respectiv acțiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română împotriva inculpaților C., I., K., O., V., N., W., X., Y., Z., A., E., H., R., AA., J., BB., CC., G., B., DD., M., EE., F. și D..

Au fost menținute actele procedurale efectuate în cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 a Curții de Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs în casație, la data de 02 septembrie 2024, inculpatul A. (prin e-mail).

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

În esență, acesta a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, pronunțarea unei soluții de achitare pentru fapta prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 277/2015.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate.

Prioritar, a susținut că, prin rechizitoriul Parchetului din data de 16.03.2021, emis în dosarul nr. x/2018, în sarcina acestuia s-a reținut savârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin. l, 2 și 3 C. pen., constând în aceea că, în perioada octombrie 2018 - septembrie 2019, a constituit o grupare infracțională organizată, împreună cu numiții Y., AA., E., ce avea ca scop comiterea infracțiunii de contrabandă calificată în formă continuată, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) si 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.. Această din urmă faptă a constat în aceea că, în perioada februarie - septembrie 2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar la date diferite, a procurat de la diferite persoane (printre care Z., X., DD. și G.) țigări de contrabandă (de diferite mărci, FF., GG., HH., II. s. a.) pe care, cu sprijinul numiților Y., AA. și E., le-a colectat, depozitat, deținut, transportat, vândut/predat către diferite persoane.

De asemenea, a susținut că, prin încheierea din data de 23.11.2022, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. C. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație, a susținut, în esență că, urmare a constatării neconstituționalității art. 270 alin. (3) din Codul Vamal, prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale se poate concluziona, fie că a intervenit o dezincriminare totală a faptei constând în deținerea de bunuri provenite din contrabandă, fie fapta, în anumite circumstanțe concrete de săvârșire, continuă să fie catalogată drept tăinuire. Astfel, a susținut că lipsirea de efecte juridice a nomei speciale de incriminare prin decizia instanței de contencios constituțional, face aplicabile dispozițiile nomei generale (referitoare la infracțiunea de tăinuire).

În continuare, a susținut că, prin decizia nr. 15 din 18 septembrie 2023 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că efectul deciziei CCR nr. 176/2022 este acela că fapta de contrabandă asimilată continuă să își păstreze tipicitatea în norma prev. de art. 452 alin. (1) lit. "h" Codul fiscal, sens în care a apreciat că Înalta Curte și-a alocat drept de legiferare, încălcându-se astfel separarea funcțiilor judiciare prev. de art. 1 alin. (4) din Constituția României și, mai mult, a legiferat într-un mod nelegal și contrar normelor de drept, încălcându-se principiul legalității prev. de art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Astfel, a învederat că acest context creează premisa unei eventuale condamnări a inculpaților într-un alt temei decât cel al legii, întrucât decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are natura juridică a unei legi, fiind astfel încălcate și dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție, care prevăd că singurul temei al răspunderii penale este legea.

În continuarea argumentelor, a susținut că, prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale, ca urmare a faptului că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei.

Dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sancționate prin decizia mai sus amintită aveau următorul cuprins:

"Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia."

În considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional a apreciat că infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. S-a mai arătat că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acțiunile/operațiunile prevăzute de această dispoziție legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanțe ca infracțiune de tăinuire.

În continuare, a susținut că, ulterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010, infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost calificată și în jurisprudență ca "formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă" (Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014).

Tot astfel, într-o altă decizie obligatorie s-a arătat că "în cazul infracțiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participației penale, iar pe de altă parte, infracțiunea de tăinuire este absorbită în infracțiunea de contrabandă" (Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 2 iunie 2015).

În raport de cele mai sus arătate, recurentul a opinat în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituia o incriminare specială a infracțiunii de tăinuire [anterior introducerii alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 deținerea unor bunuri sau mărfuri provenite din contrabandă putea constitui infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. 1969], care, față de situația premisă și de conținutul constitutiv nu putea fi calificată ca o infracțiune complexă care absorbea infracțiunea prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (care are ca premisă existența unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării).

Totodată, a susținut că, nici norma generală și nici norma specială nu au natura unei infracțiuni complexe absorbante prin raportare la infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin urmare, a arătat că această infracțiune distinctă continuă să fie incidentă și ulterior deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale în același domeniu ca și cel anterior acestei decizii, neputându-se considera că prin soluția instanței de contencios constituțional trebuie reținută infracțiunea prevăzută de Codul fiscal tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantități de bunuri prevăzute de lege.

Chiar dacă legiuitorul delegat a intervenit pentru punerea în acord a dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu dispozițiile Constituției în interiorul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere faptul că, prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a apreciat că, între data de 05 mai 2022 (data publicării deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale) și data de 17 iunie 2022 (data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 85/2022), fondul activ al legislației nu a conținut nicio incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată, fapta de deținere de bunuri sau mărfuri provenite din contrabandă fiind, fie dezincriminată (opinie pe care o consideră ca fiind întemeiată), fie constituind infracțiunea de tăinuire, dacă starea de fapt permite o astfel de concluzie.

Deopotrivă, a susținut că, prin O.U.G. nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, au fost reconfigurate cele două infracțiuni, prin adoptarea unor elemente normative de săvârșire a faptei total diferite, fără posibilitate reală de absorbție juridică din punct de vedere al încadrării juridice, fiind două infracțiuni totalmente diferite, fără puncte convergente.

În acest context, a susținut că, din lecturarea celor două texte legale, respectiv art. 270 alin. (3) din Codul Vamal și art. 452 lit. "h" din Codul fiscal, astfel cum au fost reincriminate prin O.U.G. nr. 85/2022, rezultă că singurul punct comun ar fi activitatea de deținere.

În concluzie, a opinat în sensul că, inclusiv acest aspect pledează asupra imposibilității de absorbție a infracțiunii de contrabandă asimilată în infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal, în condițiile în care, din punct de vedere factual, elementele alternative de săvârșire a faptei se exclud, cu excepția "deținerii", care se referă la alte obiecte materiale.

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 1, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 29 ianuarie 2025, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că decizia penală nr. 772 din data de 30 iulie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că cererea de recurs în casație a fost formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434-436 C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen.., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, semnătura acesteia, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

Înalta Curte, a constatat că motivele expuse de către recurentul A. prin cererea de recurs în casație se circumscriu în conținut cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar în ceea ce privește analizarea problemei de drept referitoare la criticile întemeiate, pe de-o parte, pe împrejurarea că fapta de a deține bunuri provenite din contrabandă a fost dezincriminată, urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal și, pe de altă parte, la cele referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal (în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului) care, în opinia recurentului, are ca premisă existența unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării.

La termenul de judecată din 26 februarie 2025, cu ocazia dezbaterilor, suplimentar criticilor formulate în scris, recurentul inculpat, prin apărător ales, a solicitat instanței de casație analizarea cauzei și prin raportare la principiul ne bis in idem.

În acest sens, Înalta Curte arată că examinarea cauzei în recurs în casație, în etapa prevăzută de art. 445 și urm. C. proc. pen.., are o dublă limitare determinată, pe de o parte, de dispozițiile art. 433 C. proc. pen.., în conformitate cu care pe această cale se pot îndrepta doar erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, de motivele de fapt și de drept care au făcut obiectul verificării instanței în etapa admisibilității în principiu, reglementată de art. 440 C. proc. pen... Așadar, verificarea legalității hotărârii atacate se va face de către Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 447 C. proc. pen.., urmând a fi avute în vedere doar criticile circumscrise inițial, prin cererea scrisă, cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și care au fost admise în principiu prin încheierea din data de 27 noiembrie 2025, nu și cele invocate oral ulterior.

Ca atare, deși recurentul, cu ocazia dezbaterilor, a criticat, oral, hotărârea atacată și din prisma incidenței principiului ne bis in idem, această susținere nu va fi avută în vedere de Înalta Curte la analizarea, pe fond, a căii extraordinare de atac, întrucât nu a format obiectul verificării, din perspectiva îndeplinirii cerințelor formale prevăzute de dispozițiile art. 434 - art. 438 C. proc. pen.., în etapa admisibilității în principiu.

Analizând, astfel, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 447 C. proc. pen.., pe această cale instanța de casație examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se arată că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizând acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Jurisprudența Înaltei Curți a relevat în mod constant că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, precum și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

Evaluând cererea de recurs în casație formulate de inculpatul A., în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., invocat de acesta, prin care a susținut că, în esență, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal deși, pe de o parte, fapta de a deține bunuri provenite din contrabandă a fost dezincriminată, urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale iar, pe de altă parte, infracțiunea prevăzută de Codul fiscal are ca premisă existența unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpatului

În concret, starea de fapt valorificată prin decizia recurată, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal constă, în esență, în aceea că inculpatul A. în perioada februarie - septembrie 2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar la date diferite, a procurat de la diferite persoane (printre care Z., X., DD. și G.) mai mult de 10.000 țigări de contrabandă (de diferite mărci:

"FF.", "FF.", "GG.", "HH.", "II." ș.a.), pe care, cu sprijinul numiților Y., AA. și E., le-a colectat, depozitat, deținut, transportat, vândut/predat către diferite persoane.

Sub aspectul primului motiv de critică formulat, de constatare a dezincriminării faptei pentru care a fost condamnat, Înalta Curte reține că, urmare a deciziei nr. 651/2018 a Curții Constituționale, aplicarea legii de dezincriminare în condițiile art. 4 C. pen. ("legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă") este incidentă în cazul legilor propriu-zise, ordonanțelor de urgență ale Guvernului, dar și în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale ca urmare a soluționării de către Curtea Constituțională a unei excepții de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată.

În continuare, Înalta Curte arată faptul că art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevede faptul că dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, în această situație, organele judiciare având obligația de a evalua in concreto incidența legii de dezincriminare raportându-se la situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța care a soluționat conflictul penal

Așadar, se reține faptul că prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menționată, s-a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituțional prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aspect ce aduce atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Totodată, prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional face trimitere la dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 care incriminează ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

În paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituțională a reținut că infracțiunile incriminate prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei -, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

Prin urmare, infracțiunea de contrabandă asimilată (art. 270 alin. (3) din Codul vamal) are natura juridică a unei norme speciale, respectiv a unei incriminări cu un obiect de reglementare specific bunurilor/mărfurilor supuse controlului vamal la intrarea/ieșirea din țară, iar în condițiile ieșirii din vigoare a acestei norme în perioada 5.05.2022-16.06.2022 ca urmare a deciziei nr. 176/2022 a CCR, faptele pe care aceasta le prevedea au continuat să fie incriminate prin dispozițiile generale ale art. 270 C. pen. și respectiv art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal.

În acest context argumentativ, Înalta Curte apreciază că, chiar dacă dispozițiile care reglementează infracțiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituționale, faptele inculpatului A., constatând în procurarea de produse accizabile supuse marcării, respectiv mai mult de 10.000 țigări de contrabandă, pe care, cu sprijinul altor inculpați, le-a colectat, depozitat, deținut, transportat, vândut/predat către diferite persoane, și-au păstrat caracterul infracțional, fiind incriminate în cuprinsul dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care incriminează "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete [...]", iar această faptă este sancționată cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

Se impun aceleași concluzii referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a pronunțat soluția instanței de apel și în ceea ce privește susținerile recurentului privind lipsa elementelor de tipicitate în considerarea interpretării deciziei nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, ale cărei considerente au fost preluate și confirmate ulterior prin decizia CCR nr. 176/2022.

Prin urmare, în baza Deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, în speță, aceasta fiind incriminată de o lege în vigoare.

În acest sens este și jurisprudența recentă în unificarea practicii judiciare a Înaltei Curți, prin care s-a stabilit, în concret, că, urmare a ieșirii din fondul legislației active, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deținerea în afara antrepozitului fiscal a peste 10.000 de țigarete - produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, sau/și comercializarea pe teritoriul României a acestor bunuri, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal (cum este cazul și în speță perioada infracțională fiind februarie - septembrie 2019), întrunesc condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (fost art. 296

1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).(ÎCCJ, Decizia nr. 15/2023, paragraful 131, Recurs în interesul legii, M.Of. nr. 989/2023).

În acest context, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege ca urmare a dezincriminării faptei, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile sunt neîntemeiate.

În ceea privește motivul de critică susținut de recurent privind faptul că infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal (în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului) are ca premisă existența unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat.

Potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 85/2022), constituie infracțiune "h) deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri;"

Așadar, în acest context normativ, opinia exprimată că infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal are ca premisă existența unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării nu se regăsește în conținutul constitutiv al normei de incriminare, motiv pentru care nu există vreun impediment legal pentru încadrarea juridică, în acest text legal, a faptei de deținere în afara antrepozitului fiscal a mai mult de 10.000 de țigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, provenite din contrabandă.

Antrepozitul fiscal, potrivit art. 336 pct. 3 din Codul fiscal, este definit ca locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, sub rezerva anumitor condiții stabilite de autoritățile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal.

Ca atare, și așa cum rezultă și din considerentele deciziei nr. 15/2023 pronunțată de Înalta Culte în recurs în interesul legii, sintagma deținerea (…) în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile, din cuprinsul art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, înseamnă a avea/a poseda produse accizabile în orice loc în care acestea nu au regim suspensiv de accize (s.n. antrepozitul fiscal făcând excepție), context în care este lipsit de relevanță pentru existența infracțiunii identificarea unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării, cât timp o asemenea cerință nu se identifică în norma de incriminare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte arată faptul că antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de Codul fiscal român, condiții care, în raport de situația factuală reținută, în speță, cu autoritate de lucru judecat, lipsesc în cazul procurării, colectării, depozitării și deținerii produselor accizabile supuse marcării, dar care nu erau marcate, în vederea vânzării/predării către alte persoane.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte apreciază că fapta recurentului, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2025.