ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2021

Ședința publică din data de 15 februarie 2021

Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul-condamnat A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9/PI/2021 din data de 29 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 597 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

A lămurit minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în sensul că, pe lângă deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum și a perioadei executată în România, respectiv reținerea de 24 de ore din data de 04.11.2017, dispusă prin ordonanța de reținere dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, și arestarea provizorie începând cu data de 05.11.2017 până la zi, dispusă de Curtea de Apel Oradea în prezentul dosar, prin încheierea penală nr. 61/IP/05.11.2017 și menținută prin încheierea nr. 65/IP/16.10.2017, a dedus și perioada suplimentară de 45 zile, considerată ca fiind executată în conformitate cu legislația italiană, potrivit comunicării nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 a Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Biroul Extrădări, Italia.

A dispus comunicarea hotărârii Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea după rămânerea definitivă.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a reținut cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

A dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu, avocat B. conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 28 din 15.01.2021 emisă de Baroul Bihor, în cuantum de 313 RON, din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, la data de 22.01.2020, sub nr. x/2020, condamnatul A. a formulat contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând deducerea unei perioade de 3 luni din pedeapsa executată în Italia, în baza sentinței nr. 281/2016, registrul de sentințe 1400-3636/2015 al Curții de Apel Palermo - Secțiunea a II-a din 21.01.2016.

La termenul din 26 februarie 2020, la solicitarea instanței, contestatorul condamnat a precizat că perioada de 3 luni menționată în cerere constituie un beneficiu acordat de statul italian pentru perioada de 1 an și 5 luni de închisoare executată pe teritoriul acestuia, arătând că, pentru executarea unei perioade de 6 luni de închisoare, autoritățile judiciare italiene recunosc ca fiind executate încă 45 de zile de închisoare.

Prin sentința penală nr. 201 din 7.04.2020, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția de necompetentă materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a hotărî astfel, plecând de la conținutul concret al cererii formulate de contestatorul condamnat, Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut, în esență, că acesta se află în executarea M.E.P.Î. nr. 1406/2019 din 31.10.2019 emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 1238 din 17.10.2019, rămasă definitivă prin necontestare, prin care, în temeiul art. 140

1

alin. (2) și alin. (2

1

) din Legea nr. 302/2004 (art. 147 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată) s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 1927/2011 a Curții de Apel Atena, secția V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena, prin care contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de jaf, vătămare corporală gravă caz deosebit de uzură, prevăzute de art. 1,14, 26, paragraful 1 lit. a), 27 paragraful 1, 42 paragraful l, 83, 380 paragraful 1, 309 coroborat cu 308 paragraful 1 lit. a) și 382 paragraful 1 lit. a) coroborat cu 381 paragraful 1 lit. a) din C. pen. din Grecia, care găsesc corespondent în dreptul românesc în infracțiunile prevăzute de art. 20 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv de art. 253 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 din C. pen. în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei recunoscute de 6 ani și 6 luni de închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă la data de 29.11.2017, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani și 6 luni de închisoare.

Referitor la perioada solicitată de contestator a fi dedusă din durata pedepsei în executarea căreia se află, Judecători Miercurea Ciuc a notat că, prin sentința penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentințele penale nr. 827/2006 R.G. pronunțată de Tribunalul Trapani și nr. 525/2009 pronunțată de Tribunalul Trapani), recunoscută prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate și loviri sau alte violențe.

Prin aceeași sentință penală nr. 118 din 23.11.2017, Curtea de Apel Oradea a dispus deducerea din pedeapsa aplicată condamnatului de autoritățile judiciare italiene a perioadei executate în Italia, de la 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum și a perioadei executate în România, respectiv reținerea de 24 de ore din data de 04.11.2017 și arestarea provizorie începând cu data de 05.11.2017 la zi.

În contextul factual reținut, Judecătoria Miercurea Ciuc a notat că recunoașterea sentinței penale nr. 281/21.01.2016 a Curții de Apel Palermo a avut loc pe cale incidentală, conform art. 98 alin. (3) și art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (în prezent art. 99 alin. (3) art. 141 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată) și că, în respectiva procedură, contestatorul nu a invocat alte perioade susceptibile de deducere, rezultând, prin urmare, că la momentul recunoașterii hotărârii nu au existat alte informații comunicate de statul emitent, cu efect asupra duratei pedepsei executate, conform art. 141 alin. (9) pct. ii) din actul normativ anterior menționat.

A mai notat că, deși în cadrul prezentei proceduri, condamnatul nu a invocat vreun act al autorității judiciare străine care să susțină cererea formulată, raportat la dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 147 alin. (3) din același act normativ, competența de soluționare a contestației la executare vizând presupuse perioade considerate ca executate de autoritățile judiciare ale statului emitent aparține instanței care a recunoscut hotărârea ce se execută, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Ca urmare, în baza art. 47 alin. (1) și a art. 50 din C. proc. pen. coroborat cu art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția propriei sale necompetențe materiale în soluționarea cauzei vizându-l pe condamnatul A. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Oradea.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 28.04.2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința penală nr. 32/PI din 23.05.2020, urmare admiterii excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de apărătorul contestatorului condamnat A., Curtea de Apel Oradea, în baza alt. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, plecând de la constatările factuale ale instanței de trimitere, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că, în condițiile în care, prin cererea formulată, condamnatul A. invocă o cauză de micșorare a pedepsei, demersul judiciar al acestuia constituie o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. care, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., se judecă de instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere al contestatorului, instanță deopotrivă competentă potrivit art. 595 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca urmare, a notat că, raportat la dispozițiile legale aplicabile în cauză, competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. revine Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca instanță în circumscripția căreia se găsește Penitenciarul Miercurea Ciuc, unde este deținut contestatorul.

Totodată, a reținut că dispozițiile art. 147 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, invocate drept temei al declinării competenței în favoarea Curții de Apel Oradea, nu sunt incidente în speță, întrucât nu există nicio hotărâre judecătorească sau un act judiciar transmis de statul emitent, prin care persoanei condamnate să i se acorde reduceri de pedeapsă. Or, dispozițiile legale în materie de competență sunt de strictă interpretare, astfel că prevederile art. 147 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, invocate de Judecătoria Miercurea Ciuc, nu pot fi extinse, prin analogie, unor situații diferite de cele prevăzute în mod expres prin norma legală anterior menționată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 4 iunie 2020, formând obiectul Dosarului nr. x/2020

Prin încheierea nr. 222 din 12 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, a constatat că determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, a reținut că, prin cererea adresată Judecătoriei Miercurea Ciuc, intitulată "contestație la executare" întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat deducerea unei perioade de 3 luni "din mandatul executat în Italia, sentința nr. 281/2016, registru sentințe 1400-3636/2015 a Curții de apel Palermo Secțiunea II din 21.01.2016".

Condamnatul nu a atașat cererii vreun înscris prin care autoritățile italiene recunosc ca fiind executată perioada a cărei deducere o solicită, însă, la termenul din 26 februarie 2020, în fata Judecătoriei Miercurea Ciuc, a precizat că perioada de 3 luni menționată în cerere constituie beneficiul acordat de statul italian pentru perioada de 1 an și 5 luni de închisoare pe care a executat-o pe teritoriul acestuia, arătând că, pentru executarea unei perioade de 6 luni de închisoare, autoritățile judiciare italiene recunosc ca fiind executate încă 45 de zile de închisoare.

Din actele dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Palermo la data de 18.07.2017, Dosar referință nr. 27/2017, în baza Ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 51/2017 emis de Parchetul General Palermo la data de 28.01.2017, privind persoana solicitată A..

În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentința penală N 827/07 R.G. Trib N 2183/06 R.G.N.R. N.638/08/Reg. Sent. din 23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Trapani și sentința penală N 525/08 R.G. Trib 2183/06 R.G.N.R. N.893/09/Reg. Sent. din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Trapani), prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie agravată, prevăzută de art. 110, 628 alin. (1), (62)8 alin. (3) n.2 din C. pen. italian, sechestru de persoană, prevăzută de art. 110, 605 din C. pen. italian și leziuni personale agravate, prevăzută de art. 110, 582, 585, 576, 583 n. 1, 61 n.2, 61 n.5 din C. pen. italian, infracțiuni care sunt incriminate în C. pen. român prin art. 234 alin. (1) lit. f), art. 205 alin. (3) lit. c), art. 193, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen. român.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei de 8 ani închisoare pe teritoriul României.

S-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum și a perioadei executate în România în perioada 04.11.2017 la zi.

În baza art. 98 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, prin sentința penală nr. 1238 din 17.10.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea, rămasă definitivă prin necontestare la data de 31.10.2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 140

1

alin. (2) alin. (2

1

) din Legea nr. 302/2004 (art. 147 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată) s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 1927/2011 a Curții de Apel Atena, secția V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena, prin care condamnatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de jaf, vătămare corporală gravă și caz deosebit de uzură, prevăzute de art. 1,14, 26, paragraful 1 lit. a), 27 paragraful l, 42 paragraful 1, 83, 380 paragraful 1,309 coroborat cu 308 paragraful 1 lit. a) și 382 paragraful 1 lit. a) coroborat cu 381 paragraful 1 lit. a) din C. pen. din Grecia, care își găsesc corespondent în dreptul românesc în infracțiunile prevăzute de art. 20 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969 și, respectiv, de art. 253 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei recunoscute de 6 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă la data de 29.11.2017, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 și a art. 89 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare perioada executată în Grecia, de la 20.03.2010 până la 28.05.2013, perioada executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum și perioada executată în Romania din data de 04.11.2017 la zi.

S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 118/P.I./23.11.2017 a Curții de Apel Oradea, definitivă la data de 29.11.2017 și s-a dispus emiterea unui nou mandat, respectiv, M.E.P.Î. nr. 1406/2019 din 31.10.2019, în executarea căreia se află condamnatul A. în prezent.

În contextul prezentat, Înalta Curte a notat că, raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței și la precizările făcute oral, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie deducerea unei perioade suplimentare de 3 luni închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare italiene ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 29.05.2013 - 07.11.2014, a unei perioade de aproximativ 1 an și 5 luni din pedeapsa de 8 ani închisoare în regim de detenție la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017), ce constituie componentă a pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.

Înalta Curte de Casație și Justiție a notat că lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la existenta unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile judiciare italiene, prin care contestatorului i s-a acordat beneficiul invocat, dar și recunoașterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.

S-a reținut că cererea condamnatului A. are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Italia.

Din interpretarea dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanța națională care a dat eficientă hotărârii autorităților judiciare străine este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare prevăzută de C. proc. pen.

Cum în speță, condamnatul A. invocă, pe calea contestației la executare, presupusa existență a unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, care, în mod, obiectiv, poate fi constatată numai pe baza unor documente prin care autoritățile statului italian îi recunosc beneficiul invocat, cererea acestuia intră sub incidența dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competența de soluționare a instanței care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speță, Curtea de Apel Oradea.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, neprezentarea, de către condamnat, a unor înscrisuri care să probeze susținerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate și, implicit, al instanței competente, urmând a fi valorificată, în schimb, cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Ca urmare a stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Oradea, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 2 iulie 2020, formând obiectul Dosarului nr. x/2020

Prin sentința penală nr. 90/PI/01.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 597 alin. (4) raportat la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., deținut în Penitenciarul Botoșani.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu C., conform Delegației nr. 2704 din 07.07.2020 emisă de Baroul Bihor, în cuantum de 313 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor.

Pentru a pronunța în acest mod, curtea de apel a reținut că din adresa Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Italia, aflată la dosar, rezultă că din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat contestatorul prin sentința penală nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin sentința penală nr. 118/P.I din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017) acesta a executat 1 an 5 luni și 10 zile de închisoare.

S-a mai arătat că din certificatul de executare, aflat la dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, dosar care a fost reunit la prezentul dosar prin sentința penală nr. 90 din 1.10.2020 a Curții de Apel Oradea, rezultă că A. a executat 1 an 5 luni și 10 zile de închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare, perioadă care corespunde cu perioada executată indicată în certificatul prevăzut la Anexa 1 la Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI, aflat la Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, dosar în care s-a dispus recunoașterea hotărârii străine și nu s-a indicat nicio deducere de pedeapsă suplimentară.

Curtea a mai constatat că nu există o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autoritățile judiciare din Italia, potrivit cărora contestatorului să i se fi acordat vreun beneficiu de 3 luni de zile și nici acesta nu a prezentat vreun înscris care să probeze susținerile sale.

Împotriva sentinței penale nr. 90 din 1.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2020, condamnatul A. a formulat contestație, care a fost admisă prin Decizia nr. 791 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, fiind desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Oradea, reținându-se în esență că, deși, în mod corect, instanța de fond a solicitat autorităților judiciare italiene informații dacă persoana condamnată A. a beneficiat de o deducere suplimentară de pedeapsă din durata detenției executate în Italia în perioada 29.05.2013-07.11.2014, răspunsul Procurorului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Palermo a fost incomplet, nefiind comunicate relații cu privire la vreun beneficiu suplimentar acordat de statul italian condamnatului pentru perioada de 1 an, 5 luni și 10 zile de închisoare executate pe teritoriul acestuia. Înscrisul anterior menționat nu a clarificat aspectele solicitate, neputându-se stabili dacă persoana condamnată a beneficiat de o reducere suplimentară a pedepsei acordată de autoritățile judiciare italiene pentru perioada executată pe teritoriul acestui stat.

Înalta Curte a apreciat că, în cauză, era necesară reluarea corespondenței cu statul emitent în vederea deplinei lămuriri a existentei unui presupus număr de zile de eliberare anticipată acordat prin raportare la perioada executată pe teritoriul statului italian, precum și atașarea dosarelor nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea în care a fost recunoscută sentința penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017, respectiv nr. 217/239/2017** al Judecătoriei Oradea, în care a fost recunoscută sentința penală nr. 1927/2011 a Curții de Apel Atena, secția V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.022013 pronunțată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena în care au fost pronunțate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul.

Ca urmare a desființării cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul curții de apel, sub dosar nr. x/2020, primul termen fiind fixat la data de 18 ianuarie 2021, față de obiectul cauzei.

În fața instanței de rejudecare, condamnatul a arătat în mod expres că prezenta contestație a formulat-o în vederea deducerii perioadei de 3 luni ce i-a fost acordată de către autoritățile judiciare din Italia cu titlu de eliberare anticipată, perioadă care nu a fost dedusă pe calea procedurii de recunoaștere a hotărârii străine, despre care susține că i-ar fi fost considerată ca executată și i-ar fi fost acordată drept beneficiu de către autoritățile judiciare italiene în statul de condamnare, Italia.

În acest sens, instanța de rejudecare, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 791 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, a făcut demersurile necesare în vederea comunicării de către autoritățile judiciare străine a perioadelor acordate persoanei condamnate cu titlu de eliberare anticipată.

În urma clarificărilor transmise de autoritățile italiene, a constat că, printr-o dispoziție emisă de către Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 16.06.2014, dată anterioară certificatului emis, la data de 10.11.2017, dar care nu a fost cuprinsă în certificat, contestatorul-condamnat a beneficiat de 45 de zile de eliberare anticipată.

În afara perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014 menționate în certificatul emis de autoritățile judiciare italiene, precum și în conținutul mandatului european de arestare, cele 45 zile de eliberare anticipată acordate de Magistratul de Supraveghere din Roma nu au fost menționate în niciun înscris și nici nu s-a făcut referire la acestea de către condamnat.

Având în vedere calificarea cererii de contestație la executare - 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, astfel cum s-a reținut de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării conflictului negativ de competență, motivele invocate de condamnat prin prisma actelor și lucrările dosarului, văzând și comunicarea nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 emisă de Procurorul General al Procuraturii Generale din Palermo din care rezultă că, condamnatul A. a beneficiat efectiv de 45 de zile de eliberare anticipată, cu o dispoziție emisă de către Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 16.06.2014, exclusiv pentru perioada 29.05.2013 până la 29.11.2013, iar această perioadă nu a fost raportată în comunicările anterioare, deoarece a fost înregistrată de A. și nu de A., a constatat că există nelămurire în privința perioadei executate și deduse din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentința penală N 827/07 R.G. Trib N 2183/06 R.G.N.R. N.638/08/Reg. Sent. din 23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Trapani și sentința penală N 525/08 R.G. Trib 2183/06 R.G.N.R. N.893/09/Reg. Sent. din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Trapani), recunoscută și pusă în executare prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa de 8 ani închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

A mai reținut că prin sentința penală mai sus menționată s-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum și a perioadei executate în România (reținerea de 24 de ore din data de 4.11.2017, dispusă prin ordonanța de reținere dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 și arestarea provizorie începând cu data de 5.11.2017 până la zi, dispusă de Curtea de Apel Oradea prin încheierea penală nr. 61/IP/05.11.2017 și menținută prin încheierea nr. 65/IP/16.10.2017).

Așa fiind, a apreciat că se impune lămurirea minutei și dispozitivului sentinței penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin necontestare, în privința perioadei executate, în sensul că, pe lângă deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum și a perioadei executată în România, respectiv reținerea de 24 de ore din data de 4.11.2017 dispusă prin ordonanța de reținere dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 și arestarea provizorie începând cu data de 5.11.2017 până la zi, dispusă de Curtea de Apel Oradea prin încheierea penală nr. 61/IP/05.11.2017 și menținută prin încheierea nr. 65/IP/16.10.2017, se va deduce și perioada suplimentară de 45 zile de eliberare anticipată, considerată ca fiind executată în conformitate cu legislația italiană, potrivit comunicării nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 a Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Biroul Extrădări, Italia.

Totodată, a constatat că susținerile condamnatului potrivit cărora ar fi beneficiat de o reducere suplimentară de 3 luni acordată de autoritățile judiciare italiene nu sunt confirmate prin conținutul înscrisurilor aflate la dosar.

Cu privire la acest aspect, a arătat că în corespondența succesivă avută cu autoritățile judiciare italiene în vederea clarificării existenței unei perioade suplimentare considerată a fi executată a făcut referire de fiecare dată și la susținerile condamnatului din fața instanței pentru a se înțelege cât mai corect ceea ce se solicită a fi verificat și comunicat instanței penale române, iar răspunsul comunicat de către procurorul general al Procuraturii la data de 29.01.2021 edifică numărul de zile de eliberare anticipată acordate condamnatului prin raportare la perioada executată pe teritoriul statului italian.

Prin urmare, având în vedere limitele investirii, a procedat la analiza hotărârii pronunțată în cadrul procedurii de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare sub aspectul lămuririi deducerii din pedeapsa de 8 ani recunoscută a perioadei executate de 45 zile stabilită printr-o dispoziție emisă de către Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 16.06.2014, exclusiv pentru perioada 29.05.2013 până la 29.11.2013, ceea ce implicit presupune și o recunoaștere a acestora.

Având în vedere faptul că pedeapsa de 8 ani închisoare constituie o componentă a pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni de închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent, dispusă prin sentința penală nr. 1238 din 17.10.2019 a Judecătoriei Oradea, în cadrul unei operațiuni de contopire, a apreciat că se impune comunicarea hotărârii Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, după rămânerea definitivă, în vederea luării urgente a măsurilor care se impun, dată fiind lămurirea efectuată prin prezenta hotărâre.

În ce privește consecințele asupra mandatului de executare emis de către Judecătoria Oradea în baza sentinței penale nr. 1238 din 17.10.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea, prin care s-a aplicat condamnatului o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, acestea urmează a fi aplicate subsecvent având în vedere că lămurirea efectuată are efect asupra duratei rămase de executat din pedeapsa rezultantă aplicată, astfel că deducerea din pedeapsa rezultantă a celor 45 de zile recunoscute constituie o procedură distinctă celei privind lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților judiciare italiene, urmând ca acestea să facă eventual obiectul unei contestații la executare.

Totodată, a apreciat că deducerea zilelor de eliberare anticipată din pedeapsa rezultă nu se poate realiza pe calea contestației la executare exercitate împotriva hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare la pedeapsa de 8 ani închisoare pronunțate de instanțele italiene, ci pe calea contestației la executare formulate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus contopirea pedepselor, sens în care este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Încheierea penală nr. 179/2020 din 22 mai 2020 și Decizia nr. 460 din 1 octombrie 2019).

S-a mai reținut că potrivit informațiilor obținute de la Penitenciarul Botoșani, condamnatul urmează să fie eliberat din pedeapsa în executarea căreia se află la data de 27.04.2021.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație, în termen legal, contestatorul-condamnat A..

Contestația nu a fost motivată în scris. În dezbateri, contestatorul-condamnat, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a reiterat cele susținute prin contestația la executare, așa cum a fost precizată ulterior, subliniind că pentru perioada executată de 1 an 5 luni și 10 zile de închisoare, autoritățile italiene i-au acordat un beneficiu de 90 de zile de închisoare considerate executate, nu de 45 de zile, cum a reținut instanța de fond.

Examinând contestația declarată de către A. cu privire la motivele invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în limitele învestirii sale în procedura prevăzută de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, raportat la art. 597 și urm. din C. proc. pen., instanța română care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii autorităților judiciare străine este îndrituită să recunoască și actele străine prin care se acordă reduceri din pedeapsa anterior recunoscută.

Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor considerații, Înalta Curte reține că, prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, printre altele, s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie agravată, prevăzută de art. 110, 628 alin. (1), (62)8 alin. (3) n.2 din C. pen. italian, sechestru de persoană, prevăzută de art. 110, 605 din C. pen. italian și leziuni personale agravate, prevăzută de art. 110, 582, 585, 576, 583 n. 1, 61 n.2, 61 n.5 din C. pen. italian și s-a dispus deducerea din această pedeapsă a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum și a perioadei executate în România în perioada 04.11.2017 la zi.

Reține, de asemenea, că, ulterior recunoașterii acestei hotărâri, urmare a susținerilor contestatorului-persoană condamnată A. că autoritățile italiene i-ar fi acordat o reducere de pedeapsă de 90 de zile de închisoare, Curtea de Apel Oradea a emis adrese repetate în vederea clarificării situației juridice a contestatorului-persoană condamnată A..

Prin adresa nr. Secț. Estr. n. 14/2017 Mod. 13 din 29 ianuarie 2021, Procuratura Generală a Republicii din Palermo - Birou executări a precizat că "A. a beneficiat efectiv de 45 de zile de eliberare anticipată cu o dispoziție emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la 16/06/2014, exclusiv pentru perioada 29/05/2013 până la 29/11/2013." Totodată, s-a menționat că această perioadă nu a fost raportată în comunicările anterioare datorită unei erori de redactare, dispoziția Magistratului de Supraveghere din Roma fiind înregistrată ca fiind emisă cu privire la A. în loc de A.. Adrese anterioare emise în cauză la datele de 15 septembrie 2020 și 20 ianuarie 2021 nu conțin date din care să reiasă că autoritățile italiene ar fi acordat contestatorului-persoană condamnată A. vreun beneficiu pentru perioada de detenție de 1 an 5 luni și 10 zile.

În consecință, notează că susținerile contestatorului-persoană condamnată A. sunt confirmate parțial de informațiile transmise de către autoritățile italiene, în sensul că acesta a beneficiat de doar 45 de zile de eliberare anticipată.

În acest context, se constată că, în mod corect, instanța de fond a lămurit minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 118/P.I. din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea în sensul că, pe lângă deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 7.11.2014, precum și a perioadei executate în România, deduce și perioada suplimentară de 45 zile, considerată ca fiind executată în conformitate cu legislația italiană, potrivit comunicării nr. Sez Estr. n. 14/2017 Mod 13 din 29.01.2021 a Procuraturii Generale a Republicii din Palermo - Biroul Extrădări, Italia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 9/PI/2021 din data de 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2021.