ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 917/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 528 C. proc. pen., raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 74/PI/2021, pronunțate de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că, prin Sentința penală nr. 74/PI/2021, pronunțate de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino numărul 537/2020 SIEP Dosarul nr. x/2021, pe seama persoanei solicitate A. și în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut și s-a dispus punerea în executare a Sentinței nr. 1782/2019, dosar R.G. x/13 N.R. 3532/09 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, Italia, la data de 07.03.2019, definitivă la data de 07.11.2019, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. pe teritoriul României a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român. S-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă ordonanța de reținere din data de 01.07.2021, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 11:00, precum și durata arestării provizorii începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă prin Încheierea nr. 32/IP/2021 pronunțată de această curte de apel și menținută prin încheierea din data de 14.07.2021, până la zi, respectiv 12 august 2021.

S-a reținut că, autoritățile judiciare din Italia au comunicat o copie certificată a hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, precum și certificatul prevăzut la Anexa I a Deciziei-cadru 2008/909/JAI din care rezultă că, persoana solicitată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român, fapta constând în aceea că, persoana solicitată, prin violență ce a constat în apropierea bruscă din spate, în momentul când se plimba pe stradă, de B., de 18 ani și palpându-i fesele a constrâns-o să sufere acte sexuale fără voie și fără dorință în Carmagnola, în data de 04.07.2009.

Deși s-a invocat prescripția răspunderii penale, instanța a reținut pe de o parte că hotărârea de condamnare al contestatorului a fost pronunțată în 2019, iar pe de altă parte potrivit legislației române infracțiunea de agresiune sexuală se prescrie în 8 ani la care se adaugă alți 8 ani privind prescripția specială. Întrucât în cauză s-a pronunțat relativ recent o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, nu se poate pune în discuție că aceasta ar fi prescrisă.

Din actele depuse de către autoritățile judiciare din Italia a rezultat că contestatarul nu a executat nicio perioadă din durata acestei pedepse, motiv pentru care susținerile acestuia în sensul că ar fi executat pedeapsa sau o parte din aceasta sunt nefondate.

În ceea ce privește cererile de amânare a aplicării pedepsei sau de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, contestatorul exprimându-și acordul de a presta o muncă neremunerată, curtea a reținut că există autoritate de lucru judecat în cauză, motiv pentru care nu se mai poate face o altă reindividualizare a modalității de executare a pedepsei.

Referitor la împrejurarea că judecarea cauzei s-ar fi realizat în lipsă ori că nu a beneficiat de apărător, Curtea a reținut că aceste apărări puteau și trebuia să fie invocate în primul dosar în care s-a recunoscut și s-a dispus punerea în executare a Sentinței nr. 1782/2019, dosar R.G. x/13 N.R. x/09 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, apărări care nesocotesc principiul autorității de lucru judecat.

În fine, în ceea ce privește cererea de contopire a pedepselor executate în Italia, s-a reținut că, contestatorul nu a depus niciun înscris din care ar rezulta că ar fi suferit o altă condamnare în Italia pentru fapte concurente, ori că ar fi executat vreo pedeapsă sau fracție de pedeapsă, iar la dosarul cauzei nu există astfel de probe.

Mai mult, Curtea a reținut că prin cererile succesive formulate în cauză contestatorul s-a abătut de la obiectul contestației la executare care a vizat și putea privi doar anumite vicii ale hotărârii judecătorești privind recunoașterea condamnării din străinătate.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 528 C. proc. pen., raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația formulată de către contestatorul condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 74/PI/2021, pronunțate de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021.

Împotriva Sentinței penale nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 octombrie 2020, sub nr. x/2021 și repartizată, în mod aleatoriu, completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat pentru data de 09.11.2021.

Examinând cauza cu prioritate, prin prisma excepției de necompetență invocată, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 598 și următoarele din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare aparține Judecătoriei Oradea, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

Deopotrivă, conform dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 74/PI/2021, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, la data de 12.08.2021, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino numărul 537/2020 SIEP Dosarul nr. x/2021, pe seama persoanei solicitate A. și în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut și s-a dispus punerea în executare a Sentinței nr. 1782/2019, dosar R.G. x/13 N.R. x/09 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, Italia, la data de 07.03.2019, definitivă la data de 07.11.2019, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român.

Totodată, s-a dispus executarea de către persoana solicitată A. pe teritoriul României a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român. S-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă ordonanța de reținere din data de 01.07.2021, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 11:00, precum și durata arestării provizorii începând cu data de 1 iulie 2021, dispusă prin Încheierea nr. 32/IP/2021 pronunțată de această curte de apel și menținută prin încheierea din data de 14.07.2021, până la zi, respectiv 12 august 2021.

Împotriva executării acestei hotărâri condamnatul A. a formulat mai multe cereri, respectiv una de contopire, de amânare a aplicării pedepsei, privind acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și o cerere de modificare a pedepsei, prin aceea că ar exista și alte pedepse definitive aplicate acestuia pentru infracțiuni comise în concurs, aplicate de către autoritățile judiciare italiene, demersuri care, în urma celor precizate atât de contestator cât și de apărătorul din oficiu al acestuia, au fost calificate și analizate de către instanța de fond din perspectiva dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Deși cererea cu care a fost învestită instanța de fond se referă la o sentință penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autoritățile judiciare din Italia, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004 care stabilesc competența în favoarea curții de apel care a pronunțat respectiva sentință penală, având în vedere că sesizarea nu vizează o solicitare oficială a statului emitent de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar, transmise ulterior transferării, prin care persoanei condamnate să i se fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, astfel cum impune textul de lege, ci demersul aparține contestatorului, care a solicitat reducerea pedepsei cu închisoare aplicată în străinătate și în a cărei executare se află, invocând, în acest sens, o cauză de micșorare a pedepsei intervenită pe parcursul executării acesteia, împrejurare care atrage incidența cazului de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

De asemenea, se impune a se sublinia că, așa cum s-a menționat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M. Of. nr. 742/05.11.2010, care își găsește în continuare aplicarea, competența exclusivă a curții de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte arată că instanța competentă să judece prezenta contestație la executare nu este curtea de apel, ci judecătoria, instanță competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate (infracțiunea de viol prevăzută de art. 609 alin. (3) C. pen. italian, cu corespondent în art. 219 alin. (1) C. pen. român), deoarece potrivit dispozițiilor art. 35 din C. proc. pen. competența de judecată în primă instanță a acestei infracțiuni revine judecătoriei.

Având în vedere și faptul că judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului A., Penitenciarul Oradea este Judecătoria Oradea, se constată că această instanță este competentă să judece prezenta contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 35 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința penală atacată și rejudecând va trimite cauza spre soluționare la instanța competentă, la Judecătoria Oradea.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 79/2021 din data de 27 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:

Trimite cauza spre soluționare la instanța competentă, Judecătoria Oradea.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - NN