ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 40/F din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea autorităților judiciare din Italia, privind executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, la data de 20.10.2020, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, la data de 20.10.2020, pe numele persoanei solicitate A., având ca obiect executarea pedepsei de 7 ani închisoare (aplicată prin sentința penală 59/2006 din data de 10.11.2006 pronunțată de Tribunalul din Modena, în Dosarul nr. x/05, RGNR x/2003, confirmată prin Sentința penală nr. 2728/08 pronunțată de Curtea de Apel Bologna la data de 23.09.2008, irevocabilă la data de 11.11.2008), întrucât s-a împlinit termenul prescripției executării pedepsei (la data de 11.11.2020).

În baza art. 242 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus a fi constatată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A..

În termen de 24 ore de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus a se comunica câte o copie instituțiilor reglementate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că la data de 06.03.2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, privind executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, la data de 20.10.2020, pe numele persoanei solicitate A..

S-a menționat că, inițial, prin încheierea de ședință din data de 06.03.2021, a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A..

În baza dispozițiilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în referire la art. 211 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 214 din C. proc. pen., în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile de la data de 06.03.2021 până la data de 04.04.2021.

La data de 12.03.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a comunicat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, pe numele persoanei solicitate.

Totodată, s-a reținut că mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, la data de 20.10.2020, pe numele persoanei solicitate A., are ca obiect executarea pedepsei de 7 ani închisoare (aplicată prin sentința penală 59/2006 din data de 10.11.2006 pronunțată de Tribunalul din Modena, în Dosarul nr. x/05, RGNR x/2003, confirmată prin Sentința penală nr. 2728/08 pronunțată de Curtea de Apel Bologna la data de 23.09.2008, irevocabilă la data de 11.11.2008)

La termenul de judecată din data de 23.03.2021, persoana solicitată A. a declarat că se prevalează de motivul opțional de refuz, referitor la prescripția executării pedepsei [prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 320/2004].

Astfel, persoana solicitată a precizat că se impune respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare din Italia, referitoare la executarea mandatului european de arestare.

Analizând actele și lucrările dosarului, s-au constatat următoarele:

Autoritățile judiciare din Italia solicită predarea persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare, în scopul executării pedepsei de 7 ani închisoare.

Astfel, rezultă din mandatul european de arestare că persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exploatare sexuală a copiilor prev. de art. 100, art. 600 bis din C. pen. italian, art. 3 n.8, art. 4 n.3, art. 7 din Legea 75/1958 [având corespondent în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1), (2), (3) din C. pen. român]; respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de facilitare de intrare și ședere ilegală în țară prev. de art. 110 din C. pen., art. 12 alin. (5) din Decretul Legislativ 286/1998 (fără a fi identificat un corespondent în legislația națională actuală).

Pedeapsa de 7 ani închisoare a fost aplicată persoanei solicitate prin sentința penală 59/2006 din data de 10.11.2006 pronunțată de Tribunalul din Modena, în Dosarul nr. x/05, RGNR x/2003, confirmată prin Sentința penală nr. 2728/08 pronunțată de Curtea de Apel Bologna la data de 23.09.2008, irevocabilă la data de 11.11.2008.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, conform cărora - autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Conform art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen. - termenul de prescripție a executării pedepsei este 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, calculat de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

În cauză, s-a reținut că termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate persoanei solicitate este de 12 ani (5 ani plus 7 ani - durata pedepsei), ce se calculează de la data de 11.11.2008 (data rămâneri definitive a hotărârii) și s-a împlinit la data de 11.11.2020.

Conform art. 163 alin. (1) și (2) din C. pen. - cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării sau prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni.

Totodată, s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de dispozițiile mai sus arătate, întrucât în mod cert persoana solicitată nu a început executarea pedepsei.

De asemenea, conform mențiunilor din fișa de cazier persoana solicitată nu a comis nicio infracțiune după data condamnării de către autoritățile judiciare din Italia.

Astfel, în speță nu se poate considera că termenul prescripției executări pedepsei ar fi fost întrerupt.

Totodată, s-a reținut că în cauză nu are aplicabilitate Decizia nr. 2 din data de 12.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.

Prin decizia mai sus arătată, s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 127 din C. pen. - "Transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripției executării pedepsei. Nu produce efect întreruptiv de prescripție transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare".

Totodată, în speță, s-a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Italia, și a fost comunicat autorităților judiciare din România (Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați) la data de 10.03.2021, după împlinirea termenului prescripției executări pedepsei.

S-a apreciat că simpla semnalare introdusă în Sistemul Informatic Schengen a unei semnalări referitoare la existența unui mandat european de arestare nu influența cursul prescripției răspunderi penale.

Prescripția executării pedepsei constă în înlăturarea forței coercitive a unei hotărâri definitive de condamnare, prin trecerea unei perioade de timp prevăzute de lege fără ca ea să fie executată, reprezentând o cauză de stingere a dreptului de a impune, prin constrângere, executarea pedepsei ce a fost aplicată unei persoane.

Rațiunea prescripției executării pedepsei este aceeași cu cea a prescripției răspunderii penale, eficiența executării pedepsei diminuându-se până la dispariție prin trecerea unui interval de timp suficient de mare în care sancțiunea nu a fost executată.

Prin natura sa juridică, prescripția, fie că este a executării pedepsei, fie că vizează însăși răspunderea penală, apare ca o renunțare anticipată a autorităților de a cere sau a impune sancțiuni penale executabile, dacă acestea nu s-au produs într-o perioadă apreciată ca fiind rezonabilă de legiuitor.

În cauză, s-a constatat că autoritățile judiciare din Italia, după data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, au rămas în pasivitate și nu au întreprins niciun demers pentru punerea în executare a respectivei hotărâri.

Totodată, s-a reținut că din datele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că autoritățile judiciare din Italia au comunicat hotărârea persoanei solicitate, că ar fi notificat-o pe aceasta cu privire la existența hotărârii de condamnare sau că ar fi întreprins demersuri pentru recunoașterea și executarea condamnării la pedeapsa închisorii.

Mai mult, persoana solicitată nu a fost citată ori notificată pe parcursul desfășurării procedurilor finalizate cu această condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea autorităților judiciare din Italia, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, la data de 20.10.2020, pe numele persoanei solicitate A..

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin motivele depuse în scris la dosarul cauzei susținute și oral în dezbateri, contestatorul - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a apreciat că sentința penală contestată este nelegală și netemeinică, întrucât s-a respins cererea autorităților judiciare din Italia, de executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A.

- S-a menționat în esență că Sentința penală nr. 40/F/25.03.2021, a Curții de Apel Galați, este nelegală întrucât instanța de judecată trebuia să constate că s-a întrerupt termenul de prescripție a executării pedepsei.

- Instanța de fond a apreciat că nu are aplicabilitate decizia 2, din 12.03.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, deși procedura mandatului european de arestare este o procedură de extrădare simplificată.

Prin voința legiuitorului, art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată instituie o cauză specială de întrerupere a cursului prescripției, atât a răspunderii penale cât și a executării pedepsei. Această cauza specială este depunerea cererii de extrădare.

Din analiza sistematică a dispozițiilor legale care reglementează materia extrădării rezultă că formularea cererii de extrădare, respectiv depunerea acesteia nu poate avea loc decât în măsura în care persoana solicitată este localizată și statul de executare a cererii este cunoscut (art. 65 din Legea nr. 302/2004, republicată).

Numai în aceste condiții cererea adresată de un stat, statului de executare reprezintă o manifestare efectivă a autorităților judiciare îndreptată împotriva persoanei care are obligația de a răspunde penal sau de a executa o pedeapsă aplicată de o instanță judiciară.

Mandatul european de arestare este o instituție similară extrădării, procedura mandatului european de arestare fiind o procedură de extrădare simplificată, din care au fost eliminate anumite etape.

În ceea ce privește mandatul european de arestare sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, anume că "transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente să-l primească sau să-l execute întrerupe cursul prescripției", aceste dispoziții fiind în același sens cu cele din materia extrădării.

Dacă persoana solicitată este localizată, fiind efectiv vizată de cererea de predare a autorităților judiciare, adresată statului pe teritoriul căruia s-a refugiat, alerta în Sistemul Informatic Schengen echivalând cu un mandat european de arestare, transmiterea acestui act ar trebui să i se recunoască efectul prevăzut de lege pentru cererile de extrădare, respectiv caracterul de cauză specială de întrerupere a prescripției.

S-a considerat că, în cauză se regăsesc condițiile menționate, persoana solicitată fiind localizată și statul de executare a cererii cunoscut, încă din momentul transmiterii alertei în Sistem Informatic Schengen (22.10.2020), în cuprinsul căreia este indicată adresa de domiciliu a persoanei solicitate (comuna x, județul Galați, România), precum și toate datele de identitate ale acesteia.

Instanța de fond a constatat că alerta în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat european de arestare în ceea ce privește identificarea persoanei solicitate și luarea măsurii arestării provizorii, în acest sens fiind dispozițiile art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Față de cele menționate anterior, instanța de judecată trebuia să constate că actul întemeiat pe mandatul european de arestare, prin care s-a manifestat efectiv dreptul statului de a cere persoanei condamnate să se conformeze prevederilor penale, fiind îndeplinit la data de 22.10.2020 (de transmitere a alertei), întrerupe termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 59/10.11.2006 a Tribunalului din Modena, irevocabilă la data de 11.11.2008.

Cum după fiecare întrerupere a cursului prescripției executării pedepsei începe să curgă un nou termen de prescripție, potrivit art. 163 alin. (1) din C. pen., instanța de fond nu ar fi trebuit să constate că s-a împlinit termenul de prescripție al executării pedepsei în ceea ce o privește pe persoana solicitată A..

Totodată, s-a menționat că Sentința penală nr. 40/F/25.03.2021 a Curții de Apel Galați este netemeinică, întrucât instanța de judecată a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, privind executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena, la data de 20.10.2020 pe numele persoanei solicitate A., deși în cauză a apreciat că sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, motivul de refuz al executării mandatului european de arestare fiind unul opțional.

Simpla împrejurare că executarea pedepsei s-a prescris nu dă naștere automat unui refuz al executării mandatului european de arestare, deoarece, așa cum prevede legea, autoritatea judiciară poate refuza executarea.

Totodată, s-a menționat că această apreciere trebuia făcută în funcție de elementele cauzei, de natura infracțiunilor săvârșite, de garantarea de către statul solicitant a respectării drepturilor persoanei condamnate.

Astfel, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni (una dintre acestea având corespondent în legislația națională actuală) prin Sentința penală nr. 59/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul din Modena, în Dosarul nr. x 489/05, RGNR x/2003, confirmată prin Sentința penală nr. 2728/08 a Curții de Apel Bologna, la data de 23.09.2008, irevocabilă la data de 11.11.2008.

Infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată, în perioada iunie- octombrie 2003, iar pedeapsa la care a fost condamnată persoana solicitată este într-un cuantum considerabil, rezultând că, faptele prezintă un pericol social ridicat.

Din mențiunile mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la terminarea procesului încheiat cu emiterea deciziei de condamnare, nu a primit personal notificarea deciziei, dar a fost apărată pe parcursul procesului de un avocat numit din oficiu, care a declarat chiar și apel împotriva sentinței emisă în primul grad de judecată.

Mai mult, i se asigură persoanei solicitate, de către statul de condamnare, o serie de garanții - notificarea deciziei, dreptul la deschiderea procesului, reexaminarea cazului, depunerea la dosar a noi probe și de a înainta cerere de reformare a deciziei inițiale, fiind îndeplinite astfel condițiile speciale de executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, potrivit susținerilor persoanei solicitate, infracțiunile au fost săvârșite împreună cu fratele său, B., care a fost predat autorităților italiene și beneficiază de rejudecarea procesului în care a fost inițial condamnat.

S-a apreciat că este în interesul bunei soluționări a cauzei ca toate persoanele care au săvârșit infracțiunile să se afle la dispoziția autorităților italiene, în vederea lămuririi complete și cu celeritate a cauzei.

Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată și nu există vreunul dintre motivele de refuz a executării, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel încât, instanța de judecată trebuia să admită cererea autorităților italiene,

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației și pe fondul cauzei admiterea cererii formulată de autoritățile judiciare italiene, dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare și arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării autorităților solicitante.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 20.10.2020, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Modena ce are ca obiect executarea pedepsei de 7 ani închisoare (aplicată prin sentința penală 59/2006 din data de 10.11.2006 pronunțată de Tribunalul din Modena, în Dosarul nr. x/05, RGNR x/2003, confirmată prin Sentința penală nr. 2728/08 pronunțată de Curtea de Apel Bologna la data de 23.09.2008, irevocabilă la data de 11.11.2008).

Totodată, se reține că din mandatul european de arestare rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exploatare sexuală a copiilor prev. de art. 100, art. 600 bis din C. pen. italian, art. 3 n.8, art. 4 n.3, art. 7 din Legea 75/1958 (având corespondent în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1), (2), (3) din C. pen. român); respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de facilitare de intrare și ședere ilegală în țară prev. de art. 110 din C. pen., art. 12 alin. (5) din Decretul Legislativ 286/1998 (fără a fi identificat un corespondent în legislația națională actuală).

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, conform cărora - autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

În egală măsură, Înalta Curte constată că, într-adevăr alerta în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, însă doar în ceea ce privește identificarea persoanei solicitate și luarea măsurii arestării provizorii, în acest sens fiind și dispozițiile art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia a fost comunicat autorităților judiciare din România abia la data de 10.03.2021, după împlinirea termenului prescripției executării pedepsei, iar simpla semnalare introdusă în Sistemul Informatic Schengen nu influențează cursul prescripției răspunderii penale și nu echivalează cu emiterea unui mandat european de arestare.

În speța de față, la data de 22.10.2020, cu privire la persoana solicitată A. a fost transmisă o alertă în Sistem Informatic Schengen, în cuprinsul căreia este indicată adresa de domiciliu a persoanei solicitate (comuna x, județul Galați, România), însă fără alte date de identitate ale acesteia.

Mai mult decât atât, potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 141/2010, privind Sistemul Informatic Național de Semnalări, în SINS se introduc următoarele tipuri de semnalări:

a) cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare sau în vederea extrădării;

Totodată, potrivit art. 8 din Legea nr. 141/2010, (1) Semnalările cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare se introduc în SINS, potrivit dispozițiilor referitoare la mandatul european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Semnalările cu privire la persoane căutate în vederea extrădării se introduc în SINS, potrivit dispozițiilor referitoare la mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării, prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, potrivit art. 9 din Legea nr. 141/2010, în cazul semnalărilor prevăzute la art. 8 alin. (1), în SINS se introduc și următoarele date adiționale:

a) copia mandatului european de arestare;

b) traducerea mandatului european de arestare în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, atunci când este disponibilă.

În egală măsură, potrivit art. 14 din Legea nr. 141/2010, cu referire la Semnalări cu privire la persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară, se prevăd următoarele:

(1) Semnalările cu privire la persoanele căutate în vederea participării la o procedură judiciară se introduc în SINS de către autoritățile naționale competente, la solicitarea organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată, pentru următoarele categorii:

a) martorii;

b) persoanele căutate pentru a fi citate în vederea prezentării în fața autorităților judiciare pentru a da declarații în legătură cu faptele pentru care sunt cercetate în cadrul unui proces penal;

c) persoanele cărora urmează să li se comunice o hotărâre judecătorească sau alte documente privind activitățile din cadrul unui proces penal în care sunt cercetate;

d) persoanele căutate în vederea executării unei măsuri educative care implică privarea de libertate.

(2) În cazul identificării unei persoane cu privire la care a fost introdusă în SINS o semnalare din categoria celor prevăzute la alin. (1), se informează persoana în cauză cu privire la existența semnalării, se stabilește adresa la care aceasta locuiește și se comunică această informație organului de urmărire penală sau instanței de judecată care a solicitat introducerea semnalării.

Așadar, față de textele de lege anterior evocate, Înalta Curte constată că actul întemeiat pe mandatul european de arestare, prin care s-a manifestat efectiv dreptul statului de a cere persoanei condamnate să se conformeze prevederilor penale, nu a fost îndeplinit la data de 22.10.2020 (data de transmitere a alertei),în atare situație nu a fost întrerupt la acea dată termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 59/10.11.2006 a Tribunalului din Modena, irevocabilă la data de 11.11.2008.

În cauză, se constatată că autoritățile judiciare din Italia, după data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv din 11.11.2008, timp de aproximativ 12 ani, au rămas în pasivitate și nu au întreprins niciun demers pentru punerea în executare a respectivei hotărâri.

Totodată, din datele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că autoritățile judiciare din Italia au comunicat hotărârea persoanei solicitate, că ar fi notificat-o pe aceasta cu privire la existența hotărârii de condamnare sau că ar fi întreprins demersuri pentru recunoașterea și executarea condamnări la pedeapsa închisorii.

Mai mult, persoana solicitată nu a fost citată ori notificată pe parcursul desfășurării procedurilor finalizate cu această condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar faptul că fratele persoanei solicitate a fost deja predat autorităților italiene și beneficiază de rejudecarea procesului în care a fost inițial condamnat, nu prezintă relevanță în speța de față.

Conform art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen. - termenul de prescripție a executări pedepsei este 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, calculat de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Așadar, în cauză, termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate persoanei solicitate este de 12 ani (5 ani plus 7 ani - durata pedepsei), ce se calculează de la data de 11.11.2008 (data rămâneri definitive a hotărârii) și s-a împlinit la data de 11.11.2020,iar din înscrisurile existente la dosar rezultă că ulterior acestei date respectiv, la data de 06.03.2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, și abia la data de 12.03.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a comunicat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia.

Conform art. 163 alin. (1) și (2) din C. pen. - cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării sau prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni, iar în speța de față, nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de dispozițiile mai sus arătate, întrucât în mod cert persoana solicitată nu a început executarea pedepsei.

Cu privire la temeinicia sentinței, Înalta Curte apreciază că nici această critică formulată nu este fondată, întrucât:

Conform mențiunilor din fișa de cazier persoana solicitată nu a mai comis nicio infracțiune după data condamnării sale de către autoritățile judiciare din Italia, ceea ce denotă că a înțeles gravitatea faptelor anterior săvârșite, având o bună conduită în societate.

În consecință, se apreciază că în speța de față este respectat principiul proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul de personalitate al inculpatului, care, deși anterior a avut antecedente penale, din actele și lucrările dosarului rezultă că de la momentul ultimei condamnări dispuse de autoritățile judiciare din Italia, respectiv din anul 2008, cu privire la fapte comise în anul 2003, a avut o conduită pozitivă în sensul că nu a mai comis alte fapte care să îmbrace forma ilicitului penal.

Așadar, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate persoanei solicitate este de 12 ani (5 ani plus 7 ani - durata pedepsei), ce se calculează de la data de 11.11.2008 (data rămânerii definitive a hotărârii) și s-a împlinit la data de 11.11.2020.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 40/F din data de 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul persoană solicitată A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 40/F din data de 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul persoană solicitată A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 aprilie 2021.

GGC - GV