ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 652/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea autorităților judiciare din Italia, privind punerea în executare a trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pe numele persoanei solicitate A. posesor al C.I., seria x, eliberată de SPCLEP Tecuci, la data de 13 aprilie 2010.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost refuzată executarea celor trei mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A.

A fost admisă, în parte, cererea persoanei solicitate A. privind executarea în România a pedepselor cu închisoarea, aplicate prin hotărârile penale de condamnare, care au stat la baza emiterii celor trei mandate europene de arestare.

În baza art. 99 alin. (3) în referire la art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pe cale incidentală, în parte, numai sub aspectul pedepsei principale cu închisoarea, Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 172 alin. (7) în referire la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana solicitată A. să execute în România pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada de 5 luni și 27 de zile, executată după cum urmează:

- 3 zile arest preventiv în perioada 22 mai 2008 - 24 mai 2008 (astfel cum rezultă din sentința penală nr. 10449 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brescia, care confirmă sentința penală nr. 506 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brescia și din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia);

- 5 luni și 2 zile arest preventiv în perioada 27 iunie 2012 - 18 decembrie 2012, respectiv 2 zile arest la domiciliu în perioada 19 decembrie 2012 - 20 decembrie 2012 (astfel cum rezultă din sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul din Brescia și din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia).

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din data de 3 iulie 2020.

În baza art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea privind recunoașterea și executarea pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentința penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 1 octombrie 2010, întrucât s-a împlinit termenul prescripției executării pedepsei (la data de 7 mai 2020).

În baza art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea privind recunoașterea și executarea pedepsei de 1 an închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin Sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013, întrucât s-a împlinit termenul prescripției executării pedepsei (la data de 7 decembrie 2019).

În baza art. 242 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de executare a pedepsei, conform prezentei hotărâri.

S-a dispus ca, în termen de 24 de ore de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se comunice câte o copie instituțiilor reglementate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cauza având ca obiect cererea autorităților judiciare din Italia, referitoare la executarea mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia pe numele persoanei solicitate A., a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 3 iulie 2020, sub nr. x/2020.

Inițial, prin încheierea de ședință din data de 3 iulie 2020, a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați privind luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A.

În baza dispozițiilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în referire la art. 211 alin. (2) C. proc. pen. și art. 214 C. proc. pen., în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 3 iulie 2020 până la data de 1 august 2020.

La data de 13 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a comunicat trei mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, pe numele persoanei solicitate, respectiv:

- Sentința penală nr. 505/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentința penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 4 octombrie 2010 (pedeapsa principală de 1 an, 4 luni și 27 zile închisoare, aplicată pentru săvârșirea a două infracțiuni);

- Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia;

- Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013 (pedeapsă principală de 2 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de spălare de bani);

- Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia;

- Sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013 (pedeapsă principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni);

- Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia.

La termenul de judecată din data de 15 iulie 2020, persoana solicitată A. a declarat că solicită ca restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 3 zile închisoare, din cele trei mandate europene de arestare, să fie executat în România.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că dorește recunoașterea celor trei hotărâri de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Italia.

Curtea de apel a luat act de invocarea motivului de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și a dispus emiterea unei adrese către autoritatea judiciară emitentă a mandatelor europene de arestare, pentru a comunica hotărârile judecătorești care au stat la baza emiterii respectivelor mandate europene.

Autoritățile judiciare din Italia au comunicat, la data de 14 septembrie 2020, hotărârile judecătorești de condamnare și Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, care au stat la baza emiterii celor trei mandate europene de arestare.

Totodată, pentru justa soluționare a cauzei, a fost atașată Sentința penală nr. 74 din data de 19 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 29 iulie 2019, prin neapelare.

Pe parcursul desfășurării procedurilor, a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

În concret, numitul A. este cetățean român, are domiciliul stabil în România, și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa cu închisoarea în România.

Astfel, s-a apreciat că scopul procesului penal poate fi atins și în situația în care persoana solicitată va executa pedeapsa dispusă de autoritățile judiciare din Italia în cadrul unui penitenciar din România.

Totodată, s-a reținut că executarea pedepsei în România, ca urmare a recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii penale de condamnare, pronunțată de autoritățile judiciare din Italia, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, este clar reglementată de dispozițiile Legii nr. 302/2004, dar și de dispozițiile Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea autorităților judiciare din Italia privind punerea în executare a trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galați a refuzat executarea celor trei mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A.

De asemenea, s-a procedat la verificarea condițiilor reglementate de Legea nr. 302/2004 referitoare la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârilor penale de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Italia, care au stat la baza emiterii mandatelor europene de arestare.

Din actele înaintate de autoritățile judiciare din Italia a rezultat că, la baza celor trei mandate europene de arestare, au stat atât sentințele penale pronunțate de Tribunalul din Brescia, cât și Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia.

Prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, s-a stabilit că persoana solicitată A. are de executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare (stabilită prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate prin cele trei hotărâri penale definitive pronunțate de Tribunalul din Brescia, respectiv de 1 an și 5 luni închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare), iar ca urmare a deducerii perioadelor de arest preventiv și arest la domiciliu, mai are de executat un rest de 3 ani, 11 luni și 3 zile închisoare.

A fost avut în vedere că acest din urmă act judiciar nu are valoarea juridică a unei hotărâri de condamnare, astfel încât, pentru a se proceda la recunoașterea hotărârilor judecătorești și, eventual, la dispunerea executării în România a pedepsei cu închisoarea, s-a procedat la verificarea celor trei sentințe penale pronunțate de Tribunalul din Brescia.

Astfel, prin Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Ca situație de fapt, s-a reținut că: în scopul de a obține un beneficiu ilicit pentru sine sau pentru terțe persoane, numitul A. a achiziționat sau a primit un număr de 362 de bancnote de câte 20,00 de euro fiecare, cu o valoare totală de 7.240,00 de euro, marcate cu cerneală roșie indelebilă cu sistemul B., de proveniență ilicită.

Totodată, persoana solicitată A. a cheltuit o parte din bani la aparatele video slot, în așa fel încât să obțină bancnote legale și a contribuit la împiedicarea identificării și stabilirii provenienței ilicite a acelei sume.

În cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 172 în referire la art. 166 alin. (5) - (9) din Legea nr. 302/2004, situație ce impune recunoașterea hotărârii penale de condamnare (Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012), pronunțată de Tribunalul din Brescia.

În concret, infracțiunea pentru care persoana solicitată a fost condamnată, respectiv spălare de bani, are corespondent în legislația română.

Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată persoanei solicitate corespunde din punct de vedere al naturii cu cea reglementată de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, situație ce atrage incidența prevederilor art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Mai mult, pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012 a Tribunalului Brescia se află sub limita minimului special (de 3 ani închisoare) reglementat de legislația română, fiind imposibil a se aprecia că prin recunoașterea acestei hotărâri de condamnare s-ar agrava situația persoanei solicitate.

Așa cum s-a arătat, persoana solicitată este cetățean român și are domiciliul în România.

Ca atare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 172 din Legea nr. 302/2004 și, pe cale de consecință:

A fost recunoscută pe cale incidentală, în parte, numai sub aspectul pedepsei principale cu închisoarea, sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 172 alin. (7) în referire la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana solicitată A. să execute în România pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada de 5 luni și 27 de zile, executată, după cum urmează:

- 3 zile arest preventiv în perioada 22 mai 2008 - 24 mai 2008 (astfel cum rezultă din Sentința penală nr. 10449 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brescia, care confirmă Sentința penală nr. 506 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brescia și din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia);

- 5 luni și 2 zile arest preventiv în perioada 27 iunie 2012 - 18 decembrie 2012, respectiv 2 zile arest la domiciliu în perioada 19 decembrie 2012 - 20 decembrie 2012 (astfel cum rezultă din sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul din Brescia și din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia).

Totodată, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din data de 3 iulie 2020.

Astfel, prin Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentința penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 1 octombrie 2010, persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie - prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3) C. pen. italian, respectiv vătămare corporală - prev. de art. 110, art. 582, 585 alin. (1) C. pen. italian, în referire la art. 567 alin. (1) C. pen. italian.

Prin sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la furt în circumstanțe agravante prev. de art. 110, art. 56, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian, respectiv furt în circumstanțe agravante prev. de art. 110, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian.

S-a reținut că, potrivit art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei.

Conform art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 (în vigoare la data pronunțării celor două sentințe penale și, totodată, în vigoare la momentul rămânerii definitive a acestora), termenul prescripției executării pedepsei este de 5 ani, la care se adaugă durata pedepsei, iar conform alin. (3) - termenul se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

De altfel, același termen pentru prescripția executării pedepsei este reglementat și de actualul C. pen., în cadrul art. 162 alin. (1) lit. b).

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 127 alin. (1) teza finală C. pen. din 1969, cursul termenului prescripției executării pedepsei se întrerupere prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni.

Așa cum s-a arătat, Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia, a rămas definitivă și irevocabilă la data de 1 octombrie 2010, dată de la care începe să curgă termenul prescripției executării pedepsei. Însă, persoana solicitată a comis, în perioada 11 septembrie 2013 - 6 decembrie 2013, o nouă infracțiune în formă continuată, după cum rezultă din Sentința penală nr. 74 din 19 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 29 iulie 2019.

Prin sentința penală sus menționată, Curtea de Apel Galați a recunoscut, în parte, sentința penală pronunțată de Tribunalul din Lisabona, în Dosarul nr. x, definitivă la 25 mai 2015 și a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, respectiv de fals.

Persoana solicitată a executat pedeapsa mai sus arătată în perioada 7 decembrie 2013 - 12 iunie 2020.

Astfel, conform dispozițiilor art. 127 alin. (1) teza finală C. pen. din 1969, termenul prescripției executării pedepsei a fost întrerupt la data de 6 decembrie 2013 și începe să curgă un nou termen de la data de 07 decembrie 2013.

În concret, pentru pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (definitivă și irevocabilă la data de 01 octombrie 2010), termenul prescripției executării pedepsei, calculat de la 7 decembrie 2013, este de 6 ani și 5 luni (5 ani plus durata pedepsei) și s-a împlinit la data de 7 mai 2020 (anterior datei sesizării Curții de Apel Galați).

Pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (definitivă și irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013), termenul prescripției executării pedepsei, calculat de la 7 decembrie 2013, este de 6 ani (5 ani plus durata pedepsei) și s-a împlinit la data de 7 decembrie 2019 (anterior datei sesizării Curții de Apel Galați).

Prin urmare, s-a constatat că, față de Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia, respectiv Sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia, este incident motivul de nerecunoaștere și neexecutare reglementat de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Nu a fost omisă nici împrejurarea că cele trei hotărâri de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Italia au rămas definitive în perioada 1 octombrie 2010 - 05 noiembrie 2013, Ordonanța de executare a pedepselor concurente a fost dispusă la data de 25 iunie 2015, mandatele europene de arestare au fost emise la data de 30 septembrie 2015, iar sesizarea instanței din România a fost realizată în cursul anului 2020 (la 3 iulie 2020).

Mai mult, persoana solicitată s-a aflat, în perioada 7 decembrie 2013 - 12 iunie 2020, în penitenciare din Portugalia și din România, în executarea pedepsei pronunțate de Tribunalul din Lisabona, putând fi identificată și localizată, în vederea soluționării unei eventuale cereri de executare a celor trei mandate europene de arestare.

Pentru toate aceste argumente, Curtea de Apel Galați a respins cererea autorităților judiciare din Italia.

Împotriva Sentinței penale nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12 octombrie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, susținând că, din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și ale C. civ., nu se poate aprecia că, în cauză, autoritățile judiciare italiene ar fi justificat interes în promovarea cererii de punere în executare a mandatelor europene de arestare, emise pe numele contestatorului.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestatorul persoană solicitată A., cetățean român, cu domiciliul stabil în România, a fost condamnat, de către statul italian, prin trei hotărâri judecătorești, respectiv: sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia - la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019), Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentința penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 01 octombrie 2010 - la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3) C. pen. italian, respectiv vătămare corporală prev. de art. 110, art. 582, 585 alin. (1) C. pen. italian, în referire la art. 567 alin. (1) C. pen. italian și sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013 - la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la furt în circumstanțe agravante prev. de art. 110, art. 56, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian, respectiv furt în circumstanțe agravante prev. de art. 110, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian, pe numele acestuia fiind emise, la data de 30 septembrie 2015, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, trei mandate europene de arestare.

Fiind sesizată cu cererea autorităților judiciare din Italia privind punerea în executare a celor trei mandate europene de arestare, emise pe numele contestatorului persoană solicitată, Curtea de Apel Galați a constatat că acesta din urmă și-a manifestat dorința de a fi recunoscute hotărârile de condamnare pronunțate în statul italian și de a executa în România pedeapsa cu închisoarea.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Totodată, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevede că "în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte (...)."

În prezenta cauză, mandatele europene de arestare au fost emise în scopul executării unor pedepse cu închisoarea, iar contestatorul persoană solicitată este cetățean român și a declarat în fața instanței de fond că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Înalta Curte reține că posibilitatea refuzării executării mandatului european de arestare, cu recunoașterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, este un beneficiu recunoscut de lege în favoarea persoanei solicitate, de natură a asigura un just echilibru între necesitatea executării pedepselor stabilite prin hotărâri penale definitive pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene și sporirea șanselor de reabilitare socială ale persoanei condamnate, prin executarea pedepsei într-un stat față de care aceasta are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip (în acest sens fiind considerentele Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, transpusă de România prin Titlul VI din Legea nr. 302/2004).

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că, analizând propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prima instanță a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, refuzând executarea celor trei mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A., urmare invocării motivului de refuz prevăzut de textul de lege menționat.

Drept consecință, în mod corespunzător, Curtea de Apel Galați a solicitat relații autorității judiciare emitente a mandatelor europene de arestare, în sensul de a comunica hotărârile judecătorești care au stat la baza emiterii respectivelor mandate, la data de 14 septembrie 2020 fiind comunicate hotărârile judecătorești de condamnare a contestatorului persoană solicitată, precum și Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, prin care s-a stabilit că acesta are de executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare (stabilită prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate prin cele trei hotărâri penale definitive pronunțate de Tribunalul din Brescia, respectiv de 1 an și 5 luni închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare), iar ca urmare a deducerii perioadelor de arest preventiv și arest la domiciliu, mai are de executat un rest de 3 ani, 11 luni și 3 zile închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform ar. 172 alin. (3) din aceeași lege, obiectul procedurii de recunoaștere și executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Procedând la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea pe cale incidentală a hotărârilor penale de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Italia, care au stat la baza emiterii mandatelor europene de arestare pe numele persoanei solicitate A., în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 172 cu referire la art. 166 alin. (5) - (9) din Legea nr. 302/2004, doar în ceea ce privește recunoașterea uneia dintre aceste hotărâri (sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia).

Astfel, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că infracțiunea pentru care contestatorul persoană solicitată a fost condamnat prin hotărârea anterior menționată, respectiv spălare de bani, are corespondent în legislația română, iar pedeapsa de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestuia, corespunde din punct de vedere al naturii cu cea reglementată de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (fiind incidente prevederile art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004) și se situează sub limita minimului special (de 3 ani închisoare) reglementat de legislația română.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile reglementate de art. 172 din Legea nr. 302/2004, în mod corect a fost recunoscută pe cale incidentală, în parte, sub aspectul pedepsei principale cu închisoarea, Sentința penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013, dispunându-se ca persoana solicitată A. să execute în România pedeapsa de 2 ani închisoare și deducându-se din această pedeapsă perioada de 5 luni și 27 de zile, executată, precum și perioada reținerii de 24 de ore.

Referitor la celelalte două sentințe penale pronunțate de Tribunalul Brescia, care au stat la baza emiterii mandatelor europene de arestare, respectiv Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentința penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 01 octombrie 2010 și Sentința penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 05 noiembrie 2013, în mod just instanța de fond a reținut că acestea nu respectă condițiile de legalitate pentru a fi recunoscute, conform art. 172 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei.

Or, în prezenta cauză, pentru pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul din Brescia (definitivă și irevocabilă la data de 1 octombrie 2010), termenul prescripției executării pedepsei s-a împlinit la data de 7 mai 2020, iar pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 2088/2012, pronunțată de Tribunalul din Brescia (definitivă și irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013), acesta s-a împlinit la data de 7 decembrie 2019, în ambele cazuri, anterior sesizării Curții de Apel Galați cu cererea autorităților judiciare italiene referitoare la executarea mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia pe numele persoanei solicitate A. (la data de 3 iulie 2020).

Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a constatat, raportat la cele două hotărâri de condamnare în discuție, pronunțate de autoritățile judiciare italiene (Sentința penală nr. 506/2009, respectiv Sentința penală nr. 2088/2012), incidența motivului de nerecunoaștere și neexecutare reglementat de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM