ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 651/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 7 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2020 și până la data de 23 noiembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 185/F din 25 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11 august 2020, emis de Tribunalul din Bergamo - Italia, pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile italiene, cu condiția respectării regulii specialității.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 25 septembrie 2020, până la data de 24 octombrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 12 septembrie 2020 la 25 septembrie 2020.

Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța a reținut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.

Prin Adresa nr. x din data de 2 octombrie 2020 a Biroului Național Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Național Sirene Italia, prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A., din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare.

În acest sens, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională a solicitat, în temeiul prevederilor art. 113 și art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea termenului de predare, dar și prelungirea măsurii arestării preventive.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, curtea de apel a constatat următoarele:

Potrivit art. 23 din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

În aplicarea acestor dispoziții legale, curtea de apel a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autoritățile statului emitent împreună cu autoritățile române s-au aflat în imposibilitate să stabilească data de predare a persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, s-a reținut că situația generată de epidemia de COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Sub acest aspect, s-a constatat că, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 și art. 4 din Anexa 3, sunt restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forță majoră" deopotrivă mai sus menționată, astfel cum aceasta a fost interpretată și în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobișnuită și imprevizibilă, ale cărei consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudență constantă, stabilită și în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (în acest sens fiind Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44 și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, s-a constatat că devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună că Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Astfel fiind, s-a reținut că, deși autoritățile competente ale statului emitent și ale statului român nu au reușit să stabilească inițial o dată de predare în interiorul termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, rezultă că, în ipoteza imposibilității predării persoanei solicitate în termenul inițial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritățile statului emitent și ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Pentru aceste motive, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, curtea de apel a constatat următoarele:

Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

"(9) Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai dusă ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 de zile".

În acest context, s-a reținut că, în cazul în care autoritățile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispozițiilor legale precitate, instanța trebuie să decidă asupra menținerii măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

În cauză, s-a constatat că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenției nu are caracter excesiv. Totodată, durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile.

Așa fiind, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, motiv pentru care, în baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, a menținut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 octombrie 2020 și până la data de 23 noiembrie 2020, inclusiv.

Împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 8 octombrie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, urmând ca, până la predarea efectivă a acestuia din urmă către autoritățile italiene, prin raportare și la circumstanțele de ordin personal, să fie analizată posibilitatea dispunerii unei măsuri preventive mai puțin severe decât arestarea, cum este cea a arestului la domiciliu, apreciindu-se că o astfel de măsură ar fi suficientă pentru buna desfășurare în continuare a procedurilor judiciare.

S-a susținut, de asemenea, că nu se justifică menținerea măsurii arestului preventiv, în scopul predării contestatorului persoană solicitată, în condițiile în care autoritățile nu au efectuat demersurile necesare în vederea stabilirii unui termen estimativ, de predare a acestuia, după expirarea termenului inițial prevăzut de lege, de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de predare.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că autoritățile judiciare din Italia - Tribunalul din Bergamo - au emis, la data de 11 august 2020, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de spălarea banilor, jaf organizat sau armat, omucidere, vătămare corporală gravă și exploatarea activităților de prostituție, fapte prevăzute de art. 624 bis alin. (1), (64)8, art. 56, 81 alin. (2), (11)0.575.576 alin. (1) din C. pen. italian și art. 3 alin. (1) Nr. 6, 8, 4 alin. (1) Nr. 1 L nr. 75 din 20/02/1958, infracțiunile menționate în cuprinsul mandatului european de arestare având corespondent în legea penală română.

Prin Sentința penală nr. 185/F din 25 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11 august 2020, emis de Tribunalul din Bergamo - Italia, pe numele persoanei solicitate A..

S-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile italiene, cu condiția respectării regulii specialității.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 25 septembrie 2020, până la data de 24 octombrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 12 septembrie 2020 la 25 septembrie 2020.

Ulterior, prin încheierea din data de 7 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia-Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2020 și până la data de 23 noiembrie 2020, inclusiv.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 din aceeași lege.

În prezenta cauză, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, având în vedere starea de alertă decretată în România, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, fiind restricționate anumite zboruri, devenind astfel incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situația în care, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua, aceasta poate avea loc la o nouă dată, ce urmează a fi convenită între cele două autorități.

În speță, se reține că, prin adresa nr. x din data de 2 octombrie 2020 a Biroului Național Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Național Sirene Italia, prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A., din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare. În acest context, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională a solicitat, în temeiul prevederilor art. 113 și art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, prelungirea termenului de predare, dar și prelungirea măsurii arestării preventive.

Prin raportare la dispozițiile legale menționate și față de împrejurarea că predarea persoanei solicitate nu a putut fi realizată în intervalul de timp pentru care s-a dispus măsura arestării acesteia, instanța de fond în mod corect a dispus menținerea măsurii arestării, pe o perioadă de 30 de zile.

În acest sens, este de remarcat și împrejurarea că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. Or, în cauză, acest termen maxim nu a fost depășit, prin încheierea contestată măsura arestării preventive fiind menținută pentru prima dată după ce hotărârea cu privire la mandatul european de arestare a rămas definitivă.

Pe de altă parte, și dreptul Uniunii Europene statuează posibilitatea stabilirii unei noi date de predare între statele implicate în procedura executării mandatului european de arestare, atunci când predarea la data convenită nu s-a realizat, situația fiind reglementată de prevederile art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Totodată, se reține că în același sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, elocventă fiind hotărârea pronunțată în cauza C-640/15, Tomas Vilkas împotriva Lituaniei.

Prin urmare, solicitarea contestatorului în sensul de a nu se mai menține măsura arestării preventive până la momentul când va putea fi realizată predarea sa către autoritățile judiciare italiene nu este întemeiată.

Cât privește solicitarea apărării în sensul ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autoritățile judiciare din Italia, să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, mai blândă, respectiv cea a arestului la domiciliu, se reține că, în cauză, instanța de fond a dispus, la data de 25 septembrie 2020, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul din Bergamo pe numele persoanei solicitate A., or, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, odată cu pronunțarea asupra executării mandatului european de arestare, instanța se pronunță, deopotrivă, asupra predării și arestării în vederea predării, legea neconferind posibilitatea înlocuirii măsurii preventive, într-o astfel de situație.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 7 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM