ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 15 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menținerea arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 37 EAW din data de 09.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.08.2020 și până la data de 06.09.2020, inclusiv.

S-a reținut de către instanță că prin Sentința penală nr. 126/F/09.07.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 10.02.2020 emis de Tribunalul Regional de Land Korneuburg - Austria, pe numele persoanei solicitate A. S-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate și s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile austriece, cu condiția respectării regulii specialității.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a prevăzut că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care va fi pronunțată o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România.

De asemenea, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 09.07.2020 până la data de 07.08.2020, inclusiv, și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 25.06.2020 la 09.07.2020.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, prima instanță a reținut că, potrivit art. 23 din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate. (2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. (3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită. (4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită. (5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție de pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. (2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. (3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

Raportat la cadrul legal enunțat, instanța Curții de Apel București a reținut că, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv, s-a dispus prelungirea stării de alertă, ultima oară pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.06.2020, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16.06.2020 și art. 4 din Anexa 3, au fost restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

S-a arătat că această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forță majoră" deopotrivă mai sus menționată, astfel cum aceasta a fost interpretată și în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobișnuită și imprevizibilă, ale cărei consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudență constantă, stabilită și în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Dintr-o asemenea perspectivă, Curtea de Apel București a constatat că erau aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună că Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Examinând cauza din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

"(9) Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112. (10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai dusă ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 de zile".

În acest context, în cazul în care autoritățile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispozițiilor legale precitate, s-a arătat că instanța este chemată să decidă asupra menținerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

Așa fiind, s-a constatat că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenției nu avea caracter excesiv întrucât nu a depășit termenul maxim de 180 de zile.

Ca urmare, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus menținerea arestării persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, de la 08.08.2020 la 06.09.2020 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație. În esență, a solicitat admiterea contestației formulate, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv control judiciar sau arestul la domiciliu.

În susținerea contestației formulate a invocat situația sa personală și împrejurarea că soția este însărcinată și urmează să nască curând.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a dispus arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare austriece ca urmare a sesizării privind punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. 37 EAW din data de 09.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.08.2020 și până la data de 06.09.2020, inclusiv.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 110.

Totodată, dispozițiile prevăzute de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin Sentința penală nr. 292/F din data de 21.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

De asemenea, s-a reținut că situația generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte, apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea arestării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.08.2020 și până la data de 06.09.2020, inclusiv a persoanei solicitate A., în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, întrucât până la această dată, din motive obiective, nu a putut fi realizată predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante și nu a fost depășită o durată rezonabilă a măsurii arestării dispusă față de persoana solicitată

Așadar, raportat la datele cauzei, pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau a împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte consideră că măsura arestării este oportună și nu se impune a se dispune o altă măsură preventivă neprivativă de libertate (a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar astfel cum a cerut în contestație persoana solicitată). În raport de particularitățile cauzei, se apreciază că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru atingerea scopului menționat de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2020, pronunțată Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2020, pronunțată Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.

GGC - NN