ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2020

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în baza art. 104 alin. (5) și (10) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A..

S-a luat act de consimțământul persoanei solicitate A. de a fi predat autorităților judiciare din Austria, dispunându-se predarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14 mai 2020 și până la data de 12 iunie 2020 inclusiv.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 30 aprilie 2020, ora 14:50, până la data de 1 mai 2020, ora 14:50 și apoi a fost arestată provizoriu începând din data de 1 mai 2020 și până la 14 mai 2020.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel București a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2638/II-5/2019 din data de 1 mai 2020, a fost transmisă în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen, de autoritățile judiciare din Austria care au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A..

Prin Încheierea din data de 1 mai 2020, Curtea de Apel București, secția I penală a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 1 mai 2020 și până la 15 mai 2020.

La data de 5 mai 2020 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A., mandat tradus în limba română.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că față de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 16 septembrie 2019, de către autoritățile judiciare din Austria, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de participarea la activitățile unei organizații criminale și furt, prev. de art. 127, art. 128, art. 129 și art. 130 C. pen. austriac.

În fapt, în esență, s-a reținut că A. ar fi sustras bunuri în colaborare conștientă și deliberată, împreună cu B., C. și D., ca și coautori, în Langenlols și în alte localități. Ca membru al unul grup criminal organizat, cu aportul celorlalți membrii ai acestei asociații numiți mai sus, acționând după un plan infracțional, stabilit de comun acord, bazat pe diviziunea muncii, constând în aceea că D. era cel care fura în market-urile E. victimelor portofelul cu tot cu banii lichizi, cardurile pentru distribuitoarele automate de numerar și actele. C. îl însoțea pe D. în magazine pentru a distrage acolo atenția victimelor și pentru a-i înlesni lui D. sustragerea fără să fie remarcată a bunurilor. În continuare B. efectua retragerile de numerar de la distribuitoarele automate cu cardurile furate, A. conducea autovehiculul și îl parca în fața magazinelor pentru a fi pregătit să fugă de la fața locului și împărțeau între ei ceea ce furau.

Prima instanță a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația Austriei.

Totodată, s-a reținut că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. În plus, s-a menționat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea de Apel București a constatat că persoana solicitată a arătat ca este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Austria, precizând însă că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

În consecință, față de cele reținute, prima instanță a admis sesizarea parchetului și în baza art. 104 alin. (5) și 10 și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria împotriva persoanei solicitate A., luând act de consimțământul persoanei solicitate de a fi predat autorităților judiciare din Austria, cu respectarea regulii specialității, dispunând totodată arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14 mai 2020 și până la data de 12 iunie 2020 inclusiv.

*****

Împotriva Sentinței nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație persoana solicitată A., prin apărător ales.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 mai 2020, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 22 mai 2020, ocazie cu care reprezentatul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, în raport cu dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată a consimțit la predare în fața instanței de fond.

Asupra excepției invocate, apărătorul contestatorului persoană solicitată a susținut că într-adevăr persoana solicitată și-a dat consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitat, astfel că sentința atacată a rămas definitivă, însă a arătat că apărarea a formulat contestație doar cu privire la instituirea măsurii preventive, solicitându-se înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Austria cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A. în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de participarea la activitățile unei organizații criminale și furt, prev. de art. 127, art. 128, art. 129 și art. 130 C. pen. austriac.

Totodată, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Austria și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 104 alin. (5) din Legea 302/2004 republicată, declarația acesteia fiind consemnată în ședința din data de 1 mai 2020 aflată la dosarul de fond.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora "hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."

Hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menționează expressis verbis caracterul irevocabil al consimțământului la predare.

Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea prezentei contestații.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2020.

GGC - LM