ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 98/2020

Deliberând asupra contestației formulate de către contestatorul-persoană solicitată A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 104 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 4 decembrie 2019 de Judecătoria Hof, Republica Federală Germania, față de persoana solicitată A..

A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, luând, totodată, act că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 21 ianuarie 2020 și până la data de 19 februarie 2020, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 ore, începând din data de 8 ianuarie 2020, ora 22:05 și a fost arestată provizoriu, începând din data de 9 ianuarie 2020 la zi, în baza mandatului de arestare nr. x, emis la data de 9 ianuarie 2020, de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 2.024 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că la data de 9 ianuarie 2020, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2020, sesizarea nr. x/2020, din data de 8 ianuarie 2020, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 4 decembrie 2019, de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt agravat în bandă organizată și furt deosebit de grav, prev. de art. 244a, alin. (1), art. 243 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 53 din C. pen. german.

În succesiunea evenimentelor, instanța de fond a reținut că, după depistarea și identificarea persoanei solicitate, prin Ordonanța de reținere nr. 3 din 8 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus reținerea acesteia, pentru 24 de ore, începând de la data de 8 ianuarie 2020, ora 22:05, până la data de 9 ianuarie 2020, ora 22:05.

În continuare, prin Încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2020, dat fiind faptul că la acel moment, la dosarul cauzei nu fusese atașat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane pe numele persoanei solicitate, însoțit de traducere în limba română, instanța de fond a dispus amânarea cauzei în vederea prezentării acestor documente de către procuror, iar în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus, în vederea predării, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 9 ianuarie 2020 până la data de 23 ianuarie 2020, inclusiv, fiind, totodată, emis mandatul de arestare nr. x din data de 9 ianuarie 2020.

La data de 14 ianuarie 2020, a fost depus la dosar mandatul european de arestare, împreună cu traducerea acestuia în limba română, emis la data de 04 decembrie 2019 de Judecătoria Hof, Republica Federală Germania, față de persoana solicitată A..

Motivat de aceste împrejurări, instanța de fond a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a fost informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, primind un exemplar al acestuia, tradus în limba română, că nu are de formulat obiecții în ceea ce privește identitatea, că nu este de acord cu predarea către autoritățile germane și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Ca atare, în concret, instanța de fond a reținut că în privința persoanei solicitate A., Judecătoria Hof din Republica Federală Germania a emis la data de 4 decembrie 2019 un mandat european de arestare, în baza unui mandat de arestare preventivă emis la data de 29 noiembrie 2019 de Judecătoria Hof, în dosarul cu număr de referință 1 a Gs 2876/19, pentru săvârșirea unui număr total de 45 de infracțiuni de furt agravat în bandă organizată și furt deosebit de grav, prev. de art. 244a, alin. (1), art. 243 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 53 din C. pen. german.

În mandatul european de arestare, pe situația de fapt, s-a reținut comiterea unui număr total de 45 infracțiuni, în perioada 13 aprilie 2018 - 6 august 2018, în localitățile Rötz, Beratzhausen, Pressath, Hemau, Malgersdorf, Straubing, Steinach, Eibelstadt, Eslarn, Waidhaus, constând în aceea că A. face parte dintr-un grup infracțional care acționează supraregional, care s-au asociat cel mai târziu în anul 2016 pentru a comite pe viitor, acționând împreună și prin diviziune a muncii, în Republica Federală Germania, efracții în zone industriale. Acolo, învinuiții voiau să sustragă mai ales bani numerar și mașini (agricole), pe care apoi învinuitul B. le vindea pe piețe, mai ales în Călărași/România, unor terți. Sumele obținute din vânzare erau împărțite între ei, conform unui algoritm de distribuție necunoscut încă. Prin comiterea faptelor, fiecare dintre învinuiți voia să-și creeze o sursă de venit de un oarecare volum și de o oarecare durată.

În consecință, în raport cu cele învederate, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracțiunile pentru care a fost cercetată persoana solicitată sunt sancționate de legea statului german cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, condiție care este, însă, oricum îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate și de legea penală română.

Totodată, instanța de fond a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a admis sesizarea reprezentantului Ministerului Public.

Împotriva Sentinței penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 7 februarie 2020.

****

Examinând cererea de retragere a contestației formulată de contestatorul persoană solicitată A., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voință a contestatorului, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Astfel, analizând dispozițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte notează că acestea fac trimitere expresă la prevederile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă, potrivit alin. (1), că, până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar, părțile își pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiași text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Deopotrivă, declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

Raportând aceste considerații teoretice la situația concretă din prezenta cauză, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. și-a manifestat voința de a-și retrage contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, personal, în fața instanței de control judiciar, la termenul de judecată acordat aleatoriu în cauză, respectiv la termenul din data de 7 februarie 2020, după ce a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.

În consecință, evaluând manifestarea de voință a contestatorului persoană solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta respectă exigențele art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., aplicabile în procedura pendinte în condițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen.

Ca urmare, dând eficiență dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte va lua act de retragerea contestației declarate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 250 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. La stabilirea cuantumului onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, Înalta Curte are în vedere circumstanțele cauzei și conținutul concret al prestației avocatului. Astfel, dat fiind conținutul real al pledoariei avocatului ce a vizat exclusiv retragerea contestației, Înalta Curte apreciază că se impune acordarea parțială a onorariului în raport de activitatea prestată efectiv de către acesta care a constat în studiul dosarului în raport cu declarația de retragere a căii de atac susținută de către contestator la primul termen de judecată acordat.

Acordarea onorariului în cuantumul integral stabilit prin protocolul încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public și Uniunea Națională a Barourilor din România este condiționat de acordarea de asistență judiciară pe tot parcursul fazei judiciare pentru care a fost desemnat apărătorul respectiv, aspect ce rezultă implicit din interpretarea art. 6. Astfel, potrivit articolului menționat "Delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din C. proc. pen., la prezentarea apărătorului ales. În acest caz, procurorul prin ordonanță sau, după caz, instanța prin încheiere, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, ținându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, durata și numărul actelor de urmărire penală la care apărătorul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în fața instanței. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată."

Ca atare, pentru identitate de rațiune, atunci când prestația avocațială nu a fost finalizată, cum este și cazul retragerii unei căi de atac, apreciem că acordarea onorariului trebuie evaluată proporțional cu activitatea depusă, prin raportare la criteriile oferite de protocol, în condițiile în care cuantumul onorariilor au fost stabilite în considerarea unei asistențe judiciare prestate integral într-o cauză dată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 17/F din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 250 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2020.

GGC - CL