ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (5), art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la 10 iulie 2020, în Dosarul nr. x ST 199/19x din 9 iulie 2020, de autoritățile judiciare austriece - Tribunalul Eisendtadt, secția 5, pe numele persoanei solicitate A..

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare spaniole.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 31 iulie 2020 și până la data de 29 august 2020, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin Încheierea penală nr. 76 din 18 iulie 2020 în Dosarul nr. x/2020 (Mandat de arestare provizorie nr. 30/2020 emis de Curtea de Apel Alba Iulia).

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării, începând cu 18 iulie 2020 până la 31 iulie 2020 și reținută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17 iulie 2020, ora 17:45.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

Totodată, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată, în sumă de 2024 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sesizarea nr. x din 18 iulie 2020, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la aceeași dată, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., în baza semnalării introdusă de Biroul Sirene Național din Austria privind mandatul european de arestare emis, la 9 iulie 2020, pe numele acestuia, prin care se solicită arestarea părții, în vederea predării către autoritățile judiciare ale acestui stat.

În motivarea sesizării s-a arătat că, din cuprinsul semnalării rezultă că persoana solicitată A. este cercetată, de către autoritățile judiciare austriece, pentru săvârșirea infracțiunilor contra proprietății prevăzute în paragrafele 127 - 130 din C. pen. austriac (care-și găsesc corespondent, în legislația românească, în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.), reținându-se, în fapt, în sarcina acesteia, că, la data de 8 decembrie 2019, împreună cu alte persoane, au pătruns în incinta sediului profesional al Companiei "B.", din localitatea Hagenbrunn, Austria, de unde au sustras un număr de 4.500 de bucăți telefoane mobile marca x, cauzând un prejudiciu în sumă de aproximativ 3,3 milioane euro.

Anexat sesizării, au fost înaintate Curții de Apel Alba Iulia următoarele documente: adresa emisă de Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene nr. x din 17 iulie 2020 prin care a fost înaintat mandatul european de arestare emis de autoritățile austriece pe numele persoanei solicitate A.; Procesul-verbal nr. x/2020 întocmit la data de 17 iulie 2020; ordonanța de reținere nr. x din data de 17 iulie 2020; informarea privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare; proces-verbal de depistare a persoanei solicitate; fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate.

Astfel sesizată, prin Încheierea penală nr. 76 din 18 iulie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 18 iulie 2020 și până la data de 1 august 2020, ora 24:00.

Prin aceeași încheiere, instanța de fond a dispus amânarea judecării cauzei la data de 31 iulie 2020, în vederea prezentării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a mandatului european de arestare însoțit de traducerea lui în limba română.

La data de 31 iulie 2020, în contextul primirii mandatului european de arestare tradus în limba română, procedând la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, instanța de fond a reținut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis, la data de 9 iulie 2020, de Procuratura Eisenstadt, mandat european de arestare, reținându-se, în fapt, că, la data de 8 decembrie 2019, aceasta, ca membru al unui grup infracțional, cu participarea altor membri, cu intenția de a se îmbogăți ilegal prin împroprietărire, a intrat prin efracție într-o clădire de unde a sustras din custodia B. obiecte străine mobile în valoare ce depășește 300.000 Euro, anume 4.500 de telefoane mobile x, în valoare totală de 3,3 milioane, escaladând un gard înalt de 2,5 m ca să ajungă pe terenul firmei și spărgând un luminator pentru a ajunge în depozit.

A mai reținut că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, și că persoana solicitată A. a fost prezentă în fața instanței, fiindu-i verificată identitatea și neformulând obiecții privitoare la acesta.

Totodată, a notat că, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din același act normativ (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă. Persoana solicitată a declarat în fața instanței, la termenul de judecată din data de 31 iulie 2020, că nu este de acord cu predarea și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității, poziția sa fiind consemnată într-o declarație, conform art. 105 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

În acest context, evaluând obiecțiunea la predare ridicată de persoana solicitată cu ocazia audierii sale, vizând faptul că este nevinovată întrucât la data de 8 decembrie 2019 nu se afla în Austria, ci în Belgia, instanța de fond a reținut că această chestiune nu poate fi valorificată în prezenta procedură, ci trebuie analizată de organele judiciare austriece care efectuează ancheta derulată față de parte.

În fine, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât infracțiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare este incriminată și în legislația română, în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. b) raportat la art. 2561 cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani și 10 luni la 6 ani, dar și că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de fond a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Austria, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 august 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în contestație, 13 august 2020, după ce a luat legătura cu persoana solicitată, apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare austriece, invocând ca argument în acest sens faptul că partea nu este de acord cu predarea sa.

În subsidiar, a solicitat instanței să dispună lăsarea contestatorului în stare de libertate până la predarea acestuia către autoritățile străine, pentru ca partea să aibă posibilitatea de a-și rezolva problemele medicale.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare având referința dosarului 9 St 199/19x emis de Procuratura Eisenstadt, la data de 9 iulie 2020, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii contra proprietății prevăzută de paragrafele 127 - 130 din C. pen. austriac, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă are corespondent în legislația românească în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea faptei cercetate în Austria, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, procedând la examinarea aspectului invocat de persoana solicitată ca și potențial motiv de refuz la predare, respectiv, lipsa vinovăției sale în comiterea faptei anchetate de autoritățile judiciare austriece, instanța a constatat în mod just că acesta nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică.

În consecință, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 09 iulie 2020, de Procuratura Eisenstadt, în Dosarul nr. x ST 199/19x, față de persoana solicitată A., încuviințat de Tribunalul Eisendtadt, secția 5 la data de 10 iulie 2020 și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a admis cererea cu care a fost investită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată nu a contestat argumentele instanței de fond privind soluția de admitere a propunerii parchetului, limitându-se la a reitera faptul că se opune predării sale către autoritățile judiciare austriece și solicitând lăsarea sa în libertate până la predarea către statul solicitant.

Or, în acord cu instanța fondului, Înalta Curte constată că invocarea de către persoana solicitată a nevinovăției sale ca urmare a faptului că nu s-ar fi aflat pe teritoriul Austriei la data săvârșirii presupusei fapte care i se impută de către statul solicitant nu poate constitui motiv de refuz la predare întrucât nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Austria, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârșirea infracțiunii descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

În concluzie, reținând, în baza propriului examen, și că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În fine, Înalta Curte notează că cererea distinctă și cu caracter subsidiar formulată de contestatorul persoană solicitată A. în prezenta cale de atac, de punere în libertate până la momentul predării sale către autoritățile judiciare austriece, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

În acest sens, Înalta Curte reține că arestarea persoanei solicitate este obligatorie în cazul în care instanța dispune punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei. Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest.

Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste motive, constatând neîntemeiate criticile formulate de persoana solicitată A., în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 66 din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, reținând că mențiunea vizând refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare "spaniole", este, în mod evident, rezultatul unei erori materiale.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 1.012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66 din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 august 2020.

Procesat de GGC - LM