ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 648/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile din Munchen pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare.

Revocă măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin Încheierea nr. 110 din 19 septembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută începând cu data de 18 septembrie 2020 ora 2245 și apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 19 septembrie 2020 până la 3 octombrie 2020.

În acest sens s-a reținut că a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania la data de 4 septembrie 2020, față de cetățeanul A. (născut la data de 10 decembrie 1989 în Soroca, Republica Moldova), urmărit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1 alin. 1, 3(1), 29a(1), 30(1) din Legea germană privind substanțele stupefiante (BTMG), pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reținerii, începând cu data de 18 septembrie 2020 ora 2245 și apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 19 septembrie 2020 până la 3 octombrie 2020.

S-a mai menționat că numitul A. a beneficiat de asistență juridică prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, conform delegației atașate la dosar.

În ședința publică din data de 30 septembrie 2020, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 302/2004, Curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, căreia i s-au adus la cunoștință motivul prezentării sale în fața instanței, drepturile pe care le are, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de apărător ales sau numit din oficiu, regula specialității și luarea consimțământului la predare, aspecte consemnate și în procesul-verbal, care a fost consemnat și atașat la dosarul cauzei.

Persoana solicitată A. a arătat că achiesează la concluziile apărătorului său și precizează că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane.

Prin Încheierea penală nr. 110 din 19 septembrie 2020 pronunțată în Dosar nr. x/2020 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 19 septembrie 2020 și până la data de 3 octombrie 2020 ora 24:00. S-a amânat soluționarea cauzei la data de 30 septembrie 2020, și s-a solicitat procurorului să depună la dosar traducerea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate .

Din examinarea mandatului european de arestare, s-a reținut, că acesta se referă la o infracțiune comisă astfel:

În fapt, s-a reținut că la data de 18 octombrie 2018, pe raza orașului Munchen (Germania), persoana solicitată a transportat cu un autoturism ... marijuana/hașis, facilitând operațiunile cu trafic ilicit de droguri a altei persoane (B.), primind suma de 250 Euro.

La baza mandatului european de arestare a stat mandatul național de arestare din 31.08.2020.

În drept, s-a arătat că fapta constituie infracțiunea privind substanțele stupefiante (BTMG prevăzută de art. 1 alin. 1, 3(1), 29a(1), 30(1) din Legea germană.

Astfel, Curtea a reținut că sunt respectate dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, apărările formulate de apărătorul persoanei solicitate, cu referire la durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, a reținut că într-adevăr în cuprinsul traducerii în limba română se menționează o durată de 15 zile însă este în mod evident o eroare materială(de traducere), deoarece, așa cum se poate observa în cuprinsul mandatelor comunicate în limbile engleză și germană se menționează "15 years imprisonment", respectiv "15 Jahre". Această eroare materială evidentă (astfel de fapte neputând fi pedepsite la modul evident cu o pedeapsă maximă atât de redusă) și nu poate îndreptăți concluzia că mandatul european de arestare nu ar îndeplini cerințele legale pentru a putea fi pus în executare.

Este îndeplinită și condiția prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, în sensul în care nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere a hotărârii emise de autoritățile judiciare din Germania .

Față de aceste considerente, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alb Iulia

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat contestație contestatorul persoană solicitată A., prin apărător, motivată în scris, aflată la filele ... dosarul Înaltei Curți.

Contestatorul a solicitat, în baza art. 425 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 109 și art. 108 din Legea nr. 302/2004 admiterea contestației împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a se lua act de refuzul contestatorului de a fi trimis autorităților germane în vederea executării hotărârii de condamnare, urmând, să se dispună refuzarea executării mandatului european de arestare emis față de contestator și, pe cale de consecință, punerea în libertate de îndată a acestuia.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra contestației declarate de persoana solicitată, precum și poziția acestuia din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestația declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestația declarată ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile germane au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 4 septembrie 2020 de către Judecătoria Munchen, în Dosar nr. x,

În ceea ce privește condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate de autoritățile germane, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. 1, 3(1), 29a(1), 30(1) din Legea germană privind substanțele stupefiante (BtMG), are corespondent în legislația penală română.

În același timp, Înalta Curte reține că instanța de fond procedând la ascultarea persoanei solicitate a reținut că aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea. Totodată, în ultimul cuvânt acordat persoanei solicitate în fața Înaltei Curți, aceasta a precizat că până la acest moment a colaborat cu autoritățile germane, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În acest sens, Înalta Curte menționează că acesta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În ceea ce privește măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că:, În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Rezultă, așadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reține că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situația în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării în vederea predării, așa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor (...), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM