ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 552/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73/PI din 7 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania și, în consecință, s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. x emis la data de 6 august 2020, de Judecătoria Nurtingen, Germania, față de persoana solicitată A.

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare din Germania și s-a constatat că aceasta nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 7 septembrie 2020 și până la data de 6 octombrie 2020, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța din 26 august 2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, începând cu ora 12:00, iar prin Încheierea nr. 47/IP/2020 din 26 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 26 august 2020, până la 9 septembrie 2020, inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin sesizarea din 26 august 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene din Germania din data de 24 aprilie 2020, transmisă în baza Mandatului european de arestare nr. 28 G s 6431/20 emis la data de 6 august 2020 pe numele persoanei solicitate, solicitând arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania. În cuprinsul sesizării, s-a arătat că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 177 C. pen. german, constând în aceea că, la data de 19 aprilie 2020, în jurul orei 21:00 persoana vătămată B., născută în data de 15 iunie 2005 se afla la serele din Nurtinger Talstrasse unde purta o conversație telefonică cu prietena ei C. Aici a dat peste numitul A. care o mai abordase anterior, în cadrul activității sale de muncitor sezonier în gospodăria părinților ei. Când învinuitul i s-a adresat persoanei vătămate, aceasta a încheiat conversația telefonică și învinuitul a invitat-o să meargă cu el la plimbare, ceea ce persoana vătămată a și făcut. Între două sere, învinuitul a apucat-o pe partea vătămată de încheieturile ambelor mâini și a sărutat-o, aceasta reușind să se smulgă și să-l pălmuiască pe învinuit dându-i astfel de înțeles că trebuie să se oprească. Atunci acesta a ridicat pumnul amenințător, provocându-i teamă persoanei vătămate și prin amenințare fizică a forțat-o să întrețină relații sexuale cu el, chiar dacă aceasta i-a solicitat verbal să se oprească, ea nedorind acest lucru.

Instanța de fond a mai reținut că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosar Mandatul european de arestare nr. x emis la data de 6 august 2020, de Judecătoria Nurtingen, Germania, în limba germană, copia CI, fișa de evidență personală a persoanei solicitate, Procesul-verbal de depistare din 26 august 2020 emis de Postul de Poliție Șimian, jud. Bihor, Procesul-verbal de identificare și aducere la cunoștință a motivelor reținerii și conținutul mandatului european de arestare încheiat în 26 august 2020, ordonanța de reținere din data de 26 august 2020, informarea privind comunicarea drepturilor persoanei reținute întocmită la data de 26 august 2020 și fișa de cazier judiciar.

Fiind ascultată, la termenul de judecată din 7 septembrie 2020, cu privire la cererea parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Germania.

Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat că cetățeanul român A. este cercetat de autoritățile judiciare din Germania pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 177 din C. pen. german.

Deopotrivă, prima instanță a reținut că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare face parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și dă loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

În plus, s-a subliniat că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la obiecțiile privind identitatea făcute de persoana solicitată, Curtea, având în vedere ansamblul elementelor de identificare menționate în mandatul european de arestare, a reținut că nu există niciun dubiu cu privire la identitatea persoanei solicitate de către autoritățile judiciare germane, numitul A., identificat prin fișa de evidență de la dosar, fiind persoana a cărei predare este solicitată prin mandatul european de arestare.

Ca urmare, constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Oradea și a dispus punerea în executare mandatului european de arestare nr. x emis la data de 6 august 2020 de Judecătoria Nurtingen din Germania, pe numele persoanei solicitate A.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., învederând că mandatul european de arestare nu se referă la persoana sa, solicitând, totodată să fie plasat în arest la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului Mandatului european de arestare nr. 28 G s 6431/20 emis la data de 6 august 2020 de Judecătoria Nurtingen, Germania, că față de numitul A. a fost emis un mandat național de arestare în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzute de art. 177 C. pen. german.

Prin urmare, așa cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritățile judiciare solicitante se regăsesc printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 28) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată, la termenul din 07 septembrie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității.

În ceea ce privește obiecțiunile privind identitatea formulate de contestator, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, constată că, deși adresa persoanei solicitate indicată în conținutul mandatului european de arestare (varianta în limba germană) nu coincide cu cea menționată în fișa de evidență a persoanei solicitate A., respectiv jud. Bihor, din ansamblul elementelor de identificare menționate în mandatul european de arestare, respectiv nume, prenume, data nașterii, locul nașterii, codul poștal al adresei de domiciliu și numărul imobilului, denumirea localității și a străzii (Șimian/Siruiane, Principală/Pinaipalo) este rezultatul unei erori materiale evidente efectuată la momentul traducerii mandatului european.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că, în cauză, nu a fost invocat și nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Referitor la solicitarea contestatorului din ultimul cuvânt, în sensul de a se înlocui măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea Mandatului european de arestare nr. 28 G s 6431/20 emis la data de 6 august 2020 de Judecătoria Nurtingen, Germania, față de numitul A., întrucât acesta cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 73/PI din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 73/PI din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM