ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 695/2020

Deliberând asupra contestației declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca împotriva Încheierii penale nr. 179/2020 din data de 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020, privind pe persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 179/2020 din data de 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la solicitarea Parchetului Konstanz Germania de menținere a arestării provizorii în vederea predării a inculpatului A. în baza mandatului european de arestare nr. 6GS/225/19 emis de către Amtsgericht Villingen Schweinningen, Germania. În baza art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului A. la data încetării de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării, luate prin Sentința penală nr. 162/01 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj. S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 313 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă ce se va avansa din FMJ pentru avocat B., iar în baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin adresa înaintată Curții de Apel Cluj, la data de 13 octombrie 2020, autoritățile judiciare din Germania au solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii a măsurii arestului provizoriu față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 3 luni, având în vedere imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate datorită crizei generate de Covid-19.

În drept, au fost invocate prevederile art. 23 alin. (3) și (4) din Decizia-Cadru a Consiliului UE 2002/584/JAI.

Deliberând asupra cauzei penale de față, s-au constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 162 din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 6 Gs/225/19 emis de către Amtsgericht Villingen - Schwenningen, Germania, în data de 7 septembrie 2020, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de droguri, prev. de art. 1 alin. (1), (3), (29) alin. (1) și art. 29 alin. (1) din Legea germană privind drogurile și, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania și a menținut măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate luată prin Încheierea penală nr. 14/HI din 20 septembrie 2020 pe o durată de 30 zile, începând cu data 1 octombrie 2020 și până la data de 30 octombrie 2020.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004 republicată.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 septembrie 2020, ora 14:55, până la data de 20 septembrie 2020, ora 14:55 și că a fost arestată provizoriu începând cu data de 20 septembrie 2020 până la data de 1 octombrie 2020.

S-a reținut că potrivit prevederilor art. 113, din Legea nr. 302/2004 "(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. (2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. (3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. (4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Prin aceste prevederi legale au fost implementate dispozițiile art. 23 din decizia cadru a Consiliului UE 2002/584/JAI, care statuează următoarele: (1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate. (2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. (3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită. (4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită. (5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate.

În cazul de față, s-a menționat că trebuie analizate și prevederile relevante ale deciziei-cadru, pe de o parte pentru faptul că sunt temeiul juridic al cererii statului emitent de prelungire a arestării provizorii a numitului A., iar pe de ală parte, pentru că nu au fost corespunzător implementate, alin. (4) al art. 23 neavând corespondent în legea română.

S-a reținut că Sentința penală nr. 162/2020 a Curții de Apel Cluj a rămas definitivă la data pronunțării, 1 octombrie 2020, dat fiind faptul că persoana solicitată a consimțit la predare. Predarea persoanei solicitate nu s-a realizat în termenul de 10 zile prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (art. 23 alin. (2) din Decizia-cadru), astfel că predarea acesteia se poate face doar în condițiile alin. (2) al aceluiași articol. Textul impune condiții restrictive pentru a fi permisă predarea după termenul de 10 zile, având în vedere că, prin ipoteză, persoana solicitată se află obligatoriu în arest, în perioada ulterioară emiterii hotărârii de punerea în executare a mandatului european de arestare. Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză.

În primul rând, s-a reținut că nu au fost indicate în concret motivele care au împiedicat autoritățile solicitante să pună în executare mandatul european de arestare. Incidența crizei covid 19, a cărei existență nu poate fi pusă la îndoială, nu poate justifica, în sine, tergiversarea predării persoanei solicitate. Aceasta pentru că, în momentul de față, nu există nicio restricție de deplasare între cele două state, iar dacă ar există, o astfel de restricție, nu a fost invocată. Este de datoria statului solicitant să facă dovada restricțiilor de deplasare existente pe teritoriul său. Mai mult, modul de abordare a acestei cauze, de către autoritatea solicitată, în absența oricărei justificări concrete, relevă o lentoare nepermisă în cadrul unei astfel de proceduri. Astfel, deși durata arestării provizorii a persoanei solicitate a depășit cu mult termenul de 10 zile, în cadrul căruia trebuia efectuată predarea, autoritatea germană nu face practic niciun demers pentru preluarea persoanei solicitate, ci la doar 5 zile de la emiterea hotărârii solicită extinderea termenului de predare.

S-a reținut că este de asemenea inexplicabilă solicitarea de extindere a termenului de predare cu 3 luni, iar concluzia la care se ajunge este că autoritatea solicitantă nu urmărește preluarea cu celeritate a persoanei solicitate, ceea ce contravine prevederilor art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, dar și spiritului acestui act normativ.

Cea de-a doua condiție impusă de alin. (2) a art. 113 din Legea nr. 302/2004 (art. 23 alin. (3) din decizia-cadru) obligă autoritatea emitentă și cea de executare să convină pentru o nouă dată a predării, iar în cauză nu s-a făcut dovada acestui fapt.

S-a constatat că autoritatea emitentă a invocat ca și temei de drept al cererii și prevederile art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, ce nu au corespondent în legea română. Oricum, fiind obligatorii, deciziile nu trebuie transpuse în legislația națională, fiind aplicabile ca atare. Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru pentru suspendarea predării persoanei solicitate. Pe de o parte, nu s-a făcut dovada unei cauze umanitare serioase în statul emitent, iar criza Covid-19 nu are un impact mai sever asupra Germaniei decât asupra României, ci din contră, astfel că, suspendarea predării din această perspectivă nu are nicio justificare. Pe de altă pare, din modalitatea de reglementare se deduce că suspendarea predării ar fi o măsură care se adoptă la cererea statului de executare, iar nu a statului emitent, or, o cerere a autorităților române în acest sens nu există.

Față de toate acestea, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004 și de art. 23 din Decizia-cadru nr. 2022/584/JAI s-a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la solicitarea Parchetului Konstanz Germania de menținere a arestării provizorii în vederea predării a inculpatului A. în baza mandatului european de arestare nr. 6GS/225/19 emis de către Amtsgericht Villingen Schweinningen, Germania. În baza art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în libertate a inculpatului A. la data încetării de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării, luate prin Sentința penală nr. 162/01 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva Încheierii penale nr. 179/2020 din data de 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca și a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și admiterea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la solicitarea Parchetului Konstanz Germania, de menținere a arestării provizorii în vederea predării a persoanei solicitate, cetățean român, A. în baza mandatului european de arestare nr. 6 Gs/225/19 emis de către Amtsgericht Villingen Schwenningen din Germania, luată prin Încheierea penală nr. 14/HI din 20 septembrie 2020 și menținută prin Sentința penală nr. 162 din 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30 octombrie 2020.

În motivarea contestației, s-a arătat, contrar afirmațiilor instanței, că sunt îndeplinite cerințele art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (art. 23 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI), în speță, autoritatea competentă a statului emitent a mandatului european de arestare indicând în concret motivele pentru care nu se poate respecta termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar solicitarea expresă de extindere a termenului de predare cu 3 luni se circumscrie condiției legale prevăzute de textul de lege indicat "dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent predarea nu se poate efectua în termenul stabilit inițial, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită", fiind evident că noua dată convenită este 3 luni de la data solicitării.

S-a susținut că indicarea de către autoritățile germane a motivului privind incidența crizei sanitare generate de infecția cu COVID-19 este suficientă pentru a răspunde cerinței art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, acesta constituind un motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent și nu se poate impune autorităților germane să facă dovada în această procedură a restricțiilor de deplasare existente pe teritoriul său.

De asemenea, contrar argumentelor instanței, autoritățile germane nu au tergiversat preluarea persoanei solicitate, iar concluzia la care a ajuns judecătorul de fond, potrivit căreia autoritatea solicitantă nu urmărește preluarea cu celeritate a persoanei solicitate, este una neîntemeiată. Astfel cum însăși judecătorul de fond a putut constata, într-un termen scurt de la momentul rămânerii definitive a sentinței penale cu privire la executarea mandatului european de arestare, autoritățile germane s-au adresat autorităților române pentru a conveni asupra unei noi date de predare, fiind relevant și faptul că persoana solicitată și-a dat acordul cu privire la predare, iar procedurile judiciare s-au derulat cu celeritate în acest caz.

În concluzie, s-a menționat că argumentele instanței privind inexistența unei cereri formale a autorităților române de suspendare a predării nu se circumscriu speței, întrucât, în mod concret, instanța a fost investită cu cererea de menținere a arestului provizoriu în vederea predării, ca efect al prelungirii termenului de predare, iar nu cu suspendarea predării, în această privință adresa înaintată de autoritățile germane fiind neechivocă.

Examinând contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca împotriva Încheierii penale nr. 179/2020 din data de 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020, privind pe persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin Sentința penală nr. 162 din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 6 Gs/225/19 emis de către autoritățile din Germania, în data de 7 septembrie 2020, față de persoana solicitată A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către acestea, fiind menținută măsura arestării provizorii în vederea predării, măsura fiind luată prin Încheierea penală nr. 14/HI din 20 septembrie 2020 pe o durată de 30 zile, începând cu data 1 octombrie 2020 și până la data de 30 octombrie 2020. De asemenea, se reține că persoana solicitată a consimțit la predare.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reține că "dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

În prezenta cauză, se constată că predarea persoanei solicitate C. nu s-a putut realiza din motive obiective, independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, fiind de notorietate existența pandemiei de gripă și faptul că, pentru limitarea răspândirii virusului Covid-19, atât România, cât și Germania au recurs la măsuri restrictive în ce privește circulația persoanelor, față de evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului Sars-Cov2.

Prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate și față de împrejurarea că predarea persoanei solicitate nu a putut fi realizată în intervalul de timp, nefiind depășit termenul prevăzut de dispozițiile legale, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea măsurii arestării a persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

În acest sens, este de remarcat și împrejurarea că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. Or, în cauză, acest termen maxim nu a fost depășit, măsura arestării preventive fiind luată la data de 20 septembrie 2020 și ulterior menținută de la data de 1 octombrie 2020 până la data de 30 octombrie 2020.

Pe de altă parte, și dreptul Uniunii Europene statuează posibilitatea stabilirii unei noi date de predare între statele implicate în procedura executării mandatului european de arestare, atunci când predarea la data convenită nu s-a realizat, situația fiind reglementată de prevederile art. 23 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. Totodată, se reține că în același sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, elocventă fiind hotărârea pronunțată în cauza C-640/15, Tomas Vilkas împotriva Lituaniei.

Articolul 15 alin. (1) și art. 23 din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretate în sensul că, aceleași autorități rămân ținute să convină asupra unei noi date a predării în cazul expirării termenelor stabilite la articolul 23 menționat. Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Dispozițiile art. 23 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", transpuse în legea română în dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 rep, au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas. În această hotărâre s-a reținut că "o interpretare a articolului 15 alin. (1) și a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate și nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menționate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare și de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfășurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de Decizia-cadru (paragraf 71) și de asemenea că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligația de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare și de a proceda la predarea persoanei căutate, autoritățile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării" (parag. 72).

Înalta Curte observă că motivele invocate pentru care nu s-a realizat predarea au caracter obiectiv, au la bază o situație pandemică care afectează întreaga lume, sunt justificate de măsurile impuse de state pentru a înlătura sau micșora riscul de răspândire a epidemiei de COVID-19 și de asigurare a securității persoanelor care sunt implicate în procedura de predare.

În raport de această concluzie devin aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cu care (9) instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 și (10) în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În actuala procedură, față de persoana condamnată A. s-a emis mandatul european de arestare nr. 6 Gs/225/19 emis de către Amtsgericht Villingen - Schwenningen, Germania, în data de 7 septembrie 2020, în vederea predării, astfel că, în contextul anterior descris, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea arestării persoanei condamnate în vederea predării către autoritățile germane.

Așadar, cu referire la oportunitatea menținerii măsurii arestării în vederea predării, Înalta Curte are în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, măsura arestării în vederea asigurării prezentării persoanei solicitate în fața autorităților germane corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale, fiind singura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

În consecință, Înalta Curtea apreciază că se impune menținerea măsurii arestării în vederea predării, aceasta fiind necesară și proporțională scopului urmărit, în vederea bunei desfășurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, motivele invocate fiind independente de voința autorităților române sau germane, fiind generate de incidența crizei privind infecția cu COVID 19, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, se constată că este întemeiată contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca și se impune menținerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 de zile.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca împotriva Încheierii penale nr. 179/2020 din data de 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020, privind pe persoana solicitată A..

Va desființa încheierea atacată și rejudecând va admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și va menține măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca împotriva Încheierii penale nr. 179/2020 din data de 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020, privind pe persoana solicitată A..

Desființează încheierea atacată și rejudecând:

Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și menține măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2020.

GGC - CL