ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P., emis la data de 27 noiembrie 2019 de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în baza ordonanței de detențiune în închisoare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P. din data de 24 octombrie 2019, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A., în consecință, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia.

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești în care este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a luat act de faptul că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Italia.

În temeiul art. 104 alin. (5) teza finală din Legea nr. 302/2004 s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității, conform art. 104 alin. (3) și (7) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării menționate mai sus - în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia.

În baza art. 109 alin. (3) raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate A. la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 14 ianuarie 2020, ora 15:30 până la data de 15 ianuarie 2020, ora 15:30, prin ordonanța de reținere din data de 14 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea cetățeanului român A. cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., s-a stabilit plata onorariului parțial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 400 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile și amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, în care este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Din examinarea actelor dosarului, Curtea a reținut că, autoritățile judiciare din Italia au emis la data de 27 noiembrie 2019 un mandat european de arestare în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) din Decretul lv. 286/98, procedând la depistarea, identificarea și, ulterior, audierea persoanei solicitate A. de către procuror.

S-a arătat că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 14 ianuarie 2020, în temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 14 ianuarie 2020, ora 15:30 până la data de 15 ianuarie 2020, ora 15:30.

Procedându-se în conformitate cu dispozițiile art. 104 din Legea 302/2004, la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2020, Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate A. conținutul mandatului european de arestare, precum și drepturile sale procesuale, respectiv dreptul de fi informat cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, iar dacă nu înțelege sau nu vorbește limba română că are dreptul la interpret asigurat gratuit de către instanță, iar conform art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004 i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Italia, precum și faptul că se poate prevala de regula specialității, dar și că poate să își desemneze un apărător în statul membru emitent, conform art. 106 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, curtea a arătat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia și a menționat expres că nu renunță la regula specialității.

Curtea de apel a reținut că, în conținutul mandatului european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P., emis la data de 27 noiembrie 2019 de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A., s-a indicat existența ordonanței de detențiune nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P. din data de 24 octombrie 2019 emisă pe numele persoanei solicitate.

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reținut, ca stare de fapt că, persoana solicitată, folosind autovehiculul propriu (x cu numărul de înmatriculare de export x), pe care-l conducea, a servit drept călăuză cu scopul de a obține profit material, pentru 10 cetățeni străini extracomunitari, de naționalitate turcă/afgană/iraniană, pe care i-a introdus ilegal pe teritoriul Italiei după ce, în prealabil, i-a luat din diferite localități din Croația, transportându-i până în centrul orașului Trieste unde, în data de 31 august 2019, a fost descoperit de Poliția de Frontieră. Deși a fost urmărit pe străzile orașului Trieste și blocat pe str. x, a reușit să fugă și să dispară.

S-a constatat că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea 302/2004, mandatul european de arestare poate fi emis și în vederea urmăririi penale.

De asemenea, s-a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speță cea italiană, în vederea arestării și predării unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

S-a menționat că infracțiunea de trafic de persoane se regăsește pe lista celor 32 de infracțiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

De altfel, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legale la executare, Curtea a constatat că este fondată cererea pentru executarea mandatului european de arestare.

Din fișa de cazier, precum și din înscrisurile depuse la dosarul curții a rezultat că persoana solicitată A. are calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, în care este urmărit penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Curtea de apel a reținut că potrivit art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) - (5) și 7 din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, text aplicabil și în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, persoana solicitată A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27 ianuarie 2020, sub nr. x/2020.

Prin motivele formulate în scris, în esență, s-a solicitat admiterea contestației formulate și respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R - x/2019 RG G.I.P. emis la data de 27 noiembrie 2019 în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A.. S-a menționat că, în perioada august - septembrie 2019, persoana solicitată se afla pe teritoriul României, în comuna Bistra, jud. Maramureș. De asemenea, a arătat că nu deține și nu a deținut niciun autovehicul marca x în Italia sau în România și nici nu cunoaște/nu a cunoscut cetățeni de naționalitate turcă/afgană/iraniană.

Un alt aspect invocat este confuzia/greșeala autorităților judiciare italiene pentru faptul că s-a emis mandatul european de arestare pe numele său. A mai precizat că persoanele care au fost identificate de autoritățile italiene în data de 31 august 2019 au săvârșit infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C. pen., în sensul că au folosit în fals actele sale de identitate în scopul de a induce în eroare autoritățile italiene și pentru a înmatricula autovehicule pe numele său, el nedeținând autovehicule valoroase cum ar fi autovehicul marca x. De asemenea, s-a mai arătat că lipsește mandatul intern/național de arestare.

În subsidiar, s-a solicitat amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea cauzei penale aflate pe rolul instanței din România.

Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, care se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Față de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P., la data de 27 noiembrie 2019, de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate.

În speță, sunt aplicabile prevederile art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare care fac trimitere la solicitarea arestării și predării unei persoane de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale.

În fapt, în esență, s-a reținut că, folosind autovehiculul propriu contestatorul A. a servit drept călăuză pentru cetățeni străini extracomunitari, de naționalitate turcă/afgană/iraniană, pe care i-a introdus ilegal pe teritoriul Italiei, cu scopul de a obține profit material.

Înalta Curte constată că sunt respectate dispozițiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare și prevede că acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză.

În acord cu argumentele primei instanțe, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) din Decretul lv. 286/98 reținută în sarcina persoanei solicitate se regăsește pe lista celor 32 de infracțiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări. În cauza de față, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane presupus săvârșită este de 15 ani închisoare, conform informațiilor comunicate de statul emitent .

În baza art. 104 din Legea nr. 302/2004, i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, precum și drepturile sale procesuale, context în care a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia și a menționat expres că nu renunță la regula specialității, dosar curte de apel.

Deopotrivă, persoana solicitată nu a avut obiecții privind identitatea reținută în cuprinsul mandatului de arestare preventivă emis de autoritățile italiene, conform declarației date în ședința din 15 ianuarie 2020, fila x curte de apel.

Analizând dispozițiile legale sus-menționate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Se constată că, prin motivele scrise invocate de contestatorul persoană solicitată s-a precizat că a existat o confuzie de nume/o greșeală a autorităților judiciare italiene care a determinat emiterea pe numele său a mandatului european de arestare. De altfel, susținerea persoanei solicitate că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, că persoanele care au fost identificate de autoritățile italiene în data de 31 august 2019 au săvârșit infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C. pen., în sensul ca au folosit în fals actele sale de identitate, urmează a fi lămurite de autoritățile italiene în fața cărora contestatorul își poate demonstra nevinovăția cu ocazia efectuării urmăririi penale. În această fază procesuală instanța română nu are competența să verifice vinovăția sau participarea persoanei solicitate la săvârșirea infracțiunii reținute în cuprinsul mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, motivul invocat de contestator că, în cursul anului 2019, s-a aflat în România, în comuna natală, depunând în susținerea celor afirmate înscrisuri, se referă la temeinicia acuzației, aspecte care urmează a fi lămurite în cursul urmăririi penale de autoritățile italiene.

Deopotrivă, contestatorului persoană solicitată nu-i este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Referitor la critica contestatorului persoană solicitată că nu s-a dispus un mandat național de arestare, anterior emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte reține ordonanța nr. x/19 R.G.N.R. din 24 octombrie 2019 emisă de Tribunalul Trieste, secția judecători pentru cercetări preliminare, prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive ("având în vedere art. 273 ss, 291 C. proc. pen. (...) măsura de detențiune în închisoare") față de A. pentru delictul prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) Decretul lv. 286/98, dosar curte de apel.

În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităților judiciare italiene privind predarea în vederea derulării cercetărilor penale privind infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter și alin. (3) lit. a) și b) din Decretul lv. 286/98.

În conformitate cu art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) - (5) și (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare și amânarea predării persoanei solicitate, instanța admite cererea autorităților statului solicitant și dispune amânarea predării până la soluționarea definitivă a cauzei în care este cercetată pe rolul instanțelor române.

Înalta Curte constată că în mod legal prima instanță a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare din Italia, în conformitate cu art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Se are în vedere faptul că persoana solicitată A. este cercetată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, motiv pentru care apreciază că soluția de amânare a predării până la soluționarea definitivă a acestei cauze sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, a fost în mod corect dispusă de instanța de fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 964 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM