ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din data de 16 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea Mandatului european de arestare nr. N.1383/19/RGNR și N.3332/19 RGIP emis de către Tribunalul din Trento, Italia în data de 12 februarie 2020, înscris în Sistemul Informatic Schengen, SID: x, semnalare transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - BIROUL SIRENE cu adresa nr. x în data de 26 mai 2020, referitor la persoana solicitată A., de cetățenie română și, în consecință:

În temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul Dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în care este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 342 din C. pen. român sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității conferită de art. 117 din Legea nr. 302/2004 și nu a consimțit la predarea sa către autoritățile solicitante.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării menționate mai sus, în vederea predării acestuia către autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate, conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, urmând a fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în data de 26 mai 2020, între orele 10:25 - 16:20, prin ordonanța emisă în data de 26 mai 2020, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a hotărât că, cetățeanul român A. este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Deliberând, a reținut că, prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, se solicită luarea măsura arestării provizorii a numitului A. pentru o durată de 15 zile, în vederea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia.

În motivarea propunerii se arată că sesizarea are la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen, SID: x, semnalare transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - BIROUL SIRENE, cu Adresa nr. x, în data de 26 mai 2020, cu privire la executarea Mandatului european de arestare nr. N.1383/19/RGNR și N.3332/19 RGIP, emis de către Tribunalul din Trento, Italia, în data de 12 februarie 2020, în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. pentru săvârșirea faptelor de:

- participație la o organizație criminală, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 146/2006 și 416 din C. pen. italian, constând în aceea că s-a asociat cu alte persoane în vederea comiterii mai multor delicte de furt calificat în dauna activităților comerciale din Provincia Trento și în alte locuri, cu transferarea succesivă a sursei de venit delictuale în România, pentru revânzarea succesivă prin intermediul internetului, activitatea infracțională a grupului derulându-se pe teritoriul mai multor state;

- de furt calificat în formă agravată prin faptul că s-a comis prin violență asupra lucrurilor, pe perioada nopții, prin implicarea unui grup infracțional cu activitate în mai multe state, prevăzută de art. 110, 624, 625 n. 2, 61 n. 5 și 61 bis din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 24 - 25 februarie 2019, prin participarea mai multor persoane din cadrul unui grup infracțional cu activitate în mai multe state, în scopul de a obține profit, după ce a fost forțată seranda de fier și ușa de la intrare a magazinului "B." din Vermiglio, localitatea Paso del Tonale din provincia Trento Italia, în via Nazionale nr. 14/A, s-a pătruns în interior de unde au fost sustrase numeroase colecții de parfumuri, șepci, papuci și mănuși, totul în valoare de aproximativ 5.000,00 euro, dar și suma de 600,00 euro în dauna persoanei vătămate C., participând la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin efracție, de unde ar fi sustras bunuri în valoare de 5.600 euro,

- de furt calificat în formă agravată prin faptul că s-a comis prin violență asupra lucrurilor, pe perioada nopții, de mai mult de trei persoane și folosindu-se de un grup infracțional cu activitate în mai multe state, prevăzută de art. 110, 624, 625 n. 2 și 5, 61 n. 5 și 7 și 61 bis din C. pen. italian, constând în aceea că în data de 11 martie 2019, prin participarea mai multor persoane din cadrul unui grup infracțional cu activitate în mai multe state, în scopul de a obține profit, după ce au pătruns prin forțarea ușii de la intrare în interiorul magazinului "Ponte Tonale Punto Bike" din localitatea Paso del Tonale din provincia Trento, Italia, aparținând persoanei vătămate D., au fost sustrase 20 de biciclete electrice în valoare de 48.655,22 euro.

S-a procedat la depistarea, identificarea și, ulterior, a audierii persoanei solicitate A. de către procuror.

Prin Ordonanța din data de 26 mai 2020, în temeiul art. 102 alin. (2) și (3) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus reținerea persoanei A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 26 mai 2020, ora 10:25, până la data de 27 mai 2020, ora 10:25.

Ulterior a fost depusă la dosar traducerea mandatului european de arestare a persoanei solicitate A., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicitând continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare potrivit dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Au mai fost depuse înscrisuri din partea persoanei solicitate din care ar reieși că, în data de 24 februarie 2019, A. s-ar fi aflat în România.

În urma adreselor făcute de instanța de judecată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a depus la dosar un înscris din care rezultă că A. are calitatea de suspect cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 342 din C. pen. în Dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și calitatea de persoană vătămată în Dosarul penal nr. x/2019 al aceleiași unități de parchet .

La interpelarea instanței de judecată cu privire la garanțiile pe care statul italian le asigură cu privire la standardele minime obligatorii pe perioada deținerii, autoritățile judiciare din Italia au răspuns făcând trimitere la dispozițiile Legii nr. 354/1975 - Norme asupra ordinului penitenciar și asupra executării măsurilor privative și limitative de libertate .

La termenul de judecată din data de 16 iunie 2020, procurorul a susținut cererea de arestare a persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia autorităților din Italia.

În prealabil, Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate drepturile procesuale conferite de art. 106 din Legea 302/2004.

Procedându-se în conformitate cu art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, i s-a înmânat un exemplar al mandatului european de arestare persoanei solicitate și i s-a adus la cunoștință acesteia conținutul mandatului european de arestare, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal.

De asemenea, i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Italia, precum și faptul că se poate prevala de regula specialității.

Autoritățile judiciare din Italia au emis la data de 12 februarie 2020 un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate. Mandatul european de arestare are la bază mandatul de arestare emis de către Tribunalul din Trento, Italia, în cauzele N.1383/19/RGNR și N.3332/19 RGIP.

În conținutul mandatului european de arestare, ca și stare de fapt, s-a reținut, în esență, că persoana solicitată A. s-ar fi asociat cu alte persoane în vederea comiterii mai multor delicte de furt calificat în dauna activităților comerciale din Provincia Trento și în alte locuri, cu transferarea succesivă a sursei de venit delictuale în România pentru revânzarea succesivă prin intermediul internetului, activitatea infracțională a grupului derulându-se pe teritoriul mai multor state, că în data de 24 - 25 februarie 2019, prin participarea mai multor persoane din cadrul unui grup infracțional cu activitate în mai multe state, în scopul de a obține profit, după ce ar fi fost forțată seranda de fier și ușa de la intrare a magazinului "B." din Vermiglio, localitatea Paso del Tonale din provincia Trento Italia, în via Nazionale nr. 14/A, s-ar fi pătruns în interior de unde ar fi fost sustrase numeroase colecții de parfumuri, șepci, papuci și mănuși, totul în valoare de aproximativ 5.000,00 euro, dar și suma de 600,00 euro în dauna persoanei vătămate C., precum și că în data de 11 martie 2019, prin participarea mai multor persoane din cadrul unui grup infracțional cu activitate în mai multe state, în scopul de a obține profit, după ce s-ar fi pătruns prin forțarea ușii de la intrare în interiorul magazinului "Ponte Tonale Punto Bike" din localitatea Paso del Tonale din provincia Trento, Italia, aparținând persoanei vătămate D., ar fi fost sustrase 20 de biciclete electrice în valoare de 48.655,22 euro.

S-a arătat că infracțiunile de participație la o organizație criminală și de furt calificat în formă organizată sunt incluse în lista celor 32 de infracțiuni, prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale (faptele imputate fiind comise în cursul anului 2019).

În virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară, emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speță cea din Italia, în vederea arestării și predării de către un alt stat membru, respectiv cel român, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

La termenele din 26 mai 2020, 3 iunie 2020 și 16 iunie 2020 persoana solicitată a fost întrebată dacă dorește să fie audiată, dar a refuzat, iar fiind întrebată cu privire la consimțământul irevocabil la predare în conformitate cu disp. art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în procesul-verbal.

Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, curtea de apel a apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

În cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată și-a exprimat opoziția la predare și a invocat o serie de argumente care, în opinia sa, s-ar circumscrie unor motive obligatorii și facultative de refuz al executării, respectiv faptul că autoritățile italiene nu l-ar fi citat pe A., deși cunosc adresa la care acesta își are domiciliul și nu ar fi acceptat propunerea acestuia de a fi audiat prin procedura videoconferinței, că mandatul de arestare se referă la fapte care au fost săvârșite pe teritoriul României, că descrierea faptelor din mandat ar fi insuficientă pentru ca instanța să cunoască locul săvârșirii faptelor, dar și că există riscul supunerii persoanei solicitate la tratamente inumane sau degradante (în sensul art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene), ca urmare a condițiilor de detenție din statul emitent.

Cu privire la criticile formulate de persoana solicitată referitoare la modalitatea de derulare a urmăririi penale de către autoritățile italiene, respectiv faptul că A. nu ar fi fost încunoștințat de către acestea cu privire la derularea anchetei și nici nu ar fi acceptat posibilitatea audierii sale prin videoconferință, curtea a apreciat că autoritățile italiene sunt singurele competente să deruleze urmărirea penală în modalitatea considerată de acestea ca fiind eficientă. În plus, din informațiile prezentate de persoana solicitată, aceasta ține legătura strânsă cu avocații din Italia, intrând în posesia documentelor prin intermediul acestora - aspect care conduce la concluzia că A. este la curent cu procedura derulată împotriva sa în Italia.

Înscrisurile depuse de acesta la dosar vin să completeze descrierea succintă a faptelor imputate persoanei solicitate prin mandatul european de arestare, informațiile fiind suficiente pentru ca instanța de judecată să aprecieze cu privire la presupusa activitate infracțională derulată de A. în cadrul grupului infracțional. Având în vedere că faptele sunt în curs de investigare (mandatul european de arestare fiind emis în scopul urmăririi penale), gradul de precizie (sau de detaliu) cerut pentru descrierea situației de fapt poate fi mai scăzut în comparație cu momentul trimiterii în judecată sau al condamnării, situație în care curtea a apreciat că nu este incident motivul de refuz al executării întemeiat pe riscul încălcării principiului specialității ca urmare a insuficientei descrieri a faptelor în cuprinsul mandatului european de arestare.

Cu privire la incidența motivului facultativ de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci "când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României", curtea a subliniat faptul că din verificarea mandatului european de arestare rezultă mai întâi că faptele de care este suspectată persoana solicitată A. sunt în număr de trei (3) și au corespondent în legislația din România, fiind incriminate ca și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 din C. pen. și furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. - urmând a se clarifica rolul persoanei solicitate în ceea ce privește natura activității presupus infracționale (tăinuire sau complicitate morală sub forma promisiunii de tăinuire la furt calificat), fără nicio urmă de îndoială fiind faptul că actele de sustragere a bunurilor au fost comise în Italia, acesta fiind și scopul constituirii grupului infracțional organizat - situație care conferă infracțiunilor care fac obiectul prezentului mandat european de arestare un caracter transnațional.

Corespunde adevărului că din analiza dispozițiilor art. 8 alin. (4) C. pen. rezultă că - în situația reținerii infracțiunii de tăinuire a bunurilor sustrase (privită ut singuli) - infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României, astfel încât ar exista posibilitatea incidenței motivului de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, însă - chiar și într-o atare situație motivul de refuz anterior amintit este unul facultativ, lăsat la aprecierea instanței de executare, în raport cu împrejurările speței. În contextul în care autoritățile din România nu s-au sesizat până în prezent în legătură cu presupusa activitate infracțională (complicitatea morală) a persoanei solicitate, iar, pe de altă parte, autoritățile judiciare din Italia desfășoară o activitate aprofundată de investigare a faptelor de furt și de complicitate (fiind identificați mai mulți presupuși făptuitori, considerați ca făcând parte dintr-o grupare infracțională organizată transfrontalieră) nu există nicio justificare rezonabilă pentru a refuza predarea în temeiul acestui motiv.

Însă, în cazul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat nu se poate face abstracție de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 39/2003 potrivit cărora o infracțiune cu caracter transnațional este "orice infracțiune care, după caz:

Și practica instanțelor de judecată este de a înlătura acest motiv facultativ de refuz de executare a mandatului european de arestare raportat la caracterul de transnaționalitate al faptelor, la locul unde se presupune că a fost săvârșită majoritatea actelor de executare, dar și la stadiul avansat al cercetărilor efectuate de către autoritățile străine (a se vedea Deciziile nr. 2487/2012, nr. 2340/2014 și nr. 488/2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Este adevărat că un astfel de motiv a fost reținut ca întemeiat de către instanța de judecată într-un dosar anterior care îl privea pe A. (Dosarul penal nr. x/2019 în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 231 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj), însă curtea nu poate omite faptul că în Dosarul penal nr. x/2019 același motiv de refuz opțional al teritorialității a fost invocat de A. în fața Curții de Apel Timișoara și a făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție care s-a pronunțat prin Decizia nr. 436 din 25 septembrie 2019 ("constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică") - respingând contestația formulată de Ministerul Public ca urmare a faptului că autoritățile italiene nu au răspuns în timp util solicitărilor instanței de fond cu privire la condițiile de detenție din Italia.

Cu privire la motivul de refuz al executării întemeiat pe riscul supunerii persoanei solicitate la tratamente inumane sau degradante (în sensul art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene), ca urmare a condițiilor de detenție din statul emitent, curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră, Hotărârea din 5 aprilie 2016, Cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU), principiul recunoașterii reciproce pe care se întemeiază sistemul mandatului european de arestare se bazează, la rândul său, pe încrederea reciprocă dintre statele membre cu privire la faptul că ordinile lor juridice naționale sunt în măsură să furnizeze o protecție echivalentă și efectivă a drepturilor fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii, în special în cartă.

CJUE precizează că în ceea ce privește interzicerea pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante, prevăzută la articolul 4 din cartă, aceasta are un caracter absolut în condițiile în care este strâns legată de respectarea demnității umane, vizată la articolul 1 din cartă.

Rezultă că (sublinierea CJUE), atunci când autoritatea judiciară a statului membru de executare dispune de elemente care atestă un risc real privind aplicarea unor tratamente inumane sau degradante persoanelor deținute în statul membru emitent, pe baza standardului de protecție a drepturilor fundamentale garantat de dreptul Uniunii și în special pe baza articolului 4 din cartă, ea este ținută să aprecieze existența riscului respectiv atunci când trebuie să decidă cu privire la predarea către autoritățile statului emitent a persoanei vizate de un mandat european de arestare. Astfel, executarea unui asemenea mandat nu poate conduce la un tratament inuman sau degradant al respectivei persoane.

Pentru ca în sarcina autorității judiciare de executare să se nască obligația de evaluare a riscului menționat, trebuie ca mai întâi să existe elemente obiective, fiabile, precise și actualizate cu privire la condițiile de detenție care prevalează în statul membru emitent și care dovedesc realitatea unor deficiențe, fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție. Aceste elemente pot rezulta, printre altele, din decizii judiciare internaționale, precum hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, din decizii judiciare ale statului membru emitent, precum și din decizii, din rapoarte sau din alte documente întocmite de organele Consiliului Europei sau care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite.

Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Torreggiani și alții împotriva Italiei, din 8 ianuarie 2013 - pronunțată în procedura pilot) rezultă că la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de contencios european (ianuarie 2013) supraaglomerarea penitenciarelor din Italia era un fenomen structural, acesta fiind argumentul principal care a stat la baza constatării încălcării de către statul pârât a art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la tratamentele inumane sau degradante; acestui motiv i s-au adăugat și altele (lipsa apei calde, insuficiența iluminatului și aerisirii din celule), considerate că au avut ca efect agravarea tratamentul inuman generat de supraaglomerare.

Este adevărat că răspunsul autorităților italiene este unul succint și comod, însă nu poate fi omis că în Dosarul anterior menționat, nr. x/33/2019 al Curții de Apel Cluj, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 231 din 20 noiembrie 2019, și în care obiectul mandatului european de arestare privea fapte asemănătoare, presupus a fi comise de către persoana solicitată A., autoritățile italiene au dat asigurările potrivit cărora "Penitenciarele italiene, în prezent, sunt toate conforme cu ceea ce dispune articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe baza interpretării Curții Europene a Drepturilor Omului, reafirmată, de altfel, în data de 5 iunie 2014 de Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei, care a recunoscut Italiei realizările extraordinare la care a ajuns în domeniul supra-aglomerării închisorilor și prin adoptarea de măsuri legislative specifice".

În acest sens, curtea a notat că, încă din anul 2014, autoritățile italiene au luat măsuri care s-au dovedit a fi de efect cu privire la problema identificată prin Hotărârea Torreggiani și alții împotriva Italiei, din 8 ianuarie 2013 - pronunțată în procedura pilot, respectiv au adoptat Decretul numit "Închisori goale", focusându-se pe adoptarea unor măsuri alternative la detenție - modificările pozitive fiind recunoscute încă din cursul anului 2017 de către președintele Curții Europene a Drepturilor Omului (Guido Raimondi) în discursul ținut cu ocazia deschiderii noului an judiciar al Curții Europene a Drepturilor Omului.

În final, în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la disp. art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, adică Curtea de Apel Cluj, ca și autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Raportat la dispozițiile art. 99 din Legea 302/2004, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Ca atare, Curtea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea Mandatului european de arestare nr. N.1383/19/RGNR și N.3332/19 RGIP, emis de către Tribunalul din Trento, Italia, în data de 12 februarie 2020, înscris în Sistemul Informatic Schengen, SID: x, semnalare transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - BIROUL SIRENE cu adresa nr. x, în data de 26 mai 2020, referitor la persoana solicitată A..

Cu privire la predarea efectivă a persoanei solicitate A., curtea a reținut că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportate la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere faptul că acesta are calitatea de suspect în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în care este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 342 din C. pen. român, situație în care a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul respectivului dosar sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității, conferită de art. 117 din Legea nr. 302/2004, și nu a consimțit la predarea sa către autoritățile solicitante.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării menționate mai sus, în vederea predării acestuia către autoritățile judiciare din Italia.

A dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate, conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, urmând a fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută în data de 26 mai 2020, între orele 10:25 - 16:20, prin ordonanța emisă în data de 26 mai 2020, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a hotărât că, cetățeanul român A. va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 71 din data de 16 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a declarat prezenta contestație persoana solicitată A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Examinând contestația declarată, în raport atât cu dispozițiile legale aplicabile, cât și cu actele și înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Se constată că, în cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă agravată prin faptul că s-a comis prin violență asupra lucrurilor, pe perioada nopții, prin implicarea unui grup infracțional cu activitate în mai multe state, prevăzută de art. 110, 624, 625 n. 2, 61 n. 5 și 61 bis din C. pen. italian, participație la o organizație criminală, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 146/2006 și 416 din C. pen. italian, furt calificat în formă agravată prin faptul că s-a comis prin violență asupra lucrurilor, pe perioada nopții, de mai mult de trei persoane și folosindu-se de un grup infracțional cu activitate în mai multe state, prevăzută de art. 110, 624, 625 n. 2 și 5, 61 n. 5 și 7 și 61 bis din C. pen. italian.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și fac obiectul mandatului european de arestare sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări. Față de data comiterii presupuselor fapte (care au avut loc în cursul anului 2019) se constată și faptul că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al executării mandatului european de arestare și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al executării, prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând dispozițiile legale cuprinse în legea specială, care reglementează executarea mandatului european de arestare, respectiv art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea existenței motivelor de refuz al executării.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că Mandatul european de arestare nr. N.1383/19/RGNR și N.3332/19 RGIP, emis de către Tribunalul din Trento, Italia, în data de 12 februarie 2020, în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A., conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, și îndeplinește condițiile prevăzute de legea specială pentru punerea sa în executare.

Cu privire la opoziția la predare exprimată și la cele susținute de persoana solicitată în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în fața primei instanțe și a instanței de control judiciar, respectiv invocarea unor argumente care, în opinia sa, s-ar circumscrie unor motive obligatorii și facultative de refuz al executării, respectiv faptul că autoritățile italiene nu l-ar fi citat pe A., deși cunosc adresa la care acesta își are domiciliul și nu ar fi acceptat propunerea acestuia de a fi audiat prin procedura videoconferinței, că mandatul de arestare se referă la fapte care au fost săvârșite pe teritoriul României, că descrierea faptelor din mandat ar fi insuficientă pentru ca instanța să cunoască locul săvârșirii faptelor, dar și că există riscul supunerii persoanei solicitate la tratamente inumane sau degradante (în sensul art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene), ca urmare a condițiilor de detenție din statul emitent, Înalta Curte își însușește în întregime considerentele primei instanțe cu privire la aspectele anterior menționate, opinia curții de apel fiind judicios și amplu argumentată.

În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate, conform căreia în data de 24 februarie 2019, A. s-ar fi aflat în România, Înalta Curte constată că aceste aspecte urmează a fi lămurite de autoritățile judiciare din Italia, instanțele naționale neavând competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare, și nici de a se pronunța asupra oportunității mandatului european de arestare.

Cu privire la predarea efectivă a persoanei solicitate A., Înalta Curte constată că în mod judicios a reținut prima instanță că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportate la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere faptul că persoana solicitată are calitatea de suspect în Dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în care este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 342 din C. pen. român, situație în care se impune amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul respectivului dosar sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 16 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM